Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

SOCIETATILE COMERCIALE - caracteristicile societatilor comerciale

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Marks & Spenser
Modalitati de creare a IMM-urilor - Formele juridice pentru desfasurarea unei afaceri
HANUL MOTILOR -plan de afaceri
Afacerile cu vinuri, umflate de reclame
Fibre Textile - Clasificarea Fibrelor
SOCIETATILE COMERCIALE - caracteristicile societatilor comerciale
Notiune si trasaturile societatii cu raspundere limitata - Cadrul juridic general

TERMENI importanti pentru acest document

: caracteristici societati comerciale : societati comerciale caracteristici : caracteristicile societatilor comerciale : notiunea si caracterele generale ale societatilor comerciale :

SOCIETATILE COMERCIALE

1. Aspecte generale

Criterii de delimitare

Exista o mare diversitate de forme asociative: cu scop lucrativ (societatile comerciale, regiile autonome etc.) si fara scop lucrativ (asociatiile si fundatiile); de natura juridica civila (societatile agricole si societatile care au ca obiect al activitatii cumpararea si vanzarea imobilelor) si de natura juridica comerciala (societatile comerciale, asociatiunea in participatiune); cu personalitate juridica (societatile comerciale, societatile cooperatiste) si fara personalitate juridica (asociatiunea in participatiune, societatile civile).

Termenul de societate” in acceptiunea juridica desemneaza o asociere intre mai multe persoane, fizice sau juridice, care cad de acord sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate lucrativa si a imparti profitul obtinut.

Societatile comerciale. Elemente distinctive

Societatile comerciale sunt persoane juridice, constituite cu scopul de a efectua acte de comert. Ele au calitatea de comerciant prin insasi faptul constituirii lor.

In economia de piata libera activitatea economica este realizata, in cea mai mare parte, de societatile comerciale care actioneaza ca persoane juridice.

Societatile comerciale se deosebesc de diversele asociatii si de alte grupuri de persoane de tip apropiat prin urmatoarele:

a) au un scop lucrativ, adica un scop pecuniar, de a realiza si imparti foloasele rezultate prin asociere si distribuite numai in favoarea membrilor sai;

b) sunt grupuri de persoane dar si de capitaluri. Societatile comerciale nu pot exista fara un patrimoniu comun;

c) isi pot fragmenta, in mod fictiv, capitalul social, in fractiuni reprezentate printr-un titlu, ce poarta denumirea de parti sociale sau, dupa caz, actiuni;

d) prin scopurile lor lucrative contribuie decisiv la dezvoltarea economica;

e) obiectivul lor este realizarea si impartirea profitului. Din acest motiv sunt numite si „societati de profit”, spre deosebire de diferite asociatii care, in general, au scopuri ideale, nemateriale.

Reglementari juridice

Regimul juridic al societatilor comerciale din Romania este reglementat de Legea nr. 31/1990, cu modificarile ulterioare.

Exista si reglementari conexe: in materie bancara, asigurari etc. Legea nr. 26/1990 a reinfiintat registrul comertului. Reglementarile legilor speciale se completeaza cu Codul comercial si cu Codul civil.

2. Notiunea si caracteristicile societatilor comerciale

Notiune

Legea nr. 31/1990 nu defineste societatile comerciale.

Literatura de specialitate arata ca societatea comerciala este o persoana juridica. Ea este constituita pe baza unui contract, prin care doua sau mai multe persoane consimt sa formeze cu aportul lor un fond social, in scopul de a imparti beneficiile care ar rezulta din exercitarea actelor de comert.

Caracteristicile societatilor comerciale

Din definitia data socletatii comerciale rezulta trasaturile ei:

a) activitatea economica pe care o desfasoara consta in savarsirea unor fapte sau acte de comert;

b) ea isi constituie un patrimoniu propriu, care rezulta initial din contributia sau aportul fiecarui asociat la constituirea societatii;

c) patrimoniul social garanteaza drepturile creditorilor sociali si este distinct de proprietatea fiecarui asociat;

d) are un scop lucrativ, care consta in realizarea acelor activitati specifice, prevazute in obiectul ei de activitate;

e) toti asociatii participa la realizarea si impartirea beneficiilor si pierderilor;

f) dobandeste personalitate juridica care-i confera calitatea de subiect de drept.

Elemente de asemanare si de distinctie cu societatea civila

Intre societatea comerciala si societatea civila exista asemanari si deosebiri.

Se aseamana prin urmatoarele: ambele societati au un patrimoniu; iau nastere printr-un contract; fiecare reprezinta o grupare de persoane si de bunuri cu scop economic; urmaresc realizarea unui beneficiu si impartirea lui.

Societatea comerciala se deosebeste de societatea civila prin faptul ca are o tripla natura: contractuala, institutionala si comerciala.

Natura contractuala este conferita de manifestarea de vointa a asociatilor care se invoiesc sa puna ceva in comun cu scopul de a imparti foloasele ce ar rezulta. Natura contractuala implica: intelegerea dintre parti; fondul comun constituit din totalitatea aporturilor asociatilor, fond care formeaza patrimoniul initial al persoanei juridice; intentia asociatilor de a conlucra in vederea obtinerii de foloase.

Natura institutionala a societatii comerciale o deducem din vointa legiuitorului de a reglementa anumite forme de societate si de a le atribui personalitate juridica. Societatile comerciale actioneaza independent de persoana asociatilor, ele exista si functioneaza numai in cadrul stabilit de lege. Pentru a dobandi personalitate juridica, societatile comerciale trebuie sa indeplineasca mai multe conditii de fond si forma.

Conditiile de fond debuteaza cu vointa de asociere si conlucrare, urmata de constituirea unui patrimoniu, stabilirea unui sediu, adoptarea unui nume, desemnarea organelor reprezentative, impartirea beneficiilor si pierderilor in functie de aportul fiecarui asociat.

Conditiile de forma se refera la necesitatea incheierii unui inscris, fie sub semnatura privata, fie autentificat.

Toate societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane.

Natura comerciala a societatii deriva din calitatea de comerciant atribuita de lege societatii, prin insasi existenta sa, si efectuarea de acte juridice comerciale.

3. Formele societatilor comerciale

Potrivit dispozitiilor art. 2 al Legii nr. 31/1990 societatile comerciale cu personalitate juridica se pot constitui in cinci forme: societatea in nume colectiv; societatea in comandita simpla; societatea pe actiuni; societatea in comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata.

Prin legi speciale se pot constitui in cadrul unora dintre cele cinci forme, dar cu unele particularitati, urmatoarele societati comerciale: societati bancare; societati de asigurari; societati cu participare straina.

3.1. Societatea in nume colectiv

Notiune si caracteristici

Este cea mai veche si mai simpla forma de societate comerciala.

Societatea in nume colectiv se defineste ca fiind societatea constituita prin asocierea, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

Caracterul nelimitat al raspunderii consta in faptul ca asociatii pot fi urmariti de creditorii societatii si asupra patrimoniului propriu. Desigur, aceasta numai in subsidiar daca creditorii nu-si pot indestula creantele din patrimoniul societatii.

Particularitatea mentionata se explica prin faptul ca societatea in nume colectiv este bazata pe increderea intre asociati. De cele mai multe ori ei fac parte din aceeasi familie. Ceea ce prevaleaza la constituirea asociatiei este elementul personal si nu valoarea aportului adus de asociati. De regula, societatea in nume colectiv, datorita numarului redus de membri, are resurse financiare limitate. Ea se constituie, de obicei, pentru exploatarea unei mici afaceri comerciale sau industriale.

Administrarea societatii

Administrarea societatii se realizeaza de unul sau mai multi administratori dintre asociati sau de catre toti asociatii.

Administratorul sau administratorii sunt alesi de catre asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului. Cu aceasta ocazie li se fixeaza puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze impreuna, deciziile lor trebuie luate in unanimitate. In caz de divergente intre administratori, vor hotara asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Pentru actele urgente a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate hotara un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitatea, chiar momentana, de a lua parte la administrare.

Daca un administrator ia initiativa unei operatiuni ce depaseste limitele activitatilor comerciale obisnuite pe care le exercita societatea, acesta trebuie sa instiinteze pe ceilalti administratori inainte de a incheia operatiunea. Sanctiunea este suportarea pierderilor ce ar rezulta din aceasta. In caz de opozitie a vreunuia dintre ei, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Incompatibilitati

Asociatii nu pot lua parte la nici o decizie sau activitate a societatii daca au, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare intereselor societatii. Ei raspund pentru daunele astfel cauzate.

De asemenea, nu pot lua parte ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert, fara consimtamantul celorlalti asociati. In caz contrar pot fi exclusi si pot plati despagubiri.

Obligatiile asociatilor

Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti, intrebuinteaza capitalul, bunurile sau creditul societatii in folosul sau sau in acela al unei alte persoane, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate.

Nici un asociat nu poate lua din fondurile societatii mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa le faca in interesul societatii. El va raspunde de sumele luate si de daune.

Pentru aprobarea bilantului contabil si pentru deciziile referitoare la raspunderea administratorilor este necesar votul asociatilor reprezentand majoritatea capitalului social.

Controlul gestiunii societatii se va face de fiecare dintre asociatii care nu sunt administratori, aceasta datorita volumului redus al activitatii societatii.

3.2. Societatea in comandita simpla

Notiune si caracteristici

Societatea in comandita simpla reuneste doua categorii de asociati: comanditarii (imprumutatorii) si comanditatii (comerciantii). Comanditatii au aceeasi pozitie in societate ca si asociatii in nume colectiv, ei raspund nelimitat si solidar pentru intregul pasiv. Comanditarii, dimpotriva, se asociaza doar pentru o suma limitata. Ei formeaza patrimoniul initial al societatii, marginindu-si riscurile la nivelul aporturilor lor.

Asocierea se realizeaza avand la baza increderea deplina intre asociati.

Deoarece societatea in comandita simpla se apropie de societatea in nume colectiv, Legea nr. 31/1990 face trimitere la norme valabile pentru ambele tipuri de societati sau numai pentru asociatii comanditati.

Deciziile societatii

In ceea ce priveste problemele societatii, toti asociatii, comanditari si comanditati, delibereaza si decid, proportional cu participarea la capitalul social, cu exceptia cazului cand prin contractul de asociere s-a prevazut altfel.

Administrarea societatii

Calitatea de administrator o pot avea numai asociatii comanditati, deoarece ei sunt comercianti.

Comanditarul poate incheia operatiuni in contul societatii numai pe baza unei procuri speciale pentru operatiuni determinate, data de reprezentantii societatii si inscrisa in registrul comertului. In caz contrar, comanditarul devine raspunzator fata de terti, nelimitat si solidar, pentru toate obligatiile societatii contractate de la data operatiunii incheiate de ei.

Drepturile comanditarului

Comanditarul are dreptul la control si la supravegherea activitatii societatii. El poate participa la numirea si la revocarea administratorilor, in cazuri prevazute de lege.

De asemenea, comanditarul are dreptul de a cere o copie de pe bilantul contabil si de pe contul de profituri si pierderi si de a contesta exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale si a celorlalte documente justificative.

Decesul unicului asociat comanditar atrage dizolvarea societatii, daca nu exista o clauza de continuitate cu mostenitorii.

Societatea in comandita simpla este o forma de societate cu putini asociati si este rar utilizata in prezent. Lipsa de atractivitate se datoreaza, in principiu, complicatiilor provocate de existenta celor doua categorii de asociati.

3.3. Societatea pe actiuni

Notiune si caracteristici

Societatea pe actiuni este cea mai complexa si mai evoluata forma de societate. Societatea pe actiuni este acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita actiunilor lor.

Actionarii nu au calitate de comercianti si raspund numai pana la concurenta actiunilor pe care le detin.

Numarul minim de actionari trebuie sa fie de cinci, iar capitalul social minim trebuie sa fie de 25 milioane lei. Nerespectarea acestor cerinte duce la dizolvarea societatii.

Capitalul social al societatilor pe actiuni este impartit in parti egale, numite actiuni. Actiunile sunt hartii de valoare care constituie titluri ce atesta participarea la capitalul social al unei societati. Actiunile dau dreptul detinatorilor sa primeasca un dividend. Dividendul este partea din profitul societatii pe actiuni care se repartizeaza pentru fiecare actiune.

Actionarii detin un numar diferit de actiuni. Actiunile pot circula cu usurinta de la un detinator la altul fara sa fie nevoie de intocmirea unui act juridic. Prin urmare, persoana actionarului nu conteaza si, din aceasta cauza, societatea pe actiuni are un caracter anonim.

Societatea pe actiuni poate emite obligatiuni care au ca scop obtinerea unui capital suplimentar care sa acopere nevoile financiare ale acesteia. Obligatiunile pot fi nominative sau la purtator. Detinatorii de obligatiuni au calitate de creditori ai societatii.

Organele de conducere

Organul decizional cel mai important il constituie adunarea generala a actionarilor. Ea functioneaza dupa principiul majoritatii. Ca regula, dreptul de vot este atasat unei actiuni, toti actionarii avand drept de vot. Dar, majoritatea nu se calculeaza dupa numarul actionarilor, ci in functie de capitalul detinut de actionari. Actionarul sau grupul de actionari care va poseda aproximativ jumatate din actiuni va putea sa-si impuna vointa masei de actionari, intre care este impartit restul de capital.

Adunarea generala desemneaza celelalte organe de conducere: administratorii sau consiliul de administratie, organ de conducere permanent si cenzorii, organ de control.

Administratorii si cenzorii pot fi persoane fizice si persoane juridice care desemneaza persoane fizice.

Controlul societatii de catre asociati

Legea nr. 99/1999, privind unele masuri de accelerare a reformei economice, a introdus prin titlul III cateva modificari la Legea nr. 31/1990. Astfel, intre sedintele adunarii generale, cel mult de doua ori in cursul exercitiului financiar, actionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societatii. Ei pot consulta documentele prevazute in actul constitutiv, in conformitate cu legea. Actionarii vor putea cere, pe cheltuiala lor, copii legalizate dupa documentele societatii. In urma consultarii documentelor, actionarii vor putea sesiza, in scris, consiliul de administratie, despre eventualele nereguli constatate. Consiliul de administratie va trebui sa raspunda tot in scris. Daca nu se raspunde in termenul de 15 zile de la inregistrarea sesizarii, actionarii se vor putea adresa instantei competente care va putea obliga societatea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de intarziere.

Societatea pe actiuni este destinata intreprinderilor care reclama capitaluri gigantice, detinute de un numar mare de oameni. De aceea, societatea pe actiuni utilizeaza, de cele mai multe ori, economiile marelui public.

3.4. Societatea in comandita pe actiuni

Notiune si caracteristici

Societatea in comandita pe actiuni imprumuta reguli de functionare atat de la societatea in comandita simpla cat si, mai ales, de la societatea pe actiuni.

Ca si societatea in comandita simpla, ea are doua categorii de asociati: comanditatii, care raspund nemarginit si solidar pentru datoriile societatii si comanditarii, care raspund numai cu aportul lor. Intregul capital social este impartit pe actiuni al caror regim juridic este acelasi ca si in cazul societatilor pe actiuni.

Toti asociatii, atat cei comanditati cat si comanditarii, sunt actionari.

Conform Legii nr. 31/1990, societatea in comandita pe actiuni este reglementata de dispozitiile referitoare la societatea pe actiuni, cu exceptia acelora care privesc administrarea societatii.

Administrarea societatii

Administrarea societatii poate fi incredintata numai actionarilor comanditati, carora li se vor aplica dispozitiile din Legea nr. 31/1990 privind asociatii societatii in nume colectiv. Revocarea administratorilor comanditati este de competenta adunarii generale extraordinare. Daca exista mai multi administratori comanditati, numirea unui nou administrator trebuie sa fie aprobata si de ceilalti administratori. Noul administrator devine actionar comanditat.

In practica aceasta forma de societate este rar intalnita.

3.5. Societatea cu raspundere limitata

Notiune si caracteristici

Societatea cu raspundere limitata este societatea constituita, pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aporturilor lor.

Cronologic aceasta forma de societate este ultima venita, atat in tara noastra cat si in alte tari.

Societatea cu raspundere limitata este un tip hibrid de societate, care imprumuta unele trasaturi, atat de la societatea in nume colectiv, cat si de la societatea pe actiuni. Societatea cu raspundere limitata este, in acelasi timp, o societate de persoane si de capitaluri.

Constituie o societate de persoane pentru ca partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile (cum sunt actiunile) si nu pot fi cedate unor neasociati decat daca acestia sunt primiti de majoritatea celorlalti asociati.

Societatea cu raspundere limitata este si o societate de capitaluri, deoarece asociatul aduce o suma de bani in cadrul societatii, in raport cu care isi limiteaza riscul (de unde si denumirea de societate cu raspundere limitata). Ca urmare, fiecare asociat va fi tinut pentru datoriile societatii numai pana la limita capitalului subscris personal.

Legea stabileste conditia ca societatea cu raspundere limitata sa nu poata depasi 50 de asociati. In schimb, poate fi constituita si de o singura persoana.

Capitalul social nu poate fi mai mic de 2 milioane de lei si este divizat in fractiuni egale, numite parti sociale.

Toate partile sociale se distribuie asociatilor si trebuie sa fie acoperite cu varsaminte, in bunuri sau in numerar. Partile sociale pot fi transmise liber si neconditionat numai intre asociati.

Organele dc conducere

Hotararile asociatilor se iau in adunarea generala, care decide prin votul majoritatii absolute a asociatilor si a partilor sociale. Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin contractul de societate ori prin hotararea adunarii generale. In ambele situatii sunt aplicabile dispozitiile legale privind numirea si revocarea administratorului societatii in nume colectiv.

Administratorul nu poate primi, fara autorizatia adunarii asociatilor, mandat de administrare la alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate. Nu au voie nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent, pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice. Sanctiunea este revocarea administratorului si plata de daune.

Controlul gestiunii societatii se realizeaza prin cenzori ori chiar de catre asociati. Daca numarul asociatilor este mai mare de 15, alegerea cenzorilor este obligatorie.

Beneficiile societatii se impart intre asociati, sub forma de dividende. Societatea este obligata sa constituie un fond de rezerva.

Societatea cu raspundere limitata prezinta numeroase avantaje si, din acest motiv, este foarte raspandita.

3.6. Societatea comerciala bancara

Notiune si caracteristici

Bancile au calitatea de intermediar principal in circulatia bunurilor. Ele transforma activele nemonetare in moneda.

Societatea bancara este societatea comerciala cu personalitate juridica, avand un statut special, diferit de al altor societati comerciale. Particularitatea decurge din doua aspecte: din obiectul specific al actelor de comert pe care le indeplinesc, denumite „comertul de banca” si din supravegherea care se exercita asupra lor de catre autoritatea centrala de profil, Banca Nationala a Romaniei.

Reglementari juridice

Societatile bancare sunt reglementate de Legea nr. 26/1990, privind registrul comertului, Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, Legea nr. 58/1998, privind activitatea bancara si Legea nr. 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei.

Obiectul activitatii

Societatea bancara are ca obiect de activitate: atragerea de mijloace disponibile de la persoanele fizice si juridice, sub forma de depozite, in conturile acestora; acordarea de credite pe diferite termene; emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente; efectuarea de plati prin viramente intre conturile clientilor; vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

Particularitatile constituirii

Societatile bancare se pot constitui sub forma societatilor pe actiuni sau comandita pe actiuni. Este interzisa expres constituirea lor sub forma societatilor cu raspundere limitata.

Legea in vigoare stabileste pentru societatile bancare unele conditii suplimentare privind constituirea lor: autorizatia prealabila a Bancii Nationale; capitalul minim subscris sa fie de 50 milioane, neputand fi depus sub forma aportului in natura sau in munca; cota minima de varsamant in momentul subscrierii nu poate fi mai mica de 50% si varsamantul se efectueaza integral in cel mult 2 ani de la data constituirii societatii.

In activitatea lor, bancile au obligatia sa aplice reglementarile emise de Banca Nationala a Romaniei. In rest, societatea bancara isi desfasoara activitatea in mod asemanator cu celelalte societati pe actiuni.

3.7. Societatea comerciala de asigurare

Caracteristici

Societatile comerciale in domeniul asigurarilor au, potrivit legii, trasaturi care le diferentiaza de alte societati comerciale, atat in ceea ce priveste constituirea, cat si in ceea ce priveste functionarea si controlul societatii.

Formele asociative admise de lege pentru societatile de asigurare sunt societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata.

Capitalul social minim care urmeaza sa fie subscris la constituirea societatii este in functie de felul acesteia. Daca se constituie o societate de asigurari, asigurari-reasigurari, capitalul social minim necesar este de 25 milioane lei pentru fiecare fel de societate de asigurari mentionata. Capitalul social varsat la constituire trebuie sa fie de 50%.

Constituirea societatii

In vederea constituirii societatii comerciale, fondatorii trebuie sa obtina avizul oficiului de supraveghere a activitatii de asigurare si de reasigurare din Ministerul Finantelor Publice.

Dupa obtinerea avizului favorabil, fondatorii vor parcurge fazele obisnuite pentru constituirea societatilor comerciale.

Societatile comerciale se pot asocia si forma uniuni nationale ori pot adera la organizatiile internationale cu caracter profesional.

In Romania pot desfasura activitati de asigurare si societatile straine de asigurare daca indeplinesc anumite conditii cum ar fi asocierea cu persoane fizice sau juridice romane in vederea constituirii de societati de asigurare.

3.8. Clasificarea societatilor comerciale cu personalitate juridica

Criterii de clasificare

Societatile comerciale se clasifica dupa mai multe criterii: natura societatii, numar de persoane, intinderea raspunderii, structura capitalului social, posibilitatea emiterii unor titluri de valoare.

Clasificarea are importanta pentru a intelege regimul juridic al societatilor comerciale.

a) Societati de persoane si societati de capitaluri

Dupa natura lor societatile se impart in: societati de persoane, societati de capitaluri si societati mixte.

Societatile de persoane se constituie dintr-un numar relativ mic de persoane si se grupeaza pe baza increderii si a calitatilor personale ale asociatilor. Sunt asemenea societati: societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla. Datorita caracterului personal, societatile de persoane sunt „inchise”. Orice asociat trebuie sa fie acceptat de ceilalti asociati.

Aportul asociatilor poate fi in numerar, in natura si in munca (cunostinte).

Societatile de capitaluri sunt societati al caror regim este fondat pe capitalul care reprezinta aportul in societate. Pentru sporirea capitalului, societatea se constituie dintr-un numar mare de persoane. Nu prezinta interes calitatile personale ale asociatilor, ci numai cota de capital investita.

Societatile de capital sunt „deschise” intrucat oricine poate face parte din ele. Asociatii nu se cunosc intre ei. Capitalul societatii este impartit in actiuni care sunt titluri de valoare negociabile. Actiunile detinute acorda drepturi si obligatii posesorului. Prototipul societatii de capitaluri este considerata societatea pe actiuni.

Societatea mixta. Societatea cu raspundere limitata imprumuta unele caractere, atat de la societatea de capitaluri, cat si de la societatea de persoane.

Societatea cu raspundere limitata se aseamana cu societatea de capital, sub aspectul raspunderii limitate a asociatilor, si cu societatea de persoane, prin faptul ca se bazeaza pe increderea si calitatile asociatilor. Acest ultim aspect determina limitarea numarului asociatilor la maximum 50, precum si conditii restrictive privind transmiterea partilor sociale.

b) Dupa intinderea raspunderii asociatilor pentru datoriile sociale distingem trei tipuri de societati:

Societatea cu raspundere nelimitata. In societatea in nume colectiv asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale. Aceasta inseamna ca raspund cu patrimoniul societatii si in caz de neindestulare a creditorilor se pot indrepta si spre patrimoniul propriu al asociatilor.

Societatea cu raspundere limitata. In societatea pe actiuni si in societatea cu raspundere limitata, asociatii raspund pana la concurenta aportului lor la capitalul social.

Societatea cu raspundere diferentiata. La societatea in comandita simpla si la societatea in comandita pe actiuni, comanditatii raspund nemarginit si solidar pentru obligatiile sociale, la fel ca si asociatii in societatea in nume colectiv. Comanditarii raspund in limita aportului lor la capitalul social.

c) Dupa numarul de persoane, societatile comerciale sunt pluripersonale si uni-personale. Societatea cu raspundere limitata poate avea un asociat unic.

d) Dupa structura capitalului social, societatile se impart in: societati pe actiuni (societatea anonima pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni); societati cu parti de interes (societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla); societati cu parti sociale (societatea cu raspundere limitata).

Deosebirea principala intre cele trei feluri de societati consta in regimul juridic al instrainarii partilor de capital social. Astfel, partile sociale pot fi transmise intre asociati fara nici o restrictie, dar transmiterea lor catre persoane din afara societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii reprezentand 3/4 din capitalul social. In schimb, actiunile sunt transmisibile si catre alte persoane din afara societatii, fara restrictie.

4. Norme comune privind constituirea societatilor comerciale

4.1. Actul constitutiv al societatii comerciale

Notiune

Constituirea societatilor comerciale prezinta o serie de caracteristici comune, precum si particularitati dependente de forma juridica a societatii.

Indiferent de forma juridica adoptata de societatea comerciala, aceasta dobandeste o existenta de fapt si de drept printr-un inscris denumit act constitutiv. Potrivit Legii nr. 31/1990, actul constitutiv desemneaza atat un inscris unic, cat si contractul de societate sau/si statutul. Precizarea este necesara pentru ca unele societati se pot constitui numai printr-un contract (societatea in nume colectiv si in comandita simpla), in timp ce altele se constituie printr-un contract si statut (societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni), iar societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat se constituie numai prin statut.

Persoana care participa, ca parte intr-o societate, se numeste asociat. La societatea pe actiuni persoana asociata se mai numeste si actionar.

Dobandirea calitatii de asociat este conditionata de semnarea contractului de societate si de depunerea in patrimoniul societatii a aporturilor la care s-a angajat.

Procesul constituirii societatilor comerciale

Din dispozitiile Legii nr. 31/1990, rezulta ca procesul constituirii societatilor comerciale implica indeplinirea a doua formalitati: intocmirea actului sau actelor constitutive in forma ceruta de lege si inregistrarea si autorizarea functionarii societatii.

Intocmirea actului constitutiv. Aceasta formalitate se realizeaza de catre partile care urmeaza sa se asocieze. Viitorii asociati analizeaza si intreprind urmatoarele activitati: utilitatea sociala si obiectul de activitate al viitoarei societati; vadul si marimea societatii care urmeaza sa se infiinteze; capitalul social necesar; sediul si spatiul necesar realizarii obiectului de activitate; stabilirea numelui si a emblemei, in care scop, se verifica la registrul comertului daca acestea nu apartin deja altei societati.

In cazul in care legea impune forma autentica, inscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public, pentru autentificare.

In vederea autentificarii inscrisului, legea impune prezenta tuturor asociatilor, personal sau prin mandatar cu procura speciala in forma autentica.

Inregistrarea si autorizarea functionarii societatii comerciale. In scopul simplificarii formalitatilor de constituire a societatilor comerciale prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 s-a instituit o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii lor.

Potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 procedura inregistrarii si autorizarii este realizata de Biroul unic din cadrul Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunalul din raza judetului unde-si va avea sediul societatea comerciala.

Biroul unic realizeaza toate operatiunile necesare pentru inregistrarea si autorizarea functionarii societatii comerciale. In plus, el are obligatia sa presteze anumite servicii, care privesc inregistrarea si autorizarea functionarii societatii, la cererea si pe cheltuiala solicitantului.

Pentru inregistrarea, ca si pentru autorizarea functionarii societatii comerciale, legea impune anumite avize, autorizatii si/sau acorduri emise de organele competente. Obtinerea acestor avize poate fi solicitata Oficiului Registrului Comertului.

Certificatul de inregistrare. Dupa procedura obtinerii avizelor necesare, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001, societatii comerciale i se elibereaza certificatul de inregistrare. Acesta da dreptul comerciantului sa isi inceapa activitatea, avand personalitate juridica.

Publicitatea. Constituirea societatii comerciale trebuie adusa la cunostinta celor interesati.

O data cu efectuarea inregistrarii societatii, un extras in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se publica, din oficiu, in Monitorul Oficial al Romaniei.

Inscrierea fiscala. Potrivit legii, o data cu inregistrarea societatii, extrasul in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se comunica, din oficiu, directiei generale a finantelor publice teritoriale. Aceasta comunicare se face in scopul cuprinderii societatii in randul platitorilor de impozite si taxe, in conditiile legii.

Legea prevede ca orice contract de societate, care sta la baza constituirii unei societati, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, generale si specifice si conditii de forma.

4.2. Conditiile de fond generale, comune actelor constitutive

Actul constitutiv trebuie sa indeplineasca anumite conditii generale. Ele se refera la conditiile esentiale de existenta si valabilitate a contractelor: capacitatea de a contracta, consimtamantul, un obiect determinat si o cauza licita.

a) Capacitatea asociatilor. Din dispozitiile art. 1 din Legea nr. 31/1990 rezulta ca pot avea calitate de asociati atat persoanele fizice cat si persoanele juridice, romane si straine. In materie de societate, capacitatea juridica trebuie sa fie de natura speciala. Asocierea implica un act de dispozitie asupra patrimoniului propriu, ceea ce impune capacitatea de exercitiu deplina a persoanei fizice sau juridice contractante.

Calitatea de asociat intr-o societate in nume colectiv sau in comandita simpla poate constitui un obstacol la asocierea aceleiasi persoane intr-o alta societate comerciala concurenta sau avand acelasi obiect.

In ceea ce priveste societatile comerciale, ca persoana juridica, ele pot dobandi, in principiu, calitatea de asociat in alte societati comerciale, cu unele restrictii. Astfel, una si aceeasi persoana juridica nu poate dobandi calitatea de asociat in doua sau mai multe societati cu raspundere limitata unipersonala.

b) Consimtamantul. Consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat. Este necesar ca vointa juridica a partilor sa fie o vointa specifica de cooperare pentru constituirea si functionarea societatii. Astfel, consimtamantul nu trebuie denaturat de simulatie.

Simulatia poate fi utilizata pentru a masca o alta operatiune juridica sub paravanul unei societati comerciale, in scopul de a eluda drepturile tertilor sau obligatiile fiscale. Simulatia se poate manifesta in mai multe feluri: disimularea unui contract de munca sub forma unui contract de societate pentru a eluda obligatia de plata a cotizatiilor pentru asigurari sociale; disimularea unui contract de imprumut de fonduri sub forma unei societati in comandita simpla, atunci cand comanditarul isi stipuleaza un dividend minim, indiferent de beneficiile sau pierderile societatii etc.

c) Obiectul actului constitutiv. Este un ansamblu de acte de comert pe care societatea urmeaza sa le indeplineasca in vederea realizarii de beneficii. Prin urmare, comercialitatea obiectului este data de operatiunile pentru care este constituita societatea, cu scopul ce si-l propune a-l realiza prin acele operatiuni.

Obiectul activitatii unei societati comerciale se raporteaza la unul sau mai multe domenii: comert (interpunere), productie si servicii.

In obiectul activitatii unei societati comerciale pot fi incluse numai acte de comert. Nu constituie obiect de activitate „bunuri imobile” intrucat acestea constituie obiectul activitatii civile. De asemenea, nu sunt acte de comert: „asistenta juridica”, „educatia si invatamantul”, „activitatile medicale”, „intrajutorarea materiala” etc.

Anumite activitati comerciale pot fi efectuate numai de unele forme de societati comerciale (de exemplu, activitatea bancara nu poate fi efectuata de societatea in nume colectiv).

Obiectul activitatii societatii trebuie sa fie determinat, adica in contract sa se prevada clar actele de comert pe care asociatii inteleg sa le realizeze. Legea nr. 31/1990 prevede clar ca obiectul de activitate trebuie aratat prin precizarea domeniului si a activitatii principale.

Stabilirea domeniului exclude formulari vagi cum ar fi „alte activitati”, „import-export de produse din lemn”.

Obiectul activitatii trebuie sa fie licit, adica sa nu fie contrar ordinii publice si legalitatii, cum ar fi contrabanda, vanzarea de droguri etc., sa fie posibil, iar in societatile de persoane, care se constituie in consideratia persoanei, sa fie personal al celor care se asociaza.

Prezinta interes dispozitiile art. 1513 C. civ., aplicabile si in materie comerciala, potrivit carora este ilicit contractul prin care un asociat fie isi atribuie totalitatea castigurilor, fie ca se declara dispensat de obligatia de a participa la pierderi.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 35/1991, privind investitiile straine, este ilicit obiectul unei societati comerciale, daca se incalca normele de protectie a mediului inconjurator sau se aduc atingeri intereselor de securitate si aparare nationala.

Sanctiunea incalcarii reglementarilor legale privind obiectul societatilor comerciale poate fi nulitatea constituirii lor, daca obiectul este ilicit sau imposibil de realizat. De altfel, daca obiectul societatii nu este determinat sau contine prevederi contrare legii, judecatorul delegat nu va autoriza functionarea societatii.

Uneori, executarea unei activitati ilicite de catre societate poate constitui infractiune pentru persoana care reprezinta societatea.

d) Cauza. Cauza contractului este scopul urmarit de asociati prin acel contract. Este un element de natura psihologica, spre deosebire de obiectul contractului care este un element de natura materiala.

Cauza, ca si obiectul contractului, trebuie sa fie licita, adica sa nu fie prohibita de lege si sa contravina ordinii publice (de exemplu, scopul sa fie contrabanda).

4.3. Conditiile de fond specifice actelor constitutive

Conditiile de fond specifice sunt impuse de ratiunea constituirii societatii comerciale si sunt urmatoarele:

a) obligatia asociatilor de a contribui la constituirea unui fond special din aporturile lor;

b) participarea tuturor asociatilor la beneficii si pierderi ce ar rezulta din activitatea ce face obiectul societatii comerciale;

c) vointa de a colabora cu ceilalti asociati pentru obtinerea de beneficii si impartirea acestora.

a) Constituirea unui fond social prin aporturile asociatilor

Societatea comerciala trebuie sa aiba un patrimoniu initial, adica un fond social care sa stea la baza activitatii comerciale. De marimea fondului comun depinde puterea economica cu care demareaza societatea comerciala.

Fondul social sau miza sociala se constituie din aporturile individuale ale asociatilor. El va apartine exclusiv societatii.

Prin aport se intelege valoarea patrimoniala cu care fiecare asociat convine sa contribuie la infiintarea societatii sau prin subscriptie ulterioara, la majorarea fondului social, in conditiile si termenele stipulate.

Aportul individual poate fi orice bun al asociatului, cu valoare economica, care prezinta interes pentru activitatea lucrativa a societatii comerciale.

Aportul poate fi in bani, in natura sau in munca.

Aportul in bani. Acest fel de aport este obligatoriu la constituirea oricarei forme de societate. La unele societati, cum sunt societatile bancare sau de investitii, aportul poate fi numai in bani.

In caz de neexecutare a obligatiei promise sau daca asociatul intarzie sa verse partea sa de aport, el va putea fi obligat, pe langa dobanzile legale, si la plata de daune-interese.

Aportul in numerar nu se confunda cu suma depusa de fondatori in cont, in vederea acoperirii cheltuielilor de infiintare a societatii si nici cu un imprumut acordat societatii.

Aportul in natura. Are ca obiect bunuri imobile, bunuri mobile corporale sau incorporale (fond de comert, creante etc.). Aportul in natura se refera la aducerea in societate a oricarui bun in afara de bani.

Aportul in natura este admis la toate formele de societate. De regula, asociatii prevad in contractul de societate, daca inteleg sa aduca numai folosinta bunului sau chiar proprietatea lui. In lipsa unei asemenea clauze, prezumtia este ca bunurile au fost varsate in deplina proprietate a societatii si devin proprietatea ei (art. 65 din lege).

Aportul in munca. Aportul in munca sau activitate, de natura speciala (cunostinte) este permis in cazul societatii in nume colectiv si in comandita simpla, de catre asociatii comanditati.

Executarea aportului. Legea nr. 31/1990 face distinctie intre aportul promis ca obligatie si executarea aportului.

Aportul promis se numeste aport subscris iar aportul executat efectiv se numeste aport varsat (predat).

Obligatia de a aduce un anumit aport se naste la incheierea contractului de societate, pe cand executarea poate fi facuta la constituirea societatii sau chiar la o data ulterioara, prevazuta in actul constitutiv.

Capitalul social. Totalitatea valorilor aporturilor individuale subscrise de asociati formeaza capitalul social.

Capitaiul social sau nominal este, la constituirea societatii, suma aporturilor facute de asociati, cu excluderea aporturilor in munca.

Capitalul social este fix, intangibil, el nu va putea fi modificat decat prin hotararea adunarii generale a asociatilor, in sensul majorarii cu noi aporturi, ori reducerii ca urmare a pierderilor suferite de societate.

Capitalul social are o pondere diferita in functie de natura societatii. In societatile de capitaluri legea impune un minim de 25 milioane lei, la societatea pe actiuni si 50 milioane, la societatile bancare.

In societatile de persoane legea nu impune un minim de capital, dar cere si pentru aceste societati aporturi in numerar.

Deosebirea dintre capitalul social si patrimoniul social. Capitalul social nu poate fi confundat cu patrimoniul social.

Patrimoniul societatii se compune din aportul fiecarui asociat la constituirea capitalului social si din profiturile realizate de societate in activitatea sa comerciala.

Capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor. Patrimoniul este o universalitate juridica in care sunt cuprinse toate drepturile si obligatiile societatii, inclusiv bunurile societatii care se constituie in timpul functionarii ei.

Patrimoniul societatii, ca si al persoanei fizice, are o latura activa, cuprinzand drepturile patrimoniale (reale sau de creanta) si o latura pasiva, cuprinzand obligatiile patrimoniale ale societatii.

Patrimoniul este gajul general al creditorilor societatii dar nu si al celor personali ai asociatilor.

Patrimoniul se mareste, cand societatea realizeaza profituri si se diminueaza, in cazul cresterii pasivului. Prin urmare, patrimoniul este fluctuant, variabil, el confundandu-se cu capitalul social, numai in momentul constituirii societatii.

Daca societatea isi diminueaza patrimoniul sub nivelul capitalului social fix, aceasta arata ca societatea functioneaza rau. Se poate ajunge la dizolvarea ei in situatia in care capitalul real se diminueaza sub jumatate din capitalul social.

Divizarea capitalului social. Capitalul social se divizeaza in anumite fractiuni, denumite diferit dupa forma juridica a societatii: parti de interes, in societatea in nume colectiv si in comandita simpla; parti sociale, in societatea cu raspundere limitata; actiuni, in societatea pe actiuni si in societatea in comandita pe actiuni.

Capitalul social este sursa repartitiei puterii intre asociati. Puterea in societatea de capitaluri apartine celor care controleaza capitalul, de unde rezulta suprematia asociatilor care detin capitalul cel mai mare (aproximativ jumatate) si implicit au cele mai multe voturi in adunarea generala. Ei hotarasc modul de conducere al societatii.

Drepturile asociatilor

Aportul de capital sub orice forma confera asociatilor drepturi in cadrul societatii comerciale si anume:

a) dreptul la egalitate de tratament, ceea ce constituie premisa tuturor celorlalte drepturi si obligatii ale asociatilor;

b) dreptul la dividende, adica de a obtine o cota-parte din beneficiul societatii. Manifestarea acestui drept este diferita dupa: forma societatii, rezultatele activitatii economice, vointa partilor si in raport cu cota de participare la capitalul social. Distribuirea de dividende este decisa de adunarea generala a asociatilor si, din momentul respectiv, dividendele devin drepturi de creanta exigibile ale asociatilor;

c) dreptul de a participa la elaborarea vointei sociale, adica la adoptarea deciziilor societatii;

d) dreptul de a se impotrivi hotararilor adunarii generale, cand acestea ar fi contrare actului constitutiv ori dispozitiilor imperative ale legii. Acest drept apartine numai asociatului care n-a fost prezent la adunarea generala sau a votat contra si a cerut inscrierea opiniei si a votului sau in procesul-verbal al sedintei;

e) dreptul de informare si control asupra gestiunii societatii. Actionarii isi pot exercita acest drept, intre sedintele adunarii generale, cel mult de doua ori in cursul unui exercitiu financiar;

f) dreptul la transmitere, cedare si donare a partilor sociale cand se executa in conditiile legii si fara sa aduca atingere celorlalti asociati;

g) dreptul de a participa la impartirea finala a patrimoniului, adica de a obtine o cota proportionala cu aportul fiecaruia, in caz de lichidare a societatii. Unele drepturi speciale sunt conferite membrilor fondatori.

Obligatiile asociatilor:

a) depunerea si completarea aportului la care s-au angajat;

b) obligatia de a participa la suportarea pierderilor;

c) obligatia de a nu se folosi de bunurile societatii in interes propriu;

d) obligatia de a nu comite fapte nedemne care sa compromita onorabilitatea firmei (la societatile de persoane);

e) obligatia de a nu face concurenta neloiala;

f) obligatia de a nu se amesteca, fara drept, in administrarea societatii.

b) Participarea la beneficii si pierderi

Un al doilea element specific al societatilor comerciale, pe langa aport, este participarea la beneficii si pierderi.

Prin beneficii se intelege o valoare evaluabila in bani. In notiunea de beneficii intra si serviciile sau bunurile procurate de asociati de la societate, in conditii avantajoase.

Asociatii participa nu numai la impartirea beneficiilor dar si la pierderi. Regula este ca toti asociatii trebuie sa participe, in functie de aportul lor, la beneficii si pierderi. Clauza contractuala prin care se stipuleaza ca un asociat va culege totalitatea beneficiilor iar pagubele sunt suportate numai de unii din asociati este nula.

Conditiile de repartizare a beneficiilor. Pentru ca plata dividendelor sa se poata realiza este necesara indeplinirea mai multor conditii:

a) sa existe beneficii reale, adica sa se fi inregistrat un excedent al activului asupra pasivului;

b) beneficiul net sa fie constatat prin bilantul intocmit de administrator si aprobat de adunarea generala. Prin beneficiu net, susceptibil de a fi impartit asociatilor, se intelege excedentul activului asupra pasivului, dupa scaderea cheltuielilor si a cotelor destinate fondului de rezerva si amortizare;

c) adunarea generala sa stabileasca modul folosirii si distribuirii dividendelor. Distribuirea de dividende, in absenta unui beneficiu real, constituie o fapta ilicita si atrage raspunderea juridica a celor vinovati.

c) Executarea in comun a unor activitati comerciale (affectio societatis)

Vointa de conlucrare, intentia de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale, suportand toate riscurile, poarta numele de affectio societatis. Ea este motorul societatii comerciale. Este firesc ca in societatile comerciale sa existe o convergenta de interese pentru asigurarea prosperitatii societatii, fara de care societatea nu ar putea asigura dividende. La alte contracte partile nu se calauzesc dupa acest principiu.

Affectio societatis explica de ce toti asociatii accepta deciziile adoptate de adunarea societatii, prin votul majoritatii.

Grade diferite de manifestare. Affectio societatis are o intensitate diferita in functie de forma de societate adoptata. In cazul societatilor de persoane participarea colectiva la activitatea comerciala capata o importanta deosebita. La societatile de capitaluri participarea este de o intensitate redusa sau foarte redusa, la masa de actionari, si de o intensitate puternica, la organele de conducere.

4.4. Conditiile de forma obligatorii ale actului constitutiv

Pentru ca actul constitutiv sa produca efectele, in vederea carora a fost incheiat, este necesar sa indeplineasca mai multe conditii de forma.

Legea nr. 31/1990 a prevazut ca actul constitutiv al societatii comerciale sa se incheie in forma autentica. Legea a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 care dispune: „actul constitutiv nu este supus obligativitatii incheierii in forma autentica, putand avea forma unui inscris sub semnatura privata, cu exceptia urmatoarelor situatii:

a) cand printre bunurile subscrise ca aport in natura la capital se afla un teren;

b) cand forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a asociatilor sau a unora dintre ei, pentru obligatiile sociale;

c) cand societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.”

Din dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 rezulta ca forma inscrisului sub semnatura privata a actului constitutiv poate fi folosita numai in cazul societatilor pe actiuni, constituite simultan, si societatilor cu raspundere limitata, dar cu conditia sa nu fie adus, ca aport in natura, un teren.

Indiferent de forma ceruta de lege, actul constitutiv se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori.

Dupa incheierea actului constitutiv, fondatorii sau administratorii, ori imputernicitii acestora, vor cere inmatricularea societatii in registrul comertului. Societatea comerciala este persoana juridica din ziua inmatricularii.

4.5. Statutul societatii

Statutul societatii este un document menit sa intregeasca prevederile contractului de societate la societatile complexe cum sunt societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. La societatea cu raspundere limitata cu unic asociat si la societatea pe actiuni al carui capital este detinut in intregime de stat, statutul este singurul act constitutiv posibil.

Statutul, cu exceptia celui al societatii cu raspundere limitata cu unic asociat, este o intelegere a asociatilor, deci are o natura contractuala. De altfel, contractul si statutul pot fi incheiate si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale nu precizeaza ce clauze vor fi cuprinse in contractul de societate si ce clauze in statut.

Obiectul statutului, atunci cand este elaborat separat, il constituie stabilirea regulilor de organizare, functionare si conducere a societatii.

Statutul, ca act constitutiv trebuie prezentat notarului public pentru a fi autentificat.

4.6. Constituirea structurilor societare

Notiune

Societatea comerciala simpla dispune de posibilitati limitate in ceea ce priveste expansiunea propriilor afaceri. Practica a impus constituirea unor entitati economice, ce pot fi infiintate de o societate comerciala si distribuite in zone noi. Aceste entitati pot avea sau nu personalitate juridica. In felul acesta se formeaza ansambluri economice, sisteme alcatuite din societatile comerciale primare si entitatile care le compun.

O societate care isi extinde activitatea poate avea doua posibilitati:

a) Asigurarea unitatii juridice si patrimoniale a sistemului. In acest scop, va infiinta entitati lipsite de personalitate juridica, pe care le va subordona total (sucursale, agentii, reprezentante);

b) incredintarea afacerilor sale intr-o zona noua, unei entitati dotate cu personalitate juridica pe care o infiinteaza (filiala). In acest caz, entitatea este subordonata in anumite limite, indirect.

Entitatea utilizata ca instrument de expansiune este numita structura societara. Ea poate fi definita ca fiind unitatea economica-juridica mai mult sau mai putin autonorna, reglementata de lege si utilizata de un comerciant in vederea expansiunii activitatii sale.

Filiala

Este o societate componenta a unei structuri societare asupra careia se exercita influenta si controlul societatii primare sau „societatea-mama”.

Filiala are personalitate juridica, distincta de societatea primara, prin aceea ca poseda un patrimoniu propriu si incheie contracte cu tertii, in nume si pe cont propriu.

Capitalul social al filialei se constituie sau se completeaza cu aportul semnificativ al societatii-mama. Nu este necesar ca acest aport sa fie majoritar, este suficient ca el sa asigure detinerea de fractiuni de drepturi de vot necesare exercitarii unei anumite dominatii.

Filiala este constituita din initiativa societatii-mama in scopul dezvoltarii afacerilor sale. Ea se bucura de autonomie gestionara, dispune de un sediu propriu si de un nume propriu.

Infiintarea, modificarea si incetarea filialei reprezinta un drept al asociatilor ce o compun, asupra carora se exercita influenta si controlul din partea societatii-mama.

Filialele se infiinteaza intr-una din formele de societate prevazute de Legea nr. 31/1990.

Sucursala

Este o structura societara institutionalizata lipsita de personalitate juridica, care functioneaza relativ independent, intr-un sediu propriu.

Sucursalei i se incredinteaza, de catre societatea-mama, printr-un mandat general, putere de reprezentare, negociere si executare de operatiuni comerciale in raza ei de activitate.

Sucursala are denumirea si forma societatii-mama, cu mentiunea: sucursala.

Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care-l infiinteaza ii atribuie statutul de sucursala (art. 43 alin. 3 din lege).

Reprezentanta (agentia)

Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie, ea apartine exclusiv societatii comerciale primare care a organizat-o si i-a acordat atribute de mandatar si comisionar.

4.7. Cuprinsul actului constitutiv

Necesitatea clauzelor contractuale

Actul constitutiv cuprinde anumite clauze care reglementeaza relatia dintre asociati, drepturile si obligatiile lor.

Clauzele contractuale materializeaza vointa asociatilor privind constituirea societatii. Partile nu pot insa deroga de la dispozitiile legale prin care se reglementeaza cuprinsul actului constitutiv decat atunci cand legea permite acest lucru. Astfel, art. 15 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 arata ca aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate. Prin urmare, nu se permite nici o derogare. In schimb, art. 15 alin. 2 arata ca aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate. Aceasta inseamna ca partile pot stabili ele insele in contract daca se admit sau nu aporturile in natura.

Varietatea clauzelor

Clauzele pot fi comune tuturor societatilor comerciale sau numai pentru o anumita forma de societate.

Clauzele pot fi obligatorii sau facultative.

Clauzele comune, obligatorii se refera la urmatoarele aspecte: identificarea partilor; individualizarea viitoarei societati; caracteristicile societatii; conducerea si gestiunea; drepturile si obligatiile asociatilor.

Clauze privind identificarea partilor contractante. In cazul persoanelor fizice in contract se mentioneaza: numele, prenumele si domiciliul; locul si data nasterii; cetatenia asociatilor. Pentru persoanele juridice in contract se mentioneaza denumirea societatii, sediul si nationalitatea.

Societatea va avea cel putin doi asociati, afara de cazul in care legea prevede altfel (societatea cu raspundere limitata cu un singur asociat sau societatea cu capital integral de stat).

Clauze privind individualizarea viitoarei societati comerciale. Ele se refera la: denumirea sau firma societatii si, daca este cazul, la emblema societatii; forma juridica a societatii; sediul societatii, adica locul in spatiu unde se va afla conducerea societatii.

Clauze privind caracteristicile societatii. Se refera la obiectul de activitate, durata societatii si capitalul social.

a) In ceea ce priveste obiectul de activitate se precizeaza faptele de comert pe care le va savarsi societatea. Obiectul nu trebuie formulat generic, ci stabilit concret, prin fixarea activitatii ce urmeaza a fi desfasurata de catre societate.

b) Referitor la durata societatii, prin contract asociatii urmeaza sa hotarasca asupra acestui eveniment. Ei se pot intelege asupra unui termen in cadrul caruia sa existe societatea sau pot conveni ca durata sa fie nelimitata.

Precizarea duratei societatii prezinta interes practic deoarece la expirarea termenului societatea se dizolva de drept.

c) In ceea ce priveste capitalul social, in contract se arata care este capitalul social subscris si varsat. Desigur, asociatii trebuie sa respecte plafoanele minime prevazute de lege pentru societatea respectiva. Se va arata contributia fiecarui asociat, ca aport, in numerar sau in natura. Daca este in natura se precizeaza valoarea bunului si modul de evaluare. Se va arata data fixata pentru efectuarea integrala a varsamintelor capitalului subscris. La societatea pe actiuni se va arata modul cum a fost divizat capitalul social, numarul si valoarea actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator si numarul pentru fiecare categorie. Se arata, daca este vorba de societatea cu raspundere limitata, valoarea partilor sociale.

Clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare. In societatile de persoane si societatile cu raspundere limitata se va indica in actul constitutiv: numarul, numele si prenumele administratorului sau administratorilor societatii si limita puterilor lor. La societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni se va mentiona si cetatenia administratorilor, garantia pe care sunt obligati s-o depuna, puterile si drepturile lor.

In continuare se va mentiona numarul, numele si cetatenia cenzorilor sau felul cum se va face controlul activitatii societatii in interiorul ei.

La societatile pe actiuni se vor mentiona documentele la care actionarii vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul.

Clauze privind drepturile si obligatiile asociatilor. La societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere limitata se prevede modul de repartizare a partilor sociale si cota fiecaruia la beneficii si pierderi.

La societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni se arata numarul de actiuni acordate fiecarui actionar in schimbul aportului subscris. Asociatii isi asuma obligatia de a efectua varsamintele in termene precise.

Clauze privind dizolvarea si lichidarea societatii comerciale. Cel mai adesea asociatii reproduc dispozitiile legale ori fac trimitere la ele.

Clauze facultative. Continutul actelor constitutive poate fi intregit cu clauze facultative, cum ar fi cele privind infiintarea de filiale sau sucursale, daca se are in vedere o atare infiintare. Alte prevederi facultative se pot referi la: modificarea contractului prin acordul scris al tuturor partilor; mentiunea ca respectivul contract, impreuna cu anexele, inlatura orice alta intelegere anterioara; prevederea privind confidentialitatea contractului etc. De asemenea, partile pot stipula situatiile in care contractul inceteaza de plin drept (fara interventia instantei de judecata). Societatile pe actiuni pot oferi avantaje fondatorilor.

Actele constitutive pot, in unele cazuri, sa faca trimitere la textele de lege sau sa mentioneze textul de lege in contract.

Clauze specifice unei anumite forme de societate. Unele clauze difera de la o forma de societate la alta. De exemplu, la societatile pe actiuni se mentioneaza valoarea actiunilor iar la societatile cu raspundere limitata valoarea partilor sociale.

5. Organele de conducere si control

5.1. Notiuni introductive

Vointa societatii comerciale se manifesta prin organele sale de conducere si control care sunt: adunarea generala a asociatilor, administratorii societatii, cenzorii.

Adunarea generala este organul cel mai important de conducere si este formata din totalitatea asociatilor.

Administrarea societatii este o forma de executare a vointei adunarii generale, prin savarsirea de acte de gestiune, in vederea atingerii obiectului si scopului social. Conducerea problemelor curente este incredintata unuia sau mai multor administratori.

Controlul gestiunii administratorilor se realizeaza de catre asociati, in anumite cazuri, sau de un organ specializat format din cenzori.

Organele de conducere si control apar mai mult sau mai putin conturate, in functie de forma juridica a societatii comerciale.

In cazul societatii in nume colectiv si al societatii in comandita simpla, datorita numarului mic de asociati, nu exista institutionalizata adunarea generala si cenzorii. La aceste forme de societate, adunarea generala se constituie de fapt, nu si de drept.

In ceea ce priveste controlul, el se realizeaza de catre asociati, nu de cenzori.

In cazul societatii pe actiuni si al societatii in comandita pe actiuni, exista toate cele trei organe de conducere mentionate.

In ceea ce priveste societatea cu raspundere limitata organele societatii sunt aceleasi ca si la societatile pe actiuni, dar cu unele particularitati. De exemplu, cenzorii sunt numiti in mod obligatoriu numai la societatea cu raspundere limitata constituita intr-un numar mai mare de 15 asociati.

5.2. Adunarea generala a asociatilor

Rolul adunarii generale

Adunarea asociatilor permite elaborarea si exprimarea prin decizii a vointei societatii. Adunarea asociatilor este cel mai important organ de conducere din urmatoarele motive: are plenitudinea de competenta si atributii in toate domeniile activitatii societatii comerciale; numeste sau revoca celelalte organe ale societatii; fixeaza limitele de competenta ale organelor numite de ea; exercita controlul asupra activitatii acestor organe; decide modificarea actului constitutiv.

Legea nr. 31/1990 reglementeaza adunarea generala ca atare numai in cazul societatilor pe actiuni, comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Totusi, si la celelalte forme de societate, deciziile se iau de catre totalitatea asociatilor, pe baza regulilor care guverneaza adunarea generala.

Datorita diversitatii problemelor exista diferente considerabile intre gradul de importanta al celor doua feluri de adunari: ordinara si extraordinara. Criteriul distinctiv intre cele doua feluri de adunari este obiectul sau materia supusa deliberarii si nu timpul cand adunarea este convocata.

Adunarea ordinara

Se intruneste cel putin o data pe an, la cel mult trei luni de la incheierea exercitiului bugetar.

Adunarea ordinara discuta si decide asupra oricarei probleme ce tine de activitatea curenta a societatii comerciale. Potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 adunarea generala este obligata: sa voteze bilantul, inclusiv sub aspectul dividendelor; sa aleaga si, daca este cazul, sa revoce administratorii si cenzorii, precum si sa le dea descarcare de gestiune; sa stabileasca remuneratia administratorilor si cenzorilor; sa voteze bugetul de venituri si cheltuieli si programul de activitate etc.

Adunarea extraordinara

Se intruneste ori de cate ori este necesar pentru a se lua o hotarare in probleme care presupun modificarea actului constitutiv, si anume: schimbarea formei societatii; schimbarea obiectului de activitate; prelungirea duratei de functionare a societatii; fuziunea cu alte societati sau divizarea ei etc. Conditiile de cvorum si majoritate sunt mai riguroase.

Convocarea adunarii generale este in sarcina administratorilor dar initiativa poate apartine si asociatilor, in cazul pasivitatii administratorilor.

Ordinea de zi trebuie sa fie explicita. Daca se discuta in adunare probleme care nu au fost fixate initial pe ordinea de zi, adunarea nu este legala, intrucat asociatii nu au avut timp de reflectie.

Dreptul de vot

La sedintele adunarii generale au dreptul sa participe toti asociatii. Dreptul de vot este strans legat de participarea la capitalul social. In societatile de capitaluri, orice actiune da drept la un vot (art. 67 alin. l din lege), astfel ca actionarii isi vor exercita dreptul de vot proportional cu numarul de actiuni. Prin exceptie actele constitutive pot sa limiteze numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune.

In cazul societatii cu raspundere limitata nu sunt ingaduite derogari, fiecare parte sociala da dreptul la un vot.

Administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, la descarcarea gestiunii lor sau la problemele in care persoana sau functia lor este in discutie.

Actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarea privind acea operatiune. In caz contrar, el va raspunde fata de societate pentru daunele rezultate in urma votului sau, cand, fara acest vot, nu s-ar fi obtinut majoritatea necesara.

Dreptul de vot nu poate fi ridicat, dar poate fi suspendat ca sanctiune a neefectuarii varsamintelor la scadenta.

Reprezentarea asociatilor in adunarea generala. Legea permite reprezentarea asociatilor la adunarea generala prin alti actionari, in baza unei procuri speciale. Administratorii si functionarii societatii nu ii pot reprezenta pe actionari.

Hotararile adunarii

Hotararile adunarii generale se iau prin vot deschis. In mod exceptional, votul secret este obligatoriu, pentru alegerea sau revocarea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor sau pentru hotarari referitoare la raspunderea administratorilor.

In cazul societatii cu raspundere limitata, votarea se face si prin corespondenta, daca prin statutul societatii s-a prevazut o atare modalitate.

Hotararile luate de adunarea generala, cu respectarea legii si a actului constitutiv sunt obligatorii pentru toti actionarii, chiar si pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Hotararile adoptate cu incalcarea legii ori a actului constitutiv pot fi anulate pe cale judecatoreasca.

Hotararile adunarii generale trebuie sa fie publicate, in conditiile legii, altfel nu sunt opozabile tertilor.

5.3. Administrarea societatii

Notiune

Prin administrarea societatii comerciale se intelege conducerea si gestiunea societatii, potrivit normelor legale si actului constitutiv, pentru obtinerea rezultatelor urmarite.

Administrarea este realizata de un organ distinct de gestiune permanenta, compus din administratori. Ei au rolul sa transpuna in practica hotararile adunarii generale.

In raport de forma juridica a societatii comerciale si de marimea ei, pot fi numiti unul sau mai multi administratori, temporari si revocabili.

Conditii pentru dobandirea calitatii de administrator

Administratorii sunt desemnati prin contractul de societate, la constituirea societatii, sau alesi ulterior, de adunarea generala.

Pentru a fi administrator se cer a fi intrunite anumite conditii:

a) sa fie capabil sub aspect juridic;

b) sa aiba o moralitate nestirbita. Astfel, nu poate fi administrator o persoana care a fost condamnata pentru gestiune frauduloasa sau pentru alte infractiuni (la fel ca si in cazul fondatorilor);

c) in orice forma de societate comerciala administratorul poate fi asociat sau neasociat. In varianta in care o persoana juridica este numita sau aleasa administrator, drepturile si obligatiile partilor se stabilesc printr-un contract de administrare. In contract se va stipula, printre altele, ca persoana juridica este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica. Acesta este supus acelorasi conditii si are aceeasi raspundere civila si penala ca si un administrator persoana fizica care actioneaza in nume propriu. Cand persoana juridica isi revoca reprezentantul, ea are obligatia sa numeasca, in acelasi timp, un inlocuitor;

d) daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel, la societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni unicul administrator sau presedintele consiliului de administratie si cel putin jumatate din numarul administratorilor vor fi cetateni romani. Astfel, interesele nationale vor fi mai bine aparate;

e) limitarea cumulului. Legea nr. 31/1990 limiteaza, la societatile pe actiuni si comandita pe actiuni, cumularea la mai multe societati comerciale a calitatii de administrator. Acest lucru poate fi extins si la celelalte tipuri de societati.

Durata functiei de administrator

In societatile de persoane si in societatile cu raspundere limitata asociatii sunt liberi sa stabileasca durata mandatului administratorilor. In societatile de capital administratorul, numit prin contract de societate, poate indeplini aceasta functie pe durata stabilita de asociati, fara sa depaseasca patru ani. In cazul in care prin contractul de societate nu s-a stabilit perioada mandatului, durata va fi de doi ani.

Publicitatea numirii administratorilor

Legea nr. 26/1990 instituie obligatia publicarii numirii administratorilor. Numele va fi publicat in Monitorul Oficial, in incheierea judecatorului delegat sau in textul actului constitutiv, daca se publica si acest act (art. 41 din lege). In cererea de inmatriculare a societatii comerciale trebuie sa se mentioneze: administratorii societatii, puterile lor si care din ei au imputernicirea sa reprezinte societatea.

Semnaturile administratorilor vor fi depuse la registrul comertului, o data cu prezentarea certificatului privind depunerea de garantie.

Drepturile administratorilor

Administratorii au drept de informare nelimitat. Ei pot sa consulte toate documentele privind operatiunile comerciale ale societatii.

Raportul juridic dintre administrator si societate imbraca forma unui contract de mandat comercial.

Administratorul poate face toate operatiile juridice cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului societatii.

Administratorul are dreptul sa incheie acte de conservare, administrare si dispozitie pe care le cere gestiunea societatii, in limitele cerute de actele de comert.

Obligatiile administratorilor

Principalele obligatii ale administratorilor sunt: indeplinirea formalitatilor de publicitate necesare constituirii societatii; realizarea varsamintelor subscrise de asociati; existenta reala a beneficiilor pentru acordarea dividendelor; existenta registrelor cerute de lege si tinerea lor corecta; exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale etc. (art. 73 din lege). Administratorii raspund civil si penal.

Functia de administrator inceteaza prin revocare, renuntare, deces sau incapacitate.

Structuri ale organelor de administrare

In societatile comerciale in care exista mai multi administratori, acestia se constituie in structuri care trebuie sa asigure administrarea si gestiunea curenta. In societatile pe actiuni si in societatile in comandita pe actiuni, in mod obligatoriu, va functiona un consiliu de administratie si, facultativ, un comitet de directie al acestuia. Executarea operatiunilor curente ale societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi.

5.4. Controlul activitatii societatii. Cenzorii

Rolul cenzorilor

Buna functionare a unei societati comerciale implica necesitatea asigurarii unui control asupra actelor si operatiunilor juridice efectuate de administratori.

In societatile pe actiuni si societatile in comandita pe actiuni, datorita complexitatii societatii, controlul gestiunii este incredintat unor persoane anume, investite cu aceasta activitate, denumite cenzori.

Cenzorii sunt investiti prin actele constitutive sau de adunarea generala. Revocarea lor este atribuita exclusiv adunarii generale.

La societatile cu raspundere limitata numirea cenzorilor este obligatorie numai daca exista mai mult de 15 asociati. In lipsa cenzorilor, fiecare dintre asociatii care nu are calitatea de administrator, va exercita dreptul de control pe care asociatii il au in societatea in nume colectiv.

Fiecare societate pe actiuni trebuie sa aiba cel putin trei cenzori in functiune si un numar egal de supleanti.

Desemnarea cenzorilor

Durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putand fi realesi.

Legea cere ca unul din cenzori sa fie contabil autorizat sau expert contabil.

Cenzorii trebuie desemnati din randul asociatilor. Fac exceptie: cenzorii contabili, cenzorii externi independenti, cenzorii recomandati de Ministerul Finantelor Publice, in cazul societatilor in care statul detine cel putin 20% din capitalul social.

Un cenzor extern independent, persoana fizica sau juridica, poate fi numit sau ales in aceasta functie.

Cenzorii externi independenti sunt obligati sa se inregistreze la Camera Nationala a Valorilor Imobiliare.

Potrivit legii, nu pot fi cenzori persoanele care nu pot fi administratori, rudele, afinii, sotii administratorilor si persoanele care primesc sub orice forma o remuneratie de la societate.

Drepturile cenzorilor

Cenzorii au anumite drepturi, care sunt menite sa asigure informarea lor privind activitatea societatii, si anume: sa participe la adunarile administratorilor, fara sa aiba drept de vot; sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor comerciale etc.

Obligatiile cenzorilor

Obligatiile se refera la supravegherea gestiunii societatii in toate aspectele ei: sa verifice daca bilantul si contul de profituri si pierderi este legal intocmit si in concordanta cu registrele; sa verifice daca registrele sunt regulat si corect tinute; sa verifice daca evaluarea patrimoniului s-a facut corect etc.

Cenzorii raspund solidar pentru nerespectarea obligatiilor pe care le au (art. 73 din lege).

6. Modificarea actului constitutiv

6.1. Notiuni generale

In anumite cazuri, pentru a face mai eficienta societatea comerciala se impune modificarea ei, potrivit legii.

Intrucat elementele care reclama schimbarea au fost stabilite prin actul constitutiv al societatii, modificarea se refera la acest document. Modificarea societatii include astfel toate acele fapte care atrag „schimbarea” elementelor primare, componente ale actului constitutiv.

Principalele cauze de modificare pot fi grupate astfel:

a) cauze care afecteaza capitalul social;

b) cauze care afecteaza existenta si durata societatii;

c) cauze care afecteaza persoana asociatilor.

Modificarea actului constitutiv se face cu acordul asociatilor in cadrul adunarii generale extraordinare. Acordul se exprima intr-un inscris denumit act aditional.

Adunarea generala extraordinara va putea delega consiliului de administratie sau, dupa caz, administratorului unic, exercitiul atributiilor de modificare a actului constitutiv sub anumite aspecte, printre care schimbarea obiectului de activitate, modificarea capitalului social sau transferarea.actiunilor dintr-o categorie in alta (art. 114 din lege).

Modificarea societatii comerciale implica parcurgerea acelorasi formalitati ca si constituirea societatii: redactarea si autentificarea inscrisului, dupa caz; controlul din partea judecatorului delegat; inregistrarea si publicitatea modificarii societatii.

Modificarea actului constitutiv al societatii pastreaza existenta acestuia si nu atrage crearea unei noi personalitati juridice.

In lipsa formalitatilor legal indeplinite, modificarile nu pot fi opuse tertilor si cei vinovati raspund.

Dreptul la opozitie

Hotararea asociatilor privind modificarea actului constitutiv poate fi atacata de creditorii sociali pe calea opozitiei. Opozitia suspenda, fata de oponenti, executarea hotararii atacate pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, in afara de cazul in care legea prevede altfel.

6.2. Cauze de modificare care afecteaza existenta si durata societatii

6.2.1. Prelungirea duratei societatii

Notiune

In actele constitutive se prevede durata societatii. Daca se constata ca societatea desfasoara o activitate profitabila asociatii pot fi interesati in prelungirea duratei prevazute in actul constitutiv. Acest lucru este posibil prin modificarea actului constitutiv.

Hotararea privind prelungirea se ia de catre adunarea generala extraordinara. Noua durata este lasata la aprecierea adunarii asociatilor.

Dreptul la opozitie

Creditorii particulari ai asociatilor unei societati in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata pot face opozitie impotriva hotararii asociatilor de prelungire a duratei societatii. Ei fac acest lucru pentru ca isi vad amanata posibilitatea de a urmarii, dupa lichidarea societatii, partea ce a revenit debitorului.

Daca opozitia a fost admisa, printr-o hotarare ramasa definitiva, asociatii trebuie sa decida fie sa renunte la prelungirea duratei sau sa-l excluda din societate pe asociatul debitor al oponentului. Desigur, intr-o asemenea situatie, este posibila si retragerea asociatului debitor.

6.2.2. Schimbarea formei

Notiune si modalitati

Asociatii unei societati, datorita unor interese, pot decide transformarea societatii constituite intr-o alta forma de societate. Prin transformare, societatea initiala isi continua activitatea, dar intr-un cadru juridic in care au loc schimbari ale raporturilor asociatilor cu societatea.

Transformarea unei societati cu raspundere limitata cu doi asociati in societate unipersonala prezinta interes practic in situatia retragerii unuia dintre asociati. Jurisprudenta a admis ca o asemenea transformare este posibila atunci cand a existat un consens intre asociati cu privire la retragerea unuia dintre ei si continuarea societatii cu un singur asociat.

Transformarea societatii in nume colectiv in societate cu raspundere limitata este posibila si se practica. Invers, transformarea unei societati cu raspundere limitata in societate in nume colectiv este mai rar intalnita.

Exista si alte posibilitati de transformare.

6.2.3. Fuziunea si divizarea societatii comerciale

Notiune. Diversitatea fuziunii si divizarii

Fuziunea este operatiunea prin care doua sau mai multe societati se reunesc pentru a forma una singura, in scopul de a face fata unor exigente noi, sporite ale activitatii comerciale.

Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei societati, care-si inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.

Fuziunea se realizeaza prin absorbtie si contopire.

Absorbtia consta in reunirea a doua sau mai multe societati comerciale intr-una existenta, care ramane in functiune, iar societatea absorbita isi inceteaza existenta.

Contopirea se defineste ca fiind reunirea a doua sau mai multe societati care isi inceteaza existenta, pentru a constitui o societate noua.

De retinut ca o societate nu-si inceteaza existenta in cazul in care o parte din patrimoniul ei se desprinde si se transmite catre una sau mai multe societati existente sau care iau, astfel, fiinta.

Fuziunea si divizarea sunt posibile numai intre doua societati comerciale. O atare operatie nu este posibila intre sucursale sau cu un comerciant - persoana fizica.

Fuziunea si divizarea se pot realiza si intre societati de forme diferite.

Societatile in lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai daca nu a inceput repartitia intre asociati a partilor ce li s-ar cuveni din lichidare.

Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii.

Daca prin fuziune sau divizare se infiinteaza o noua societate, aceasta se constituie in conditiile prevazute de lege pentru diferitele forme de societate comerciala.

Efectele fuziunii si divizarii

Fuziunea sau divizarea are ca efect principal dizolvarea fara lichidare a societatii care-si inceteaza existenta.

Asociatii societatii care-si inceteaza existenta primesc actiuni sau, dupa caz, parti sociale de la societatea sau societatile nou infiintate.

Proiectul de fuziune sau de divizare

Administratorii societatii care participa la fuziune sau la divizare intocmesc un proiect.

Proiectul, semnat de reprezentantii societatilor participante, se depune la Oficiul Registrului Comertului unde este inmatriculata fiecare societate.

Dreptul la opozitie

Oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divizeaza, avand o creanta anterioara publicarii proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opozitie.

6.3. Cauze de modificare a capitalului social

6.3.1. Reducerea capitalului social

Cauzele de reducere

Cauzele care sunt de natura sa atraga reducerea capitalului social pot avea origini total deosebite. Astfel, reducerea poate fi cauzata de pierderile provocate de activitatea comerciala. Asociatii fac reducerea in scopul insanatosirii bilantului de activitate.

Reducerea capitalului social mai poate fi determinata si de o apreciere gresita a actionarilor asupra perspectivelor comerciale ale societatii. Desi in acest caz societatea nu are pierderi, ea nu este in masura sa acorde dividendele scontate, astfel incat reducerea capitalului social devine necesara.

Modalitati de realizare a reducerii

Articolul 202 din Legea nr. 31/1990 arata modalitatile de realizare a reducerii de capital: micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale; reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale; dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.

Hotararea privind reducerea capitalului trebuie luata de adunarea generala extraordinara. Hotararea va arata motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi folosit pentru efectuarea ei.

6.3.2. Marirea capitalului social

Principala cauza de marire a capitalului social poate proveni din dorinta asociatilor de a dezvolta obiectul activitatii, propus in actul constitutiv. Marirea capitalului social se face in conditiile Legii nr. 31/1990 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001.

Modalitati de realizare

Pentru infaptuirea acestui obiectiv societatea va putea contracta un imprumut bancar sau va proceda la modificarea actului constitutiv.

Majorarea capitalului social se poate realiza prin aporturi ale asociatilor (autofinatare) sau ale unor terte persoane (finantare exterioara).

Atunci cand se emit noi actiuni, oferite spre subscriptie publica, se vor respecta atat dispozitiile art. 207 din Legea nr. 31/1990, privind prospectul de emisiune, cat si dispozitiile Legii nr. 52/1994, privind valorile mobiliare si bursele de valori (in prezent abrogata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate).

Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand celorlalti actionari, in proportie cu numarul actiunilor pe care le poseda. Dreptul la preferinta se va exercita in termenul stabilit de adunarea generala.

6.4. Cauze de modificare a societatii comerciale care se refera la persoana asociatilor

6.4.1. Retragerea din societate

Notiune si conditii

Ocrotirea libertatii manifestarii de vointa implica si recunoasterea dreptului asociatilor de a se retrage dintr-o societate, mai ales atunci cand durata societatii este nedeterminata.

Acest drept trebuie exercitat cu buna-credinta. Conform legii, asociatul unei societati in nume colectiv, al societatii in comandita simpla si al societatii cu raspundere limitata, se poate retrage in urmatoarele situatii: in cazurile prevazute de actul constitutiv; cu acordul celorlalti asociati; din motive temeinice, in baza sentintei tribunalului.

In cazul societatii pe actiuni, retragerea actionarului este reglementata prin dispozitiile art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 care arata: „actionarii care nu sunt de acord cu hotararile luate de adunarea generala cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societatii, au dreptul de a se retrage din societate ”.

Implicatiile retragerii din societate

Consecinta retragerii poate fi dizolvarea societatii in urmatoarele situatii:

a) in cazul societatii pe actiuni, atunci cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci, daca a trecut mai mult de 6 luni si numarul nu a fost completat;

b) in cazul societatii in nume colectiv si al societatii cu raspundere limitata, daca ramane un singur asociat si nu exista clauza de continuare cu mostenitorii ;

c) in situatia societatii in comandita simpla si al celei in comandita pe actiuni, daca se retrage unicul comanditat.

6.4.2. Excluderea asociatilor

Notiunea si felurile excluderii

Excluderea poate avea loc in societatile de persoane si in cele cu raspundere limitata. In societatile de capitaluri excluderea nu este posibila, datorita absentei unor raporturi personale de incredere reciproca intre asociati.

Excluderea este o masura destinata apararii societatii comerciale impotriva asociatilor care au savarsit acte ce pun in pericol supravietuirea societatii.

Excluderea constituie si o sanctiune pentru incalcarea indatoririlor si inselarea increderii celorlalti asociati.

Excluderea, ca aparare, este reglementata de art. 201 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Este vorba de situatiile in care creditorii particulari ai asociatilor dintr-o societate in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata pot face opozitie la prelungirea duratei societatii peste termenul fixat initial. Cand opozitia a fost admisa, asociatii pot decide excluderea din societate a asociatul debitor al oponentului.

Excluderea, ca sanctiune, este reglementata de art. 217 alin. 1 lit. a)-d) din Legea nr. 31/1990. Se arata ca trebuie exclus:

a) asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata, in stare de faliment;

c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori intrebuinteaza capitalul, bunurile sau creditul in folosul sau sau ia parte ca asociat la societatile cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, fara consimtamantul celorlalti asociati;

d) asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura in folosul sau sau al altora.

Uneori excluderea unui asociat are drept consecinta nu numai modificarea actului constitutiv, ci chiar dizolvarea societatii. Astfel, in cazul societatilor in nume colectiv si al societatilor cu raspundere limitata excluderea unuia dintre asociati produce dizolvarea societatii daca, in urma excluderii numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauza de continuare cu un singur asociat (la societatile cu raspundere limitata).

7. Dizolvarea si lichidarea societatii comerciale

7.1. Fazele incetarii existentei societatii comerciale

Societatea comerciala se constituie pentru a desfasura o activitate comerciala pe o durata stabilita in actele constitutive. Uneori durata se prelungeste. Totusi, societatile comerciale pot sa dispara fie dorit, fie silit, prin faliment.

Incetarea existentei societatii comerciale reclama realizarea unor operatiuni juridice care sa aiba drept rezultat incetarea societatii ca persoana juridica si lichidarea patrimoniului ei. In consecinta, societatea comerciala parcurge, pentru realizarea acestui scop, doua faze: dizolvarea si lichidarea.

Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatiuni juridice care declanseaza si pregatesc incetarea existentei societatii.

Faza lichidarii societatii cuprinde operatiunile de: lichidare a patrimoniului; plata creditorilor; impartirea soldului intre asociati.

Semnalam ca pentru societatile cu capital majoritar de stat (sau apartinand comunitatilor locale), Sectiunea a II-a din Capitolul V2 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, capitol introdus prin Legea nr. 99/1999, cuprinde norme derogatorii de la dispozitiile Legii nr. 31/1990, referitor la dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale.

7.2. Dizolvarea societatii comerciale

Notiune

Dizolvarea societatii se refera la acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii patrimoniului social.

Aceste operatiuni implica hotararea de dizolvare si aducerea ei la cunostinta celor interesati.

Potrivit legii, hotararea privind dizolvarea este luata, dupa caz, de adunarea asociatilor (voluntara) sau de instanta de judecata. Operatiunea de dizolvare are numai rolul de a declansa procesul de incetare a existentei societatii prin lichidare.

Cauze generale de dizolvare

Cauzele care duc la dizolvare sunt prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 si anume:

a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;

b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea acestuia;

c) declararea nulitatii societatii;

d) hotararea adunarii generale;

e) hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, cum ar fi neintelegerile grave dintre asociati, care ar impiedica functionarea societatii;

f) falimentul societatii;

g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii.

Dizolvarea societatii comerciale trebuie sa fie inscrisa in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial, afara de cazul trecerii timpului stabilit pentru durata societatii (art. 227 din lege).

Din momentul dizolvarii, societatea nu poate decat sa continue realizarea operatiunilor comerciale aflate in curs, fara sa mai poata incepe alte operatiuni. Activitatea societatii nu mai este normala pentru ca nu se mai urmareste realizarea de beneficii, ci desfasurarea unei activitati orientata spre lichidare.

Administratorii au obligatia sa inceapa procedura de lichidare daca legea, actul constitutiv sau autoritatea judecatoreasca nu hotaraste altfel.

Dizolvarea are loc fara lichidare, in cazul fuziunii ori divizarii totale a societatii, dar numai daca nu a inceput repartitia intre asociati a partilor ce li s-ar cuveni prin lichidare. De asemenea, dizolvarea nu va merge spre lichidare in cazul dizolvarii societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

In societatile in nume colectiv, in comandita simpla si in cele cu raspundere limitata cu un numar redus de asociati, se poate manifesta o contopire intre dizolvare si lichidare, in anumite conditii.

Daca se merge spre lichidare, administratorii au obligatia sa raspunda pentru noile operatiuni pe care le-au intreprins din ziua expirarii termenului fixat pentru durata societatii ori de la data la care dizolvarea a fost hotarata de adunarea generala sau instanta de judecata.

7.3. Lichidarea societatii comerciale

Notiune

Incetarea existentei societatii reclama indeplinirea unor operatiuni care sa puna capat activitatii ei. In final, lichidarea trebuie sa duca la incetarea statutului de persoana juridica al societatii.

Ca rezultat al dizolvarii, societatea nu mai poate angaja noi operatiuni comerciale. Prin urmare, lichidarea societatii comerciale este un ansamblu de operatiuni care au ca scop:

a) finalizarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii;

b) incasarea creantelor societatii;

c) transformarea bunurilor societatii in bani;

d) plata datoriilor societatii;

e) impartirea activului net intre asociati, daca exista.

Schimbarile produse in cadrul societatii

Modificarile produse de trecerea la faza de lichidare a societatii sunt urmatoarele:

a) modificarea obiectului si scopului societatii. Activitatea societatii va fi subordonata exigentelor lichidarii;

b) inlocuirea administratorilor cu lichidatorii societatii;

c) predarea gestiunii societatii de la administratori catre lichidatori.

Lichidatorii societatii comerciale

Activitatea de lichidare este de competenta lichidatorilor si nu a instantei judecatoresti. Competenta tribunalului in aceasta faza se limiteaza la: numirea lichidatorilor, daca nu o face adunarea generala; solutionarea opozitiilor creditorilor sau asociatilor, in cazurile prevazute de lege.

Lichidatorii societatii vor putea fi persoane fizice sau juridice, care au calitatea de practicieni in reorganizare si lichidare, in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 79/1999.

Actul de numire a lichidatorilor sau sentinta judecatoreasca care-i tine locul se va inscrie, prin grija lichidatorilor, in registrul comertului marcand momentul intrarii lor in functiune. Din acest moment, orice actiune pentru societate sau in favoarea ei se poate exercita numai in numele sau impotriva lichidatorilor.

Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii si isi indeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Continutul mandatului lichidatorilor este legal si conventional. Cu aceeasi majoritate din adunarea generala ceruta pentru numirea lor, asociatii pot determina puterile lichidatorilor. Lichidatorii au si puteri fixate prin lege.

Preluarea gestiunii de catre lichidatori de la administratori, se face pe baza de inventar si bilant.

Impotriva deciziilor lichidatorilor, creditorii societatii pot face opozitie conform art. 62 din Legea nr. 31/1990.

O data cu primirea inventarului si a bilantului, lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, impreuna cu registrele si actele acesteia. Ei trebuie sa tina un registru cu toate operatiunile lichidarii, inscrise cronologic.

Lichidatorii mai au urmatoarele obligatii: reprezinta societatea in litigiile aflate pe rolul instantelor; urmaresc silit pe debitorii societatii si incaseaza creantele de la acestia; vand prin licitatie publica bunurile mobile si imobile apartinand societatii.

Operatiunile de lichidare

Lichidarea societatii comerciale impune efectuarea unor operatiuni care au drept rezultat lichidarea activului si pasivului patrimonial.

Operatiunile de lichidare a activului societatii cuprind transformarea bunurilor societatii in bani si incasarea creantelor pe care societatea le are de primit.

Lichidarea pasivului se realizeaza prin plata datoriilor societatii fata de creditorii sai. Plata datoriilor se face cu sumele rezultate din activ. Creditorii societatii, care nu au fost satisfacuti in drepturile lor, pot actiona societatea in judecata, prin lichidatori, pentru a urmari bunurile existente in patrimoniul social.

Drepturile cuvenite asociatilor

La incetarea existentei societatii, asociatii sunt indreptatiti sa li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii sau cu ocazia majorarii capitalului social. De asemenea, au dreptul sa primeasca partea ce li se cuvine din eventualele beneficii ramase nedistribuite. Dar, asemenea drepturi pot fi valorificate numai dupa ce au fost lichidate toate datoriile fata de creditorii societatii si a ramas un sold activ. In acest scop lichidatorii incheie un bilant final.

Terminarea lichidarii

Lichidarea societatii trebuie sa se faca in cel mult 3 ani de la data dizolvarii (art. 254 din lege).

Registrele si actele societatii se depun la unul dintre asociati ori la registrul comertului.

Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului. Radierea se poate face si din oficiu. Din acest moment societatea comerciala nu mai exista.

7.4. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Aspecte introductive

Operatiunile comerciale comporta numeroase riscuri. O administrare necorespunzatoare a afacerilor poate provoca dificultati in activitatea comerciala. Astfel, comerciantul poate ajunge in situatia in care datoriile sa-l copleseasca.

Lipsa de lichiditati (insolventa) are efecte negative asupra intreprinderii comerciale respective, pentru ca ea nu mai poate continua sa functioneze normal. Dificultatile se transmit la cei cu care comerciantul respectiv se afla in relatie: creditorii, adica furnizorii si imprumutatorii de fonduri banesti; clientii, cu care debitorul a incheiat contracte; auxiliarii, folositi de comerciant si pe care nu-i mai poate plati.

Datorita efectelor economice negative ale unei asemenea situatii, se impune ca, din punct de vedere juridic, sa se instituie o modalitate speciala de iesire din aceasta faza critica.

Prin Legea nr. 64/1995 si prin Legea nr. 99/1999, privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, titlul IV s-a instituit „procedura pentru plata pasivului debitorului, in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acesteia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment” (art. 2 din modificarile aduse de Legea nr. 99/1999, titlul IV).

Din continutul articolului mentionat rezulta ca procedura pentru plata pasivului debitorului, in incetare de plati, are doua etape: o procedura de reorganizare judiciara si o procedura de faliment.

Procedura de reorganizare cuprinde normele juridice care urmaresc organizarea debitorului pe baze noi, in vederea redresarii economico-fmanciare si plata datoriilor fata de creditor.

Procedura falimentului cuprinde reguli care privesc executarea silita a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii creantelor debitorului.

Conditiile aplicarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului

Potrivit legii, pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt necesare doua conditii:

a) sa fie aplicata numai comerciantilor, indiferent daca sunt persoane fizice sau societati comerciale. Debitorii necomercianti vor fi executati dupa dreptul civil;

b) sa fie aplicata acelor comercianti care au incetat plata datoriilor lor comerciale. Prin urmare, inceperea procedurii este conditionata de incetarea platilor, adica de existenta unei situatii de fapt potrivit careia debitorii nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale.

Incetarea platilor pentru datoriile exigibile, numita si insolventa comerciala, este starea patrimoniului unui comerciant ce se manifesta in exterior prin faptul ca se gaseste in imposibilitatea de a plati pe creditorii comercianti din cauza lipsei de lichiditati. Insolventa comerciala nu presupune neaparat o stare de insolvabilitate, situatie in care activul intrece pasivul. Insolventa, practic, de regula, este consecinta insolvabilitatii, dar ea apare si cand o asemenea situatie nu exista.

Refuzul de plata, cu buna-credinta, in baza unor elemente intemeiate, nu constituie incetare de plati. Astfel, este intemeiat refuzul in cazul in care obligatiile au fost executate de debitori si se pretinde o noua plata; creantele s-au prescris prin trecerea termenului inauntrul caruia puteau fi valorificate; in caz de compensatie. Buna-credinta trebuie apreciata la data refuzului de plata.

Refuzul de plata este neintemeiat in situatia in care debitorul dispune de lichiditati dar, cu rea-credinta, nu-si achita datoriile. In acest caz, nu este intrunita conditia incapacitatii de plata. Ca urmare, creditorii se pot indestula prin mijlocul executarii silite de drept comercial.

Organele care aplica procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Procedura este aplicata de: instanta de judecata, judecatorul-sindic, administrator, lichidator, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

Instanta si judecatorul-sindic. Toata procedura prevazuta de lege, cu exceptia recursului, este de competenta exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului si sunt exercitate de un judecator sindic desemnat de catre presedintele tribunalului.

Judecatorul-sindic indeplineste o functie publica de interes general. El organizeaza, administreaza si conduce intreaga procedura de reorganizare judiciara si a falimentului, in calitate de magistrat, sub autoritatea tribunalului. Actele indeplinite de judecatorul-sindic sunt obligatorii pentru debitori si creditori.

Adunarea creditorilor. Este un organ deliberativ cu caracter nepermanent, fiind format din creditorii debitorului ale caror creante fata de acestia pot fi satisfacute pe calea procedurii analizate. Adunarea creditorilor este convocata de judecatorul-sindic ori de cate ori se considera necesar pentru problemele importante, cum ar fi: verificarea creantelor, decizia privind angajarea unui administrator.

Comitetul creditorilor este un organ alcatuit din trei pana la sapte membri dintre creditorii cu creantele garantate cele mai mari. Initial, in mod provizoriu comitetul este desemnat de judecatorul-sindic. Ulterior, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia aleg comitetul.

Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii: acordarea de asistenta judecatorului-sindic; solicitarea ridicarii dreptului de administrare al debitorului; exercitarea actiunilor privind anularea unor acte juridice facute de debitor in frauda creditorilor.

Administratorul face parte din persoanele desemnate sa-l ajute pe judecatorul-sindic. Prezenta unui specialist in activitatea de gestiune este indispensabila pentru initierea si realizarea unor masuri privind redresarea activitatii debitorului.

Calitatea de administrator o poate avea o persoana fizica sau o societate comerciala, specializata in activitatea de management.

Necesitatea investirii de urgenta a administratorului si nevoia de a proteja interesele creditorilor impun numirea administratorului de catre judecatorul-sindic. Ulterior, in cadrul primei sedinte a adunarii generale a creditorilor, se poate decide desemnarea unui administrator.

Administratorul va elabora planul de reorganizare a activitatii debitorului.

In cazul trecerii la procedura falimentului, atributiile administratorului inceteaza in momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.

Lichidatorul. In cazul cand se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui lichidator care sa realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.

Ca si in cazul administratorului, lichidatorul trebuie sa fie un specialist. Statutul sau juridic este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare.

Potrivit legii, lichidatorul este desemnat de judecatorul-sindic dupa aceleasi reguli ca si in cazul desemnarii administratorului. Poate fi desemnat ca lichidator si administratorul desemnat anterior.

Principalele atributii ale lichidatorului sunt stabilite de art. 23 din Legea nr. 64/1995.

A. Procedura de reorganizare

Procedura este axata in jurul unui plan de reorganizare care face parte dintr-un proces cu urmatoarele componente: declansarea procedurii; elaborarea si punerea in aplicare a planului; incetarea procedurii.

a) inceperea procedurii de reorganizare si a falimentului. Procedura de reorganizare a unui comerciant sau societate comerciala se declanseaza printr-o cerere adresata tribunalului competent. Cererea poate fi facuta de debitorul insusi sau de creditorii sai.

b) Deschiderea procedurii

Tribunalul sesizat cu cererea introductiva, constatand ca nu a fost formulata o contestatie din partea debitorului ori aceasta a fost respinsa, procedeaza in felul urmator: desemneaza un judecator-sindic si un administrator, notifica (instiinteaza) creditorii, debitorul si Oficiul Registrului Comertului unde debitorul este inmatriculat, despre admiterea cererii inceperii procedurii de catre instanta.

c) Planul de reorganizare sau lichidare

Reorganizarea si continuarea activitatii debitorului sau lichidarea averii acestuia, pentru a fi satisfacute creantele creditorilor, se face in baza unui plan intocmit, aprobat si aplicat in conformitate cu legea.

Planul care se propune poate fi un plan de reorganizare sau un plan de lichidare.

Odata planul confirmat de judecatorul-sindic, debitorul va fi obligat sa indeplineasca schimbarile de structura prevazute in plan.

B. Falimentul

Falimentul este procedura lichidarii patrimoniului debitorului in cazul in care prin cererea introductiva se solicita lichidarea sau planul de reorganizare nu a avut ca efect redresarea debitorului si plata creantelor. Procedura consta dintr-un ansamblu de acte juridice care privesc stabilirea masei active si a celei pasive, efectuarea lichidarii bunurilor debitorului, distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii bunurilor debitorului, inchiderea lichidarii.

a) Stabilirea masei active

Debitorul, un creditor, comitetul creditorilor poate adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si conduce activitatea.

Dupa deschiderea procedurii, daca debitorul isi declara intentia de a lichida, judecatorul-sindic va dispune stabilirea averii debitorului, intocmirea listei bunurilor, sigilarea si conservarea bunurilor care fac parte din averea debitorului.

b) Stabilirea masei pasive

Lichidatorul va trimite fiecarui creditor o notificare in care va preciza termenul limita pentru inregistrarea creantelor impotriva debitorului.

Dupa expirarea termenului pentru inregistrarea creantelor lichidatorul va examina, cat mai curand posibil, toate creantele si actele inregistrate. Apoi, lichidatorul va intocmi si va inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate obligatiile debitorului.

c) Efectuarea lichidarii

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului-sindic.

Lichidarea incepe odata cu afisarea tabelului cuprinzand obligatiile debitorului. Bunurile vor putea fi vandute in bloc sau individual.

Lichidatorul va incheia contract de vanzare-cumparare, iar sumele realizate din vanzari vor fi depuse in contul deschis la o societate bancara pe baza dispozitiei judecatorului-sindic.

Creantele vor fi platite intr-o anumita ordine stabilita prin lege.

Dupa ce bunurile din averea debitorului vor fi lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final impreuna cu un bilant general.

d) Inchiderea lichidarii

Procedura se termina atunci cand judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidarii, cand toate bunurile din averea debitorului sunt distribuite si cand fondurile nereclamate sunt depuse la banca.

In urma cererii lichidatorului, judecatorul-sindic va da o incheiere, inchizand procedura. Incheierea va fi comunicata in scris debitorului, tuturor creditorilor si Oficiului Registrului Comertului.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2534
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved