EXIGENTE ALE REALIZARII DEZVOLTARII DURABILE IN ROMANIA

EXIGENTE ALE REALIZARII

DEZVOLTARII DURABILE IN ROMANIA

1. EVOLUTIA SOCIETATII ROMANESTI IN PRIMELE DECENII ALE MILENIULUI III.

Orice model si strategie de dezvoltare, in prezent, nu pot fi abordate in afara argumentelor stiintifice elaborate simultan in toate cele patru dimensiuni : economica, ecologica, tehnologica si umana. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un optim al interactiunii dintre sistemele economic, uman, ambiental si tehnologic intr-un proces dinamic si flexibil de functionare.

Modelul de dezvoltare durabila ales de la o tara sau alta trebuie sa fie adaptat la particularitatile, scopurile si nivelurile de dezvoltare ale tarii respective, deorece fiecare tara are propriile necesitati de crestere economica, caracteristici ale populatiei diferite, particularitati ale mediului natural si ale spatiului construit de om.

Totodata, dezvoltarea durabila trebuie sa produca moderatie si echitate, fara a compromite natura, pentru a nu se crea tensiunidistructive care sa tulbure procesul de durata al dezvoltarii.

Dezvoltarea durabila, ca proces strategic al evolutiei contemporane a societatii romanesti raspunde interesului national pe termen lung, dar acesta nu trebuie inteles ca fiind sinonim cu obiectivele sectorului public dominat de proprietatea de stat in curs de privatizare si nici cu interesul public in general, care este numai o componenta a interesului national. Pluralist si structurat, interesul national se disociaza in obiectiv-scop si obiectiv-mijloc sustinute in cadrul orizontului de timp, de obiective intermediare.

Acestea din urma sunt specifice celor trei etape ale transformarii societatii romanesti : tranzitia la economia de piata, maturizarea structurilor si mecanismelor pietei si pregatirea societatii informatizate.

Obiectivele-scop reprezentative ale societatii romanesti pana prin anii 2015-2020, fara a avea pretentia enuntarii lor exhaustive, constau in :

dezvoltarea sustinuta de economie, prin cresterea PIB /locuitor ca urmare a valorificarii resurselor in interes national;

formarea instructiv-educativa a intregii generatii tinere si apropierea de ocuparea deplina a populatiei apte de munca;

traversarea fara socuri a normalizarii raportului dintre populatia urbana si cea rurala, dominata inca de ponderea prea ridicata a populatiei rurale;

integrarea in procesul dezvoltarii a protectiei mediului inconjurator;

cimentarea valorilor societatii civile libere si democratice;

promovarea securitatii Romaniei sub toate aspectele acesteia, inclusiv a securitatii alimentare si a securitatii individului;

promovarea integrarii in structurile europene si mondiale s.a.m.d

Dublat de reforma, tranzitia are menirea sa asigure dezvoltarea durabila in Romania, viabilitatea sistemelor de care depinde economia nationala (tehnic, ecologic, uman, politic, spiritual,s.a.m.d.).

In acest scop reforma operationalizeaza politici adecvate pentru demarajul economic, in conditiile gestionarii corecte a resurselor si a integrarii mediului in toate activitatile umane.

Privite in acest context, dezvoltarea durabila se manifesta ca un mijloc permanent prin care se realizeaza societatea postmoderna in Romania.

2. EXIGENTE ALE REALIZARII DEZVOLTARII DURABILE IN ROMANIA

In legatura cu exigentele realizarii dezvoltarii durabile in Romania se impun a fi analizate trei aspecte :

Starea de ansamblu a economiei romanesti in corelatie cu cerintele dezvoltarii durabile; necesitatea cresterii economice de lunga durata.

Necesitatea realizarii schimbarilor structurale din economia romaneasca in concordanta cu exigentele societatii post industriale.

Corelatia dintre dezvoltarea economica si mediul ambiant.

2.1. STAREA DE ANSAMBLU A ECONOMIEI ROMANESTI IN CONCORDANTA CU CERINTELE DEZVOLTARII DURABILE.

NECESITATEA CRESTERII ECONOMICE DE LUNGA DURATA.

Pentru tara noastra, tara in curs de dezvoltare, se considera ca singura sansa de a readuce decalajele si saracia o constituie cresterea economica pozitiva, realizata pe o perioada indelungata.

Necesitatea cresterii economice a devenit o problema acuta deoarece, tara noastra risca sa-si mareasca ramanerea in urma nu numai fata de tarile dezvoltate

dar si fata de unele tari din Europa Centrala (ex. Cehia, Polonia, Ungaria, s.a.), care au realizat deja un proces rapid si sustinut de crettere economica.

In consecinta numai cresterea economica rapida poate conferi substanta obiectivului strategic de aderare la Uniunea Europeana.

Relizarea cresterii economice de lunga durata reprezinta pentru tara noastra un obiectiv strategic major, dar si o sfidare deoarece atingerea acestui obiectiv implica gasirea unor mijloace si cai adecvate.

Conditia fundamentala si motorul principal al cresterii rapide a economiei este proprietatea privata, mai exact preponderenta sectorului particular in economie, care se realizeaza prin transformarea sistematica a societatii si are ca rezultat concurenta intr-un sistem de piata bazat pe proprietate particulara.

Romania trebuie sa tina seama de o serie de mutatii majore care au intervenit in importanta si rolul unor factori ai dezvoltarii economice. Astfel, un rol primordial in dezvoltarea economica il au educatia si capitalul uman alaturi de deschiderea spre exterior si structurile organizatorice la nivel microeconomic. Tehnologia ramane insa factorul central al dezvoltarii. Politica guvernamentala orientata spre cresterea economica are un rol deosebit in acumularea de capital fizic si uman, dobandite si stapanirea tehnologiei si obtinerii unei cresteri rapide a productivitatii.

Sintetizand relevantaexperientelor nationale pentru realizarea cresterii durabile in Romania, trebuie retinute, cel putin, urmatoarele componente majore :

a) componenta sistematica, care se va realiza pe deplin atunci cand transformarea sistematica din Romania va atinge acel punct in care va deveni efectiva concurenta intr-un sistem cu economie de piata bazat pe

proprietatea privata, iar intreprinzatorii particulari vor reprezenta unica forta motrice a dezvoltarii;

b) componenta strategica si vizionara; cresterea, dezvoltarea si restructurarea sunt procese de durata si trebuie sa se 2ntemeieze pe abordarea vizionara si creativa a viitorului;

c) componenta adoptiva, in sensul ca performanta economica este rezultatul unui mix de reguli formale si informale, de adaptare la socuri si modificari; este un proces de durata, in cadrul caruia sistemele politice si economice dezvolta structuri institutionale flexibile, deci eficienta adoptiva este mai importanta decat cea locativa;

d) componenta responsabilitatii proprii si a necesitatii cooperarii la nivel national, avand in vedere confruntarile in privinta transformarii sistemice, a restructurarii economice, iesirii din subdezvoltarea economica si saraciei; relansarea in Romania a acelui proces de crestere care-i permite sa faca fata concurentei internationale.

2.2. STRUCTURILE ECONOMIEI ROMANESTI SI EXIGENTELE SOCIETATII POSTINDUSTRIALE.

Structurile economice prezente in Romania sunt cele implicate de industrializarea clasica; acestea sunt structuricantitaive a caror caracteristica a constat in cresterea industriilor in ritmuri inalte.

Dezvoltarea durabila presupune, ca o conditie esentiala, asigurarea trebuintelor de viata ale tuturor oamenilor de pe planeta noastra. Realitatile prezente sunt ingrijoratoare : cea mai mare parte a populatiei traieste in subdezvoltare economica.

Romania, desi este o tara in curs de dezvoltare se numara printre tarile cu cea mai mare pondere a industriilor in produsul intern brut, odata cu reducerea in ultimii ani a produsului intern brut si a valorii adaugate in industria manufacturiera a reducerii ponderii industriilor constructoare de masini in totalul productiei industriale.

Industria s-a caracterizat prin integrarea excesiva a proceselor de fabricatie,supradimensionate, consumuri inalte de energie, concentrarea regionala excesiva. Sistemul ineficient de alocare a resurselor pentru dezvoltarea industriilor, bazat pe decizii adminiatrative si nu pe mecanismul pietei, s-a transformat intr-un puternic factor de franare a restructurarii ramurii.

In prezent in productia industriala evolueaza in functie de stadiul de industrializare si de ritmurile progresului tehnico-stiintific.

Incepand cu deceniul sapte al secolului nostru, in tarile dezvoltate (SUA, Japonia, Franta, Marea Britanie, s.a ), structura productiei industriale prezenta drept caracteristica esentiala cresterea ponderii detinute de industriile cu nivel mediu si scazut, specifice primelor doua stadii ale industrializarii.

Dezvoltarea durabila in Romania trebuie sa asigure un adevarat salt spre economia caracteristica societatii postindustriale. Va trebui sa se treaca de la

structurile cantitative ale economiei la cele calitative, exprimate prin preponderenta serviciilor fata de industrie si agricultura. In cadrul acestui dificil si costisitor proces, consideam ca trebuie sa se asigure :

a) Trecerea de la industrializarea clasica bazata pe siderurgie, chimia de baza, petrochimie, masini si echipamente, cu valoare adaugata slaba - cu un grad ridicat de poluare la structuri postindustriale caracterizate prin ramuri cu tehnicitate ridicata, automatizate si informatizate, cu consumuri reduse de energie si grad ridicat de prelucrare si finisare, strucutri care se adapteaza la schimbarile tehnice si ale cererii, nu numai la nivel national ci si mondial;

b) Formarea agriculturii durabile si competitive prin fortele pietei; trecerea de la productia agricola de penurie si supravietuire la folosirea avantajului comparativ din sector si asigurarea abundentei de produse alimentare diversificate si cu un grad ridicat de prelucrare;

c) Trecerea de la ritmurile inalte ale cresterii productiei industriale la ritmuri inalte de crestere ale sectorului tertiar, deoarece aceasta din urma

are la noi o pondere si o importanta de 2-3 ori mai redusa in raport cu tarile avansate;

d) Reducerea sferei economiei inferioare caracterizata prin productia destinata pietei interne, tehnici scazute si o slaba calificare a lucratorilor si trecerea la economia superioara in toate cele trei structuri fundamentale ale economiei - agricultura, industrie, servicii -caracterizata prin ponderea ridicata a exportului, cresterea competivitatii internationale a produselor.

2. CORELATIA DINTRE DEZVOLTAREA ECONOMICA SI MEDIUL AMBIANT.

O alta conditie a dezvoltarii durabile o reprezinta corelatia dintre dezvoltarea economica si mediul ambiant. Civilizatia creata de industrializarea clasica a constituit un mijloc de a dobandi bogatii care satisfac cerintele aflate in conflict cu cele care guverneaza natura. Rezultatul final este criza mediului ambiant, o criza a supravietuirii. Pentru a supravietui trebuie sa invatam cum sa restituim naturii bogatia imprumutata de la ea.

Dezvoltarea durabila poate deveni o cale care sa mijloceasca conflictul dintre cresterea economica si mediul ambiant dintre generatiile prezente si cele viitoare.

Esenta dezvoltarii durabile este data de conservarea acelui patrimoniu in favoarea bunastarii generatiilor prezente si viitoare care cuprinde nu numai capitalul produs prin munca oamenilor si stocul de cunostinte stiintifice si tehnologice ci si capitalul natural. Apoi capitalul natural constituie o serie de elemente specifice legate de caracterul neregenerabil al anumitor resurse si de ireversibilitate. Tocmai de aceea este necesara o atentie speciala pentru acele probleme care pot deveni ireversibile.

Ceea ce a caracterizat evolutia economiei romanesti din ultima jumatate de secol este agresivitatea asupra mediului inconjurator, astfel ca pentru a trece la dezvoltarea durabila trebuie luate in consideratie cateva probleme grave care trebuie remediate :

Exigenta a patrusprezece puncte fierbinti (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna, Ploiesti-Brazi si Valea Calugareasca,Borzesti-Onesti, Bacau, Suceava, Pitesti, Targu Mures, Targu Magurele, Tulcea, Isalnita-Craiova, Brasov, Covasna) cu o stare avansata de degradare a mediului si un impact    grav asupra starii de sanatate a populatiei.

Din cauza reducerii drastice a procentului de impadurire si dezgolirii unor bazine hidrografice, torentialitatea apelor si forta de colmatare a lacurilor de acumulare au crescut amenintator.

Un alt element ireversibil este marea instabilitate climatica a spatiului nostru biogeografic care in prezent este supus unor perioade de seceta, de intensitate si durata extreme.

Deteriorarea geografiei folosintelor, cu urmari incalculabile pe termen lung, se manifesta prin reducerea zonelor umede ale peisajului romanesc (Delta Dunarii, lacurile, luncile inundabile, etc), suprimarea a peste 60% din jnepenisuri cu un rol esential in mentinerea echilibrului hidrologic si climatic din zonele montane scoaterea din circuitul productiv agricol a unor vaste suprafete de teren in scopuri industriale sau urbanistice.

Extinderea accelerata a fenomenului de eroziune a solului, salinizarea si alcalinizarea solurilor irigate.

Despaduririle nerationale prin depasirea cotei normale de taiere. Pe un fond de impadurire de minim ecologic de numai 26,5% fata de 33-40% cat este normal in climatul nostru si fata de 70-80% cat a reprezentat padurea din teritoriul tarii in tinuturi istorice, s-au produs numeroase agresiuni care au contribuit la peturbarea echilibrului ecologic si la diminuarea puternica a capacitatii mediogene si productive silvistic.

Colapsul piscicol ameninta atat apele dulci cat si sistemul acvatic marin ca urmare a poluarii, a pescuitului exagerat de mare, a braconajului.

Intelegerea gravitatii fenomenelor cu care se confrunta economia tarii in perioada de tranzitie apeleaza incontestabil la demersul de sustinere din partea capitalului natural. Este necesar ca intre strategia dezvoltarii societatii si strategia naturii sa existe acea relatie de impacare pe care o incearca dezvoltarea durabila.