Conditiile de exercitare a activitatii comerciale

Conditiile de exercitare a activitatii comerciale .

Sectiunea 1

Principiul libertatii comertului .

Constitutia din 19 octombrie 2003 stabileste ca economia Romaniei este o economie de piata . Deci , economia tarii se bazeaza pe proprietatea privata si se dezvolta prin actiunea legii cererii si a ofertei . In aceste conditii de organizare a economiei , statul este obligat sa asigure libertatea comertului , protectia concurentei loiale , crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie potrivit art 135 din Constitutie . Statornicind ca dreptul la munca nu poate fi indragit , Constitutia dispune ca alegerea profesiei este libera (art 41) , iar exercitiul acestei libertati poate fi restrans , numai prin lege si numai daca se impune , dupa caz , pentru apararea sigurantei nationale , a ordinii , a sanatatii ori a moralei publice , a drpturilor si libertatilor cetatenilor (art 33 ) .

Daca alegerea profesiei este libera , inseamna ca orice persoana are libertatea sa exercite o profesie comerciala , in functie de dorintele si interesele sale[1] . Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaste anumite limite , stabilite de lege , care au un fundament diferit . Astfel , legea stabileste anumite conditii speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfasura o activitate comerciala .Prin lege sunt instruite unele incapacitati , care sunt menite sa protejeze anumite persoane , punandu-le la adapost de consecintele grave ale unei profesiuni comerciale.

Apoi , legea stabileste anumite incompatibilitati, decaderi si interdictii din dreptul de a face comert , precum si anumite autorizatii pentru a desfasura o activitate comerciala . Ele au ca scop protectia interesului general , adica respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri.

Sectiunea 2

Capacitatea persoanei fizice ceruta pentru a fi comerciant .

Cu privire la capacitate , trebuie facuta distinctie intre capacitatea persoanei fizice de a face acte de comert izolate si capacitatea ceruta pentru

a fi comerciant . Codul comercial nu cuprinde dispozitii speciale privindn

capacitatea de face acte de comert izolate . In consecinta , pentru incheierea acestor acte se cer a fi indeplinite conditiile generale ale dreptului civil referitoare la incheierea actelor juridice .

In ceea ce priveste capacitatea de a fi comerciant , Codul Comercial cuprinde unele dispozitii speciale in art. 10-12 care se refera la minor si la

femeia casatorita . De mentionat , insa , ca dispozitiile art. 10-12 C. Com. privind incapacitatea femeii casatorite , au fost abrogate prin legea din 20 aprilie 1932 referitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate.

Capacitatea deplina a persoanei fizice de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice -capacitatea de exercitiu - incepe dela data cand persoana devine majora , adica la implinirea varstei de 18 ani sau cand minorul se casatoreste , dobandind asfel capacitatea deplina de exercitiu.

Datorita faptului ca art. 10 din C. Com . care prevedea ca varsta minima pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant .

I . Minorul. Nu are capacitatea de a fi comerciant persoanacare are conditia juridica de minor .

Incapacitatea de a fi comerciant priveste pe orice minor . Ea se refera nu numai la minorul sub 14 , care este lipsit de capacitate de exercitiu , ci la minorul care a implinit aceasta varsta , care are capacitate de exercitiu restransa .

In literatura de specialitate au fost exprimate mai multe puncte de vedere in ceea ce priveste capaciotatea minorului de a fi comerciant , astfel :

un prim punct de vedere afirma ca , daca in materie civila , minorul de 16 - 18 ani poate incheia anumite acte juridice , in materie comerciala , aceasta categorie de minori nu este acceptata a dobandi calitatea de comerciant si nu poate face fapte de comert nici daca ar avea incuviintarea reprezentantilor legali

un al doilea punct de vedere prevede ca parintii sau in lipsa lor tutorele pot

continua comertul in interesul unui minor dar numai cu autorizarea instantei , autorizare ce va fi publicata in conditiile legii . In aceasta situatie indeplinirea obligatiilor profesionale ce revin comerciantilor se vor analiza in persoana reprezrntantilor minorului iar consecintele neindeplinirii sau indeplinirii lor defectuase se rasfrang tot asupra acestora . In opinia altui autor minorul poate exercita comertul personal dar se mai poate ca reprezentantul legal sa exercite comertul pentru minor . In ambele cazuri , legea prevede anumite abilitari , precum si anumite publicitati , fara indeplinirea carora minorul nu devine comerciant . De aici rezulta doua ipoteze :

1 . minorul exercita personal comertul

2 . comertul este exercitat de reprezentantul legal in numele minorului.

1 . Conditiile cerute pentru ca minorul sa exercite personal comerul pentru ca minorul sa poatea exercita personal un comert , sa fie deci comerciant , se cere indeplinirea urmatoarelor conditii :

a . minorul trebuie sa fie emancipat potrivit dreptului civil . In dreptul civil emanciparea este de doua feluri :

- emanciparea de drept care are loc prin casatoria minorului

- emanciparea expresa adica acordata de tata , sau in lipsa de tata de catre mama. Cand au murit ambii parinti , emanciparea se acorda de consiliul de familie .

b . minorul trebuie sa aiba 18 ani impliniti .

Codul de comert tinand seama ca emanciparea prin casatorie poate avea loc si la o varsta mai mica , femeia se poate casatori la 15 ani , nu s-a multumit sa vada ca minorul spre a deveni comerciant trebuie sa fie emancipat , ci a cerut in plus varsta minima de 18 ani .

c . autorizarea speciala de a face comert .

Aceasta autorizare este necesara , fie ca emanciparea a fost de drept , fie ca emanciparea s-a acordat expres . Cel care emancipeaza pe un minor , ii da acestuia puterea de a-si administra singur averea lui .

Dar pentru a face actele necesare unui negot , legiuitorul mai cere ca acela , care emancipeaza un minor sa-si dea seama daca minorul , pe langa administrarea averii , poate face comert , adica poate sa exercite acte , ce depasesc cadrul actelor de simpla administratiune . De aceea legea cere o autorizare speciala prin care , fie parintii , fie consiliul de familie si tribunalul sa precizeze , ca minorul poate face comert .

Autorizarea aceasta de a face comert poate sa fie :

- generala , de a face orice comert .

- speciala , de a face numai anumite acte de comert .

Daca autorizarea este generala , minorul va putea face orice operatiune necesara oricarui comert . Daca este speciala - autorizare pentru o anumita ramura de negot - minorul nu va putea face decat actele referitoare la acel negot , pentru care a fost autorizat in mod legal .

Autorizarea data de tribunal , pentru continuarea comertului in numele minorului constituie un mijloc de ocrotire al intereselor legitime ale minorului . Autorizarea continuarii comertului , pe care o da instanta , va trebui publicata in Monitorul Oficial .

d . publicarea actelor de emancipare si autorizare .

Un minor chiar daca este emancipat si are 18 ani , nu poate incepe negotul sau decat dupa ce au fost indeplinite dispozitiunile articolului 10 Ccom , in ceea ce priveste publicarea actelor de emancipare si autorizarea de a face comert .Legea prevede ca actele de emancipare , precum si in circumscriptia caruia minorul isi va stabili sediul principal al comertului sau . La acest tribunal , actele de emancipare si actele de autorizare vor fi transcrise intr-un registru special .

Primul act , care trebuie transcris in registrul pentru comercianti , este actul de emancipare si actul de autorizare a minorului de a face comert.

Pe langa transcriere , legea mai cere tot prin art.10 , publicarea si afisarea actelor de emancipare si autorizare . Afisarea se face in sala tribunalului , in sala comunei , in care comerciantul isi va exercita comertul in localul bursei celei mai apropiate , daca nu exista o bursa in chiar acea comuna .Actele mentionate se vor publica in foaia anunturilor judiciare a localitatii in care minorul isi va exercita comertul sau. Transcrierea , afisarea si publicarea , se vor face prin ingrijirea grefierului tribunalului.

La dosar se vor pastra procesele verbale constatatoare ca s-au indeplinit afisierele , de asemenea , la dosar se va pastra un exemplar din foaia anunturilor judiciare , in care s-au publicat emanciparea si autorizarea de a face comert.

Inainte de a indeplini conditiile enumerate mai sus, minorul nu poate dobandi calitatea de comerciant. Orice acte de comert , pe care le-ar face minorul nu sunt valabile , inainte de a se indeplini toate cele patru conditii enumerate.

A.Efectele indeplinirii conditiilor .

Un minor autorizat de a face comert , este deplin capabil intocmai ca si u ,major pentru toate actele cu referinta la comertul sau. El va putea face acte de administratiune , dar si acte de instrainare a bunurilor sale mobile si imobile. Totodata , va putea vinde ,va putea sa ipotecheze , codul comercial nu pune nici o limita privitoare la actele pe care minorul le savarseste in legatura cu comertul sau. Sistemul codului nostru este imperfect , pentru ca ii da minorului o capacitate deplina egala cu aceea a

majorului , numai pentru actele referitoare la negotul sau si atunci poate sa nasca o indoiala daca un act este sau nu cu referinta la negot , pe cand minorul emancipat si autorizat sa faca comert , ar trebui sa fie asimilat in totul majorului.

De aici rezulta distinctia , ca minorul poate sa vanda imobile , daca vanzarea este in legatura cu negotul sau , dar nu poate sa le vanda , daca nu este in legatura cu acest negot.Aceasta dispozitiune a codului va trebui sa fie modificata in sensul ,ca minorul emancipat si autorizat sa faca comert , va fi socotit de catre legiuitor ca deplin capabil in toate domeniile , nu numai in domeniul dreptului comercial.

B.Revocarea autorizarii date minorului de a face comert.

Autorizarea de a face comert poate sa fie revocata , caci se poate , ca minorul sa nu corespunda asteptarilor .Se poate intampla , ca minorul , incepand sa-si exercite profesia , sa arate ca nu este un om priceput sau ca-si risipeste avutul sau.In acest caz legea pune la dispozitia persoanelor , care l-au autorizat , posibilitatea de a revoca autorizarea cum minorul a inceput sa exercite comertul , sau nu si-a inceput comertul .

Daca minorul nu a inceput inca comertul sau , revocarea se face numai printr-o daclaratiune , care trebuie sa fie transcrisa , afisata si publicata potrivit art.10 .Daca minorul a inceput sa exercite comertul , legea prevede ,ca revocarea nu se mai poate face decat pe cale judecatoreasca , adica revocarea trebuie sa fie ceruta de la tribunal si tribunalul in camera de consiliu, trebuie sa asculte si pe minor.

Revocarea fie ca se da fara interventia justitiei , fie ca se da cu interventia justitiei , nu poate vatama drepturile celor de-al treilea , ce decurg din obligatiunile nascute mai inainte ca revocarea sa le fie opozabila.

C. Conditiile pentru ca minorul emancipat sa faca acte de comert izolate

In conceptia Codului Comercial, incapacitatea minorului priveste inceperea unui comert. Minorul nu are capacitatea de a incepe un comert.Legea permite insa combinarea comertului in numele minorului. Se au in vedere acele cazuri in care s-ar afla minorul , de a fi titularul unui de comert dobandit pe cale succesorala .In masura in care , in asemenea cazuri , comertul ar fi profitabil , continuarea comertului in numele minorului constituie un mijloc de ocrotire al acestuia . De aceea , art. 13 C. Com prevede posibilitatea continuarii comertului in numele minorului , prin intermediul parintilor sau , dupa caz, al tutorelui.

Continuarea comertului in numele minorului se face cu autorizatia instantei , care trebuie publicata in Monutorul Ofidial si inregistrata in registrul comertului. Persoana imputernicita sa continue comertul in numele minorului poate savarsi toate actele necesare exercitarii comertului.

Sunt excluse , desigur , actele care ar contraveni scopului continuarii comertului , de exemplu : vanzarea fondului de comert.Intrucat comertul este continuat in numele minorului , doctrina a decis ca , prin savarsirea faptelor de comert , minorul dobandeste calitatea de comerciant , iar nu parintele sau tutorele .

Stim ca puterea parinteasca este atributiunea tatalui si a mamei . Cat timp sunt amandoi laolalta , tatal este reprezentantul familiei , el isi da consimtamantul ori de cate ori autoritatea paterna este chemata sa se manifeste . Daca tatal a murit , este absent , sau interzis , atunci mama exercita puterea parinteasca ,iar daca lipsesc ambii parinti , atunci tutorul poate fi autorizat de a continua un comert in interesul unui minor.Autorizarea trebuie sa fie data parintilor de catre tribunalul civil, iar tutorelui de catre consiliul de familie si omologata de catre tribunal.Actul de autorizare dat fie parintilor , fie tutorelui , va fi transcris , afisat si publicat .

In cazul incetarii platilor , minorul va fi suppus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului .Dar , sanctiunile penale pentru pentru infractiunile savarsite in cursul procedurii se aplica reprezentarului , deoarece ele privesc persoana care a comis infractiunea .

In codul comercial sunt dispozitii speciale pentru persoana falitului: comerciantul falit este inscris pe lista falitilor si daca nu a fost reabilitat , nu mai poate sa intre in localul de bursa , nu poate fi nici alegator , nici eligibil la Camerele de Comert , nu poate fi alegator nici la alegerile pentru Parlament.

Minorului nevinovat nu i se pot aplica sanctiunile din materia falimentului.

O problema se pune in legatura cu capacitatea de a fi comerciant a minorului care a implinit varsta de 16 ani.Ar trebui sa i se recunoasca acestui minor capacitatea de a fi comerciant , de vreme ce , potrivit art. 10 din Decretul nr. 31 /1954 , minorul de 16 ani poate sa incheie contractul de munca ori sa intre intr-o organizatie cooperatista , fara a avea nevoie de incuviintarea parintilor sau a tutorelui.Cu toate ca legea recunoaste acestui minor , capacitatea de a incheia actele mentionate , fara incuviintarea ocrotitorului legal , consideram ca dispozitiile citate nu pot justifica recunoasterea capacitatii de a fi comerciant unui minor care a implinit varsta de 16 ani .

Concluzia se bazeaza , in primul rand , pe deosebirile care exista intre conditia juridica a salariatului sau a membrului organizatiei cooperatiste si cea a comerciantului .Salariatul ori membrul organizatiei cooperatiste se afla intr-un raport de subordonare si are dreptuirle si obligatiile rezultate din raportul de munca , pe cand comerciantul isi asuma personal obligatii prin actele juridice pe care le incheie , cu consecinte grave pentru patrimoniul sau , inclusiv aplicarea procedurii falimentului in cazul in cazul incetarii platii.

In al doilea rand , solutia se bazeaza pe dispozitiile art. 10 C. Com., care , pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant unui minor cereau , pe langa conditiile emanciparii si autorizarii si conditia ca minorul sa fi implinit 18 ani.Deci , in conceptia Codului Comercial , varsta minima pentru recunoasterea capacitatii de a fi comerciant era 18 ani. Cu toate ca , in perioada actuala , aptitudinile si cunostintele tinerilor sunt superioare comparativ cu epoca adoptarii Codului Comercial ,totusi consideram ca incapacitatea de a fi comerciant a minorului , indiferent de varsta , continua sa-si pastreze valentele sale de mijloc de protectie a minorului.

II. Femeia maritata

O problema se pune in legatura cu capacitatea femeii minore casatorite .Potrivit legii , femeia se poate casatori la implinirea varstei de 16 ani si cu dispensa , la implinirea varstei de 15 ani, si prin casatorie , dobandeste calitatea deplina de exercitiu.Cu toate ca , prin casatorie , femeia minora dobandeste deplina capacitate de exercitiu , socotim ca ea nu poate avea capacitatea de a fi comerciant , pana la implinirea varstei de 18 ani .

Asa cum am aratat , recunoasterea deplinei capacitati de exercitiu minorei casatorite se intemeiaza pe principiul egalitatii care trebuie sa existe intre soti in timpul casatoriei .Aceasta ratiune a legii nu este cu nimic incalcata , sub aspectul care se discuta ,deoarece, nici barbatul nu are capacitate de a fi comerciant inainte de implinirea varstei de 18 ani .

Potrivit Codului Comercial roman , femeia maritata nu poate fi comercianta , decat cu autorizarea sotului . Autorizarea poate fi expresa sau tacita .Cand comertul femeii este notoriu , consimtamantul se prezuma afara numai daca sotul nu-i interzice exercitarea comertului si in cazul acesta interzicerea trebuie sa fie expresa si publicata potrivit celor cuprinse in art.10.

Autorizarea , ca si la minori , poate fi generala sau numai pentru o ramura de comert .Trebuie facuta distinctie intre sotia comercianta si sotia comerciant.

Sotia unui comerciant , chiar daca face o fapta de comert, cu ocazia exercitiului comertului barbatului sau , nu devine prin aceasta comerciala.Ca sa fie si ea comerciala , trebuie ca pe langa comertul barbatului sa aiba si ea un comert propriu .Dupa dreptul comercial , barbatul este suveran sa acorde sau sa refuze autorizarea .In dreptul civil, cand barbatul refuza ,fara just motiv ,sa dea autorizarea sa pentru un act pe care femeia vrea sa-l faca , femeia se poate adresa justitiei , pentru a capata autorizarea .In acest caz, femeia someaza pe barbat sa-si dea consimtamantul si daca barbatul refuza , sotia cheama pe barbat inaintea tribunalului civil , unde acesta expune cauzele refuzului sau. Tribunalul apreciaza , si ,daca gaseste ca refuzul barbatului nu este justificat , acorda el aceasta autorizare.

In dreptul comercial, barbatul este suveran in a acorda sau a refuza autorizarea .In art.15 Codul Comercial, se spune cand femeia poate sa fie autorizata de justitie de a face comert, de aici rezulta ca tribunalul nu poate sa cheme pe barbat si sa aprecieze daca motivele invocate de acesta nu sunt intemeiate si in contra vointei lui, sa dea autorizare de a face comert.

Temeiul acestei deosebiri dintre codul civil si codul comercial este ca , pe cand autorizarea in civil se da pentru un singur act , in materie comerciala , autorizarea e generica si implica mari riscuri.Este vorba ca femeia sa imbratiseza profesiunea de comercianta ; de o profesiune care desface oarecum pe femeie de caminul conjugal si trece dintr-o categorie sociala in alta categorie sociala.

III. Persoana pusa sub interdictie

Conform prevederii art. 14 C. Com. , persoana pusa sub interdictie nu poate fi comerciant si nici continua comertul. Neavand discernamant , din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, persoana in cauza este pusa sub interdictie. In consecinta , ea nu va mai putea incheia acte juridice , inclusiv actele juridice pe care le reclama activitatea comerciala .Legea interzice acestei persoane sa inceapa ori sa continue un comert .Deoarece legea interzice si continuarea comertului , insemna ca , in cazul in care persoana sub interdictie ar dobandi pe cale succesorala un fond de comert , parintele ori tutorele nu ar putea continua comertul in numele interzisului .In consecinta , fondul de comert apartinand interzisului va fi supus lichidarii. Solutia legii se explica prin aceea ca interzisul este o persoana care este lovita de o infirmitate iremediabila , lipsita de speranta de a putea desfasura o activitate comerciala.

Trebuie aratat ca art. 14 C.Com. mai prevedea ca nu poate fi comerciant si nici continua comertul "cel pus sub consiliu judiciar"Aceasta incapacitate privea pe risipitor care, odata pus sub consiliu judiciar, era lipsit de capacitatea de a incheia acte juridice .Institutia punerii sub consililiu judiciar a fost suprimata , prin abrogarea art. 445 si 458-460 C. Civil,in temeiul art. 49 din Decretul privitor la persoane fizice si persoane juridice.

Persoana pusa sub curatela.

Potrivit art.152 C.Fam. , curatela se poate institui daca, din cauza batranetei , a bolii sau a unei infirmitati fizice , o persoana , desi capabila , nu poate sa-si administreze bunurile sau sa-ai apere interesele in conditii multumitoare si din motive temeinice , nu-si poate numi un reprezentant.De asemenea , se poate institui curatela , daca din cauza bolii sau din alte motive , o persoana , desi capabila , nu poate , nici personal , nici prin reprezentant , sa ia masurile necesare in cazurile a caror rezolvare nu sufera o amanare .

Instituirea curatelei consta in numirea de catre autoritatea tutelara a unei persoane in calitate de curator , cu sarcina de a reprezenta interesele persoanei in cauza .In cazurile in care se instituie curatela , se aplica regulile de la mandat .Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului in locul celui reprezentat , in toate cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca.

Asa cum rezulta din art. 153 C.Fam. , prin instituirea curatelei , in cazurile mentionate , nu se aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta .Aceasta inseamna ca , strict juridic , persoana pusa sub curatela nu este lipsita de capacitatea de a fi comerciant .Desi , teoretic , poate sa inceapa ori sa combine un comert , practic , exercitarea comertului este dificil de realizat , deoarece implica asistenta permanenta a curatorului ,ceea ce nu este de natura sa satisfaca exigentele profesiunii de comerciant.

Punerea sub curatela a unei persoane , in conditiile art.152 C.Fam. , ne apare , daca nu de lege lala, cel putin de lege ferenda, ca o incapacitatede a fi comerciant.

Sectiunea 3

Restrictiile privind exercitarea activitatii comerciale

3.1.Incompabilitati, Decaderi, Interdictii, Autorizatii

Incidenta materiei dreptului comun

Incompabilitati.

Activarea comerciala are, prin definitie , un caracter speculativ , in sensul ca ea urmareste obtinerea unui profit.Acest caracter face ca activitatea comerciala sa nu poata fi exercitata de persoanele care au anumite functii sau profesii legate de interesele generale ale societatii .Existand o incompabilitate de interese , legea interzice persoanelor care au asemenea functii sau profesii sa exercite comertul cu caracter profesional .Scopul urmarit prin instituirea acestor incompabilitati este sa asigure demnitatea si prestigiul functiei sau profesiei in cauza.

Astfel , prin chiar constitutia Romaniei adoptata prin referendum la 19 octombrie 2003 , se prevede ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata , cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art.125) .O prevedere identice exista si in privinta procurorilor (art.132) si judecatorilor Curtii Constitutionale (art.144).Din generalitatea dispozitiilor constitutionale rezulta ca persoanele care au functiile de judecator , procuror sau judecator al Curtii Constitutionale nu pot exercita profesiunea de comerciant.

Prin legea numarul 188 / 1999 sunt stabilite anumite compatibilitati pentru functionari publici astfel functionarii nu pot detine functii in regiile autonome , societatile comerciale sau in alte unitati cu scop lucrativ.

Tot astfel , functionarii publici nu pot exercita la societati comerciale cu capital privat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiile publice pe care le detin si nu pot fi mandatori ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o indeplinesc . Reglementand intre calitatea de functionar public pe care o indeplinesc . Reglementand intre calitatea de functionar public si calitatea de comerciant . Incompatibilitati reglementate de lege impun recunoasterea si a unei atare incompatibilitati . Cat timp o persoana are calitatea de functionar public , ea nu poate desfasura o activitate comerciala in calitate de comerciant . Solutia este impusa de necesitatea protejarii prestigiului functiei publice . In virtutea acelora si considerente nu pot exercita profesiunea de comerciant ofiterii si diplomatii .

In mod traditional , se considera ca exista incompatibilitate si ion privinta celor care exercita profesiuni liberale , precum : avocatii , notarii publici , medicii , arhitectii . In actele normative recente problema este reglementara mai nuantat . Astfel , exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu " exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert " ( art 12 lit c din Legea nr 51 / 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat ) . Deci , avocatul poate avea calitatea de comerciant cu excluderea savarsirii nemijlocite a unor fapte materiale de comert .

Exercitarea profesiei de notar public este incompatibila cu desfasurarea unor activitati comerciale , direct sau prin persoane interpuse . Din aceste dispozitii legale rezulta ca profesia de notar .

Exercitarea profesiei de medic este incompatibila cu comertul de produse farmaceutice . Concluzia care se impune este ca comertul poate desfasura activitate comerciala , in calitate de comerciant , fiindu-i interzis numai comertul cu produse farmaceutice .

Avand in vedere ratuinile incompatibilitatilor instituite de lege , sanctiunea incalcarii lor nu poate fi decat profesionala si disciplinara[21] . Persoana care nu respecta dispozitiile legale privind incompatibilitatea si exercita o profesiune comerciala urmeaza sa fie destituita din functia ce detine , ori , dupa caz , sa fie exclusa din organizatia profesionala din care face parte .

Sanctiunea disciplinara aplicata pentru incalcarea incompatibilitatilor prevazute de lege nui are efecte asupra valabilitatii actelor de comert savarsite . Daca persoana care nu respecta incompatibilitatea savarseste fapte de comert cu titlu profesional in conditiile art 7 Ccom , ea dobandeste calitatea de comerciant . Deci , spre deosebire de incapacitate , incompatibilitatea nu impiedica pe cel care exercita comertul sa devina comerciant . In calitate de comerciant , persoana in cauza are toate obligatiile profesionale care revin comerciantilor . Mai mult , in cazul incalcarii platilor pt datoriile comerciale , ea poate fi supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului .

Decaderile.

Desfasurarea activitatii comerciale impune respectarea de catre comercianti a dispozitiilor legale in care s eabate de la cadrul legal , savarsind fapte grave , comerciantul in cauza va fi decazut din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant .

In acest sens prin legea nr 12 /1990 modificata prin Legea nr 42 / 1991 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite , s-au prevzut faptele care constituie activitati comerciale ilicite , precum si sanctiunile contraventionale sau penale care se aplica pentru savarsirea acestor fapte . Asigurarea legalitatii si moralitatii activitatii comerciale , precum si protejarea demnitatii profesiunii comerciale , impun ca , in cazul savarsirii unor fapte grave , comerciantii sa fie decazuti din dreptul de a exercita o profesiune comerciala . Intrucat sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita o profesiune comerciala constituie o decadere din drepturile unei persoane , ea nu poate intervine decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege .

De remarcat ca Legea nr 12 /1990 , desi stabilise sanctiuni penale pentru anumite fapte ilicite savarsite de un comerciant , ea nu reglementeaza sanctionarea comerciantului cu decaderea dion dreptul de a exercita profesia de comerciant . Art 5 din Legea nr 12 / 1990 , dispune ca hotaririle de condamnare penala pronuntate imppotriva comerciantului care se face vinovat de faptele penale legate de savarsirea activitatilor comerciale , se comunica la registrul comertului in vederea efectuarii , in acest registru a "mentiunii de condamnare" . Mentiunea referitoare la condamnarea comerciantului , in registrul comertului , atrage "decaderea din dreptul de a mai exercita profesia de comerciant" . Pentru ca decaderea din calitatea de comerciant sa poata sa produca efecte , este obligatoriu ca , in cuprinsul hotararii de condamnare penala sa se prevada in mod expus , "decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant" , ca pedeapsa complementara pe langa pedeapsa principala - inchisoare .

Trebuie observat ca nedemnitatea de a exercita o profesie comerciala nu poate rezulta din singurul fapt al aplicarii unei sanctiuni penale , pentru savarsirea de catre comerciant a uneia dintre faptele prevazute de art 1 lit l - p din Legea nr 12 / 1990 . Este necesar ca , hotararea penala sa prevada expres sanctiunea decaderii din dreptul de a exerciata profesia comerciala . In absenta unei reglementari exprese in acest sens in Legea nr 12 /1990 , consideram ca instanta judecatoreasca ar putea dispune sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesia comerciala ca o pedeapsa complementara in conditiile legii penale .

Dar , legea comerciala contine , totusi si unele dispozitii explicite , prin care este prevazuta in mod expres decaderea din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant . Un astfel de caz este reglementat in materia falimentului . Potrivit art 881 Ccom in prezent abrogat , comerciantul vinovat de bancruta simpla se pedepseste cu inchisoarea de la 15 zile pana la 2 ani si deosebit de aceasta va fi declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant si i se va interzice dreptul de intrare in localurile bursei . Decaderea se aplica si comerciantului condamnat pentru bancruta frauduloasa .

Trebuie subliniat un lucru si anume ca intrucat sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita profesiunea de comerciant constiuiwe o decadere din drepturile apartinand unei persoane , ea nu poate interveni decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege in art 53 din Constitutia Romaniei .

Interdictiile.

In anumite cazuri , exercitarea activitatii comerciale este supusa unor interdictii . Astfel , Decretul - Lege nr 54 / 1990 a stabilit conditiile privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative de catre persoanele fizice in mod independent ori in asociatii cu scop lucrativ - fara personalitate juridica sau asociatii familiale . Prin Hotararea Guvernului nr 201 /1990 , data in aplicarea Decretului Lege nr 54 /1990 , au fost stabilite categoriile orientative de activitati care pot fi organizate precum si categoriile de activitati care sunt sustrase liberei initiative .

Pentru ocrotirea unor interese generale ale societatii , de ordin economic , social sau moral , anumite activitati nu se pot exercita pe baza liberei initiative : prospectarea si extractia carbunelui , a minereurilor feroase , nemetalifere , a sarii si gazelor naturale , prelucrarea tutunului , fabricarea spirtului , fabricarea si comercializarea de droguri si narcotice , practicarea jocurilor de noroc , remedii secrete - vrajitorie , ghicitori .

Prin incalcare a legii privind organizarea si desfasurarea activitatilor economice pe baza liberei initiative se sanctioneaza in conditiile legii . Prin Hotararea Guvernului nr 1323 /1990 au fost stabilite , in temeiul art 218 din Legea nr 31 / 1990 , activitatile care , potrivit legii penale , constituie infractiuni sau sunt contrare unor alte dispozitii legale cu caracter imperativ , activitatile care constiuie , in conditiile stabilite de lege , monopol de stat , fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop decat medicament , imprimarea hartilor cu caracter militar . Incalcarea dispozitiilor legale mentionate atrage dupa sine nulitatea contractului de societate .

Autorizatiile .

Desfasurarea de catre persoanele fizice , in mod independent ori in cadrul unei asociatii familiale , a unor activitati comerciale permise initiativei private , este conditionata de existenta unei autorizatii administrative , eliberate de organele administratiei pulice locale . In conditiile reglementarii actuale a administratiei publice locale , cuprinsa in Legea nr 69 / 1991 , competenta eliberarii autorizatiei apartine primarului localitatii - comunei , orasului sau municipiului - pe teritoriul careia urmeaza sa se desfasoare activitatea comerciala . Primarul emite avizele , acordurile si autorizatiile .

Scopul autorizatie este sa asigure verificarea dfe catre organul administrativ a indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru exercitatrea Activitatilor comerciale pe baza liberei initiative . Organul competent exercita numai un control de legalitate , el nefiind indreptatit sa aprecieze oportunitatea eliberarii autorizatiei . Pentru prestarea de servicii de catre persoanele fizice , autorizatia se elibereaza pe baza atestarii capacitatii profesionale de catre organele stabilite de lege si cu acordul organizatiei profesionale specifice activitatii pentru care se cere autorizatia . In cazul in care organul administrativ refuza nejustificat eliberarea autorizatiei , solicitantul este in drept sa se adreseze instantei judecatoresti , in conditiile Legii nr 29 / 1990 privind contenciosul administrativ .

Incalcarea prevederilor autorizatiei sau a dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii comerciale poate atrage , in conditiile legii , suspendarea sau , dupa caz , retragerea autorizatiei . In privinta societatilor comerciale , Hotararea Guvernului nr 1323 /1990 stabileste anumite activitati care pot face obiectul activitatii unei societati comerciale numai cu avizul organelor competente : fabricarea , utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvente radioelectrice si fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri telefonice sau codificare . Nerespectarea cerintelor legale privind avizul organelor competente are drept consecinta nulitatea contractului de societate .

Prin lege se stabilesc unele restrictii speciale privind exercitarea activitatii comerciale pentru persoanele care savarsesc acte de comert pentru altul ori au calitatea de asociat intr-o societate comerciala . Astfel , Presupusul nu poate , fara invoirea expresa a patronului , sa exercite comert pe cont propriu , in aceeasi ramura de comert in care isi indeplineste insarcinarea .

Asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati din societatea in comandita simpla nu pot lua parte , ca asociati cu raspundere nelimitata , in alte societati concurente sau avand acelasi obiect , nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora , in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator , fara consimtamantul celorlalti asociati .

In ambele cazuri , lipsa consimtamantului cerut de lege nu afiseaza valabilitatea actelor comerciale savarsite cu incalcarea legii , insa presupusul , respectiv asociatul datoreaza despagubiri .

Sectiunea 4 .

Protectia consumatorului .

Notiunea de protectie a consumatorilor .

In societatea moderna , o componenta importanta a protectiei sociale a cetatenilor o reprezinta protectia acestora in calitate de consumatori . Dezvlotarea si diversificarea pietei produselor si serviciilor , ca si conditiile in care se perfecteaza raportulri juridice , in care predomina contractele de adeziune , reclama masuri adecvate de protejare a consumatorilor , in privinta dobandirii de produse si servicii de calitate . In acest scop , consumatoriloe trebuie sa li se asigure o informare corecta , dreptul de alegere si o aparare corespunzatoare in cazul incalcarii drepturilor lor . Aceasta cerinta si-a gasit expresia in Ordonanta Guvernului nr 21 / 1992 privind protectia consumatorilor .Reglementarea cuprinde elementele esentiale ale protectiei , prin precizare drepturilor consumatorilor si obligatiilor acelora care ofera produsele si serviciile , precum si a atributiilor care revin organelor care asigura protectia consumatorilor .

In conceptia legii , obiectul protectiei este consumatorul , care este definit ca orice persoana fizica care dobandeste , utilizeaza ori consuma , ca destinatar final , produsele obtinute de la agenti economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia .

Prin agent economic , legea intelege orice persoana fizica sau juridica care produce , importa , transporta , depoziteaza sau comercializeaza produse ori parti din acestea , ori presteaza servicii . Potrivit legii , agentii economici - comerciantii - trebuie sa ofere pe piata produse si servicii de calitate , cu proprietatile si caracteristicile care le confera acestora aptitudinea de a satisface necesitatile exprimate sau implicite . Drepturile consumatorilor . Potrivit art 3 din ordonanta , consumatorii au ca principale drepturi urmatoarele :

A . dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a fi presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata , sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime ;

B . dreptul de a fi informati complet , corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor , astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor , precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori.

C . dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate .

D . dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile cauzate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor .

E . dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor , in scopul apararii intereselor lor .

Prin ordonanta se stabilesc caile si mijloacele prin care se asigura protectia vietii , sanatatiii si securitatii consumatorilor , protectia intereselor economice ale consumatorilor , precum si informarea si educarea consumatorilor .

Organele care asigura protectia consumatorilor .

Ca expresie a obligatiei sale , prevazute de art 47 din Consitutia Romaniei revizuita , privind asigurarea protectiei sociale a cetatenilor , art 1 din ordonanta prevede ca statul protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori , asigurand cadrul necesar accesului neangradit la produse si servicii , informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora , apararii si asigurarii drepturilo si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive , participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ci ii intereseaza in calitate de consumatori . Indatoririle statului in domeniul protectiei consumatorilor se realizeaza de catre Oficiul pentru Protectia Consumatorilor , care este organ de specialitate al administratiei publice centrale , subordonat guvernului . Un anumit rol in asigurarea protectiei consumatorilor il au asociatiile pentru protectia consumatorilor . Aceste asociatii se constituie potrivit legii ca persoane juridice , non profit , al caror scop unic este apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor in general .

Nerespectarea obligatiilor privind protectia consumatorilor atrage raspunderea agentilor economici in culpa . In primul rand , agentii economcici raspund fata de consumatori pentru orice deficienta privind calitatea produselor si serviciilor , in cadrul termenului de garantie si pentru eventualele vicii ascunse constatate in cursul duratei medii de utilizare . In al doilea rand , pentru incalcarea obligatiilor stabilite de ordonanta , agentii economici sunt sanctionati contraventional sau penal , dupa caz.

Sectiunea 5

Rolul Camerelor de Comert si Industrie in Desfasurarea Activitatii Comerciale

Camerele de comert si industrie sunt organizatii profesionale ale comerciantilor . Potrivit legii , comerciantii -persoane juridice si persoane fizice - pot constitui camere de comert si industrie a caror menire este promovarea intereselor membrilor lor , pentru dezvoltarea comertului si a industriei , corespunzator cerintelor economiei de piata . Camerele de comert si industrie sprijina interesele membrilor lor in raportuirle cu autoritatile romane si cu organismele din strainatate . Regimul juridic al acestor organizatii profesionale ale comerciantilor este reglementat prin Decretul - lege nr. 139 /1990 privind camerele de comert si industrie din Romania .

A . Constituirea camerelor de comert si industrie.

Camerele de comert si industrie sunt organizate la nivel teritorial si la nivel national . Camerele de comert si industrie teritoriale s-au constituit in resedintele de judet si in municipiul Bucuresti din initiativa comerciantilor care isi desfasoara activitatea in unitatea adminstrativ -teritoriala respectiva. Ele au dobandit personalitate juridica prin recunoasterea infiintarii lor de catre guvern . Camerele de comert si industrie teritoriale se organizeaza si functioneaza potrivit statutului lor, aprobat de adunarea generala a membrilor lor. La nivel national s-a constituit Camera de Comert si Industrie a Romaniei , care , potrivit art. 9 din decretul -lege , este o organizatie neguvernamentala de utilitate publica , cu caracter autonom si cu personalitate juridica. Scopul constituirii sale este promovarea comertului si a industriei romanesti , pe plan intern si extern si sprijinirea intereselor comerciantilor romani in raporturile cu autoritatile din tara si cu organismele specializate din strainatate. Membrii Camerei de Comert si Industrie a Romaniei sunt comerciantii- persoane juridice si persoane fizice 0 care adera la statutul camerei , precum si camerele de comert si industrie teritoriale . Camera de Comert si Industrie a Romaniei functioneaza potrivit statutului , aprobat de adunarea generala a membrilor sai. Din 1997 , in structura Camerei de Comert si Industrie a Romaniei a fost inclusa si Camera de comert si industrie a municipiului Bucuresti , astfele incat in prezent functioneaza Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti . Camerele de comert si industrie apar ca structuri asociative , bazate pe initiativa membrilor lor , al caror scop este promovarea intereselor de grup ale comerciantilor . Sub acest aspect , ele sunt organizatii autonome si nu au caracter guvernamental. Prin activitatile pe care le realizeaza , aceste organizatii promoveaza si interesele generale , care privesc organizarea si desfasurarea activitatii comerciale . De aceea , sub acest aspect , camerele de comert si industrie apar ca organizatii de utilitate publica pe care organele centrale si locale de stat trebuie sa le sprijine , in vederea realizarii obiectivelor lor .

B . Atributiile camerelor de comert si industrie.

Principalele activitati pe care le realizeaza camerele de comert si industrie sunt urmatoarele :

a . sprijina dezvoltarea activitatii comerciale si industriale a membrilor lor.    b . tin registrul comertului , pentru asigurarea evidentei comerciantilor . Aceasta atributie este indeplinita de catre oficiul registrul comertului , care functioneaza pe langa camera de comert si industrie teritoriala . La nivel national , s-a infiintat Oficiul National al registrului comertului , care functioneaza pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a municipiului Bucuresti.

c . desfasoara activitati de informare si documentare comerciala .

d . sprijina realizarea proiectelor de dezvoltare a comertului si industrie in unitatea administrativ - teritoriala .

e . sprijina activitatile de specializare profesionala a membrilor .

f . organizeaza , la cerere, arbitrajul ad-hoc. In prezent , pe langa camerele de comert si industrie teritoriale functioneaza curti de arbitraj . Pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a municipiului Bucuresti functioneaza Curtea de Arbitraj Comercial International[29] .

g . organizeaza si administreaza targuri si expozitii , efectueaza activitati de reclama comerciala . Potrivit legii , Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti indeplineste si anumite activitati care ii sunt proprii :

a . efectueaza studii , ofera informatii si acorda consultanta privind comertul romanesc .

b . organizeaza targuri internationale ale Romaniei si participarea tarii la targuri si expozitii in strainatate .

c . emite , pe baza de documentatie certifivate privind evenimentele ce pot fi considerate cazuri de forta majora .

Camera de comert si industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti poate sa constituie unitati si societati comerciale privind activitatea de targuri si expozitii , reclama comerciala .

Sectiunea 6

Sanctionarea operatiunilor comerciale ilicite .

Incalcarea dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii comerciale atrage dupa sine raspunderea persoanei in culpa . Regimul juridic al acestei raspunderi este reglementat prin Legea numarul 12/1990 privind protejarea pupulatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite .

Potrivit acestei legi , raspunderea pentru savarsirea unor activitati comerciale ilicite este , in functie de gravitatea abaterii , o raspundere contraventionala sau penala .

Raspunderea contraventionala .

Potrivit articolului 1 din lege constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala urmatoarele fapte :

a . efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi , fara indeplinirea conditiilor stabilite de lege . Sunt avute in vedere cazurile cand o persoana fizica savarseste fapte de comert in mod profesional fara autorizatia administrativa prevazuta de Decretul-Lege numarul 54 / 1990 sau o societate comerciala inainte de a dobandi calitatea de comerciant , adica anterior inmatricularii in registrul comertului .

b . vanzarea ambulanta a oricaror marfuri in alte locuri decat cele autorizate de primarii sau prefecturi .

c . conditionarea unor marfuri de cumpararea altor marfuri .

d . expunerea spre vanzare sau vanzarea de marfuri sau orice alte produse fara specificarea termenului de valabilitate ori cu termenul de valabilitate expirat .

e . efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita , in conditiile legii .

f . cumpararea de marfuri sau produse in scop de revanzare , de la unitatile de desfacere cu amanuntul , de alimentatie publica , cantine .

g . omisiunea intocmirii si afisarii , in unitate , la locurile de desfacere sau servire , de catre agentii economici a preturilor si tarifelor .

Aceste fapte sunt contraventii , daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate , potrivit legii penale , infractiuni si se sanctioneaa cu amenzile prevazute de articolul 2 din lege . Contraventiile se constata de catre functionarii din aparatul propriu de specialitate al consiilor locale , organele Garzii financiare , organele controlului financiar si ale politiei . Marfurile care au servit ori au fost destinate sa serveasca la savarsirea contraventiei , daca nu sunt ale contravenintului sau ale agentului economic , precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii .

Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile mentionate , precum si incasarile in intregime din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale .

Raspunderea penala .

Potrivit articolului 3 din lege , constituie infractiune si se sanctioneaza penal :

a . acumularea de marfuri de pe piata interna in scopul creerii unui deficit pe piata si revanzarii lor ulterioare sau al suprimarii concurentei loiale .

b . depasirea , de catre agentii economici cu capital majoritar de stat , a nivelurilor maxime de preturi de vanzare cu ridicata sau de tarife stabilite prin hotarari ale guvernului .

c . falsificarea ori substituirea de marfuri sau orice alte produse , precum si expunerea spre vanzare sau vanzarea de asemenea bunuri , cunoscand ca sunt falsificate sau substituite .

d . vanzarea cu lipsa la cantar sau masuratoare .