| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
NOTIUNEA, CONSTITUIREA SI FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
Notiunea societatilor comerciale.
Conditii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ.
Regimul juridic si componenta patrimoniului societatilor comerciale.
Inregistrare societatilor comerciale.
Drepturile si obligatiile asociatilor.
Organele societatii comerciale.
1.Notiunea societatilor comerciale.
Definitia legala a societatii comerciale o gasim la art.106 C. civil potrivit caruia societatea comerciala este organizatia comerciala cu capital social constituit din participatiuni ale fondatorilor.
Cum textul este apreciat dupa aceea ce este in el si nu dupa ceea ce-i lipseste, aratam ca putem sa ne oprim la momentul ca legiuitorul, in definitia data societatii comerciale ne-a atras atentia doar la faptul ca suntem in prezenta unui capital social. Si atat. In rest, consideram ca definitia data de legiuitor nu poate fi acceptata sub nici o forma, deoarece pe langa altele, mai suntem si in prezenta unei tautologii, cand societatea este definita prin organizatie. Pentru a fi si mai expliciti, aratam ca orice societate comerciala este o organizatie nu insa orice organizatie este in mod obligatoriu o societate comerciala.
Reiesind din prevederile legale, societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate.
Clasificarea societatilor comerciale. Codul civil nu contine o clasificare a societatilor insa in cuprinsul sau sunt folosite notiuni ce vorbesc despre existenta unei atare clasificari. De exemplu, art.116 C.civ. vorbeste de societati de persoane fara a arata insa care sunt acestea.
Cele mai des intalnite criterii de clasificare a societatilor comerciale sunt:
Societatile de persoane se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe baza cunoasterii si increderii reciproce, a calitatii personale ale asociatilor. Fac parte din aceasta categorie - societatea in nume colectiv si societatea in comandita.
Societatile de capitaluri se constituie dintr-un numar mare de asociati, impus de nevoile capitalului social, fara sa prezinte interes calitatile personale ale asociatilor. Elementul esential il reprezinta cota de capital investita de asociat.
In aceasta categorie intra de exemplu, societatile pe actiuni.
In societatea in nume colectiv asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii, pe cand in societatea pe actiuni si in societatea cu raspundere limitata, asociatii raspund pana la concurenta aportului lor.
In privinta societatii in comandita raspunderea asociatilor este diferita in functie de categoria acestora, astfel, asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii, iar asociatii comanditari numai in limita aportului lor.
2. Conditii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ.
1.1. Fondatorii societatii comerciale
Constituirea societatilor comerciale poate fi efectuata de catre persoane fizice si juridice. Conform art. 31 al Legii nr. 1134/1997 privind societatile pe actiuni, sunt considerati fondatori persoanele fizice si juridice care au luat decizia de a o infiinta. Fondatorii semnifica persoanele care isi asuma riscul in contextul organizarii unei afaceri. Anume fondatorul este cel care determina obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, avand initiativa constituirii unei afaceri, se angajeaza sa reuneasca capitalul necesar constituirii si potentialul personal, precum si sa indeplineasca formalitatile prevazute de lege in acest scop.
La constituirea unei societati comerciale pot participa persoane fizice si juridice care nu sunt interzise prin lege sau hotarare judecatoreasca. In conformitate cu legislatia in vigoare, fondatori pot fi cetateni ai R.Moldova, cetatenii straini si apatrizii, persoane juridice nationale si straine, statul si unitatile administrativ-teritoriale. Pentru ca persoana fizica sa fondeze o societate comerciala, ea trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu.
Potrivit art. 20 alin.(l) din Codul civil, capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste la atingerea majoratului, adica la 18 ani. Dupa implinirea acestei varste, persoana poate participa la fondarea unei societati comerciale si semna actul ei de constituire, cu exceptia cazului de incapacitate, declarata in conditiile art. 24 din Codul civil sau in alte cazuri de limitare prin lege sau hotarare judecatoreasca a persoanei in capacitate.
In dreptul comercial prin asociat se intelege orice persoana fizica care participa ca parte intr-o societate comerciala. Dobandirea calitatii de asociat este conditionata de semnarea actului constitutiv si de depunerea in patrimoniul societatii a aportului la care s-a angajat. Aceste doua conditii trebuie sa fie intrunite cumulativ. Calitatea de asociat decurge din urmatoarele elemente:
participa la actele constitutive ale viitoarei entitati, ca fondator;
isi rezerva dreptul la dividende, care reprezinta o cota determinata din beneficiul societatii;
isi asuma riscurile pentru eventualitatea unor pierderi intervenite in activitatea comuna;
raspunde in limitele statutare sau legale pentru datoriile fata de creditorii sociali.
Persoana juridica. Cadrul normativ al R.M. acorda dreptul persoanei juridice de a constitui societati comerciale. Astfel, de exemplu, art. 106 al Codului civil al R.M. prevede ca societatea comerciala poate fi fondator (membru al unei alte societati comerciale, cu exceptia cazurilor prevazute de Codul civil si alte legi). Exemplu de exceptie de la regula generala este prevazut in art. 12, al. 2 si art. 136, al. 2, conform carora o persoana juridica, adica o societate comerciala, nu poate fi asociat decat intr-o singura societate cu raspundere limitata sau comanditar intr-o singura societate in comandita.
Intreprinderile de stat si cele municipale au dreptul, de asemenea, sa constituie societati comerciale, cu exceptia fondurilor de investitii, daca organul fondator si organul imputernicit, cu exceptia dreptului de proprietate in numele statului, si-au dat acordul in acest sens.
Cooperativele de intreprinzator si cele de productie pot participa la fondarea societatii comerciale, daca adunarea generala a membrilor cooperativei a consimtit in acest sens. De asemenea, dreptul de a constitui societati comerciale il au si organizatiile necomerciale, art.188 alin.2, Codul civil. Partidele politice, precum si organizatiile social-politice nu au dreptul sa constituie societati comerciale (art. 22, Legea 718/1991), de asemenea, se interzice asociatiilor obstesti, fundatiilor, cotelor, organizatiilor filantropice sa participe la fondarea burselor de marfuri (art. 13, Legea 1117/1997).
1.2. Elaborarea, aprobarea si autentificarea actelor constitutive
Constituirea persoanelor juridice poate fi divizate conditional in doua etape:
etapa contractuala(consensuala);
etapa de inregistrare.
Etapa contractuala (consensuala)
Etapa contractuala este etapa initiala si ea poate fi divizata in urmatoarele perioade :
elaborarea actelor constitutive;
aprobarea actelor;
autentificarea (semnarea) lor.
Elaborarea si aprobarea actelor constitutive
Punctul de plecare in constituirea unei intreprinderi este intocmirea actelor constitutive ale unei societati. Prin utilizarea termenului de act de constituire legiutorul desemneaza atit actele unipersonale(declaratiile de constituire), cit cele pluripersonale (contractele). La o analiza a actului de constituire, se disting 4 caractere juridice, care ilustreaza ca actul este solemn, plurilateral, cu titlul oneros si comutativ.
a) Caracterul solemn al actului de constituire rezulta din dispozitiile art. 107 al Codului civil, potrivit caruia acesta se autentifica notarial. Nerespectarea solemnitatii actului juridic atrage nulitatea lui (art.213).
b) Caracterul plurilateral al a actului de constituire rezulta din definitia legala a societatii comerciale al carei capital social este constituit din participatiuni ale fondatorilor (membrilor). Folosind pluralul, legiuitorul a vrut sa ilustreze ca, de regula, societatea se constituie din mai multe persoane care doresc sa lucreze in interes propriu, implicand activitatea si bunurile acestora.
Ca exceptie, apar societatile cu raspundere limitata (Codul civil, art. 145) si societatile pe actiuni (art. 156) care pot fi constituite si de o singura persoana, iar actul lor de constituire va fi unilateral.
c) Caracterul oneros al actului de constituire decurge din faptul ca fiecare asociat intelege sa devina membru al viitoarei entitati colective in scopul - vadit patrimonial - de a obtine o cota predeterminata din castigul prezumabil sau, altfel spus, din "foloasele ce ar putea deriva' si care trebuie impartite intre ei.
d) Caracterul comutativ Printre actele de natura oneroasa al actelor de constituire se inscrie in categoria celor comutative, intinderea obligatiilor pe care si le asuma fiecare fondator nu depinde de un eveniment viitor (aleas), ci este cunoscuta de parti, adica este certa si determinanta la momentul semnarii contractului. Faptul ca rezultatele economice ale activitatii desfasurate in comun se pot concretiza nu numai in beneficii, ci si in eventuale pierderi, nu transforma contractul de societate intr-o operatiune aleatorie.
e) Caracterul comercial al actelor de constituire este determinat de obiectul de activitate al viitoarei societati care desemneaza activitatea de intreprinzator preconizata de societate si care trebuie sa fie indicat in actul de constituire. Totul ce face o societate comerciala o face in scopul obtinerii profitului, faptul acesta fiind de esenta. Actele cu titlu gratuit constituie o exceptie. El se face numai daca adunarea generala a decis sa atribuie o parte din profit realizarii scopurilor filantropice.
Conditiile generale cerute pentru valabilitatea actelor de constituire
Prin conditii de valabilitate se inteleg cerintele impuse de lege pentru ca un astfel de act sa produca efecte fata de persoanele care l-au semnat sau care au aderat la el ulterior. Contractul de constituire este un act bi- sau multilateral pentru incheierea valabila a caruia trebuie sa fie respectate conditiile de fond si forma.
a) Conditiile de fond ale actului de constituire sunt: capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza.
Capacitatea. Se are in vedere ca toate persoanele care semneaza actul de constituire trebuie sa aiba capacitatea de a semna acte juridice, adica capacitate deplina de exercitiu. Mai detaliat despre capacitate vezi tema "Subiectele dreptului comercial".
Consimtamantul Potrivit art. 199 din Codul civil, consimtamantul este vointa exteriorizata a persoanei. Pentru a fi valabil exprimat, consimtamantul trebuie: a) sa emane de la o persoana cu discernamant; b) sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; c) sa nu fie viciat.
Persoana care manifesta vointa de a participa la fondarea unei societati comerciale se prezuma ca are capacitate deplina de exercitiu (ca actioneaza cu discernamant), daca are calitatea de a distinge lucrurile unele de altele si de a judeca limpede, cu patrundere si cu precizie despre fenomenele lumii inconjuratoare, daca intelege perfect ca se asociaza intr-o societate comerciala; in lipsa discernamantului, actul juridic poate fi anulat prin hotarare judecatoreasca (Codul civil, art. 225).
Obiectul contractului de societate. In doctrina, notiunea de obiect al contractului de societate a fost interpretata in doua sensuri: cel al dreptului comun si cel de obiect al societatii.
Obiectul contractului de societate (dupa dreptul comun) consta in prestatiile la care s-au obligat partile contractante (art. 107 Cod civil al RM).
Obiectul societatii consta in genul activitatilor de intreprinzator pe care urmeaza sa le realizeze societatea, respectiv: productie, comert, prestare de servicii, executare de lucrari.
Prin art. l08, Cod civil al R.M., societatea comerciala este obligata sa indice in actul sau constitutiv obiectul de activitate. Neindicarea, insa, in actul de constituire a genului de activitate nu interzice societatii practicarea lui, deoarece art. 60, alin.(2) din Codul civil prevede ca persoana juridica cu scop lucrativ, inclusiv societatea comerciala, poate desfasura orice activitate neinterzisa de lege, chiar daca nu este prevazuta in actul de constituire.
Cauza contractului de societate trebuie sa fie reala, licita, morala si in concordanta cu regulile de convietuire sociala. Motivatia incheierii contractului de societate consta in crearea unei comunitati de bunuri afectate realizarii activitatii de intreprinzator, cu scopul obtinerii unui profit care urmeaza a fi impartit intre asociati, fie in functie de cota de participare la capitalul social, fie in functie de intelegerea asociatilor care pot stabili un alt procent de participare a fiecaruia la impartirea beneficiilor
b) Conditiile de forma si continutul actului constitutiv. Potrivit Codului civil, art. 107, societatea comerciala se fondeaza prin act de constituire autentificat notarial. Nerespectarea formei autentice a actului constitutiv duce la respingerea cererii de inregistrare a societatii de catre Camera Inregistrarii de Stat.
c) Conditiile specifice de valabilitate. In literatura juridica au fost evidentiate trei conditii de valabilitate ale contractului de societate: aportul fondatorilor; intentia de a colabora in vederea desfasurarii activitatii comerciale (affectio societatis); obtinerea si impartirea beneficiilor. In Codul civil, toate aceste trei conditii fie ca sunt expres indicate (aportul si repartizarea beneficiilor), fie ca se prezuma (affectio societatis). Consideram util a face uz de explicatii doctrinare in tratarea acestor elemente, ceea ce va usura intelegerea lor.
- Aportul fondatorilor. Prin aport se intelege contributia unei persoane la o activitate. Aportul (contributia) este obligator si pentru societatea civila (Codul civil, art.1342), si pentru societatea comerciala (art.112). Sub aspect juridic, prin aport se intelege obligatia, pe care si-o asuma fiecare asociat, de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala. Sub aspect lingvistic, notiunea de aport desemneaza chiar bunul adus in societate de catre asociat. Aportul cimenteaza legatura dintre asociat si societate. Fondatorul care nu a varsat aportul raspunde pentru daune-interese, iar la decizia asociatilor, poate fi sanctionat cu excluderea din societate
- Affectio societatis. Al doilea element specific si obligatoriu al contractului de societate este intentia de a crea o societate, de a conlucra pe principii de egalitate in vederea impartirii beneficiului si a infruntarii solidare a riscurilor.
Fiind o intentie a celor ce se unesc, affectio societatis reprezinta elementul lor psihologic care arata in ce consta colaborarea in comun. Colaborarea in comun a asociatilor difera de la o forma de societate la alta, insa in orice societate comerciala participarea asociatilor la viata ei se manifesta prin exercitarea, in conditiile legii, a dreptului de a participa la luarea deciziilor si la exercitarea controlului asupra activitatii societatii
Continutul actului de constituire. Actul de constituire prezinta, in mare parte, acelasi continut legal la oricare din formele de societate reglementate de lege.
Clauzele obligatorii ale actului de constituire, independent de forma de societate care se formeaza, sunt stabilite in Codul civil, art. 108. Alte clauze, necesare a fi indicate in actul constitutiv, care particularizeaza societatea comerciala dupa forma sunt prevazute in art. 122 (societatea in nume colectiv), art. 137 (societatea in comandita), art. 146 (societatea cu raspundere limitata), art. 157 (societatea pe actiuni) ale Codului civil, precum si in art. 33 din Legea nr. 1134/1997. Conform art. 108, alin. (3) din Codul civil si art. 33 alin. (3) din Legea nr. 1134/1997, fondatorii pot indica si clauze facultative, daca acestea nu contravin dispozitiilor legale.
Clauzele obligatorii ale actului de constituire sunt cele indicate in normele legale:
a) Clauzele privind identificarea fondatorilor. Potrivit art. 108, Codul civil al R.M., identificarea partilor in actul constitutiv se face:
pentru persoana fizica, prin indicarea numelui, prenumelui, domiciliului, numarului actului de identitate, cetateniei, precum si altor date stabilite de legea nationala a acesteia;
pentru persoana juridica se indica denumirea, sediul, nationalitatea, numarul si data inregistrarii de stat, precum si datele de identitate ale persoanei fizice care reprezinta interesele persoanei juridice fondatoare, actul in baza caruia aceasta reprezinta, dupa caz.
b) Clauzele privind individualizarea viitoarei societati comerciale. Prin aceste clauze se stabilesc denumirea, forma juridica si sediul societatii si, daca este cazul, emblema societatii.
Denumirea societatii comerciale Potrivit art. 108, alin. (l) lit. b) din Codul civil, actul de constituire trebuie sa contina denumirea societatii, completa si prescurtata, cu care aceasta va fi inmatriculata in Registrul de stat, aceasta fiind atributul care face ca societatea comerciala sa se deosebeasca de alti participanti la raporturile juridice.
Sediul societatii comerciale este locul care situeaza in spatiu societatea comerciala, ca subiect de drept. El este stabilit de fondatori, avand in vedere locul unde societatea isi va desfasura activitatea sa sau unde vor functiona organele sale.
c) Clauzele privind caracteristicile societatii comerciale privesc obiectul de activitate al societatii, durata activitatii, capitalul social.
Prin obiect de activitate al societatii se inteleg genurile de activitate ce urmeaza a fi practicate de societatea comerciala. Aceasta are dreptul, in temeiul art. 60, alin.(2) din Codul civil, sa desfasoare orice activitate neinterzisa, chiar daca nu este prevazuta de actul de constituire. In acest act trebuie sa se indice activitatile care vor fi desfasurate de societate (art. 108), mentionarea obiectului de activitate fiind importanta in special pentru societatea in nume colectiv si societatea in comandita, imputernicirile administratorilor acestor societati sunt limitate la domeniul de activitate al societatii Pentru savarsirea de acte ce depasesc aceste limite, este necesar acordul tuturor asociatilor (art. 124, alin.(2)). Este important a indica expres obiectul de activitate in aceste societati pentru a distinge actele savarsite in numele societatii de cele savarsite de asociat in numele propriu.
Durata activitatii societatii comerciale In actul constitutiv asociatii urmeaza sa hotarasca asupra duratei societatii. Codul civil in art. 65 stabileste ca persoana juridica este perpetua, daca legea sau actele de constituire nu prevad altfel.
Capitalul social si aporturile fondatorilor In actul constitutiv se mentioneaza neaparat participatiunea fiecarui fondator la capitalul social (Codul civil, art. 108). Necesitatea stipularii cuantumului capitalului social este prevazuta si in art. 122, 137, 146, 157 din Codul civil, precum si in art. 33 din Legea nr. 1134/1997.
d) Clauzele privind drepturile si obligatiile fondatorilor societatii comerciale. Actul constitutiv trebuie sa cuprinda drepturile ce urmeaza a fi dobandite de asociati si obligatiile ce si le asuma fondatorii.
e) Clauzele privind structura, atributiile, modul de constituire si de functionare a organelor societatii.
Fiecare societate comerciala are structura organizatorica proprie, compusa din cel putin doua organe: suprem si executiv. Societatile mai complexe, in special societatile pe actiuni, au mai multe organe. Pe langa cele mentionate, societatea pe actiuni de tip deschis trebuie sa aiba consiliu directoriu si organ de control.
f) Clauzele privind modul de reprezentare. O societate trebuie sa fie administrata de unul sau mai multi administratori. In societatea in comandita, dreptul de reprezentare il au comanditatii. Comanditarii pot reprezenta societatea numai in baza de procura.
g) Clauzele privind reorganizarea, dizolvarea si lichidarea societatii. Actul de constituire trebuie sa prevada temeiurile de incetare a activitatii societatii prin reorganizare si lichidare, altele decat cele indicate de lege.
e)Clauzele privind filialele si reprezentantele societatilor comerciale. Societatea comerciala are dreptul sa constituie filiale si reprezentante.
Alte clauze stabilite de lege. Dupa cum s-a mentionat, pentru fiecare forma de societate legea (Codul civil, art. 122, 137, 146 si 157) stabileste clauze specifice, care trebuie incluse in actul de constituire; in functie de obiectul de activitate, legislatia poate obliga includerea in actul de constituire si a altor clauze. De exemplu, actul de constituire a fondului de investitie trebuie sa contina si dispozitiile art. 5 alin.(2) din Legea nr. 1204/1997, iar cel al bursei de marfuri - dispozitiile art. 17 din Legea nr. 1117/1997 privind bursele de marfuri.
Clauzele facultative. In actul de constituire se pot include si clauze care nu contravin legislatiei in vigoare. Astfel, fondatorii pot conveni asupra modului de procurare a participatiunilor, de retragere si excludere a asociatilor, de admitere a noilor asociati, de participare personala a asociatilor la activitatea societatii, de trecere a partilor sociale in alte maini prin donatie si mostenire, asupra regulilor de divizare a partilor sociale etc. Clauzele actului de constituire sunt utile atunci cand contribuie la solutionarea litigiilor ce apar intre asociati, iar legea nu da solutii. Important este ca aceste clauze sa nu contravina normelor imperative.
Formarea capitalului social. O etapa indespensabila in constituirea societatii comerciale este formarea capitalului ei social. Conform Codului civil al R.Moldova, fiecare fondator al societatii comerciale trebuie sa contribuie, in marimea si in termenele stabilite de actul de constituire, la formarea capitalului social (art. 107, 116). Aporturile fondatorilor trebuie sa fie exprimate in lei (art. 112 Cod civil al RM).
Poate constitui obiect al aportului mijloacele banesti, orice bun ce se afla in circuitul civil, mobil sau imobil, corporal sau incorporal, care are o valoare economica si prezinta utilitate pentru societatea in care urmeaza a fi adus.
Aportul in numerar. Aportul se va considera in bani, daca actul de constituire nu prevede altfel. El se depune la un cont bancar provizoriu, deschis special pentru constituirea societatii comerciale. Codul civil al R.M. (art. 113) prevede ca, la data inregistrarii societatii comerciale, fiecare asociat este obligat sa verse in numerar cel putin 40% din aportul subscris, daca legea sau statutul nu prevede o proportie mai mare.
Aportul in natura la capitalul social are ca obiect orice bunuri aflate in circuitul civil (art. 114 Cod civil al RM). Bunurile, transmise ca aport la capitalul social, pot fi transmise cu titlu de proprietate sau in folosinta. Ele se considera transmise cu titlu de proprietate, daca actul de constituire nu prevede altfel. Creantele si drepturile nepatrimoniale nu pot constitui aport la formarea capitalului social al societatilor cu raspundere limitata si al societatilor pe actiuni (art. 114). Daca a fost transmis cu drept de proprietate, bunul iese din patrimoniul fondatorului si intra in cel al societatii, care va purta riscul pieirii lui fortuite. La dizolvarea societatii, asociatul nu poate avea dreptul sa i se restituie bunul, decat valoarea lui.
3. Inregistrarea societatilor comerciale
Conform legii nr. 220-XVI 19.10.2007 cu privire la inregistrarea de stat a persoanelor juridice si a intreprinzatorilor individuali, prin inregistrarea de stat se intelege certificarea din partea organului inregistrarii de stat, a crearii, reorganizarii ori lichidarii intreprinderii sau organizatiei, precum si a modificarilor si completarilor din documentele de constituire a acestora. Daca facem abstractie doar de momentul constituirii societatii comerciale, atunci putem spune ca inregistrarea de stat reprezinta certificarea (recunoasterea) din partea statului, prin intermediul organelor abilitate, a legalitatii elaborarii actelor de constituire si aprobare a acestora.
Organul de inregistrare si registratorul. Unica institutie publica care prin intermediul oficiilor sale teritoriale efectueaza, in numele statului, inregistrarea intreprinderilor si organizatiilor, este Camera Inregistrarii de Stat a Ministerului Dezvoltarii Informationale (in continuare Camera). Oficiile teritoriale ale Camerei sunt conduse de registratori de stat, care au statut de functionar public. Acesta este inzestrat cu un sir de atributii, dintre care: primeste cererile de inregistrare a societatilor comerciale, verifica conformitatea documentelor de constituire cu cerintele legislatiei, inregistreaza intreprinderile si organizatiile sau refuza inregistrarea acestora etc.
Procedura inregistrarii Pentru inregistrarea de stat a persoanelor juridice se prezinta:
a) cererea de inregistrare dupa modelul aprobat de Camera;
b) actul de constituire al societatii comerciale care urmeaza sa fie inregistrata;
c) actele de identitate ale fondatorilor. Daca este persoana fizica, fondatorul va prezenta buletinul de identitate, iar daca este o persoana juridica, se va prezenta actul de constituire a acesteia si copia de pe certificatul ei de inregistrare;
d) actul de identitate al managerului principal al societatii;
e) bonul de plata a taxei de timbru si a taxei de inregistrare.
f) documentul ce confirma depunerea de catre fondatori (asociati) a cotei-parti in capitalul social al societatii in marimea si in termenul prevazut de legislatie.
Pentru inregistrarea persoanelor juridice create prin reorganizarea intreprinderilor de stat, intreprinderilor al caror capital social contine o cota-parte a proprietatii de stat, uniunilor de intreprinderi, asociatiilor, holdingurilor, corporatiilor transnationale, grupurilor industrial-financiare, institutiilor financiare, fondurilor nestatale de pensii, organizatiilor de asigurari, institutiilor de invatamint, muzeelor, teatrelor, circurilor, organizatiilor concentriste, organizatiilor din sfera stiintei si inovarii, institutiilor medico-sanitare si balneosanatoriale, se prezinta autorizatia (avizul) autoritatii respective, stabilite prin lege.
Pentru inregistrarea de stat a persoanelor juridice cu investitii straine, la cererea de inregistrare, suplimentar, se vor anexa:
Data prezentarii actelor pentru inregistrare se considera data primirii lor de catre oficiile teritoriale ale Camerei. Oficiile teritoriale ale Camerei Inregistrarii de Stat nu sunt in drept sa refuze primirea cererii de inregistrare sau sa solicite alte documente decit cele prevazute de lege.
Verificarea datelor inscrise in actele de constituire, precum si a dovezilor corespunzatoare se face dupa cum urmeaza:
denumirea persoanei juridice;
pentru fondatori, persoane fizice - buletinele de identitate (pasapoarte de uz intern emise de fosta U.R.S.S. (modelul a.1974), in care este indicata cetatenia Republicii Moldova si IDNP-ul, pentru persoanele de virsta pensionara si pentru fondatori din localitatile din stinga Nistrului) si documentul ce confirma lipsa datoriilor la bugetul public national si nu dispun de intreprinderi anterior inregistrate, care nu functioneaza si nu au fost lichidate in modul stabilit de lege. Cetatenii straini si apatrizii, care au intrat in Republica Moldova pe un termen de pina la 90 de zile, prezinta copiile actelor de identitate nationale ale acestora, care urmeaza sa contina mentiunea Serviciului Graniceri al R.M. cu privire la trecerea frontierei de stat. Cetatenii straini si apatrizii care au intrat in Republica Moldova pe un termen de peste 90 de zile urmeaza sa prezinte si permisele de sedere sau buletinele de identitate pentru apatrizi;
pentru administratori, persoane fizice - buletinele de identitate (pasapoarte de uz intern emise de fosta U.R.S.S. (modelul a. 1974), in care este indicata cetatenia Republicii Moldova si IDNP-ul, pentru persoanele de virsta pensionara si pentru fondatori din localitatile din stinga Nistrului) si verificarea Registrului de stat, precum ca administratorul nou numit nu presteaza munca prin cumul la o alta unitate in calitate de administrator, cu exceptia cazurilor cind administratorul (angajatorul) este concomitent si proprietar al unitatii. Administratorul cu cetatenie straina prezinta copia pasaportului, care urmeaza sa contina mentiunea Serviciului Graniceri al R.M. cu privire la trecerea frontierei de stat. Cetatenii straini si apatrizii care au intrat in Republica Moldova pe un termen de peste 90 de zile urmeaza sa prezinte si permisele de sedere sau buletinele de identitate pentru apatrizi (cazierul judiciar al administratorului persoana fizica straina, eliberat de organul competent din tara de origine si din Republica Moldova);
pentru fondatori persoane juridice - copiile actelor de constitore, documentul ce confirma lipsa datoriilor la bugetul public national precum si decizia fondatorilor;
pentru semnatarii imputerniciti - procura speciala si autentica;
pentru obiectul de activitate - se va utiliza "Clasificatorul Activitatilor din Economia Moldovei" (CAEM) si Legea cu privire la licentierea unor genuri de activitate si includerea in actul de constituire pina la cinci genuri de activitate. Genurile de activitate prevazute la art.10 alin.3 al Legii 845/1992 se exercita in mod exclusiv de catre intreprinderile de stat.
pentru dovada depunerii in capitalul social - certificatul bancar sau actul de evaluare, actul de audit dupa caz;
pentru dovada sediului - sa nu figureze la domiciliul persoanelor care nu sunt proprietari ai intreprinderii, cu exceptia acordului in scris a proprietarului imobilului autentificat notarial. In cazul in care in actele de constituire se va indica o alta adresa decat adresa de la domiciliu a fondatorilor, se va prezenta scrisoarea de garantie semnata de catre administratorul persoanei juridice proprietar a imobilului situat pe adresa care va fi utilizata ca adresa juridica a intreprinderii;
dovada achitarii taxei de inregistrare - bon de plata.
Dupa efectuarea inregistrarilor in Registrul de stat administratorului ori imputernicitului sau i se elibereaza in termen de 5 zile, dupa caz, urmatoarele documente:
decizia de inregistrare a persoanei juridice nou create, certificatul de inregistrare, extras din Registrul de stat, actele de constituire, dupa caz, contract, statut, decizie de fondare;
decizia de inregistrare a filialei sau reprezentantei, insotita de certificatul de inregistrare si regulamentul filialei sau reprezentantei;
decizia de refuz;
stampila persoanei juridice (filialei sau reprezentantei).
Principala
functie a Camerei este tinerea Registrului de stat al
intreprinderilor. Registrul de stat al intreprinderilor este
o lista de societati comerciale, persoane juridice si date
informative despre ele. Informatia scrisa in registru,
precum si cea din actele prezentate la inregistrare si indosariate
Societatii inregistrate i se atribuie un numar de identificare de stat unic (IDNO), care se indica in documentele de constituire, in certificatul de inregistrare si pe stampila. Societatea comerciala se considera inregistrata la data adoptarii deciziei de inregistrare.
Inregistrarea modificarilor
Schimbarea denumirii
Schimbarea administratorului
Schimbarea sediului
Modificarea capitalului social
Schimbarea asociatilor
Schimbarea (completarea) genurilor de activitate
Inregistrarea modificarilor operate in actele de constituire si in datele inscrise in Registrul de stat se efectueaza in conditiile prevazute la art.16 al Legii 220/2007 privind inregistrarea de stat a persoanelor juridice si a intreprinzatorilor individuali.
Conform prevederilor articolului dat in termen de 30 de zile de la data adoptarii deciziei de modificare a actelor de constituire sau de modificare a datelor inscrise in Registrul de stat, persoana juridica este obligata sa depuna actele pentru inregistrarea modificarilor la oficiul teritorial al Camerei. In cazul reorganizarii persoanei juridice, termenul de depunere a documentelor pentru inregistrarea modificarilor este de 30 de zile dupa expirarea a 3 luni de la ultima publicare a avizului privind reorganizarea. Nerespectarea termenului din motive neintemeiate atrage dupa sine refuzul inregistrarii modificarilor operate in actele de constituire sau in datele inscrise in Registrul de stat.
Inregistrarea modificarilor operate in actele de constituire si in datele inscrise in Registrul de stat se efectueaza in modul si in conditiile prevazute pentru inregistrarea persoanei juridice. Modificarile operate in documentele de constituire si in datele inscrise in Registrul de stat au putere juridica din momentul inregistrarii lor la oficiul teritorial al Camerei.
Oficiul teritorial al Camerei care a inregistrat modificarile elibereaza intreprinderii sau organizatiei decizia de inregistrare a modificarilor. Inregistrarea modificarilor operate in actele de constituire nu atrage schimbarea numarului de identificare de stat al intreprinderii sau organizatiei.
Camera nu este in drept sa inregistreze modificarile operate in actele de constituire ale unei persoane juridice in cazul in care exista un act de interzicere in privinta ei, emis de instanta de judecata ori de organul de drept competent.
Pentru inregistrarea modificarilor operate in actele de constituire si in datele inscrise in Registrul de stat, solicitantul prezinta oficiului teritorial al Camerei actele specificate la art.17 al Legii 220/2007:
cererea de inregistrare a modificarilor, conform modelului aprobat de organul inregistrarii de stat;
hotarirea organului competent al persoanei juridice privind modificarea actelor de constituire si a datelor inscrise in Registrul de stat;
actul aditional cu privire la modificarea actelor de constituire;
documentul ce confirma achitarea taxei de inregistrare a modificarilor.
Persoanele juridice cu investitii straine, pe linga acetea, vor depune si:
extrasul din registrul national din tara de origine a investitorului;
actele de constituire ale persoanei juridice straine;
cazierul judiciar al administratorului persoana fizica straina (in cazul numirii), eliberat de organul competent din tara sa de origine si din Republica Moldova.
Plata pentru inregistrarea modificarilor operate in documentele de constituire si in datele inscrise in Registrul de stat se efectueaza in modul si conditiile prevazute in art.4 din Legea 220/2007 si anexa nr.1 din Hotararea Guvernului nr.926 din 12 iulie 2002.
Suspendarea activitatii intreprinderii
Persoana juridica la decizia fondatorului, poate sa isi suspende temporar activitatea, pe o perioada care sa nu depaseasca 3 ani, in cazul in care nu are datorii fata de bugetul public national, precum si fata de alti creditori.
Decizia fondatorului privind suspendarea activitatii persoanei juridice, cu indicarea termenului suspendarii, se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Fondatorul este obligat, cu o luna inainte de publicarea avizului, sa informeze in scris despre aceasta creditorii intreprinderii, care in termen de 2 luni de la publicarea avizului respectiv sunt in drept sa inainteze intreprinderii si oficiului teritorial al Camerei creantele sale.
Inregistrarea suspendarii activitatii se va efectua cu conditia:
Pentru inregistrarea suspendarii(reluarii) activitatii la oficiul teritorial al Camerei se prezinta urmatoarele acte:
3. Regimul juridic si componenta patrimoniului societatilor comerciale.
Societatea comerciala are un patrimoniu propriu, distinct de acela al asociatilor sau actionarilor si care nu se confunda cu capitalul social. El este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial (Codul civil, art. 284, alin. (1)), care apartin societatii, privite ca o suma de valori active si pasive strans legate intre ele.
Acesta este sensul juridic al notiunii de patrimoniu, deoarece include latura activa (drepturile) si pe cea pasiva (obligatiile). Sensul economic al notiunii de patrimoniu include numai latura activa, adica totalitatea de drepturi (bunuri corporale si incorporale), detinute de societate, fiind utilizat mult mai frecvent.106
Latura activa cuprinde drepturile patrimoniale, reale sau de creanta. Aceste drepturi privesc, in principal, bunurile aduse de asociati ca aport la constituirea societatii, bunurile dobandite de societate ulterior constituirii, in cursul desfasurarii activitatii, precum si beneficiile nedistribuite.
in latura pasiva sunt cuprinse obligatiile patrimoniale ale societatii, contractuale si extracontractuale (obligatii sociale).
in doctrina romana, sensul economic al notiunii de patrimoniu, este desemnat prin termenul fond de comert - sau, uneori, mai poarta denumirea de patrimoniu comercial. Dupa parerea acelorasi autori, trebuie facuta distinctia dintre notiunea de fond de comert (patrimoniu comercial) si cea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comert, care este un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant in scopul desfasurarii unei activitati comerciale, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului care au o valoare economica. Aceasta inseamna ca fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului, cu toate ca ele fac parte din patrimoniul acestuia.
Pornind de la cele mentionate, ajungem la concluzia ca trebuie facuta distinctia dintre patrimoniul societatii si patrimoniul comercial al societatii.
Patrimoniul societatii comerciale include totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale privite ca o suma de valori active si pasive strans legate intre ele.
Patrimoniul comercial al societatii comerciale (sensul economic al patrimoniului) include in sine ansamblul de bunuri mobile si imobile, corporale sau incorporale pe care societatea comerciala le are in mod distinct de cele ale altor subiecte de drept, precum si de cele ale persoanelor care o alcatuiesc.
Autonomia patrimoniului societatii fata de patrimoniile proprii ale asociatilor, determina anumite consecinte juridice:
Asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul societatii, nici chiar asupra celor aduse ca aport propriu, astfel ca dreptul sau real se transforma in dreptul la beneficii;
Bunurile aduse ca aport de catre asociati, cuprinse in activul social, formeaza gajul general al creditorilor societatii;
Nu se poate face compensatia intre creantele societatii si datoria proprie a unui asociat fata de o terta persoana si nici viceversa;
Aplicarea procedurii insolvabilitatii fata de societate.
Componenta patrimoniului
In componenta patrimoniului societatii comerciale intra doar drepturile (bunuri corporale si incorporale).
Bunurile corporale sunt cele care au existenta materiala, aspect si sunt percepute cu simturile omului (o casa, un autoturism). Potrivit articolul 285 al Codului civil, bunurile corporale sunt lucrurile (obiectele corporale) in raport cu care pot exista drepturi si obligatii juridice.
Bunurile incorporale sunt cele care au o existenta abstracta, imateriala, ce nu cad sub simturile noastre. Astfel de bunuri sunt drepturile patrimoniale, cum ar fi dreptul intreprinzatorului asupra denumirii de firma, asupra marcii de productie sau de serviciu, drepturile de autor etc. Bunurile mobile. Codul civil in art. 288 clasifica bunurile in mobile si imobile. Mobile se considera acele bunuri care nu au o asezare fixa si stabila, fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele insele, fie cu concursul unei forte straine, cum sunt: animalele, lucrurile separate de sol etc.
Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o asezare fixa si stabila, dupa cum sunt: pamantul, cladirile si, in general, cele legate de sol, care nu pot fi mutate din loc in loc, fara sa-si piarda valoarea lor economica (o casa, un teren etc).
Din activul patrimoniului societatii comerciale poate face parte si intreprinderea ca complex patrimonial unic. In acest caz, se are in vedere sensul economic al intreprinderii ca un complex patrimonial unic (intreprindere-obiect de drept), si nu cel juridic, de intreprindere-subiect de drept. Prin intreprindere-obiect de drept se intelege un bun complex ce cuprinde un ansamblu de bunuri corporale si incorporale, mobile si imobile.
Mijloacele economice sunt compuse din totalitatea activelor materiale si banesti, care servesc la desfasurarea activitatii intreprinzatorului. Aceste active se prezinta sub forma mijloacelor fixe si mijloacelor circulante.
Mijloacele fixe sunt bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de productie, consumandu-se treptat si transferandu-si partial valoarea asupra produselor fabricate, pe masura utilizarii lor (amortizare). Dupa natura activitatii lor economice, acestea se impart in: active fixe productive si active fixe neproductive. Dupa caracterul si destinatia lor in productie, activele fixe se impart in: cladiri, utilaje, mijloace de transport etc.
Mijloacele circulante sunt bunuri destinate sa asigure continuitatea productiei si circulatia marfurilor. Ele se consuma in intregime, in fiecare ciclu de productie, isi schimba forma materiala si trec succesiv prin fazele de aprovizionare, productie si desfacere.
Activele circulante se grupeaza in active circulante materiale, active circulante banesti si plasamente si active circulante in decontare.
Activele circulante materiale sunt formate din: materii prime, materiale, combustibil, semifabricate, productie neterminata, produse finite, ambalaje;
Activele circulante banesti sunt constituite din sume de bani aflate in casieria unitatii, in conturi la diferite banci, acreditive etc.
Activele circulante in decontare sunt valori materiale sau banesti avansate de societate unor firme sau persoane fizice, care urmeaza sa fie decontate ulterior (cambia, biletul la ordin, cecul etc).
Sursele mijloacelor economice, adica locul de provenienta al acestora sau modul ie dobandire. Din punct de vedre al surselor, mijloacele economice pot fi clasificate -.:
a) Capital propriu - fonduri banesti care reprezinta capitalul social si fondurile proprii;
b) Capital atras - datorii banesti ale comerciantului fata de alti agenti economici sau fata de stat, provenite din decalajul format intre data unor lucrari, prestari de servicii sau executarea de lucrari ori diverse alte obligatii de plata si momentul efectiv al platii. Prin urmare, in astfel de cazuri, intre momentul primirii fondurilor banesti si achitarea lor trece o perioada de timp, in care sunt atrase in circuitul economic al comerciantului in cauza (de unde denumirea de capital atras).
c) Creditele si imprumuturile - de la banci pentru sumele primite sub forma de credite, in vederea acoperirii temporare a necesarului de fonduri banesti.
5. Drepturile si obligatiile asociatilor.
Drepturile si obligatiile asociatilor
In procesul activitatii de intreprinzator asociatii societatilor comerciale dispun un sir de drepturi si obligatii. Prin drepturi ale asociatilor se inteleg prerogativele con ferite acestora de lege si de contractul de societate, in temeiul carora pot pretinde soci etatii si altor persoane o anumita conduita, constand in actiuni si abstentiuni, folosind la nevoie forta de constrangere a statului, pe calea actionarii in justitie.
Drepturile asociatilor pot fi drepturi fundamentale, caracteristice calitatii de asociat si drepturi specifice asociatilor ce fac parte din anumite forme de societate sau indeplinesc anumite functii. Drepturile asociatilor mai sunt clasificate in drepturi individuale si drepturi colective.
Drepturile individuale fundamentale sunt:
a) Dreptul la egalitatea tratamentului care constituie premisa tuturor celorlalte drepturi si obligatii ale asociatilor. Orice clauza care ar afecta egalitatea de tratament a asociatilor este lovita de nulitate.
b) Dreptul la beneficiu este dreptul asociatului de a obtine o cota-parte din beneficiul realizat de societate, prin efectuarea actelor comerciale. Acest drept este prevazut in art. 115 al Codului civil. Extinderea acestui drept este diferita, du titlul de societate, vointa partilor si rezultatul activitatii economice, in raport c cota de participare la capitalul social. Distribuirea de dividende este decisa de adunarea generala si, din momentul respectiv, acestea devin drepturi de creanta exigibile ale asociatilor impotriva societatii. Repartizarea beneficiului se efectueaza la sfarsitul anului financiar, insa in actul constitutiv poate fi prevazuta repartizarea trimestriala sau chiar lunara a beneficiului, dar nimeni nu poate avea dreptul la intregul profit realizat de societate si nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de societate.
c) Dreptul de participare la impartirea finala a patrimoniului. El genereaza din actul constitutiv al societatii si din dispozitiile legale. Asociatii sunt in drept sa primeasca, in caz de lichidare a societatii, o parte din valoarea activelor societatii ramase dupa satisfacerea creantelor creditorilor, proportional participarii la capitalul social.
d) Dreptul de participare la conducerea si activitatea societatii. Acest drept se exprima prin posibilitatea de participare la elaborarea vointei sociale, respectiv participarea la adoptarea deciziilor si hotararilor adunarii generale, dreptul de a fi ales in organele de conducere si de control ale societatii. Existenta acestui drept este conditionata de calitatea de asociat.
e) Dreptul de informare si controlul asupra gestiunii societatii, cand se considera ca organele societatii isi indeplinesc necorespunzator sarcinile. Acest drept asigura garantarea dreptului de participare la beneficiul societatii si de prevenire a orice situatie care le-ar diminua acest beneficiu.
f) Dreptul de transmitere, cedare si donare a partilor sociale poate fi exercitat in conditiile legii, fara a atinge drepturile celorlaltor asociati. De exemplu, art. 142, Cod civil, prevede ca participatiunea comanditarului poate fi instrainata unor terti, poate trece succesorilor fara acordul asociatilor, daca actul de constituire nu prevede altfel. Comanditarii au dreptul de preemtiune in cazul instrainarii participatiunii de catre alt comanditar, regulile date fiind aplicate si la instrainarea participatiunii in societatea cu raspundere limitata.
Obligatiile asociatilor sunt indatoririle ce le revin acestora fata de societate. Principalele indatoriri ale asociatilor sunt:
a) Sa depuna si sa completeze aportul la care s-au angajat. Marimea si tipul aportului este prevazuta in actul de constituire, limita pentru unele tipuri de societati fiind prevazuta de lege. De exemplu: la constituirea societatii cu raspundere limitata fondatorul unic trebuie sa depuna cel putin 5400 lei pentru constituirea societatii. Fiecare asociat trebuie sa indeplineasca obligatia de a transmite aportul in termenul stabilit in actul de constituire, insa nu mai tarziu de 6 luni de la data inregistrarii. Asociatul, care nu a depus aportul social, este raspunzator de daunele pricinuite, putand fi exclus din societate.
b) Sa nu divulge informatia confidentiala despre activitatea societatii. Secretul comercial constituie un element important la obtinerea beneficiului de catre societate. Divulgarea informatiei confidentiale nu numai ca reduce eficienta activitatii societatii, dar chiar o poate submina. in conformitate cu legislatia in vigoare, societatea comerciala este in drept sa determine care informatie constituie secret comercial, obligandu-i pe asociati sa nu divulge informatia confidentiala despre activitatea societatii.
c) Sa nu faca concurenta societatii. Aceasta obligatie se intemeiaza pe vointa asociatilor de a colabora, de regula, ceea ce trebuie sa guverneze relatiile dintre asociati si societate. Asociatul, prin comportarea sa, trebuie sa elimine orice suspiciune de activitate neloiala. Asociatul, care incalca aceasta obligatie, poate fi exclus din societate sau la alegere sa fie obligat sa predea beneficiul rezultat si sa plateasca despagubiri.
d) Sa participe la suportarea pierderilor si sa raspunda pentru obligatiile asumate de societate. Aceasta obligatie se coreleaza cu dreptul la beneficiu. Asociatii trebuie sa raspunda pentru obligatiile sociale, in mod diterit, dupa forma societatii. in societatea in nume colectiv si in societatea in comandita, asociatul (comanditatul) raspunde pentru obligatiile sociale, nelimitat si solidar, adica cu intregul patrimoniu. in societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, asociatii raspund in limita aportului lor social (parti, cote-parti, actiuni).
e) Sa nu foloseasca bunurile societatii in interes propriu sau in folosul unor terti. Potrivit art. 154, Cod civil al R.M., asociatul care utilizeaza bunurile in scop personal sau al unor terti si comite fraude in dauna societatii, detinand functia de administrator, poate fi exclus din societate pentru incalcarea obligatiei de a nu folosi bunurile societatii in interes propriu. Faptele prin care se incalca aceasta obligatie constituie o infractiune pentru administrator si director.
f) Sa nu comita fapte nedemne. Aceasta obligatie este de natura sa asigure onorabilitatea firmei si de a atrage increderea agentilor economici si a clientelei. incalcarea acestei obligatii poate atrage anumite consecinte: pierderea calitati: de asociat sau impiedicarea obtinerii calitatii de asociat, de administrator sau de cenzor, un tratament juridic mai sever sau sanctiuni penale. 7. Sa nu se amestece fara drept in administratia societatii. Aceasta obligatie se refera la exercitarea abuziva a acestui drept, de natura sa perturbe functionarea societatii. Obligatia este corelativa dreptului de informare si de control ai asociatului cu privire la gestiunea sociala. incalcarea acestei obligatii de catre asociatul cu raspundere nelimitata poate atrage excluderea lui din societate.
6. Organele societatii comerciale
Centrul motor vital al functionarii societatii comerciale este alcatuit din organele societatii comerciale. Societatea comerciala, ca orice persoana juridica, are o vointa de sine statatoare care nu se confunda cu vointa asociatilor. Societatea isi manifesta vointa prin organele sale: adunarea generala a asociatilor, administratorii si cenzorii. Adunarea generala este organul in care asociatii, respectiv actionarii, isi exprima vointele lor individuale ca o vointa colectiva, alta decat totalitatea vointelor persoanelor fizice care o compun. Aceasta vointa de o noua calitate este vointa societatii ca persoana juridica numita vointa sociala.
Societatea comerciala isi manifesta vointa sa in raporturile juridice prin reprezentantii sai asociati sau prin persoane straine de societate. Acest drept se confera respectivelor persoane prin actele constitutive sau, ulterior, prin vointa asociatilor exprimata la adunarea generala.
Adunarea generala a asociatilor este forma de organizare a societatii constituita din totalitatea asociatilor care participa la elaborarea si exprimarea deciziei si hotararii vointei sociale in proportii cu valoarea aportului la capitalul social. Adunarea generala este organul suprem de conducere si de decizie a societatii comerciale si este compusa din membrii acesteia, fie asociati, fie actionari. in functie de faptul cine o constituie, asociatii sau actionarii, ea poarta denumire diferita, adica adunarea generala a actionarilor sau adunarea generala a asociatilor. in Republica Moldova adunarea generala, ca organ al societatii, indeosebi este reglementata pentru societatea cu raspundere limitata si societatea pe actiuni. insa se admite luarea hotararilor in cadrul societatii in nume colectiv, cu majoritatea voturilor membrilor, ceea ce presupune convocarea asociatilor in anumite adunari.
Adunarea generala a societatii pe actiuni are atributia sa decida atat asupra problemelor obisnuite (ordinare), cat si asupra unor probleme deosebite, care privesc existenta societatii. De aici clasificarea - adunari generale ordinare si adunari generale extraordinare. in cazul societatii cu raspundere limitata legislatia R.M. nu face expres deosebirea dintre cele doua categorii de adunari.
Adunarea generala a actionarilor se tine cu prezenta actionarilor, prin corespondenta sau sub forma mixta. Adunarea generala anuala nu poate fi tinuta prin corespondenta.
Adunarea generala ordinara se convoaca cel putin o data pe an, de regula, dupa expirarea exercitiului financiar. in actul de constituire poate fi prevazuta convocarea mai frecventa a adunarii generale ordinare. Adunarea generala extraordinara se convoaca ori de cate ori este nevoie. Curs de drept comercial
Adunarea generala are urmatoarele atributii: aproba statutul societatii, hotaraste cu privire la modificarea capitalului social, aproba regulamentul consiliului societatii, alege membrii consiliului, aproba regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii comisiei de cenzori, confirma organizatia de audit, hotaraste cu privire la incheierea tranzactiei, aproba normativele de repartizare a profitului societatii, decide cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale, hotaraste cu privire reorganizarea si lichidarea societatii.
Convocarea adunarii generale. Initiativa de convocare. Adunarea generala se convoaca la initiativa organului executiv in temeiul deciziei consiliului societatii. De asemenea, poate fi convocata la cererea comisiei de cenzori, la cererea oricarui actionar, in temeiul incheierii instantei judecatoresti. Decizia de convocare a adunarii generale este emisa de organul executiv. Adunarea asociatilor se desfasoara la sediul
societatii, daca actul constitutiv nu a prevazut altfel.
Administrarea societatii comerciale. Administrarea este o forma de executare a atributiilor de posesie, folosinta si dispozitie asupra patrimoniului, precum si asupra savarsirii actelor de administrare si gestiune in vederea atingerii obiectului si scopului social. Ea este realizata de un organ distinct de gestiune permanenta, numit administratori sau organ executiv. Spre deosebire de adunarea generala, care apare in raporturile cu tertii ca o entitate oricare abstracta, apare un pandant reprezentant prin "administratori', care poarta toata raspunderea conducerii concrete a societatii.
Prin administrarea societatii comerciale trebuie inteleasa conducerea activitatii acesteia potrivit normelor legale, contractului si statutului propriu pentru obtinerea rezuln tatelor urmarite. La administrare contribuie asociatii care adopta hotararile cele mai importante in adunarile generale, incredintand realizarea acestora si solutionarea problemelor curente unui sau mai multor administratori. Legislatia R.M. numeste in mod diferit administratorul, de exemplu, director, director general, manager, in cazul organului executiv unipersonal, sau comitetul de conducere, consiliul de administratie, da:i este vorba de organul colegial. Administratorii sunt desemnati, de regula, prin actul de constituire a societatii sau printr-un act suplimentar (proces-verbal al adunarii general decizie). In cadrul unei societati comerciale pot fi desemnati unul sau mai multi admnistratori, acestia din urma formand un consiliu de administratie sau comitet de conducere. Calitatea de administrator o pot avea atat persoanele fizice (cetatenii RM, cetatea straini, apatrizi), cat si persoanele juridice (Legea nr. 1134/1997 art. 70, alin. 6).
Persoana fizica, pentru a dobandi calitatea de administrator, trebuie sa dispuna de capacitatea de exercitiu deplina. Legea nu obliga ca administratorul societatii sa fie neaparat asociat, permitand si persoanelor terte sa obtina acest statut. Exceptie de la regula data este cazul societatilor in comandita, in care calitatea de administrator o au numai asocia comanditati. Functia de administrator nu poate fi dobandita de o persoana care nu poate fi fondator: functionarii publici, procurorii, judecatorii, lucratorii organelor Ministerului de interne, deputatii, ministrii, Presedintele R.M. etc. De asemenea, nu pot detine aceasta functie persoanele care au comis infractiunile prevazute de articolele Codului penal R.M.: art. 243 (spalarea banilor), art. 244 (evaziunea fiscala a intreprinderilor, institutiilor i organizatiilor), art. 245 (abuzurile la emiterea titlurilor de valoare), art. 246 (limitarea cod curentei libere), art. 247 (constrangerea de a incheia o tranzactie sau de a refuza incheierei ei), art. 252 (insolvabilitatea intentionata), art. 253 (insolvabilitatea fictiva) etc.
In societatile de persoane si in societatile de capitaluri asociatii sunt liberi sa stabileasca durata mandatului administratorului. Activitatea administratorului este in principal remunerata, decizia de remunerare este luata de adunarea generala. Remunerarea administratorului poate sa includa si o parte din beneficiile societatii, daca aceasta activeaza eficient. In cazul in care administratorul este si asociat, suma remuneram platite din beneficiu nu cuprinde dividendul, care se imparte proportional cotei de participare la capitalul social.
In vederea exercitarii functiilor sale, administratorul dispune de un sir de atributii : organizeaza evidenta contabila si statistica, asigura pastrarea actelor si registrelor societatii emite ordine si dispozitii, creeaza conditii de munca pentru angajatii societatii, reprezinta societatea in raport cu tertele persoane, de asemenea exercita si alte drepturi care nu sunt incluse in competenta altor organe.
Obligatiile administratorului. Principalele obligatii ale administratorului sunt: sa aduca la indeplinire hotararile adunarii generale, sa tina evidenta contabila, sa intocmeasca raportul financiar, sa convoace adunarea generala, sa ia parte la adunarile societatii, sa pastreze documentele societatii comerciale, sa urmareasca efectuarea de catre asociati a varsamintelor necesare.
Functia de administrator inceteaza prin expirarea termenului mandatului, revocarea, renuntarea, decesul sau incapacitatea administratorului. Activitatea administratorului poate fi revocata in orice moment, chiar si pana la expirarea termenului pentru care a fost desemnat in vederea exercitarii functiei. Revocarea administratorului se efectueaza cu acordul tuturor membrilor societatii. Renuntarea sau demisia administratorului duce la incetarea functiei de administrator. Daca prin revocare sau renuntare s-a cauzat un prejudiciu din partea administratorului, respectiv societatea are dreptul la despagubiri de la administratorul revocat. Administratorul poate fi atras atat la raspundere civila, administrativa, cat si penala, conform legii.
Cenzorii societatii comerciale. in societatile de persoane care au un numar mic de asociati si care se bazeaza pe incredere reciproca, controlul se exercita de acestia, cu exceptia celor care au calitatea de administratori. in societati de capitaluri controlul gestiunii societatii se exercita de catre cenzori. Cenzorii sunt persoanele investite de catre adunarea generala sau prin actul constitutiv cu controlul gestiunii societatii.
Cenzorii pot fi desemnati din randurile asociatilor, precum si din randul tertelor persoane, obligatoriu fiind faptul ca ei sa dispuna de calificarea necesara, adica sa fie specialisti in contabilitate, finante sau economie. Ei sunt numiti in functie pe un termen de la 2 pana la 5 ani, cu posibilitatea de a fi realesi. Nu pot fi desemnati in calitate de cenzori membrii consiliului, administratorii si contabilii societatii.
Cenzorii exercita controlul obligatoriu al activitatii economico-financiare a societatii. Controalele date pot fi efectuate din initiativa proprie a cenzorilor, la cererea actionarilor care detin cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale societatii, la hotararea adunarii generale.
Cenzorii au dreptul sa fie informati despre activitatea societatii. In acest scop, participa la adunarile administratorilor fara drept de vot si au dreptul sa obtina informatie despre mersul afacerilor comerciale, sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca registrele sunt tinute regulat si daca evaluarea patrimoniului s-a facut corect, sa controleze daca bilantul si contul de pierderi sunt legal intocmite, sa convoace adunarea asociatilor, sa participe cu drept de vot consultativ la sedintele organului executiv al societatii si la adunarea generala. In urma efectuarii controlului, ei intocmesc un raport pe care il prezinta adunarii generale a societatii. Atributiile cenzorilor le poate exercita o companie de audit.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1934
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
