Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


NOTIUNI TEORETICE DESPRE ASIGURARI

Asigurari

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Asigurari indirecte (reasigurarea)
REGULAMENT DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE - AL SC EUROBROKERS GROUP – BROKER DE ASIGURARE SA
Proiect la asigurari
Dispersia si divizarea riscurilor
POLITA UNITA PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVA A AUTOVEHICULELOR
RCA
ASIGURARILE DE PERSOANE
Notiunea de consumator de asigurare
Servicii necesare societatilor captive de asigurari
Studiu de caz - asigurari

NOtIUNI  TEORETICE  DESPRE ASIGURaRI



1.1.    Conceptul de asigurare

                     In contextul economiei de piata, asigurarile constituie un segment al serviciilor, avand multiple valente. Rolul fundamental al acestora  este cel de protejare a bunurilor si a persoanelor impotriva diferitelor riscuri. Omul a fost intotdeauna preocupat de viitor, iar teama combinata cu precautie l-a condus spre crearea asigurarilor inca din cele mai vechi timpuri.

In cele ce urmeaza vom prezenta mai multe moduri de definire a conceptului de asigurare conform literaturii de specialitate, dintre care enumeram:
           Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Dictionarul de asigurari, editia 2002 precizeaza:”asigurarea este atat un transfer de risc, cat si o combinare a riscurilor. Prin combinarea unui numar mare de unitati de expunere intr-un grup, asiguratorul poate estima probabilitatea de dauna legata de evenimente nesigure cu un grad rezonabil de exactitate pentru un grup ca intreg, impartind astfel dauna in mod egal la tot grupul. Gradul de incertitudine pentru grup este redus, insa simpla combinare a unor persoane intr-un grup nu modifica in nici un fel incertitudinea pentru o persoana. Prin cunostinte despre probabilitatea de producere a daunei pentru grup, asiguratorul poate oferi fiecarei persoane oportunitatea de transfer de risc. O persoana isi poate transfera riscul unei posibile daune mari catre asigurator prin plata unei prime, transformand astfel incertitudinea unei posibile daune mari intr-o certitudine a unui cost anual mai redus, dar fix. Nu toate riscurile sunt asigurabile” 1)

Asigurarea reprezinta „un sistem de relatii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorat din actiunea legilor economice obiective care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice si juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile”.2)

Conform legii 32/10.04.2000: „asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin [1]contributia unui numar mare de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatilor desfasurate”.

 Contractul de asigurare sau polita de asigurare este contractul incheiat intre asigurat si asigurator prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul.Acesta, in urma semnarii contractului se obliga sa platesca contravaloarea dunelor in cazul producerii unuia din riscurile asigurate.

    Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat si asigurator.

Un alt principiu pe care il are asigurarea este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acopera daunele suferite de asigurati.

Contractul poate fi definit ca o intelegere legata de o problema juridica intre doua sau mai multe persoane care au capacitatea de exercitiu, deci capacitatea de a contracta, fiecare urmarind realizarea unor avantaje. 1) Un contract va lua fiinta dupa parcurgerea urmatoarelor doua etape preliminare:

1.      o oferta inaintata de una din parti ;

2.      o acceptare venita din partea celeilalte parti.

Cand aceste doua elemente preliminare au aparut si cand pentru ambele  parti exista un avantaj, exista un contract.

 Anul 2004 a reprezentat un moment important pentru industria asigurarilor din Europa si pentru sistemul de raportare financiara care guvereneaza aceasta industrie. In data de 31 martie 2004, Consiliul IAS (IASB) din Londra a publicat Standardul International de Raportare Financiara 4 ‘Contracte de asigurare’.Un astfel de standard de asigurari reprezinta solutia imediata pentru respectarea termenului limita 2005 la care societatile de asigurare si reasigurare din tarile membre ale Uniunii

Europene vor raporta situatiile financiare in conformitate cu Standardele Internationale de Raporare Financiara (IFRS).           

     

          Definitia contractelor de asigurare a fost modificata in cadrul IFRS 4, astfel incat acum un contract de asigurare este definit ca acel contract in care o parte (asiguratorul) accepta un risc asigurabil semnificativ de la alta parte (detinatorul politei de asigurare), acceptand sa compenseze detinatorul politei in cazul in care acesta este afectat de un eveniment viitor nesigur specific (evenimentul asigurat).

            Contractul de asigurare este actul prin care o parte -asiguratorul- este de acord ca, in schimbul primirii unei sume de bani agreate de la o alta parte -asiguratul- sa plateasca suma asigurata sau echivalentul acesteia, la producerea unor anumite evenimente .[2])

In continuare vom reda elementele constitutive ale Contractului de asigurare:

o       data (anul, luna, ziua si ora) la care incepe si la care expira asigurarea ;

o       stipulatiunile esentiale privitoare la risc;

o       termenele de plata ale primelor de asigurare;

o       sumele asigurate;

o       limitele platii sumei asigurate sau a despagubirii in cazul implinirii riscului ;

o       obligatia asiguratului de a apara si conserva bunurile asigurate, de a lua masuri pentru prevenirea si limitarea pierderilor, cazurile in care asiguratorul are dreptul sa refuze plata despagubirii ori a sumei asigurate. 



 Sub aspect juridic contractul de asigurare prezinta caracteristicile unui contract:

  • consensual datorita faptului ca aceasta se incheie numai prin acordul partilor;
  • sinalagmatic prin faptul ca fiecare parte are anumite obligatii;
  • aleatoriu reprezentat de faptul, ca la incheierea asigurarii asiguratul si asiguratorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta;
  • adeziune prin acceptarea lui de catre asigurat cu toate ca a fost redactat de catre societatea de asigurari, asiguratul avand posibilitatea de a respinge;
  • oneros pentru ca fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj sau o facilitate pentru prestatia pe care o face sau se obliga sa o faca;
  • succesiv datorita valabilitatii pentru o perioada mai lunga de timp prima se poate plati in mai multe rate, protectia fiind continua din partea asiguratorului;
  • buna - credinta care presupune ca executarea contractului sa se faca cu buna credinta de ambele parti;1)

La baza unui contract de asigurare stau urmatoarele principii:

Principiile care stau la baza contractului de asigurare:

Ø      principiul despagubirii – contractul de asigurare nu despagubeste peste valoarea pierderilor suferite de asigurat.

Ø      principiul interesului asigurabil – o persoana are interes asigurabil daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiara sau un prejudiciu persoanei respective.

Ø      principiul subrogatiei – se aplica atunci cand asiguratul este obligat prin polita de  asigurare sa despagubeasca o dauna produsa din culpa unei terte persoane.2)

Asigurarea transfera riscurile si totodata daunele unei persoane catre o societate de asigurari oferind securitate financiara. Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin impartirea marfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni si afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au inteles sa foloseasca asigurarea pentru a micsora riscurile ce pot aparea in tranzactiile comerciale si cele legate de protectia patrimoniului.

                                1.2.Modalitatea de actiune

Asigurarea compenseaza financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiara a asiguratului sunt create de asigurator din primele platite de persoanele sau organizatiile care au cumparat asigurari.

Asiguratul prin despagubirile primite este repus in situatia financiara pe care a avut-o inainte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprima scopul principal al unei asigurari, compensarea pierderilor suferite si nu obtinerea unui profit.

In schimbul primelor de asigurare alocate unor fonduri speciale, asiguratorul accepta riscul unor despagubiri, in cazul in care detinatorul politei va suferi un prejudiciu.

In figura nr.1.1 vom prezenta relatiile economice ce apar intre intre participantii la asigurare, dupa cum urmeaza:


       


Fig.nr.1.1. Relatiile economice ce apar intre participantii la asigurare

Observam legatura dintre asigurati care platesc prime de asigurare societatilor de asigurari, iar acestea platesc indemnizatiile de asigurare.

Asigurarea este o metoda de transfer al riscului de la persoanele fizice si juridice catre societatile de asigurari care isi asuma riscul.

Daunele materiale si financiare sunt despagubite de catre societatea de asigurari a  persoanei asigurate, titularului asigurarii din fondurile special create prin primele de asigurare platite de asigurati.

Despagubirile se platesc asiguratului in urma producerii unor pagube din riscuri asigurate ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.

Cheltuielile necesare reparatiei unui bun asigurat sau inlocuirii acestuia pot cuprinde in limita sumei asigurate din polita, costul la data daunei al reparatiilor, refacerii, restaurarii, reconditionarii sau inlocuirii partilor avariate sau distruse, precum si al manoperei.




1.3. Functiile asigurarii

precizam  in continuare principalele functii ale asigurarii :

          • distribuirea daunelor intre mai multi detinatori de polite, lucru ce nu poate fi realizat sub alta forma;

          • reducerea efectelor si a preocuparilor asiguratului, prin securitatea financiara oferita de asigurare.

Distributia daunelor

Daunele materiale si financiare ale asiguratilor sunt distribuite intre acestia prin compensarea acelora care sufera pagube, din fondurile special create prin contributia detinatorilor de polite.

Distributia daunelor este echitabila, deoarece fiecare detinator de polita plateste o suma proportionala cu riscul introdus. Prin urmare riscurile nu sunt nici intamplatoare, nici egale.

Furnizarea unei protectii

Asigurarea nu poate inlatura riscul dar produce o distribuire a pagubelor produse anumitor persoane intre mai multi cumparatori de polite, astfel incat nici o persoana sa nu suporte o dauna. Asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i protectie. Aceasta ofera incredere si elibereaza detinatorul unui contract de asigurare de o potentiala problema financiara.

Compensatia financiara

Aceasta compensatie este posibila datorita faptului ca a fost creat un fond de asigurare din primele de asigurare platite de catre asigurati. Asigurarea are rolul de a contribui la refacerea unei situatii financiare in urma daunelor pe care le pot avea asiguratii si preluarea obligatiilor de catre societatea de asigurari fata de unele evenimente pentru care acestia sunt direct raspunzatori.

Din punct de vedere economic asigurarile indeplinesc urmatoarele functii[3]):

1. functia de repartitie care se manifesta in procesul distribuirii si redistribuirii produsului intern brut si cunoaste doua faze distincte, dar organic legate intre ele: constituirea fondurilor de asigurare si distribuirea acestora.                                                      

2. functia de control se manifesta atat in folosirea de catre statul roman a asigurarilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube in economie, cat si in controlul ce se efectueaza asupra modului de formare si repartizare a fondurilor de asigurare.

1.4. Elementele tehnice ale asigurarilor

in acest subcapitol va prezentam elementele tehnice ale asigurarilor, dupa cum urmeaza:

Asiguratorul este persoana fizica sau juridica autorizata sa furnizeze asigurari[4]).Adica acea persoana, care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurat,se obliga: sa acopere pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, sa plateasca suma asigurata , in cazul asigurarilor de viata, sau o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde (legal) fata de terte persoane[5])

             Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platita asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati ale naturii sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor eveni­mente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica ce se asigura pentru prejudiciul pe care il poate aduce unor terte persoane de a carui producere raspunde potrivit legii..Este partea care a achizitionat asigurarea si va avea dreptul de a solicita depagubiri pntru o dauna prin polita, ca parte la contract.

Beneficiarul asigurarii este, persoana care are dreptul de a incasa despagubirea, de regula, insusi asiguratul. Exista categorii de asigurari (de exemplu, de persoane si de transport) in care calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane, specificate nominal in contractul de asigurare. Spre exemplu, beneficiar poate fi o terta persoana careia - in virtutea contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat). in alte cazuri desemnarea beneficiarului asigurarii se face in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratie scrisa comunicata de asigurat societatii de asigurare ori prin testament. De asemenea, beneficiarul asigurarii poate fi desemnat si prin conditiile de asigurare (de exemplu, sotul, mostenitorii legali etc).

           Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat: anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa se plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.

Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea caruia societatea de asigurari este obligata prin lege sau contract sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea de asigurare la bunuri sau suma asigurata in cazul persoanelor.

Se constata in continuare ca nu orice fenomen generator de pagube poate constitui un risc asigurat, ci numai acela care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

1)      Producerea fenomenului sa fie posibila, deoarece daca un anumit bun nu este amenintat, de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesara.

2)      Fenomenul (evenimentul) trebuie sa aiba in toate cazurile un caracter intamplator.

3)      Actiunea fenomenului (evenimentului) este necesar sa poata fi inregistrata in evidenta statistica. Datele din evidenta statistica referitoare la un anumit fenomen trebuie sa permita stabilirea pe o perioada cat mai indelungata a frecventei si intensitatii producerii acestuia.

4)      Producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii.



Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea includerii lor in asigurare. Bunurile supuse evaluarii trebuie sa fie proprietatea personala a asiguratului.1)(fara nr)

Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare, pe care asiguratorul urmeaza sa o plateasca, in cazul produceriifenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asigura­torului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. (SA)

Norma de asigurare reprezinta suma de asigurare, stabilita prin lege, per unitate de obiect asigurat ( numai la asigurarile de bunuri ). (NA)

SA  =  NA *  nr. unitati ( u.m.)

Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat, in baza contractului sau a legii, sa o plateasca asiguratorului, in schimbul garantiei pe care acesta i-o acorda si o foloseste pentru constituirea fondului de asigurare, a fondurilor de rezerva, pentru finantarea actiunilor de prevenire si combatere a unor evenimente producatoare de pagube si pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor. Prima de asigurare (PA) este, asadar, pretul platit de asigurat pentru ca asiguratorul sa preia riscul asupra sa.

PA  =  SA  *  cota de prima tarifara ( u.m. )

Prima bruta  =  prima neta  + suplimentul de prima ( u.m. )

Unde:

-Suplimentul de prima serveste la formarea resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor cu constituirea si administrarea fondului de asigurare, realizarea unui beneficiu, etc.

-Prima neta serveste la formarea fondului necesar achitarii indemnizatiilor de asigurare.

-Cotele de prima se  stabilesc pe baza datelor statistice folosind diverse metode.

Fransiza mai poate fi deductibila si atinsa. In primul caz asiguratorul nu compenseaza procentul sau suma stabilita din cuantumul daunei, ci numai acea parte care depaseste fransiza. In cel de-al doilea caz, despagubirea nu se plateste daca volumul pagubei se situeaza pana la limita sumei fransizei; daca acest volum depaseste suma fransizei, atunci despagubirea se suporta integral de catre asigurator.

) Bistriceanu D. Gheorghe, Bercea Florian, Macovei Emilian - Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Ed. Karat, Bucuresti, 1997, pag.52

Constantinescu Dan Anghel, Constantinescu Livia - Cadrul juridic si asigurarile, Ed. Semne, Bucuresti, 2003,pag.53

Dobrin Marinica ,  Galiceanu Mihaela - Asigurari si reasigurari, Ed. Fundatia „Romania de Maine”, Bucuresti, 2003, pag.17

            



[1])  C. Bennett- Dictionar de asigurari- sub egida UNSAR- carte aparuta la Financial Times,2002, pag.57

2)  Bistriceanu D. Gheorghe, Bercea Florian, Macovei Emilian - Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Ed. Karat, Bucuresti, 1997, pag.52

1)  C. Bennett- Dictionar de asigurari- sub egida UNSAR- carte aparuta la Financial Times,2002, pag.201

1) Dobrin  Marinica,  Tanasescu Paul  - Teoria si practica asigurarilor. Procedee manageriale in economia asigurarilor , Ed. Economica , Bucuresti, 2002, pag. 18

2) Tanasescu Paul – Asigurari  moderne de bunuri si persoane, Ed. ASE, Bucuresti, 2003, pag.11

[3])Dobrin Marinica ,  Galiceanu Mihaela - Asigurari si reasigurari, Ed. Fundatia „Romania de Maine”, Bucuresti, 2003, pag.17

[4]) C. Bennett- Dictionar de asigurari- sub egida UNSAR- carte aparuta la Financial Times,2002, pag.100

[5])Negru Titel – Asigurari si reasigurari – Sinteze si aplicatii, Ed. Fundatia „Romania de maine”, Bucuresti, 2003,

1) Tanasescu Paul – Asigurari  moderne de bunuri si persoane, Ed. ASE, Bucuresti, 2003, pag.14








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1448
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site