CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE SI PERFORMANTA INTREPRINDERII - Lucrare de diploma

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI

FACULTATEA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

Lucrare de diploma

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI

FACULTATEA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

SI

PERFORMANTA INTREPRINDERII

Pag.

1. ABORDARI PRIVIND CONCEPTUL DE PERFORMANTA AL FIRMEI

1.1. PERFORMANTA INTREPRINDERII. NOTIUNI GENERALE.

Masurarea performantelor din activitatea economica constituie o tema deosebit de importanta si utila in special pentru unitatile productive si nu numai. Aceasta, deoarece economiile actuale sunt caracterizate de competitii din ce in ce mai puternice pentru mentinerea segmentelor de piata sau pentru castigarea altora noi, de catre firmele participante la producerea de bunuri si servicii.

Desfasurarea proceselor economice reclama nu numai inregistrarea performantelor in domeniile de activitate (productie, comercializare, servicii etc.) dar si in ceea ce priveste nivelul eficientei economice.

Pentru aceasta este nevoie de un ansamblu de metode si procedee adecvate, astfel incat fenomenul sa fie masurat, analizat si interpretat in concordanta cu eforturile realizate pentru aparitia si evolutia lui.

Conceptul de eficienta este folosit, intr-un sens larg pentru a caracteriza utilizarea resurselor.

Eficienta reprezentand un concept relativ, performanta economica trebuie comparata cu un standard, a carui stabilire necesita analize privind evaluarea si respectarea diverselor obiective urmarite de unitatile economice.

Indicatorii de eficienta reflecta masura in care eforturile facute de companie justifica efectele generate de activitatea acesteia.

Un mod de apreciere a performantei intreprinderii sau a unei subdiviziuni de productie, bazat pe folosirea unitatilor fizice, dar in stransa corelatie cu unitatile valorice, este cel al analizei bazate pe relatia unitati fizice - unitati valorice.

Deciziile manageriale in acest scop pot fi stabilite cu ajutorul metodei pragului de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate exprimat in unitati reprezinta numarul de produse (servicii) care trebuie fabricat si vandut pentru a mentine un anumit nivel dorit al cheltuielilor fixe sau, altfel spus, punctul in care necesarul de acoperit este egal cu suma contributiilor de acoperire (suma marjelor individuale) ale unitatilor de produs vandute.

In alte intreprinderi care dezvolta multiafaceri, pragul de rentabilitate se stabileste in relatia unitati valorice - unitati valorice, in acest caz indicatorii valorici vor fi :

cifra de afaceri

cheltuielile fixe

cheltuielile variabile unitare

Pentru a obtine o imagine reala a performantelor societatilor, in termeni de rentabilitate, productivitate, solvabilitate, grad de indatorare, se utilizeaza metode de anliza care reflecta situatiile financiare intr-un mod corect si pertinent.

ANALIZA PROFITABILITATII SI LICHIDITATII INTREPRINDERILOR

Analiza economico - financiara si in special diagnosticul financiar al unei intrprinderi au devenit domenii de mare interes, in demersurile initiate pentru asigurarea continuitatii si dezvoltarii activitatilor agentilor economici. In literatura de specialitate se evidentiaza faptul ca analiza ecomomica si financiara nu trebuie efectuate numai in conditiile de criza, ci in orice moment, daca se doreste o mentinere la cote maxime a performantelor.

Analiza economico financiara se impune intr-o intreprindere, reprezentand, un sistem complex si probabilist, intre elementele caruia pot exista o multitudine de legaturi de interactiune.

Cunoasterea acestora si, mai ales, a modului lor de actiune se poate realiza doar aplicand metode specifice de analiza economico-financiara, ceea ce face din analiza economica un instrument deosebit de diagnostic si reglare a activitatii intreprinderii.

Evolutia activitatii oricarei intreprinderi demonstreaza necesitatea luarii unor suite de decizii care asigura trecerea acesteia prin diverse stari favorabile sau nefavorabile, ajungandu-se in final la o situatie economico - financiara sanatoasa.

In acest proces de continua schimbare si reglare a starii intrerprinderii, analiza prin functia de diagnostic studiaza functionarea sistemului sub raport structural si functional - cauzal si se intemeiaza pe informatia de stare.

Metodele si tehnicile utilizate in analiza fenomenelor si proceselor economice servesc managementului intern al intreprinderii (acest tip de analiza fiind cunoscut ca analiza financiara interna), dar exista si alte categorii de utilizatori interesati, cum ar fi: organe fiscale, institutii de finantare, parteneri economici si financiari (analiza financiara externa).[1]

Ambele tipuri de analiza au ca obiectiv determinarea profitabilitatii in conditii de risc si, pe aceasta baza, a valorii firmei.

Rezultatele analizei au un rol important in planificarea si realizarea masurilor ce vizeaza performantele firmei .

Decizia financiara a firmei pentru obtinerea performantei globale se traduce in trei moduri :

decizia de investitii

decizia cu privire la structura financiara si costul capitalului

decizia cu privire la distribuirea dividendelor

Pentru cresterea performantelor economico-financiare proiectele de investire se impart in trei categorii :

proiectele de inovatie - de natura ofensiva, vizand lansarea unor activitati noi de fabricatie si/sau de comercializare de o maniera care sa duca la cresterea cifrei de afaceri a intreprinderii;

proiectele de extindere sau de capacitate - ele vizeaza cresterea cifrei de afaceri a intreprinderii, dar continua sa creasca capacitatile interne de productie si/sau de comercializare a produselor existente;

proiectele de rationalizare sau de productivitate - contrar celor precedente, nu cauta teoretic o crestere a volumului de afaceri, ci vizeaza o reducere a costurilor de productie si/sau de comercializare.[2]

Pentru alegerea variantelor optimale de investitii corelate cu nevoile, cu disponibilitatile financiare si cu veniturile viitoare obtenabile se recurge la o serie de criterii si metode printre care:

perioada de recuperare a investitiei,

valoarea actuala neta VAN sau fluxul de numerar scontat FNS,

rata interna de rentabilitate RIR.

Din studierea raportului care reda structura financiara a unei firme rezulta ca este vorba de doua variabile:

indatorare

si

capitaluri proprii .

Decizia cu privire la structura financiara si oscilarea raportului intre subunitar si supraunitar presupune mai multe riscuri:

riscul solvabilitatii;

riscul de lichiditate;

riscul ratei dobanzii.

Din aceasta cauza trebuie analizate atat capacitatea de autofinantare - unele dintre cele mai importante fiind amortizarea si provizioanele, cat si finantarea din surse externe care va duce sau nu la cresterea gradului de indatorare al firmei.

In cadrul contabil conceptual emis de IASC este prezentata o abordare economica a informatiei contabile, deoarece se precizeaza ca informatia contabila, este produsa numai daca este utila in luarea deciziilor.

Aceasta explica si faptul ca in masurarea performantei intrprinderii sunt luate in calcul fluxurile de lichiditati: deciziile economice, care sunt luate de utilizatorii situatiilor financiare, necesita evaluarea capacitatii unei intreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar (art. 15 din cadrul contabil conceptual). Informatiile privind profitabilitatea sunt subordonate obiectivului de masurare a lichiditatilor, deoarece ele trebuie sa permita anticiparea capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente (art. 17 din cadrul contabil conceptual), deoarece investitorii nu sunt interesati atat de profiturile curente ale intreprinderii, cat mai ales de capacitatea ei de a plati dividende viitoare.

Un prim pas pentru crearea de fluxuri de numerar prin autofinantare este reducerea duratelor de amortizare si utilizarea metodelor de amortizare accelerata si degresiva ce au ca efect degajarea de lichiditati spre investitii.

Politica fiscala la nivel de intreprindere reprezinta maniera concreta prin care se utilizeaza instrumentele si tehnicile specifice in vederea realizarii obiectivelor gestiunii fiscale.

Performanta globala a firmei este o suma a performantelor economice, sociale si ecologice.

Un element esential al acestei triple performante il constituie deciziile financiare. In eforturile pe care o firma le va face pentru receptivitatea la schimbare si pentru demararea procesului de transformare decizia financiara va ocupa locul primordial.

Daca performantele economice ale firmei sunt usor de cuantificat si se reflecta in indicatori precum ratele de rentabilitate, viteza de rotatie, capacitate de autofinantare, performantele sociale si ecologice ale firmei sunt mai greu de cuantificat.

Invesitiile in cresterea performantei globale a firmei se axeaza pe decizii financiare strategice.

Firmele ar trebui sa aiba doua obiective majore:

- maximizarea profitului

- performanta sociala

Profitul, stabilit ca valoare reziduala, care ramane dupa acoperirea cheltuielilor din venituri, masoara imbogatirea actionarilor in cursul unei perioade.

In cadrul contabil conceptual al IASC, profitul este definit in legatura cu conceptul de mentinere al capitalului fizic si financiar.

Astfel, profitul se obtine doar daca marimea capitalului (fizic sau financiar) este mai mare la sfarsitul perioadei decat cea de la inceputul perioadei, exclusiv operatiile cu proprietarii intreprinderii. [4]

INDICATORI ESENTIALI

Din punct de vedere tehnic, analiza financiara se realizeaza static - prin prelucrarea unor indicatori sintetici de expresie financiara, sau dinamic - prin calculul fluxurilor de numerar si de fonduri.

Practica internationala de analiza financiara utilizeaza, in general, cinci grupe de indicatori interdependenti, al caror continut informational se completeaza reciproc, constituind un ansamblu coerent si fundamentat, fara a exclude luarea in considerare si a altor indicatori specifici, in vederea caracterizarii unor domenii distincte ale activitatii economico-financiare:

grupa indicatorilor de performanta;

grupa indicatorilor de lichiditate;

grupa indicatorilor de eficienta a activitatii;

grupa indicatorilor de solvabilitate sau ai nivelului de indatorare;

grupa indicatorilor valorii de piata.

INDICATORI DE PERFORMANTA

Sistemul indicatorilor de performanta a activitatii agentilor economici cunoscut si sub denumirea de indicii profitabilitatii utilizeaza informatiile din bilantul contabil si se concentreaza pe capacitatea firmei de a genera venituri mai mari decat costurile aferente acestora. [5]

Cel mai important indicator de performanta in cadrul analizei financiare il reprezinta rata rentabilitatii economice (Re), care masoara performantele totale ale activitatii unei firme de a genera profit, prin intermediul activitatii operationale :

Re = Profit din exploatare/Active totale *100

Marimea optima sau minima este apreciata la un procent de 12%

Concretizarea practica a rentabilitatii economice este realizata in forma ratei rentabilitatii financiare (Rf) :

Rf = Profit net /Capital propriu *100

Conform standardelor internationale, valoarea optima sau minima acceptata pentru acest indice este de 3%.

Un alt indice de performanta foarte mult folosit atunci cand se analizeaza eficienta activitatii de management al firmei este marja profitului net (Mp) calculat cu formula :

Mp=Profit net/Cifra de afaceri

Daca acest indice ia valori mici, atunci firma nu produce venituri suficiente din vanzari in comparatie cu cheltuielile totale aferente sau cheltuielile sunt scapate de sub control, fiind mai mari fata de vanzari.

INDICATORI DE LICHIDITATE

Aceasta grupa de indicatori arata capacitatea firmei de a-si onora obligatiile financiare curente, iar nivelul acestor indicatori se calculeaza pe baza datelor din bilantul contabil. Indicii lichiditatii masoara excesul de active circulante fata de datorii, aceasta, deoarece sursa de baza pentru plata datoriilor o constituie activele circulante.

Cel mai des utilizati indicatori de lichiditate, luati in calcul si de institutiile de credit sunt :

Rata lichiditatii curente (Lc) care se calculeaza cu formula:

Lc = Active circulante totale (curente)/Datorii curente totale

Valoarea optima a acestui indicator este intre 1,5 si 2. Pentru ajustarea ratei lichiditatii curente, managerul poate actiona fie prin cresterea sau scaderea activelor circulante totale, fie prin scaderea obligatiilor curente totale.

Rata lichiditatii rapide (Lr) se calculeaza prin scadera din activele circulante a valorii stocurilor, care sunt mai putin lichide dintre toate componentele activelor circulante.

Lr = Active circulante - Stocuri /Datorii

Valoarea optima a ratei lichiditatii rapide este 1

INDICATORI DE EFICIENTA A ACTIVITATII ECONOMICE

Eficienta activitatii economice este apreciata prin indicatori care au la baza procesul de transformare a capitalurilor circulante intr-un circuit in care numerarul este folosit pentru achizitionarea de materii prime si materiale urmand ca acestea sa fie folosite, la randul lor, in procesul de productie, pentru ca apoi sa fie vandute, obtinandu-se reconstituirea formei banesti a capitalurilor circulante.

Fiecarei etape a ciclului economic ii corespunde o perioada de timp, necasara finalizarii actiunii economice si care implica, inevitabil, o mobilzare de resurse banesti. Indicatorii de eficienta au, in acest caz, un continut nespecific, cu rol de medie, care permite masurarea si aprecierea riscului de blocaj al activitatii, prin luarea in considerare a timpilor aferenti. Principalii indicatori de eficienta sunt :

Rata de roatatie a stocurilor (Rs) arata perioada de timp exprimata in zile in care sunt stocate produsele finite rezultate din procesul productiv.

Rs = Stoc de produse finite/Costul produselor finite vandute intr-un an *360

Rata de rotatie a activelor totale (Rat) arata eficienta utilizarii activelor totate ale firmei pentru realizarea unei anumite cifre de afaceri.

Rat = Cifra de afaceri/Active totale

Rata de rotatie a imobilizarilor (Rim) evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.

Rim = Cifra de afaceri/Imobilzari corporale

INDICATORI DE SOLVABILITATE SAU AI NIVELULUI DE INDATORARE

Aceasta grupa de indicatori prezinta interes pentru institutiile de credit solicitate de agentii economici in vederea acordarii de credite si are menirea de a evidentia cat reprezinta finantarea prin datorii a activelor totale ale firmei si daca profitul din exploatare este in masura sa acopere cheltuielile financiare provenite din dobanzi si obligatiile financiare fixe. Principalii indicatori din aceasta grupa sunt:

Rata datoriei (Rd) cuantifica procentul in care activele totale sunt furnizate de creditori.

Rd=Credite totale/Active totale*100

Relatia clasica ce cuantifica nivelul de indatorare - solvabilitate al agentilor economici este data de gradul de indatorare prin credite pe termen lung (Gc).

Gc=Credite pe termen lung/Capitaluri proprii

Un indicator cu semnificatie practica este gradul de acoperire al dobanzilor (Gd) de platit la un moment dat, pentru toate creditele contractate din profitul activitatii (din exploatare):

Gd=Profit din exploatare/Dobanzi

Valoarea optima a acestui indicator trebuie sa fie peste 1. Valoarea critica 1, indica faptul ca intreg profitul din exploatare va fi utilizat pentru cheltuielile cu dobanzile.

INDICATORII VALORII DE PIATA

Acesti indicatori prezinta interes pentru actionarii firmei dar si pentru investitorii pe piata de capital si au la baza informatiile din contul de profit si pierdere. Cei mai utilizati indicatori sunt: Profitul net ce revine pe o actiune, Indicele pret - profit.

Profitul net ce revine pe actiune (Pn/actiune) se calculeaza cu formula

Pn/act = Profit net/Nr Actiuni emise

Coeficientul PER sau raportul pret castig utilizat pentru caracterizarea eficientei plasamentului in actiuni:

PER= Cursul actiunii/Profit net/actiune

Capacitatea de acoperire a dividendelor (Cdiv) furnizeaza informatii despre modul cum isi imparte firma profitul net intre dividende platite si profit reinvestit:

Cdiv=Profit net/Dividende de platit

Varietatea indicatorilor economico - financiari folositi in diferite sisteme de informare si analiza creeaza multe dificultati de intelegere si comparabilitate a acestora, impunandu-se o actiune de unificare si, respectiv, de standardizare a lor.

Starea de performanta financiara a unui agent economic este un fapt deosebit de important, atat pentru conducere si administratie, cat si penru creditori (actionari, banci, stat, investitori etc).

Dorinta acestora este sa afle conditiile in care s-au obtinut anumite performante si, mai ales, ce masuri de remediere urgenta pot fi luate, in cazul aparitiei unor disfunctionalitati in activitatea desfasurata.

De multe ori, creditorii sunt cei care cauta si propun masuri de redresare a activitatii, dar tot ei sunt si generatorii procedurii de faliment.

Auditarea performantei, definita ca examinare obiectiva si sistematica a unor dovezi relevante si verificabile, este general perceputa in domeniul managerial prin intermediul a trei concepte:

economicitate

eficienta

eficacitate

Auditul analizeaza si evalueaza gradul in care decizia manageriala referitoare la o anumita operatiune este adecvata resurselor si rezultatelor corespunzatoare sistemului auditat.

Economicitatea - se refera la analizarea costului de oportunitate al deciziei manageriale auditate. Cu alte cuvinte, s-a realizat dobandirea de resurse (financiare, umane, materiale, informationale, etc.) la momentul optim si la cel mai mic cost, respectandu-se cerintele cantitative si calitative respective. Pentru masurarea economicitatii se promoveaza urmatoarea relatie de calcul:

ECONOMICITATE = (Resurse obtinute/rezultate obtinute)/

(resurse programate/rezultate programate)

Cazul favorabil este considerat cand Econ < 1.

Eficacitatea - priveste analizarea deciziei manageriale auditate sub forma masurii in care obiectivele au fost atinse, precum si de relatia dintre impactul dorit si cel efectiv al unei activitati. Asimilate uneori cu efectivitatea, priveste atingerea obiectivelor precum si a altor efecte urmarite prin diverse activitati. Pentru masurarea eficacitatii se promoveaza urmatoarea relatie de calcul :

EFICACITATE = Rezultate obtinute/Rezultate programate

Cazul favorabil este considerat cand Efica >= 1.

Eficienta deciziei manageriale auditate este interpretata in normele juridice ca un optim analitic intre economicitate si eficacitate.

Se stabilesc perechile economicitate - eficacitate pentru a stabili compatibilitatea dintre cele doua caracteristici ale deciziei manageriale si pentru a selecta astfel perechea dezirabila.

Eficienta este in general corelata cu rentabilitatea si productivitatea, fiind expresia relatiei dintre rezultatele inregistrate si resursele introduse in sistem: maximizarea iesirilor sau rezultatelor prin utilizarea minimului de intrari sau de resurse.

Pentru masurarea eficientei se promoveaza urmatoarea relatie de calcul:

EFICIENTA = Rezultate obtinute/Resurse consumate

Cazul favorabil este considerat cand Eficienta realizat >Eficienta programat sau se inregistreaza o crestere in dinamica.

Analiza diagnostic ca metoda completa si multicriteriala de investigare utilizata in management, reprezinta una din caile cele mai productive de imbunatatire a gradului de cunoastere a starilor efective, de sesizare a disponibilitatilor si insuficienteler, de interpretare a relatiilor cauza - efect, de stabilire a masurilor necesare pentru imbunatatirea performantelor reflectate prin indicatorii economico - financiari ai intreprinderii.

Realitatile societatii moderne ne arata ca odata cu dezvoltarea economiei de piata si sporirea gradului de complexitate al acesteia, trebuie sa se dezvolte corespunzator, ca arie continut si operativitate si informatia economica, pentru ca ea sa poata furniza elementele necesare luarii deciziilor, sa poata reflecta exact situatia patrimoniala a entitatilor si rezultatele activitatii economico - financiare.

Valorificarea eficienta a informatiei se poate realiza numai in cadrul unui sistem informational economic in care contabilitatea este o componenta de baza a acesteia.

1.4. POLITICI FISCALE

Politica fiscala la nivel de intreprindere reprezinta maniera concreta prin care se utilizeaza instrumentele si tehnicile specifice in vederea realizarii obiectivelor gestiunii fiscale.

Posibilitatile de realizare a obiectivelor fiscale pentru care opteaza intreprinderile in scopul diminuarii sarcinilor fiscale, la acest nivel, se pot referi la localizarea optima a profiturilor, finantarea imobilizarilor prin leasing, operatiuni de restructurare.

Localizarea optima a profitului este un model de politica care poate fi folosit cu rezultate bune la nivelul grupurilor de societati, prin transferurile de profituri intre intreprinderile din cadrul aceluiasi grup astfel incat in teritoriile fiscale cu o cota ridicata de impozit, profitul sa fie mai mic sau inexistent, in timp ce acolo unde impozitarea se face in conditii mai favorabile, profitul sa fie cat mai mare.[6]

Realizarea practica a acestui obiectiv se face prin intermediul preturilor de transfer intre societatile grupului, prin manipularea circulatiei intra - grup a licentelor, brevetelor sau tehnologiilor sau prin creearea de societati captive.

Implicatii fiscale pot avea si restructurarile de intreprinderi precum fuziunea sau distribuirea de active.

Astfel pierderea posibila a unei din societati este deductibila din profitul societatii care rezulta in urma restructurarii.

Amanarea in timp a sarcinilor fiscale se poate realiza printr-un ansamblu de politici fiscale cum ar fi:

o       utilizarea corespunzatoare a metodelor de evaluare la intrarea in patrimoniu

o       folosirea optima a regimurilor de amortizare

o       evaluarea iesirilor de bunuri si valori

o       jocul provizioanelor

o       tratamentul cheltuielilor care pot fi imobilizate

In privinta evaluarii la intrarea in patrimoniu, daca intreprinderea are interes sa amane o parte din sarcina fiscala, atunci va actiona astfel incat o parte cat mai mare din cheltuielile care s-ar putea regasi in valoarea de intrare (cost de achizitie sau cost de productie) sa fie considerate cheltuieli ale perioadei, bucurandu-se astfel de deductibilitatea imediata si integrala. Invers, daca se doreste determinarea contabila a unui profit mai mare, atunci in valoarea de intrare se vor include cat mai multe cheltuieli posibile .

In acest caz, deductibilitatea cheltuielilor respective este amanata pana la iesirea din patrimoniu (in cazul stocurilor) sau pana in momentul inregistrarii contabile a amortizarii (in cazul imobilizarilor - in limita gradului de utilizare). [7]

Faptul ca reglementarile legale permit utilizarea a trei regimuri de amortizare pentru mijloacele fixe da posibilitatea intreprinderii sa aleaga intre o recuperare mai rapida sau mai lenta a sumelor investite in imobilizari.

Din punct de vedere fiscal este favorabila metoda care amana sarcina fiscala, adica metoda care permite recuperarea mai rapida prin amortizarea valorii mijloacelor fixe.

Regimurile de amortizare degresiva si accelerata servesc si obiectivelor de gestiune fiscala: in primii ani cheltuiala cu amortizarea este mai mare, deci regimul fiscal, si profitul sunt mai mici, in timp ce, in ultima parte a duratei normate de functionare, amortizarea este mai mica si se plateste mai mult impozit.

Evaluarea, la iesirea din patrimoniu, a elementelor interschimbabile (sau fungibili), precum stocurile si titlurile de valoare, se poate face dupa mai multe metode.

Interesul fiscal aici, recomanda utilizarea metodei care permite evaluarea la pretul cel mai mare. In conditii de inflatie, o astfel de abordare este mai buna si datorita implicatiilor sale financiare.

Provizioanele, a caror constituire are la baza probabilitatea aparitiei de pierderi, riscuri sau deprecieri, reprezinta un instrument privilegiat de politica fiscala in masura in care se admite deductibilitatea lor fiscala.

La constituire se diminueaza rezultatul impozabil, fara a genera plati, iar la anulare sau diminuare se constata venituri care nu genereaza incasari.

In cadrul amplului proces al reformei fiscale din Romania, impozitului pe profit ii revine un loc deosebit atat prin prisma contributiei sale in formarea veniturilor bugetului public, cat si prin influenta sa asupra activitatii economico - sociale generatoare de profit si asupra structurii de ansamblu a economiei nationale.

Tocmai de aceea instituirea acestui profit in practica noastra fiscala s-a realizat inca in faza incipienta a perioadei de tranzitie.[8]

In acest scop, a fost editata o lege speciala vizand reglementarea detaliata a impozitului pe profit, prin care au fost excluse modalitatile anterioare de impunere diferentiata a beneficiilor.

Lumea in care traim este una a mondializarii economiilor si in special, a globalizarii pietelor financiare.

Desfiintarea granitelor economice ale diferitelor state are implicatii si asupra monitorizarii afacerilor companiilor cu ajutorul contabilitatii. In acest context, informatiile privind performantele companiilor suscita un interes cat mai mare.

Este si motivul pentru care normalizatorii contabili au fost permanent preocupati pentru gasirea unor modele fiabile de reflectare a acesteia.

Cel mai utilizat model in acest sens este contul de profit si pierdere.

Ca o sinteza, contul de profit si pierdere este acea componenta care reda performanta intreprinderii, adica, indica gradul in care aceasta si-a realizat obiectivele pe linia obtinerii profitului.

In contul de profit si pierdere apar fluxurile care determina rezultatul, inteles, in principiu, ca variatie a capitalurilor proprii in cursul unui execitiu financiar.

Definirea performantelor unei intreprinderi se face, insa, in mod diferit, in functie de interesul uitilizatorilor, de principiile, conventiile si normele contabile retinute pentru determinarea rezultatului. Este, ceea ce specialistii in domeniu numesc politici contabile.

De altfel, intregul demers in analiza performantelor intreprinderii prin contul de profit si pierdere si-a propus sa evidentieze asemanarile si deosebirile dintre contul de profit si pierdere in optica normelor contabile europene si internationale si contul de profit si pierdere al intreprinderilor romanesti.

Armonizarea contabila la nivel mondial a devenit necesara o data cu dezvoltarea noilor piete financiare internationale, deoarece numai o informatie contabila de calitate, comparabila si inteligibila pentru operatorii locali, poate asigura transparenta si eficienta pietelor financiare.

In felul acesta comparabilitatea si credibilitatea informatiilor furnizate de situatiile financiare reprezinta factori de functionare a economiei globale, deoarece asigura o mai buna alocare a resurselor financiare si o reducere a costurilor tranzactiilor.

DOCTRINE SI PRACTICI PRIVIND CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE /FORMA Si CONTINUTUL CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA IN CONTABILITATEA ROMANEASCA

Procesul de normalizare si armonizare a structurilor economico - financiare ale Romaniei cu cele Europene a facut necesara adoptarea cadrului legislativ international si in domeniul contabilitatii.

Pe fondul nevoii furnizarii unor informatii financiare omogene si comparabile, in contextul globalizarii economiilor nationale, s-a impus si in Romania ideea normalizarii contabile la nivel regional prin armonizarea cu Directivele Comunitatii Economice Europene (devenita ulterior Uniunea Europeana), dar si a unei normalizari internationale prin adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS)/Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS). O.M.F.P. numarul 1752/2005 stabileste noile reglementari contabile valabile atat pentru intreprinderi mari, cat si pentru intreprinderi mici si mijlocii, incepand cu 1.01.2006, conforme cu Directiva a IV a C.E.E. (din 1978) si Directiva a VII a (din 1983) a C.E.E.

O preocupare constanta a specialistilor din domeniul economic este cunoasterea situatiei patrimoniale si financiare a intreprinderilor, cerinta importanta pentru buna fundamentare a deciziilor manageriale orientate spre diminuarea si controlul influentelor nefavorabile din mediul intern sau extern al firmei.

In acest sens, noile reglementari contabile armonizate cu directivele europene prezinta o metodologie minimala de analiza a pozitiei financiare a intreprinderilor cu ajutorul principalilor indicatori economico - financiari caracteristici la sfarsitul exercitiului financiar.

Pentru a se completa insa imaginea economica de ansamblu a firmei sunt necesare si alte informatii din mediul juridic, economic si social al intreprinderii, referitoare la situatia generala a economiei generale (conjunctura economica, politica monetara si fiscala etc.) precum si informatii sectoriale.

Conform noului ordin, pentru evaluarea reala a mediului economic caracteristic firmelor, se dovedesc necesare informatii mai complexe, incat intreprinderile vor fi obligate sa intocmeasca situatii financiare anuale care trebuie sa cuprinda obligatoriu:

Bilantul (anexa 1), care prezinta utilizari, drepturi si obligatii ale intreprinderii la incheierea exercitiului financiar;

Contul de profit si pierdere (anexa 2), cuprinde rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, de prelucrare si de iesire;

Situatia modificarilor capitalului propriu (anexa 3), evidentiaza: rezultatul net al perioadei ca imagine a rentabilitatii si a noii stari patrimoniale; elementele de venit, cheltuiala si rezultatul care contribuie la formarea capitalului propriu, efectul cumulat al politicilor contabile si corectia erorilor fundamentale;

Situatia fluxurilor de trezorerie (anexa 4), care se refera la intrarile si iesirile la lichiditati generate de activitatea intreprinderii si clasificarea dupa conceptia bilantului functional in: fluxuri de trezorerie ale activului de exploatare, fluxuri de trezorerie ale activitatii de investitii si fluxuri de trezorerie ale activitatii de finantare;

Note explicative (anexa 5), care contin date utile in stabilirea pozitiei financiare si a rentabilitatii.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prevazute intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:

bilant prescurtat;

cont de profit si pierdere;

note explicative la situatiile financiare anuale simplificate. Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.

Notele explicative trebuie intocmite astfel incat prin continutul lor sa prezinte informatii cu privire la reglementarile contabile care stau la baza intocmirii situatiilor financiare anuale si la politicile contabile folosite, furnizand totodata informatii suplimentare relevante pentru utilizatori in intelegerea si aprecierea starii financiar - patrimoniala a firmei.[11]

Din punctul de vedere al analizei financiare intra in atentie nota explicativa 4 care face referire directa la aprecierea eficientei activitatii de exploatare si nota explicativa 9 in care se prezinta un grup de indicatori economico - financiari pe baza carora se poate contura situatia si pozitia economico - financiara a firmei.

Notele explicative desi existau si in reglementarile din O.M.F.P. nr. 306/2002, in practica erau tratate ca avand mai mult un caracter optional.

Firmele care conform criteriilor de marime trebuie sa intocmeasca situatii financiare anuale, in fapt vor intra sub incidenta Standardelor Internationale Contabile/Standardelor Internationale de Raportare Financiara.

Principalul avantaj care decurge de aici este faptul ca documentele de raportare devin inteligibile pentru investitorii straini si se asigura compatibilitatea cu situatiile financiare emise de firme din alte tari.

Bilantul contabil este considerat ca fiind documentul ce descrie situatia patrimoniala si, implicit, financiara a unei unitati patrimoniale, la un moment dat, indicand si marimea rezultatului.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Noile reglementari aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001 prevad ca si norma contabila internationala IAS 1 un model de cont de profit si pierdere sub forma de lista, cu structurarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor.

Un sistem contabil modern, insa, este acela care asigura deschiderea contabilitatii catre investitori.

Pentru luarea deciziei de a investi acestia privilegiaza mai ales un cont de profit si pierdere cu clasificarea cheltuielilor dupa functii.

Acest aspect ar fi trebuit avut in vedere si de normalizatorii romani, in sensul acceptarii dublei reprezentari a contului de profit si pierdere, atat cu structurarea cheltuielilor dupa functii cat si dupa natura.

Cu toate acestea, fata de formatul anterior, contul de profit si pierdere reglementat prin O.M.F.P. nr. 94/2001 aduce o serie de imbunatatiri, precum: extinderea indicatorului "cifra de afaceri", introducerea indicatorului "rezultatul pe actiune", a indicatorului "impozitul pe profit amanat", prezentarea cheltuielilor dupa functii, numai pentru rezultatul din exploatare, sunt numai cateva din exemplele care contribuie la oferirea unor informatii cat mai relevante investitorilor.

Intrebarea care se ridica este, insa, cat de exact poate fi determinat rezultatul cu ajutorul unui astfel de cont de profit si pierdere? Raspunsul nu poate fi decat unul relativ.

Daca intocmirea contului de profit si pierdere se face de specialisti de buna credinta si profesionalism, rezultatul poate fi unul cat mai realist posibil.[12]

Libertatea de alegere a politicilor contabile de catre companii care conduce la o majorare sau la o micsorare a rezultatului, reprezinta in opinia noastra una dintre principalele limite informationale ale contului de profit si pierdere.

Exista si unele tehnici de contabilitate creativa aflate adesea la limita legilor si reglementarilor in vigoare, pe care le denumeam "inginerii contabile". Evaluarea stocurilor la iesire, capitalizarea costurilor indatorarii, capitalizarea cheltuielilor ulterioare punerii in functiune a imobilizarilor corporale, alegerea preferentiala a metodelor de amortizare sunt numai cateva exemple in acest sens.

Utilizate adesea in perioade de criza, se considera ca aceste tehnici de "fardare" a rezultatului contabil, nu umbresc, nu pot minimaliza rolul si valoarea informationala a contului de profit si pierdere.

Aceasta deoarece ingineriile contabile atenueaza imaginea dificila a companiei, dar nu la infinit.

Pentru a fi preintampinate astfel de tehnici (care, in majoritatea cazurilor au drept scop ascunderea rezultatelor nefavorabile ale companiilor), organismul de normalizare contabila IASB, a emis IFRS 2 "Platile bazate pe actiuni".

Noua cheltuiala introdusa "plata bazata pe actiuni" reprezinta in opinia IASB, o modalitate a companiilor de a pastra angajatii cheie, generand in final, tot o plata.

Aceasta modalitate de participare a salariatilor la capitalurile proprii ale companiei, pe langa faptul ca este transparenta, nu denatureaza fluxurile de numerar.

Tocmai de aceea, trebuie tratate pe larg, fluxurile de trezorerie, acestea reprezentand modalitatea de a detecta ingineriile contabile practicate cu har de specialistii in domeniu.

Situatia fluxurilor de trezorerie degaja informatii cu privire la calitatea profitului obtinut, stiut fiind faptul ca o companie profitabila nu este in mod obligatoriu, o companie care dispune de lichiditati.

Mai mult, intreprinderile romanesti intocmesc situatia fluxurilor de trezorerie in conformitate cu norma contabila internationala IAS 7.

Consideram ca se impune elaborarea cat mai rapida a unei reglementari nationale privind situatia fluxurilor de trezorerie.

Determinarea rezultatului se poate realiza si fara a face apel la notiunile de venituri si cheltuieli care tranziteaza contul de profit si pierdere.

Cum altfel decat facand apel la o alta componenta a situatiilor financiare, situatia modificarilor capitalului propriu.

Cu ajutorul acesteia, rezultatul poate fi obtinut ca o simpla variatie intre rezultatul dintre sfarsitul si inceputul exercitiului financiar. Si normalizatorii contabili romani inspirati din norma contabila IAS 1, au introdus in setul situatiilor financiare, situatia modificarilor capitalului propriu.

Instrumentul de modelare contabila care explica modul de constituire a rezultatului si care permite desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii intreprinderii este CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE .

In aceasta optica intreprinderea - titulara a unui patrimoniu - devine si un centru de calcul economic, calcul ce are la baza, la nivelul cel mai general, comparatii intre:

valorile produse si vandute pe piata clientilor - numite generic venituri;

valorile utilizate pentru obtinerea acestor venituri, care sunt constituite din costuri angajate pe alte piete - denumite cheltuieli; acestea reprezinta, in fapt remunerarea factorilor de productie.

Din compararea celor doua marimi valorice se obtine un rezultat.

Acesta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

REZULTATUL poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit sau beneficiu, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, in situatia inversa.[14]

In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.

Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.

In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora, celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).

Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:

sub forma de tabel bilateral sau forma de cont (schema orizontala)

sub forma de lista (schema verticala)

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.

Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.

Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii, contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.

Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere.

Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.

Uzantele franceze demonstreaza ca normalizatorii au recomandat si intreperinzatorii au intocmit, in majoritatea cazurilor un cont de profit si pierdere sub forma tabelara, care corespunde mai bine gandirii carteziene din aceasta tara, si cu o structura a cheltuielilor dupa natura.

Aceasta din urma caracteristica, permitea utilizarea contului de profit si pierdere pentru intocmirea tablourilor soldurilor intermediare de gestiune si valorificarea informatiilor degajate de astfel de solduri si, implicit, deschidera contabilitatii intreprinderilor catre calculul unor agregate macroeconomice (ale contabilitatii nationale).

Contul de profit si pierdere intocmit de societatile britanice este prezentat, in general sub forma de lista.

Principalul element de venituri inregistrat in cadrul acestuia este cifra de afaceri. Cheltuielile de exploatare sunt grupate, de regula, dupa functiile intreprinderii.

Situatiile financiare nu sunt incarcate cu informatii, detalierea elementelor realizandu-se in note.

Contul de profit si pierdere trebuie sa permita pietelor financiare sa stabileasca previziuni asupra performantei viitoare a intreprinderii; prin urmare, evenimentele care influenteaza puternic profitul sau pierderea exercitiului si care, probabil, nu se vor mai repeta, trebuie sa fie comunicate utilizatorilor.

Standardul FRS 3 a realizat o revolutie in prezentarea performantelor in Marea Britanie.

Componentele performantei sunt considerate urmatoarele:

rezultatul activitatilor continue

rezultatul activitatilor intrerupte

profitul sau pierderea realizata cu ocazia cedarii sau inchirierii unor activitati, costurile reorganizarilor sau restructurarilor fundamentale, precum si profitul sau pierderea din cedarea activelor fixe

elemente extraordinare

FRS 3 prevede si intocmirea unei situatii de reconciliere a rezultatului obtinut in conditiile in care intreprinderea si-a reevaluat activele fixe cu profitul sau pierderea care s-ar fi obtinut in costuri istorice. [16]

In Statele Unite, prezentarea contului de profit si pierdere poate sa se faca de o maniera simpla sau de o maniera evoluata.

Contul de profit si pierdere simplu nu pune in evidenta decat un singur rezultat, fara sa distinga partea din rezultat ce revine activitatii de exploatare de cea aferenta elementelor din afara exploatarii.

Contul de profit si pierdere evoluat distinge rezultatul generat de activitatea curenta, adica rezultatul din exploatare, de rezultatele necurente.

Aceasta distinctie este conforma cu norma internationala IAS 8, care prevede o separare a rezultatului imputabil activitatilor ordinare de elemente neobisnuite. Constituie obiectul elementelor neobisnuite rezultatul activitatilor abandonate, rezultatul privind elementele extraordinare si schimbarile in metode contabile.

Reforma contabilitatii romanesti, in prima ei etapa, a condus la un cont de profit si pierdere cu o structura a cheltuielilor dupa natura (avand in vedere simplitatea si obiectivitatea informatiilor sale) si o forma lista (este posibil ca specialistii francezi sa fie consiliati in sensul alegerii acestei forme, dincolo de uzantele tarii lor, pentru a fi calculate mai usor SIG-urile).

Ca si in cazul bilantului, normalizatorii si contabilii romani, situatiile financiare (conturile anuale) au fost privite numai din punct de vedere procedural (produse finale ale contabilitatii) si al necesitatilor de control ale administratiei publice si nu ca instrumente de informare, de facilitare a analizelor financiare si de asistare a deciziilor economice.

Ne-am fi asteptat ca, sub o consiliere britanica, reglementarile O.M.F.P. sa promoveze o tendinta ce se impune azi, la nivel intrnational, marile intreprinderi sa intocmeasca, sa prezinte si sa publice un cont de profit si pierdere in care cheltuielile sa fie structurate dupa functii.

O astfel de optiune ar fi fost in acord cu imperativele celei de-a doua etapa a reformei contabile, deschiderea informarii financiare spre necesitatile investitorilor si managementului modern.

Modelul structurarii cheltuielilor dupa natura se preteaza, in mod adecvat, necesitatilor intreprinderilor mici si mijlocii.

Paradoxal, normalizatorii au generalizat structura dupa natura la nivelul tuturor agentilor, structura dupa functii regasindu-se intr-o nota explicativa.

Pentru a nu mai fi vorba de faptul ca modelul acestei note explicative ne arata cum poate fi elaborat si promovat un "kitsch" contabil (gama de functii alese combina informatii regasite in practicile internationale (costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate, cheltuieli de desfacere, cheltuieli generale de administratie) cu informatii care ne aduc aminte de gandirea contabila dinainte de decembrie 1989 (cheltuielile activitatii de baza, cheltuielile activitatii auxiliare, cheltuieli indirecte de productie).

Cum ar putea ca marimea costului bunurilor vandute si al serviciilor prestate, care este un cost al vanzarilor, sa fie calculata prin aditionarea cheltuielii activitatii de baza, activitati auxiliare si celor indirecte de productie, cand aceste 3 din urma categorii de cheltuieli nu se refera la o productie vanduta? => Principiul conectarii cheltuielilor la venituri.

Totusi, modelul promovat prin reglementarile "Ordinului" cuprinde si elemente de gandire si de practica internationala: se abandoneaza clasificarea "ordinar - extraordinar".

Este drept ca si aici se face o confuzie intre "elemente ordinare" si "elemente curente".

In mod natural, fostele venituri si cheltuieli exceptionale (semnificatiile anterioare ale conturilor din grupele 77 si 67), cu exceptia celor cu o natura extraordinara, sunt prezentate in categoria veniturilor si chltuielilor din/de exploatare (componente ale rubricilor : alte venituri din exploatare si alte cheltuieli din exploatare). Impunerea rubricii finale "rezultatul pe actiune" (de baza si diluat) este si ea o optiune ce atesta amatorismul (o atare informatie nu poate sa vizeze decat intreprinderi circumscrise in perimetrul pietelor financiare).

Apropiindu-se de prevederile IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in reglementarile "Ordinului" este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV a.

Atat pentru bilant cat si pentru contul de profit si pierdere, atunci cand o norma internationala impune o prezentare necesara pentru a oferi o imagine fidela a pozitiei financiare, respectiv a performantelor intreprinderii, in structurile situatiilor financiare trebuie sa fie prezente posturi, rubrici si subtotaluri suplimentare.

Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.

O intreprindere trebuie sa prezinte in contul de profit si pierdere sau in notele explicative o clasificare a chltuielilor dupa natura sau dupa functie.

Intreprinderile sunt incurajate prin norma IAS 1 sa recurga la o asemenea analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intrprinderii.

O astfel de analiza convine mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a cheltuielilor de exploatare pe functii.

In unele tari (ex : Franta si Romania), variatia stocurilor de produse finite si lucrari in curs, in cursul exercittiului, este prezentata imediat dupa cifra de afaceri aferenta perioadei.

Norma prevede ca o astfel de prezentare nu trebuie sa presupuna ca acest post reprezinta venituri.

Variatia stocului de produse si lucrari in cursul perioadei reprezinta mai degraba o ajustare a cheltuielilor de productie (un punct de vedere intalnit mai ales in gandirea contabilitatii anglo - saxona), pentru a reflecta faptul ca productia a condus la cresterea nivelului stocurilor, fie vanzarea mai mare decat productia au redus nivelul stocurilor.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita "metoda costului vanzarilor", solicita afectarea cheltuielilor pe 3 functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau administrative.

Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes decat pentru clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica uneori, alegeri arbitrare, in repartizarea cheltuielilor. In aplicarea ei, judecata profesionala joaca un rol important.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura organizatiei.

Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productia exercitiului.

Cum fiecare din ele este avantajoasa in contextul diferitelor tipuri de intreprindere, norma IAS 1 solicita o alegere pe criteriul varianta ce prezinta cel mai sincer element performant al intreprinderii.

Poate si de aceea normalizatorii romani ar fi trebuit ca, prin reglementarile OMF 94 din 20 februarie 2001, sa fie prezentate structurile ambelor modele, lasand intreprinderilor libertatea de a opta pentru o clasificare sau alta.

In acord cu nevoile analizei si deciziilor, marile intrprinderi s-ar fi orientat, probabil, spre modelul clasificarii cheltuielilor dupa functii.

Daca o astfel de optiune are castig de cauza, se impune totusi o informare aditionala (in notele explicative) cu privire la structura dupa natura, inclusiv a cheltuielilor cu amortizarea, si a celor de personal.

Aceasta informare devine utila pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie.

Intreprinderile care aplica norme contabile internationale, trebuie sa prezinte, fie in contul de profit si pierderi (dupa beneficiul net al exercitiului), fie in notele explicative, marimea dividendului pe actiune votata sau propusa in numele exercitiului la care se refera situatiile financiare.

In conformitate cu norma internationala IAS 8 "Beneficiul sau pierderea neta a perioadei, erorile fundamentale si schimbarile de metode contabile", cand anumite venituri sau cheltuieli prezinta o marime, o natura sau o influenta, astfel incat mentinerea lor devine utila pentru explicarea performantelor intreprinderii in cursul exercitiului, natura si valoarea acestor elemente trebuie sa fie mentionate separat.

Astfel de informatii pot veni sa amelioreze structura contului de profit si pierderi, desi, de obicei, prezentarea si publicarea lor se face in normele explicative.

Norma IAS 8 exemplifica o serie de circumstante ce pot genera elemente de acest tip :

deprecierile de storcuri sau de imobilizari corporale

o restructurare a activitatilor unei intreprinderi si reluarea oricaror provizioane privind costurile restructurarii

cesiunile de imobilizari corporale

cesiunile de plasamente pe termen lung

opririle (abandonarile) de activitati

rezolvarile privind litigiile

alte reluari de provizioane.

Inregistrarea operatiilor de inchidere.

Operatiunile de inchidere reprezinta inrgistrari efectuate in jurnal la sfarsitul unui exercitiu contabil.

Prin aceste inregistrari se urmaresc 2 obiective:

In primul rand, operatiunile de inchidere pregatesc deschiderea urmatoarelor exercitii contabile prin soldarea conturilor de venituri si cheltuieli. In contul de rezultate se reflecta venitul net sau pierderea neta a unui singur exercitiu contabil si se cuprind doar veniturile si cheltuielile corespunzatoare acelui exercitiu. Din acest motiv, conturile de venituri si cheltuieli trebuiesc inchise (soldate) la sfarsitul periaodei, astfel incat sa inceapa exercitiul urmator cu solduri nule. Si contul de retrageri se inchide intr-un mod asemanator.

In al doilea rand, prin operatii de inchidere, se totalizeaza veniturile si cheltuielile unui exercitiu. Acest lucru se realizeaza prin transferarea soldurilor conturilor de venituri si cheltuieli in contul rezultatului exercitiului (sau profit si pierdere), pentru a se reflecta in acesta profitul sau pierderea neta. Rezultatul exercitului, profitul sau pierderea, un nou cont temporar apare in planul de conturi intre contul de retrageri si primul cont de venituri. Acest cont ofera posibilitatea insumarii tuturor conturilor de venituri si cheltuieli si obtinerea unei singure sume nete inaintea transferarii rezultatului in contul de capital. Acesta se utilizeaza numai in cursul operatiilor de inchidere si nu apare niciodata in rapoartele financiare.

Soldul contului rezultatul exercitiului reprezinta venitul net sau pierderea neta raportata in contul de rezultate.[19] Venitul net sau pierderea neta sunt transferate in contul de capital al proprietarului.

Pentru ca, desi veniturile si cheltuielile sunt inregistrate in conturi distincte corespunzatoare, ele reprezinta de fapt cresteri sau descresteri de capital propriu.

Prin operatiunile de inchidere se transfera efectul net al cresterii veniturilor si al descresterii cheltuielilor in contul de capital.

Conturile de venituri si cheltuieli sunt temporare sau nominale.

Conturile temporare au la inceputul fiecarei perioade de gestiune un sold 0, acumuland un sold pe parcursul perioadei si apoi sunt inchise prin operatiunile de inchidere.

In contabilitate se folosesc aceste conturi pentru a se urmari majorarile si diminuarile capitalului propriu intr-un mod in care sa fie util managementului si altor parti interesate de succesul sau progresul companiei.

Conturile temporare difera de conturile bilantiere, acestea din urma fiind permanente, isi extind soldurile finale ale perioadei in urmatorul exercitiu financiar.

Contul de profit si pierdere (121)

Prezentarea performantei unei intreprinderi este realizata prin intermediul contului de profit si pierderi.

La nivel european, Direciva a lV-a C.E.E. descrie, in cadrul articolelor 23-26, patru modalitati de prezentare a contului de profit si pierdere .

Acestea sunt rezultatul combinarii intre cele doua criterii de clasificare a cheltuielilor si veniturilor: dupa natura si dupa destinatie (functiile intreprinderii) si cele doua forme de prezentare intalnite: lista si cont.

Astfel intalnim urmatoarele modalitati de prezentare :

sub forma de lista, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura (art. 23)

sub forma de cont, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura    (art. 24)

sub forma de lista, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa functiile intreprinderii (art. 25)

sub forma de cont, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa functiile intreprinderii (art. 26)

Conform IAS 1 (par. 81) in contul de profit si pierdere trebuie sa fie incluse, cel putin, urmatoarele elemente randuri:

a)      veniturile

b)      costurile de finantare

c)      partea din profituri si pierderi aferente intreprinderilor asociate in participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta

d)      cheltuielile cu impozitul pe profit

e)      totalul dintre rezultatul net din activitatile necurente si castigul sau pierderea net(a) din cedarea activelor imobilizate

f)       interesul minoritar

g)      profitul net sau pierderea neta a perioadei

Elementul rand interes minoritar este specific doar contului de profit si pierderi consolidat prin metoda integrarii globale.

S-a introdus ca o necesitate a controlului si respectarii interesului fiscal al statului si in acelasi timp, ca o necesitate a informarii oricarui manager, administrator, al organelor de decizie privind sursele de profit si structura cheltuielilor unitatii patrimoniale pentru exercitiul financiar incheiat.[20]

Contul de profit si pierdere prezinta rezultatele totale ale exercitiului si cuprinde urmatorii indicatori principali:

Cifra de afaceri

Venituri si Cheltuieli ale exercitiului grupate dupa natura lor si pe activitati (exploatare, financiare, operatiuni exceptionale)

Rezultatul general al exercitiului (profit sau pierdere) defalcat pe:

- rezultat curent al exercitiului

- rezultat exceptional

- impozit pe profit

Privit prin prisma finalitatii, bilantul contabil permite o crestere a starii financiare a patrimoniului, contul de "profit si pierdere" are un continut indeosebi economic deoarece ofera informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii patrimoniale, a modului cum acesta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza.

Prin valoarea neta a cifrei de afaceri se intelege totalul veniturilor rezultate din vanzarea produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate care fac obiectul activitatii de baza al unui agent economic din care se deduc reducerile de pret acordate clientilor, taxa pe valoarea adaugata si alte impozite legate direct de cifra de afaceri .

La posturile -Venituri exceptionale, respectiv -Cheltuieli exceptionale- trebuiesc incluse veniturile respectiv cheltuielile care nu provin din activitatea de baza a unui agent economic, iar cand nivelul lor influenteaza semnificativ rezultatul exercitiului, se impune prezentarea intr-o situatie a Anexei, a explicatiilor referitoare la natura si nivelul fiecarui element de venituri si cheltuieli exceptionale.

Similar trebuie sa se procedeze cu cheltuielile si veniturile apartinand altor exercitii financiare, decat cel expirat.

Legislatiile fiscale nationale pot autoriza agentii economici sa inscrie inaintea postului - Alte impozite - (care nu figureaza in posturile formularului) a unui post care sa reuneasca impozitul calculat asupra rezultatului din activitatea de baza si a celui calculat asupra rezultatului exceptional, caz in care postul - Rezultat provenit din activitatile de baza, dupa impozitare - se suprima.

In cazul unor astfel de derogri, agentii economici trebuie sa prezinte in anexa informatii referitoare la proportiile in care fiscalitatea greveaza asupra rezultatului provenind din activitatile de baza si din activitatile exceptionale.

Legat de sistemul de conturi, primele 5 clase de conturi (1**-5**) sunt subordonate intocmirii bilantului, iar urmatoarele doua 6** si 7**, intocmirii contului de profit si pierdere.

In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a veniturilor si chltuielilor:

unul care ia in considerare natura economica a acestuia

unul ce pleaca de la functiile sau activitatile unei intreprinderi (de la destinatia veniturilor si cheltuielilor)

Ca forma contul de profit si pierdere se poate prezenta:

o       sub forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontala)

o       sub forma de lista (schema verticala)

In ambele cazuri veniturile si cheltuielile sunt grupate in 3 categorii:

venituri si cheltuieli din exploatare

venituri si cheltuieli financiare

venituri si cheltuieli exceptionale

In timp ce bilantul propriu-zis reflecta rezultatul unitatii (soldul contului 121), dar nu ofera cunoasterea operatiilor ce au permis constituirea lui, contul de profit si pierdere ofera o recapitulatie a operatiilor ce au influentat rezultatul final.

Rezultatul exercitiului este constituit din:

operatiuni provenind din activitatea normala a unitatii

operatiuni exceptionale ce nu intra direct in cadrul activitatii normale

Separarea veniturilor si cheltuielilor exceptionale de cele curente este necesara pentru ca utilizatorii conturilor sa poata cunoaste incidenta regulilor fiscale derogatorii de regulile contabile sau a unor operatii de forma neobisnuita cu grad mare de anormalitate fata de activitatile ordinare, in bilant sau cont de profit si pierderi.[22]

Prezentarea veniturilor si cheltuielilor se face sub forma de lista, grupate dupa natura lor, cu date comparative pentru exercitiul incheiat si pentru cel precedent.    

Baza de date pentru intocmirea contului de profit si pierderi o constituie soldurile conturilor din clasele 6** si 7** din ultima balanta de verificare sintetica, iar un post al acestuia poate sa corespunda unei grupe, mai multor grupe, unui cont sau mai multor conturi.

Ordinea posturilor contului de profit si pierderi nu coincide cu cea a simbolului contului din planul de conturi, aceasta datorandu-se necesitatii regruparii posturilor in rubrici semnificative si anume:

venituri din exploatare, cheltuieli pentru exploatare, rezultat din exploatare

venituri financiare, cheltuieli financiare, rezultat financiar

rezultatul curent al exercitiului

impozitul pe profit

rezultatul exercitiului

Contul de profit si pierderi al unei institutii de credit cuprinde Venituri si Cheltuieli ale execrcitiului grupate dupa natura lor precum si rezultatul exercitiului financiar (profit sau pierdere).

Rezultatul pe actiune se prezinta atat pentru exercitiul curent, cat si pentru cel precedent, indiferent ca este pozitiv sau negativ, in conformitate cu IAS 33. Formatul cerut de reglementarile in vigoare pentru contul de profit si pierdere este urmatorul :

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

1. Dobanzi de primit si venituri asimilare din care:

- aferente obligatiunilor si altor titluri cu venit fix

2. Dobanzi de platit si cheltuieli asimilate
3. Venituri privind titlurile

a)      Venituri din actiuni si alte titluri cu venit variabil

b)      Venituri din participatii

c)      Venituri din parti in cadrul societatilor comerciale legate

4. Venituri din comisioane
5. Cheltuieli cu comisioanele
6. Profit sau pierdere neta din operatiuni financiare
7. Alte venituri din exploatare
8. Cheltuieli administrative generale

a)      Cheltuieli cu personalul din care

Salarii

Cheltuieli cu asigurarile sociale, din care : cheltuieli aferente pensiilor

b)      Alte cheltuieli administrative

9. Corectii asupra valorii imobilizarilor necorporale si corporale
10. Alte cheltuieli de exploatare
11. Corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru datorii contingente si angajamente
12. Reluari din corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru datorii contingente si angajamente
13. Corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizari financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul societatilor comerciale legate
14. Reluari din corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizari financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul societatilor comerciale legate
15. Impozitul pe rezultatul activitatii curente
16. Rezultatul activitatii curente dupa impozitare
17. Venituri extraordinare
18. Cheltuieli exraordinare
19. Rezultatul activitatii extraordinare
20. Impozitul pe rezultatul activitatii extraordinare
21. Rezultatul activitatii extraordinare dupa impozitare
22. Alte impozite ce nu apar in elemenetele de mai sus
23. Rezultatul exercitiului financiar
24. Rezultatul pe actiune

o       de baza

o       diluat

Reglementari referitoare la contul de profit si pierdere

In notele explicative se vor prezenta informatii privind valoarea si natura veniturilor si a cheltuielilor extraordinare (prezentate la pozitia 17 si 18), cu exceptia cazului in care aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. In mod similar, vor fi prezentate veniturile si cheltuielile care se refera la exercitiul financiar precedent.[23]

Elementul 1 - Dobanzi de primit si venituri asimilate

Acest element cuprinde veniturile generate de activitatea bancara, incluzand :

a)      veniturile realizate provenind din elementele inscrise la pozitia 1-5 si 13 activul bilantului, oricum ar fi calculate. Asemenea venituri trebuie sa includa si veniturile generate de esalonarea discountului pentru activele achizitionate la o valoare mai mica si datoriile contractate la o valoare mai mare si suma de platit la scadenta;

b)      veniturile rezultate din operatiunile de schimb la termen incheiate cu scop de acoperire, esalonate pe durata efectiva a operatiunii si care au un caracter de dobanda;

c)      taxe si comisioane de primit, cu caracter de dobanda si calculate in functie de durata sau la valoarea creantei sau a angajamentului dat.

Elementul 2 - Dobanzi de platit si cheltuieli asimilate

Acest element cuprinde cheltuielile generate de activitatea bancara, incluzand :

a)          cheltuielile provenind din elementele inscrise la pozitiile 1-4 si 7 din pasivul bilantului, oricum ar fi calculate. Asemenea cheltuieli trebuie sa includa si cheltuieli generate de esalonarea primei pentru activele achizitionate la o valoare mai mica si datoriile contractate la o valoare mai mare si suma de platit la scadenta ;

b)          cheltuielile rezultate din operatiunile de schimb la termen incheiate cu scop de acoperire, esalonate pe durata efectiva a operatiunii si care au caracter de dobanda ;

c)          taxe si comisioane de platit, cu caracter de dobanda si calculate in functie de durata sau valoarea datoriei sau a angajamentului primit.

Elementul 3 - Venituri privind titlurile

Acest element cuprinde dividendele si alte venituri aferente actiunilor si altor titluri cu venit variabil (titluri de participare, titluri ale activitatii de portofoliu si parti in societatile comerciale legate). Venitul din actiuni in societati de investitii trebuie, de asemenea, inclus la acest element.

Elementul 4 - Venituri din comisioane si Elmentul 5 - Cheltuieli cu comisioane

Veniturile din comisioane cuprind veniturile aferente serviciilor acordate tertelor parti, iar la cheltuielile cu comisioanele includ cheltuielile aferente serviciilor primite de la terte parti, in special:

comisioane pentru garantii, administrarea creditelor in contul altor creditori pentru tranzactiile cu titluri in contul unei terte parti;

comisioane pentru plata operatiunilor comerciale si alte cheltuieli sau venituri aferente acestora, cheltuieli de administrare a conturilor si comisioane pentru pastrarea in custodie si administrarea titlurilor;

comisioane percepute pentru operatiunile de schimb si pentru vanzarea si cumpararea de monede sau metale pretioase in contul unor terte parti;

comisioane percepute in calitate de intermediar pentru operatiuni de credit sau de plasament a contractelor de economii sau a celor de asigurari.

Elementul 6 - Profit sau pierdere neta din operatiuni financiare

Acest element cuprinde:

a)      rezultatul net din tranzactii cu titluri care nu au caracter de imobilizari financiare si corectiile si reluarile din corectii asupra valorilor acestor titluri;

b)      rezultatul net din operatiunile de schimb;

c)      rezultatul net din alte operatiuni de vanzare - cumparare care implica instrumente financiare, inclusiv metale pretioase.

Elementul 11 - Corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru datorii contingente si angajamente si Elementul 12 - Reluari din corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru datorii contingente si angajamente.

Aceste elemente cuprind:

cheltuieli pentru corectii asupra valorii creantelor prezentate la elementele 3 si 4 din activul bilantului s venituri din recuperari de creante trecute anterior pe pierderi;

cheltuieli pentru corectii asupra elementelor din afara bilantului prezentate la elementele in afara bilantului 1 si 2 si reluari din corectii asupra valorii provizioanelor constituite anterior.

Elementul 13 - Corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizari financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul societatlor comerciale legate si Elementul 14 - Reluari din corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizari financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul societatilor comerciale legate

Aceste elemente cuprind:

cheltuieli pentru corectiile asupra valorilor elementelor din Activ de la 5-8 ;

reluari din corectii efectuate anterior asupra elementelor respective, in masura in care cheltuielile si veniturile se refera la titluri inregistrate ca imobilizari financiare.

SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE DIRECTIVA a IV-a SE POT REPREZENTA ASTFEL:

STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN NORMALIZAREA CONTABILA INTERNATIONALA

Organismul international de normalizare contabila (IASC) , considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.

In "Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare "denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:

veniturile

cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriu - zise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc).

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau sterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri sociale sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:

cheltuieli propriu - zise care rezulta din activitatea curenta cum sunt

costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.

pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.[24]

STUDIU DE CAZ PRIVIND INTOCMIREA, CERTIFICAREA SI PUBLICAREA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

PREZENTAREA SISE MUNTENIA NORD

Istoric

Urmare a aparitiei H.G. NR. 1342/2001 incepand cu 23.01.2002 SC Electrica SA se restructureaza astfel incat in teritoriu se desprind din fostele sucursale de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice activitatile ce faceau parte din Agentiile de Servicii Energetice. Codul legislativ specific organizarii si desfasurarii activitatilor sectorului energetic este constituit din urmatoarele acte normative:

Legea 31/1990 republicata privind organizarea si functionarea societatilor comerciale;

Legea 21/1996 Legea concurentei;

Ordonanta de urgenta nr. 63/1998 privind energia electrica si termica, care stabileste principiile de organizare si functionare a sectorul energiei electrice si termice, fiind pusa de acord cu structura si prevederile Directiei UE NR. 92/96 privind organizarea si functionarea pietei unice a energiei electrice in tarile Uniunii Europene;

UG 627/2000 privind reorganizarea Companiei Nationale de Electricitate CONEL;

HG 138/2000 privind desfasurarea procesului de reorganizare a CONEL;

HG 1342/2001 privind reorganizarea SC Electrica SA. La acestea se adauga legislatia ce se refera la ANRE precum si acte normative emise de aceasta autoritate cum ar fi:

licenta de distributie si licenta de furnizare acordata de ANRE pentru desfasurarea activitatilor de distributie si furnizare a energiei electrice;

codul tehnic al retelei de distributie, alte reglementari ce privesc sectorul energiei.

Misiunea societatii este vanzarea de servicii energetice si vanzarea de materiale catre FDFEE Muntenia Nord si terti.

Sise Muntenia Nord are ca obiective generale:

Imbunatatirea continua de management al calitatii in conformitate cu standardele internationale in domeniu;

Orientarea spre client in scopul cresterii satisfactiei acestuia si a imbunatatirii continue a relatiei cu clientul;

Dezvoltarea si generalizarea unui sistem integrat de management performant, adecvat mediului de afaceri al Sucursalei

Realizarea unei cifre de afaceri de:

47641,70 mii lei in 2004

54787,96 mii lei in 2005

69339,64 mii lei in 2006

Reducerea pierderilor si realizarea de profit dupa cum urmeaza:

anul 2004: rezultat fara pierdere;

anul 2005: profit de 550.000 lei;

anul 2006: profit de 1.100.000 lei;

3.2. OBIECTIVE

Obiective generale

Prezentarea Sucursalei catre partenerii de afaceri ca fiind cel mai complet si cel mai bun furnizor de servicii energetice in domeniul distributiei energiei electrice, care ofera servicii de calitate, este dinamic si in continua dezvoltare.

Modernizarea si retehnologizarea proceselor de reparatii a echipamentelor de joasa, medie si inalta tensiune.

Produsele si Utilizarea sistemului informatic integrat de management S.A.P. pentru organizarea si controlul tuturor proceselor Sucursalei in timp real.

Cresterea veniturilor prin cresterea performantelor personalului, a utilizarii eficiente a mijloacelor de munca performante.

Obiective specifice

1. Serviciile energetice se dezvolta in conformitate cu legislatia primara care actioneaza in sectorul energiei electrice - Legea Energiei Electrice Nr. 318/2003 si actele normative privind proiectarea si executarea serviciilor de mentenanta a instalatiilor electrice precum si a proiectarii si executarii de instalatii noi.

2. Extinderea serviciilor energetice la partenerii terti, care sunt in afara S.C. ELECTRICA S.A.

Mediul intern

Sucursala nu are personalitate juridica, isi desfasoara activitatea in conformitate cu statutul societatii.

Are in componenta sase agentii.

Puncte de interes pentru potentialii parteneri

A.    Profesionalismul si seriozitatea salariatilor Sucursalei.

B.     Asigurarea de servicii complete de proiectare si executie si garantii si servicii post executie.

3.3. PRODUSELE SI SERVICIILE SISE Muntenia Nord

Descriere:

Intretinere si reparatii ale instalatiilor energetice electrice de distributie si industriale;

Servicii de proiectare si consultanta in energetica (solutii optime de alimentare, modalitati de reducere a pierderilor, etc)

Masuratori profilactice in instalatiile de distributie si furnizare a energiei electrice

Masuratori pentru punerea in functiune a instalatiilor electrice

Programe, studii si analize pentru reducerea impactului instalatiilor electrice asupra mediului

Executarea de lucrari noi, modernizari, inclusiv service in instalatiile de utilizare ale consumatorilor

Servicii de verificari, reparatii subansamble si aparataj electric in atelierele proprii (intrerupatoare de inalta, medie si joasa tensiune, motoare si transformatoare electrice, transformatoare de masura, etc)

Servicii de reparatii, verificari si etalonari contoare electrice si AMC in ateliere si laboratoare specializate

Servicii de testari si analize uleiuri electroizolante

Dezvoltare energetica, urbanism, inginerie si alte servicii tehnice

Verificari echipamente de protectie

Interventii in instalatiile electrice industriale si gospodaresti

Servicii de topografie

Vanzari de echipamente si materiale electroenergetice autorizate ELECTRICA

Organizarea de proceduri pentru achizitii publice

Prestare de activitati de transport auto cu mijloace gabaritice s agabaritice (macara, furgon, cisterna, PRB, etc)

Inchirieri transformatoare, cladiri, spatii tehnologice si netehnologice

Servicii de organizare manifestari, intalniri si reuniuni cu caracter tehnic, stiintific, sportiv ori alte teme

Activitati de turism si agrement prin unitatile proprii.

Utilitatea produselor si serviciilor pentru clienti

In baza comenzilor ferme primite de la F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E., Directia comerciala, prin serviciile de aprovizionare si investitii, achizitioneaza toata gama de produse ceruta, distribuind-o catre beneficiar intr-un termen determinat de cantitatea si valoarea acestora, respectandu-se legislatia si normele in vigoare.

Serviciile catre clienti se asigura conform comenzilor, de la studiul de prefezabilitate pana la punerea in functiune si in continuare, servicii de intretinere si reparatii.

Vanzarea produselor catre terti se face prin magazinul de specialitate al Sucursalei, iar serviciile se asigura cu includerea costurilor materiale.

Exista si posibilitatea executarii serviciului, cu aportul material al clientului. Clientul are satisfactia unui serviciu ori produs adaptat la nevoile si posibilitatile sale.

Preocuparile Sucursalei sunt concretizate in parte, in curs de derulare ori in stadiul de proiect.

Dezvoltarea serviciilor s-a concretizat in deschiderea unui magazin de produse electrice la Zalau care completeaza ori asigura cererile pietei.

De asemenea Autobaza AISEE Cluj este certificata Registrului Auto pentru verificari si testari ale autovehiculelor, iar Cabinetul de Psihologie asigura servicii de testare si certificare a aptitudinilor necesare exercitarii meseriilor specifice domeniului energetic - electric, prin dotarile recente.

In curs de derulare se afla contractul de achizinionare al unei autoclave de uscare in vid a echipamentelor de inalta tensiune, ceea ce presupune beneficii importante pe termen lung in zona Muntenia Nord si nu doar.

In proiect se afla infiintarea unei sectii de confectii metalice cu orientare pe specificul activitatii in cadrul AISEE Bistrita, totodata asigurarea capacitatii de carosare a Autobazei AISEE Bistrita.

Veniturile obtinute de Sucursala au la baza preturi, tarife si devize aprobate la nivel de S.C. ELECTRICA S.A. Aplicarea acestora este obligatorie pentru toti clientii.

Sucursala acopera geografic zona de Sud-Est a Romaniei descrisa administrativ de judetele Targoviste, Prahova, Braila, Buzau, Focsani, Galati. Este un teritoriu al carui relief cunoaste aproape toate formele intalnite.

Caracterizarea pietei pentru perioada 2003/2008 este data de relatia contractuala, dominanta, intre Sucursala si F.D.F.E.E. Muntenia Nord.

Tinand cont de tendinta de liberalizare a pietei energetice, orientarea primara a Sucursalei priveste consolidarea relaniilor cu F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E. Muntenia Nord, ca principalii parteneri, cu obiectivul prelungirii si extinderii acestora.

Totodata Sucursala monitorizeaza aparitia altor posibili clienti din piata interna.

In prezent, datorita caracteristicilor de monopol ale pietei energiei electrice, Sucursala este indispensabila principalilor parteneri F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E. Muntenia Nord.

Pentru perioada 2003/2008 acestia raman captivi relatiilor contractuale. Trebuie tinut seama de tendinta liberalizarii pietei si prin urmare a scaderii cererii de servicii de mentenanta in domeniul furnizarii energiei electrice (verificari si reparatii contoare, transformatoare de masura), ca atare, fiind necesara compensarea prin alte activitati.

Se impune, de asemenea, cresterea calitatii serviciilor furnizate, implicit gradul de incredere pe care F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E. Muntenia Nord il acorda si-l vor acorda Sucursalei, ca partener de afaceri.

Informatii financiar-contabile

Date informative

Solvabilitatea exprima capacitatea firmei de a-si onora obligatiile la scadenta din surse proprii. Intreprinderea poate fi solvabila chiar daca, la un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu prezinta capacitate de plata. Solvabilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii poate avea caracter temporar, daca intrprinderea se bazeaza pe o solvabilitate generala.

Solvabilitatea generala (SG) se determina astfel:

SG= ACTIVE TOTALE /DATORII CURENTE *100

Prin acest indicator se masoara securitatea de care se bucura firmele fata de banci si creditori. In general se considera ca o situatie normala inseamna ca activele totale sa fie de 2 ori mai mare decat datoriile totale. Uzantele prevad ca valoarea acestui indicator sa fie mai mare decat 1,5. O valoare mai mica evidentiaza riscul de insolvabilitate care si l-au asumat furnizorii de fonduri.

Gradul de indatorare este un indicator care ofera posibilitatea aprecierii modalitatii in care firmele isi pot achita obligatiile, oferind o masura a volatilitatii rezultatelor nete. Acest indicator ofera informatii in ce priveste gradul de dependenta fata de capitalul imprumutat.

GRADUL DE INDATORARE (GI) se calculeaza astfel :

GI = DATORII TOTALE /ACTIVE TOTALE *100

Acest indicator este un foarte bun predicator in stabilirea dificultatilor cu care se confrunta firmele. Limitele impuse de uzantele internationale se situeaza sub 30% in cazul firmelor sanatoase din punct de vedere financiar si peste 70% in cazul firmelor falimentare.

Productivitatea muncii este indicatorul care masoara eficienta folosirii factorului de munca la nivelul firmei.

PRODUCTIVITATEA = CIFRA DE AFACERI / NR. SALARIATI

Acest indicator tebuie analizat cu raspundere, el evidentieaza nivelul de productie pe fiecare angajat.

Profitului net (Mp) calculat cu formula :

Mp=Profit net/Cifra de afaceri

Daca acest indice ia valori mici, atunci firma nu produce venituri suficiente din vanzari in comparatie cu cheltuielile totale aferente sau cheltuielile sunt scapate de sub control, fiind mai mari fata de vanzari.

Rata de rotatie a imobilizarilor (Rim) evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.

Rim = Cifra de afaceri/Imobilzari corporale

Rata de roatatie a stocurilor (Rs) arata perioada de timp exprimata in zile in care sunt stocate produsele finite rezultate din procesul productiv.

Rs = Stoc de produse finite/Costul produselor finite vandute itr-un an x 360

Rata de rotatie a activelor totale (Rat) arata eficienta utilizarii activelor totale ale firmei pentru realizarea unei anumite cifre de afaceri.

Rat = Cifra de afaceri/Active totale

CONCLUZII SI PROPUNERI

Dezvoltarea continua a firmelor, cresterea semnificativa a volumului de informatie necesara desfasurarii activitatii, necesitatea miscarilor rapide pe piata pe baza cunostintelor obtinute pe termen scurt, dorinta de a lua decizii in timp real, integral fundamentate, au impus schimbarea modului de organizare mi functionare a acestora.

Singura solutie posibila este existenta unui sistem informational unitar, cu baza de date unica si posibilitati de prelucrare rapide si adaptabile fiecarui tip de afacere.

La nivel microeconomic se impune nevoia de a avea, in cadrul, oricarei organizatii, un sistem de inregistrare si cuantificare a problemelor, prin care persoanele responsabile sa fie atentionate asupra aparitiei si gravitatii lor, iar cei afectati sa cunoasca in permanenta stadiul si modalitatile de rezolvare a acestora.

Solutia de rezolvare a acestor probleme, la care apeleaza cele mai multe din firmele moderne este outsourcing-ul sau  externalizarea anumitor servicii care nu tin direct de business-ul de baza al firmei. Fundamentul teoretic al outsourcing-ului ofera managerilor posibilitatea de a face lucrurile bine de prima data, o data cu o reducere a costurilor acelor activitati in care nu dispun de o experienta suficienta: gestiunea resurselor umane, experienta contabila, modele de alocare a resurselor etc.

Organizatiile trebuie sa faca o analiza care sa aiba in vedere urmatorele repere:

Analiza costurilor, in cadrul careia se vor compara ofertele diversilor furnizori;

Analiza financiara - analiza profitabilitatii ;

Planificarea bugetelor ;

Analiza de marketing - informatii despre clienti si potentiali clienti, datele despre vanzari, sensibilitatea la pret, preferintele privind produsele, folosind aceste informatii se pot planifica mai bine compartimentele de marketing si se pot masura efectele acestora;

Analiza in managementul proiectelor - analiza alocarii resurselor, analiza portofoliului de proiecte ;

Analiza de vanzare - identificarea tendintelor, asocieri intre produse; cu ajutorul acestor informatii se pot seta obiective de vanzari si se poate masura progresul fata de aceste obiective.

Analiza pentru lanturile de distributie (retail) - analiza datelor privind comrnzile in retelele de distributie; analiza livrarilor, analiza stocurilor; astfel se vor putea planifica mai bine stocurile, promotiile de pret pentru anumite produse si calendarul livrarilor.

O reprezentare importanta in constatarea competitivitatii Sucursalei este exprimata in tabloul de analiza SWOT.

Specificul activitatii Sucursalei impune o reevaluare a factorilor care franeaza ori impiedica dezvoltarea relatiilor cu partenerii in perspectiva liberalizarii pietei.

Analiza SWOT

1. Puncte tari

Sucursala detine monopolul lucrarilor catre F.D.F.E.E. Muntenia Nord

Sucursala dispune de personal inalt calificat in domeniu

Executa toate tipurile de lucrari specifice distributiei energiei electrice

Sucursala cumpara produse specifice serviciilor energetice la preturi avantajoase

Poate asigura servicii de verificari auto

2. Puncte slabe

Sucursala are costuri ridicate

Face plati prin compensare, diminuandu-se interesul unor furnizori de produse

Plata serviciilor se face cu intarzaiere

3. Oportunitati

Poate executa servicii energetice catre oricare alte firme decat F.D.F.E.E. Muntenia Nord

Se poate asigura consultanta de specialitate

Poate asigura servicii de verificari auto

Poate, cu S.C. ELECTRICA S.A., contracta credite avantajoase pentru dezvoltare

Poate sa-si dezvolte gama de servicii, identificand noi nise in piata serviciilor electrice

4. Amenintari

Sucursala poate sa piarda principalul client, F.D.F.E.E., prin privatizarea lui

Sucursala nu-si poate regla flexibil preturile de vanzare ale serviciilor pentru a-si acoperi permanent cheltuielile

REPREZENTAREA ANALIZEI SWOT

Cunoasterea propriilor operatiuni

Compania trebuie sa cunoasca care sunt punctele forte si slabiciunile functionarii interne. Aceasta evidenta a fortelor si a slabiciunilor trebuie sa se bazeze pe intelegerea faptului ca concurentii, la randul lor, vor face analiza acestor functiuni pentru a-si ameliora eficienta.

Daca o organizatie nu-si cunoaste fortele si slabiciunile, atunci ea nu va fi capabila sa se apere, nu va sti ce operatii trebuie accentuate pe piata si ce operatii trebuie eliminate.

Cunoasterea concurentilor si a liderilor dintr-un domeniu de activitate

De asemenea, o organizatie va fi capabila sa-si diferentieze capacitatile pe piata doar in situatia in care va cunoaste foarte bine care sunt punctele forte si punctele slabe ale concurentei.

Pe langa acest aspect, este important de stiut ca numai comparatia cu cei mai buni si intelegerea celor mai bune practici va putea asigura superioritatea pe piata.

Dincolo de o analiza critica sau nu la care este supus noul sistem contabil romanesc, intreprinderile vor trebui sa se alinieze la noile reglementari in contabilitate , astfel incat contabilitatea va media, va concilia si va certifica raportul de forte intre oferta si cererea de informatii, raport care isi joaca rolul pe scena pietei contabile normalizatori - reprezentanti ai Ministerului de Finante , contabili si utilizatori interni si externi ai informatiei contabile .

Lista de abrevieri

AISE - Agentia de Intretinere si Servicii Energetice

AMC - Aparate de Masurare si Control

ANRE - Agentia Nationala de Reglementare Energetica

CEE - Comunitatea Economica Europeana

FDFEE - Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice

FNS - Federatia Nationala de Sindicat

FRS - Financial Report standard

IAS - International Accounting Standard

IASB - International Accounting Standard Board

IASC - International Accounting Standard Council

MO - Monitorul Oficial

OMFP - Ordinul Ministerului Finantelor Publice

PRB - Utilaj

RIR - Rata Interna de Rentabilitate

SAP - Sistem Informatic

SDFEE - Sucursala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice

SIG - Solduri Intermediare de Gestiune

SWOT - Strengths, Weaknesses, Opportunities, and Threats

UE - Uniunea Europeana

VAN - Valoarea Actuala Neta

BIBLIOGRAFIE

Belverd E. Needles Jr. ; Henry R. Anderson; James C. Coldwell - Principiile de baza ale contabilitatii, Editura Arc, Chisinau, 2000

Dascalu Cornelia, Mihaela Botea - Contabilitatea si tehnica bancara, Editura InfoMega, Bucuresti, 2005

Dutescu Adriana - Ghid pentru intelegerea si aplicarea standardelor internationale de contabilitate, Editura CECCAR, Bucuresti, 2001

Feleaga Niculae, Liliana Malciu (Feleaga) - Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Iancu Elena - Aspecte legate de aplicarea IFRS si a directivelor europene, Revista Finante Publice si Contabilitate, nr. 7-8, 2005

Ion Ionascu, Niculae Feleaga - Contabilitate financiara, Editura Economica, Bucuresti, 1998

Ion Ionascu - Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane, Editura Economica, Bucuresti, 2003

Ion Ionascu, Niculae Feleaga - Reglementare si practici in consolidarea conturilor, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004

Munteanu Victor - Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001

Oprea Calin, Mihai Ristea - Bazele contabilitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004

Ristea Mihai, Niculae Feleaga - Sisteme contabile comparate, Editura National, Bucuresti, 2000

Ristea Mihai - Noul sisiem contabil din Romania, Editura Carimex, Bucuresti, 2004

Staicu Constantin - Contabilitate financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2002

Ursulecu E. - Armonizarea contabilitatii nationale cu cerintele standardelor de contabilitate internationala, Tribuna Economica, nr 26, 2005

Legea contabilitatii nr. 82 / 1991 revazuta, actualizata si republicata

Legea nr. 571 / 2003 (CODUL FISCAL actualizat), cu modificarile si completarile pana la 01.03.2006

Ordonanta Guvernului nr. 43 / 16.08.2006 actualizare Cod fiscal

Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1752 / 17.11.2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M.O. nr. 1080, 1080 bis / 30.11.2005