Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Ce este economia? - Nevoi si bunuri

Economie



+ Font mai mare | - Font mai mic



Ce este economia?

Omul este atat produsul naturii cat si al societatii. Viata lui este o lupta permanenta pentru a-si realiza dorintele, aspiratiile, telurile, pentru a-si satisface tot mai bine nevoile si a-si imbunatati mijloacele utilizate in acest scop.



deoarece omul nu gaseste de-a gata in natura toate bunurile de care are nevoie, el trebuie sa le produca.

In totalitatea lor, activitatile prin care omul isi asigura bunurile pentru a-si acoperi nevoile, reprezinta activitatea economica sau economia. Aceasta formeaza obiectul stiintei economice.

Printre obiectivele de baza ale studiului economiei, se pot evidentia urmatoarele:

a)descrierea unor fapte si evolutii economice, pentru a intelege ce este, ce a fost in activitatea economica.

b)explicarea unor acte si fapte economice, a unor evolutii economice, pentru a intelegede ce este asa si nu altfel, sau de ce a fost asa si nu altfel;

c)prognozarea unor stari si evolutii economice, pentru a intelege ce va fi daca?

d)rationalizarea actiunii economice pentru a putea explica cu ce mijloace se pot atinge anume obiuective si in cat timp?

Ca si celelalte stiinte, economia incearca sa explice si sa prognozeze fenomenele si procesele observate.

Economia este asadar, stiinta ce studiaza comportamentul uman in legatura cu alocarea unor mijloace limitate pentru atingerea unor obiecte concurente.

Nevoi si bunuri

Din punct de vedere stiintific, studiul economiei incepe cu clarificarea a doua notiuni fundamentale: nevoi si bunuri.

Nevoile reprezinta cerinte sau conditii proprii oamenilor, ca fiinte si membri aisocietatii, fara satisfacerea carora ei nu ar putea exista. Sunt percepute ca o stare desagreabila(neplacuta), ca o neimplinire sau ceva ce trebuie realizat neaparat pentru a atinge o stare normala. Ex: foamea, setea, frigul, oboseala, insecuritatea, etc.

Nevoile se satisfac prin consumurile de bunuri. Pentru om identificarea si satisfacerea nevoilor se realizeaza in mod constient. Satisfacerea nevoilor consta in atingerea unei stari de multumire, agreabile(placute)pe care o percep ca o stare normala si pe care urmaresc sa o intretina permanent.

Nevoile curg, sunt dictate dinauntrul si din afara fiinteiumane, din mecanismele psihofiziologice ale omului, din mediul natural si social in care acesta se afla.

Nevoile sunt:

-subiective-prin purtatorii lor

-obiective-prin conditiile care le genereaza(de viata si munca).

Purtatorii nevoii-sunt indivizii, familiile, intreprinderile, locuitorii unui oras, institutiile publice, economia nationala, etc.

Ex

-Nevoia unei familii pentru paine, carne, legume, casa, ciment, ajutor, lapte, asigurare;

-Nevoia unei firme pentru lemn, otel, calculatoare, informatii;

-Nevoia unei primarii pentru aparate telefax, materiale de birou;

-Nevoia unui student pentru bursa;

-Nevoia unui copil pentru ingrijire medicala..

Evolutia vietii imprima nevoilor o succesiune continua, fara sfarsit, satisfacerea unora, antrenand aparitia altora.

In acest sens, nevoile sunt:

-limitate

-dinamice

In miscarea lor, nevoile au tendinta generala de crestere, ceea ce presupune diminuarea sau disparitia unora, cresterea altora intr-o masura mai mare sau mai mica si aparitia unora noi, astfel incat, per total, cantitatea sau volumul lor creste, iar numarul sau diversitatea lor(calitativa) se amplifica.

Dupa importanta pe care o are satisfacerea diferitelor nevoi pentru existenta si progresul omului si societatii, aceasta se clasifica in 3 categorii:

*nevoi vitale sau de subzistenta-hrana, locuinta, imbracamintea, etc., asigura strictul necesar existentei.

*nevoi elevate-care depasesc strictul necesar, usureaza existenta, asigura confortul-automobile particulare, vile individuale sau de familie, domenii de folosinta exclusiva si altele.

*nevoi de varf-cultura, viata spirituala, activitati creative ce depasesc stadiul la care a ajuns societatea la un anumit moment.

Daca avem in vedere natura subiectului, putem distinge:

-nevoi individuale-hrana, odihna, etc

-nevoi sociale sau colective-educatie, transport, etc.

Prin consumul de bunuri, nevoile se satisfac, de aceea ele se exprima prin cererea de bunuri.

bunurile sau utilitatile, cum li se spune, reprezinta tot ceea ce foloseste sau satisface nevoile vietii si activitatii oamenilor.

Spre exemplu, apa este o utilitate, deoarece satisface setea.

Bunurile sunt mijloace pe care purtatorul nevoii le considera potrivite pentru a-si acoperi(satisface) respectivele nevoi.

Acestea pot fi:

*bunuri libere-cele la care oricine are acces in mod liber, fata de care nu se actioneaza decat consumandu-ledupa nevoi. Sunt un dar al naturii. Aerul, lumina, caldura cosmica sunt astfel de bunuri. Libertatea de a consuma bunurile de acest gen, trebuie sa interpretata intotdeauna in functie de loc si de timp.

*bunuri economice, denumite astfel pentru ca provin din activitatea economica, sunt create de om. Caracteristica lor dominanta este raritatea, faptul ca in totalitatea lor, fata de nevoile ce trebuie satisfacute, sunt insuficiente ca volum si structura calitativa, sunt produse in cantitati limitate si presupun un anumit efort(resurse umane, banesti, etc.). Daca un bun nu poate fi dobandit fara nici un efort, nu este un bun economic.

Bunurile economice pot fi

-lucruri palpabile-produse materiale tangibile(televizor, paine, calculator, etc.)

-servicii unitati nepalpabile, nemateriale, netangibile(transportul, comunicatiile, invatamantul, posta, ocrotirea sanatatii, etc.). In acelasi timp, bunurile palpabile`(materiale), ca si serviciile pot fi destinate direct producerii altor bunuri sau consumului pentru oameni-sub forma bunurilor si a serviciilorde consum personal.

Productia continua de bunuri materiale si de servicii pentru a obtine alte bunuri are scopul de a asigura un flux neintrerupt de bunuri si servicii de consum personal.

Nevoile sunt conditii fara satisfacerea carora atat existenta cat si progresul omului si societatii nu sunt posibile.

Volumul si diversitatea trebuintelor au tendinte generale de crestere.

Nevoile sunt de o mare diversitate si de importanta diferita pentru existenta si progresul omului si societatii.

Satisfacerea nevoilor presupune intotdeauna mijloace adecvate . Acestea sunt bunuri sau utitlitati.

Bunurile sunt mijloace ce servesc satisfacerii nevoilor se clasifica in bunuri libere si bunuri economice.

Serviciile de bunuri nepalpabile care satisfac nevoile de productie sau pe cele directe ale oamenilor.

Satisfacerea nevoii si existenta limitata a bunurilor

Acoperirea(satisfacerea) nevoii, se poate realiza pe doua cai principale.

*O prima cale are in veder ca purtatorul nevoii produce el insusi bunurile dorite cu ajutorul resurselor pe care le are la dispozitie.

Spre exemplu, o gospodarie taraneasca isi produce singura graul de care are nevoiepentru a-si asigura painea necesara.

*A doua cale are in vedere ca purtatorul nevoii isi procura bunurile de care are nevoie prin intermediul schimbului, cumpararii, imprumutului, inchirierii, etc.

Ca urmare a satisfacerii mai bune a nevoilor si in conditiile utilizarii eficiente a mijloacelor existente, limitate, a doua cale de obtinere a bunurilor a devenit, in timp dominanta.

In ambele cazuri, acoperirea nevoii presupune existenta unor mijloace sau resurse

Pentru cea de-a doua cale, resursele trebuie sa fie mijloace de schimb, in generala acceptate, pentru ca purtatorii nevoiii sa obtina, cu ajutorul lor bunurile necesare. Mijloace de schimb respective, imbraca, in cea mai mare parte, forma de bani si includ:veniturile, imprumuturile, si alte forme de patrimoniu(avere), ce pot fi transformate in bani.

Comparand existentul de bunuri cu nevoia sau cantitatea de bunuri economice la un anumit moment, desprindem doua situatii.

Prima, cand nevoia este mai mare decat cantitatea de bunuri economice existente. Aceasta ne arata ca ca bunurile economice sunt limitate sau ca sunt insuficiente ca volum si structura calitativa.

A doua, cand nevoia este mai mica decat bunurile existente. Aceasta se refera de fapt la bunurile libere pentru ca numai bunurile libere in raport cu nevoile, sunt nelimitate.

In practica, dar si in stiinta economica, pe langa notiunea de bun, se foloseste si notiunea de resurse. Interpretarea comuna ar fi ca tot ceea ce se foloseste pentru a satisface o nevoie, reprezinta resurse. Apa este o resursa pentru a satisface setea, painea este o resursa pentru hrana, etc.

In aceasta interpretare, resursele se identifica cu bunurile. Exista si o interpretare mai larga a notiunii de resurse, in sensul ca reprezinta acele elemente care se folosesc sau ar putea fi folosite la producerea de bunuri sau la satisfacerea directa a unor nevoi de consum ale oamenilor. Aceste resurse pot proveni din mediul natural sau pot fi create in activitatea economica.

Satisfacerea tot mai buna a unor nevoi nelimitate, in conditiile unor resurse limitate, genereaza o tensiune intre telurile actiunilor noastre si mijloacele disponibile pentru atingerea lor.

Unele resurse pot fi reproduse de mediul natural sau de om; altele insa nu pot fi reproduse. In toate aceste cazuri, resursele sunt limitate, adica sunt insuficiente in raport cu nevoile. Pentru resursele ce nu pot fi reproduse(regenerate), limitarea lor este mult mai puternica in raport cu cu nevoia fata de cele ce pot fi regenerate pe cale naturala sau economica. Spre exemplu, titeiul este o resursa neregenerabila, in timp ce lemnul este o resursa regenerabila.

desi resursele sunt limitate, ele pot avea intrebuintari alternative. Spre exemplu, lemnul se poate folosi la incalzitul locuintelor, la producerea de mobila, spirt, hartie, a construi case, etc.

Acoperirea nevoii generale nelimitate, in conditiile unor mijloace(bunuri-resurse) limitate, pune problema gosppodaririi sau rationalizarii in economie.

A gospodari, inseamna a diminua tensiunea dintre nevoia generala, nelimitata, si mijloacele de acoperire a ei, limitate. Gospodarirea echivaleaza cu folosirea rationala a resurselor limitate!

Gospodarirea resurselor limitate are loc in cadrul unor activitati specifice care au un caracter complex si interdependent.

Activitatile interdependente prin care oamenii utilizeaza resurse limitate, cu intrebuintari alternative, pentru a acooperi nevoi nelimitate sunt cunoscute sub denumirea de economioe. Economia este, asadar, acea parte a activitatii societatii ce se afla sub dictatul limitarii mijloacelor pentru acoperirea nevoilor concretizate, dar si sub avantajul intrebuintarii lor alternative. Este esential pentru om, si in general pentru progresul societatii, ca resursele limitate sa fie folosite in cea mai buna alternativa posibila.

Acoperirea nevoii se poate face direct, prin producerea cu mijloace proprii, a bunurilor necesare si indirect, prin schimb, recurgand la mijloace adecvate.

Caracterul regenerabil al unor resurse, refolosirea lor in activitatea economica, precum si gospodarirea lor rationala sunt factori esentiali de diminuare a tensiunii dintre nevoile concrete, nelimitate si resursele limitate.

Productia, in sens economic, inseamna crearea de bunuri pentru a satisface necesitati concrete

Acoperirea In conditiile Activitatea

nevoii ----> unor mijloace ----> economica ---->Economia

limitate, generaza

Fig. 1.1. existenta economiei

Alegere si rationalitate in economie

In conditiile unor mijloace disponibile limitate, cu intrebuintari alternative si ale unor nevoi limitate, apare necesitatea alegerii celor mai avantajoase activitati economice de producere sau procurare a bunurilor economice.

Aceasta inseamna ca atunci cand alegem sa folosim resursele limitate pentru a produce sau procura utilitati, inevitabil renuntam la a avea late bunuri si, prin urmare nu este posibila satisfacerea concomitenta a tuturor nevoilor noastre.

Daca resursele ar fi nelimitate, nici o activitate economica nu s-ar infaptui pe seama alteia, toate alternativele dorite de cheltuirea resurselor s-ar putea desfasura, iar costul de oportunitate al fiecaruia ar fi egal cu zero! Prin urmare, activitatea economica se bazeaza pe principiul ca 'Nu exista castig fara sacrificiu'.

_______________ Expresia corecta a celei mai bune

Alegerea G | alternative sacrificate

alternativei In conditiile E Renuntarea

de producere unor N la acoperirea

sau de procurare----> mijloace------ E--> altor nevoi si-----> Costul de oportunitate(costul real al alegerii)

a unor bunuri limitate R la producerea

E altor bunuri Satisfactia pierduta prin

A |______________ alternativa sacrificata

Z

A

Fig.1.2. costul de oportunitate

Rationalitatea economica presupune ca mijloacele limitate sa fie in asa fel utilizate incat satisfactia sa fie maxima. Actiunea rationala se mai numeste si actiunea desfasurata pe principiul rationalitatii, al ecomicitatii. Acesta se poate formula:

a)fie sub forma maximului, in sensul ca, prin mijloacele date, sa se obtina cele mai bune rezultate posibile;

b)fie sub forma minimului, in sensul ca rezultatele dorite, bine definite, sa se realizeze cu cele mai mici cheltuieli de resurse(mijloace).

______________ Regula _____ _______ ______ _____________ Maximalizarea rezultatelor utile la

| maximului    mijloacele date folosite

Principiul | |

rationalitatii ____________ Folosirea mijloacelor limitate,____________________|

in economie astfel incat satisfacerea nevoii |

| sa fie maxima |

| | Minimalizarea mijloacelor folosite

|__________________ Regula _____ _______ ______ ______________ pentru obtinerea rezultatelor

minimului dorite

Fig.1.3. continutul si formele principiului rationalitatii in economie

Indiferent de gradul de folosire sau refolosire a resurselor, trebuie interpretate ca fiind limitate.Este adevarat ca dezvoltarea stiintei si tehnicii ofera posibilitatea de a dezvolta si de a utiliza mai bine resursele, dar limitarea acestora ramane o problema principala a omenirii. Consumul este dirtect proportional cu gradul de cultura si civilizatie, ceea ce inseamna ca nevoile cresc odata cu dezvoltarea generala a umanitatii, solicitand tot mai multe resurse.

Daca resursele nu sunt folosite in concordanta cu principiul rationalitatii, in aconomie apare risipa de resurse sau, altfel spus, un consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei unitati de nevoie(unei nevoi). Aceasta survine, in principal, atunci cand

-se produce ce nu se cere;

-se produce mai mult decat se cere;

-se produce de proasta calitate;

-se produce cu consumuri de resurse mai mari decat permite tehnologia dominanta;

-activitatea respectiva polueaza mediul natural.

Daca unele resurse folosite in activitatea economica se pot recupera mai mult sau mai putin, timpul cheltuit de om pentru producerea de bunuri este singura resursa irecuperabila! de aici aprecierea ca economisirea timpului ce poate fi foosit este cea mai importanta cerinta a progresului.

Intrucat bunurile care pot fi create sunt limitate, in comparatie cu necesitatile, omului i se impune sa faca alegeri in legatura cu ce si cat sa produca.

Costul real al unei alegeri(oportunitati) pentru care am optat este alternativa cea mai buna dintre cele la care am renuntat.

Acoperirea necesitatilor nelimitate ale omului sub presiunea limitarii mijloacelor impune principiul rationalitatii economice.

Agentii economici

Economia este o activitate foarte diferita care nu are loc de la sine in mod automat. Aceasta este opera unor autori, si ei la fel de numerosi si diferiti ca economia insasi. Se impune acum sa-i identificam pe cei care realizeaza economia sau activitatea economicasi sa cunoastem ce fac ei, care este rolul lor.

Agentii economici si diviziune muncii

Activitatea economica este rezultatul participarii simultane a milioane de indivizi ce realizeaza milioane de actiuni, de acte economice. Indivizii care infaptuiesc asemenea acte ce se finalizeaza prin bunuri sau activitati sunt agentii economici.

Agentii economici luati individual sau in grup, care au autonomia de a decide asupra actiunii lor, se numesc unitati economice sau institutionale.

Sunt 5 mari grupe de agenti economicidenumite, sectoare institutionale.

-intreprinderile

-administratiile

-menajele

-bancile si alte institutii financiare

-exteriorul.

Diviziunea muncii-reprezinta specializarea agentilor economici in executarea unui gen de actiuni economice sau catorva, prin care participa sau realizeaza un bun sau o activitate economica.

Agentii economici au tendinta sa se specializeze cu predilectie sau in exclusivitate in actele economice in care se dovedesc a fi cei mai eficienti(buni). Cea mai mare parte din ei, nu-si produc singuri bunurile necesare. Cu veniturile pe care le obtindin actele pe care le realizeaza isi procura celelalte bunuri.

Ocupantii(meserii) Activitati(procese) Teritorial __ Monotonia

|_____ _______ ______ ________ ________________| |

Cresterea __ | | Pierderea dexteritatii

randamentului | TIPURI (FORME) | de a executa un

muncii | | | produs complet

Folosirea | Avantaje------- DIVIZIUNEA------Dezavantaje----- ----- ------- |

masinilor __ | MUNCII |_ Cresterea riscului

| de somaj

___________________LIMITE_____ _______ ______ _________

| | |

Dimensiunile Libertatea comertului

(marimea pietei) NATURA MUNCII (schimbului)

Fig.2.1. diviziunea muncii

Lumea intreprinderilor

Intrprinderile sunt unitati economice in cadrul carora se produc bunuri sau activitati destinate vanzarii. Ele au functia de a produce. In acest sens, intreprinderile trebuie sa isi puna si sa raspunda la 3 intrebari.

Ce bunuri vor fi produse?In economia moderna, intreprinderile au libertatea de a alege bunurile pe care le vor produce potrivit cu predictia(estimarea) lor asupra preferintelor si posibilitatilor consumatorului, pretului si in cantitatile pe care le considera cele mai avantajoase(eficiente).

Cum vor fi produse bunurile?Proprietarii si managerii(cei care conduc)intreprinderile, decid in ce fel se vor produce bunurile pentru care s-a facut optiunea, cu ce tehnici si tehnologii.

Pentru cine vor fi produse bunurile?Bunuirle sunt produse pentru oricie doreste sa le utilizeze si are cu ce sa le cumpere.

Intreprinderile sunt de o mare diversitate si de aceea pot fi cunoscute mai bine daca le clasificamdupa diferite criterii: forma de proprietate, marimea, natura activitatii sau bunurilor produse si altele. Pe fondul diversitatii, intreprinderile au caracteristici comune foarte importante.

Realizeaza aceeasi functie produc bunuri destinate vanzarii, si pentru aceasta trebuie sa ia toate masurile necesare.

a)cumpara factori de productie-masini, utilaje, instalatii, materii prime, materiale, energie, munca;

b)combina factorii de productie in proportii impuse de retetele tehnologiei si costuri;

c)distribuie productia prin piata raspunzand cererii sau capacitatii de cumparare a clientilor si obtine venituri;

d) realizeaza(produc) profit.

Orice intrprindere formeaza un sistem un ansamblu de componente(productie, vanzari, aprovizionare, transporturi, contabilitate, etc.), care se influenteaza intre ele incat impreuna realizeaza aceeasi functie. in acest sens:

a) intreprinderile au ca finalitate imerativa profitul a carui nerealizare atrage incetarea activitatii-falimentul.

b)conducerea intreprinderilor trebuie sa fie competenta si responsabila pentru a se atinge obiectivele stabilite.

c)intreprinderile sunt in interactiune permanenta cu alte intreprinderi si centre de decizie din sistemul economicsi social in care exista.

Intreprinderile au o dimensiune socialapentru ca fiecare dintre ele este totodata un grup de oameni;

Intreprinderi Relatii

subcontractate    internationale Banci

Furnizori

INTREPRINDEREA Stat

Clienti

Asociatii de Intreprinderi Sindicate

cosumatori concurente

Fig.2.2.mediul economic al intreprinderii

Creeaza valoare si o repartizeaza. Producand bunuri economice, creeaza valoare care se adaoga celei avansate prin cumpararea de factori de productie pentru a-si realiza activitatea. Valoarea pe care o creeaza intreprinderile se numeste valoare adaugata.

Intreprinderile, pentru a-si atinge scopul, trebuie sa faca investitii-cheltuieli pentru a initia si dezvolta afacerea.

Intreprinderile sunt unitati economice a caror functie este productia de bunuri pentru vanzare, subliniind in mod autonom ce sa produca, cum si pentru cine.

Lumea consumatorilor: menajele

Bunurile produse sunt destinate oamenilor, populatiei. Existenta oamenilor are loc in cadrul unui mod de organizare ale carui celule sunt menajele individuale sau colective.

Prin menaj individual, intelegem pe ocupantii unei locuinte indiferent de relatiile ce-i reunesc. Un asemenea menaj este de obicei o familie de tip tata, mama, copii care locuiesc impreuna, dar sunt multe formate dintr-o singura persoana.

Prin menaj colectiv intelegem un grup de persoane care locuiesc impreuna(in camere individuale sau colective), precum oamenii dintr-un camin de pensionari

Menajele sunt considerate unitatea de baza in care se realizeaza consumul, persoanele ce locuiesc la un loc, efectuand numeroase cheltuieli in comun in acest scop.

Menajele au un rol economic complex: formeaza lumea consumatorilor si participa la activitatea economica prin munca si sumele investite.

Menajele sunt unitati economice a caror functie principala este consumul. Menajele nu sunt omogene.

_____ _______ ______ __________ _____ _______ ______ ________

| _________________MENAJE |

Economii | | | | Salarii

| | Munca +

la banci Cheltuieli de | | + profit

consum catre Ajutoare, Impozit capital distribuit

intreprinderi subventii | | |

|________ | | |

STAT INTREPRINDERI

Fig.2.6.Relariile pe care le dezvolta menajele

In economie, menajul desemneaza unitatea care consuma.

Din activitatea economica menajele realizeaza venituri care le permit sa isi sustina consumul.

menajele nu sunt omogene, ci diferite.

Administratiile

Pe langa trebuintele personale, exista si nevoi sau trebuinte colective si individuale ce rezulta din faptul ca oamenii traiesc in grupuri, in societate. Agentii economici care produc bunurile prin care se satisfac aceste trebuinte formeaza sectorul institutional denumit administratii. Adminstratiile realizeaza deci activitate economica nemarfara sau necomerciala.

In cadrul acestui sector se disting:

a)Administratiile publice sau administratia publica precum statul, ministrele, primariile, prefectura, armata, politia, invatamantul public, institutiile de securitate sociala, sanatate, etc.prin activitatile realizate satisfac trebuinte ale colectivitatilor si redistribuite si avutia. Pentru sustinereaactivitatilor, administratiile publice obtin venituri din taxe pe care le percep pentru diferite servicii prestate si din sume pe care le preiau in mod obligatoriu, potrivit reglementarilor legale, de la unitati ce apartin altor sectoare.

b)Administratiile private sau administratia privata, precum organizatii religioase(de cult), sindicate, partide politice , Crucea Rosie, care produc in principal servicii necomerciale pentru populatie si isi asigura veniturile necesare functionarii din contributii voluntare ale unitatile din alte sectoare, mai ales de la menaje si proprietatile pe care le au.

Servicii nemarfare

Sume platite

Administratii / Alti agenti

economici

Impozite si taxe /

primite

Fig.2.7.schema activitatii economice a administratiilor

Administratiile sunt unitati economice cu productie necomerciala destinata satisfacerii trebuintelor populatiei.

Administrtiile publice realizeaza productie necomerciala pentru colectivitati si

redistribuie veniturile intre agentii economici.

Administratiile private realizeaza productie necomerciala pentru menaje.

Bancile

Bancile in diversitatea lor formeaza sectorul institutiilor financiare.

Toate schimburile dintre agentii economici se fac astazi prin intermediul banilor.Incasarile si platile ce sunt ocazionate de schimburile de marfuri si in mod deosebit cele care se refera la sume foarte mari sunt realizate prin intermediul bancilor. Din dispozitita cumparatorilor, bancile la care ei isi tin banii in cont achita valoarea marfurilor achizitionate trnsferand sumele corespunzatoare in conturile vanzatorilor pe care acestia le au deschise la aceeasi banca sau la altele.

In plus, bancile sunt agenti economici care fac legatura intre unitatile institutionale care au nevoie de fonduri pentru a-si finanta activitatea si cele care au asemenea fonduri temporar libere(disponibile).

Bancile vegheaza, totodata ca banii sa circule normal si sa fie in cantitate corespunzatoare.

Credite acordate

/

BANCILE ALTI AGENTI

/ Intreprinderi, menaje, etc.

| Conturi /

Restituirea creditelor

Fig. 2.8. schema activitatii economice a bancilor

Activitatile pe care le realizeaza bancile au un caracter comercial. Productia lor consta in servicii care sunt prestate pentru clienti. Sumele incasate pentru aceste servicii sunt folosite de banci in sustinerea activitatii si pentru constituirea profiturilor.

Bancile mijlocesc incasarile si platile de sume mari, fac legatura intre agentii care au nevoie de finantare si cei care au bani temporar disponibili, asigura circulatia normala a banilor.

Exteriorul

In afara de relatiile care exista intre agentii economici dintr-o tara, intreprinderile, menajele, administratiile, bancile se afla in relatii si cu unitati economice din alte tari cu care fac schimb de bunuri, servicii si capitaluri, realizeaza impreuna, in diferite variante, activitati cu caracter comercial sau necomercial, etc.

Relatiile economice externe ale unei tari sunt relevate de sectorul institutional, denumit exteriorul sau restul lumii din care fac parte toate unitatile institutionale din acea tara in masura in care au relatii cu unitati din alte tari. Orice agent economic care face parte din alt sector institutional-intreprinderi, menaje, administratii, banci-daca are relatii economice externe va fi inclus si in cadrul exteriorului cu valoarea activitatii realizate cu unitatile economice din alte tari.

Pentru ca exteriorul este format, de fapt din agenti prin care preponderenta activitatilor realizate apartin altor sectoare institutionale, agentii care dezvolta si relatii economice externe sunt inclusi in acelasi timp, in doua sectoare diferite:

-unul care tine natura activitatii predominante prestate

-unul, cel exterior.

Sub aceasta forma are loc o dedublare a unitatilor care iau parte la relatiile economice externe si de aceea se considera ca exteriorul este un sector format din agenti fictivi care vand ceea ce este importatnt si cumpara ceea ce se exporta.

Economia |--Relatii Tranzactii

nationala | comerciale curente

Menajele |

Intreprinderi

Banci

Administratii



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5541
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved