INFLATIA

INFLATIA

Fenomenul inflationist este un alt obiectiv al managementului guvernamental.

In mod curent inflatia este perceputa ca fiind cresterea continua si generalizata a preturilor si reducerea puterii de cumparare a banilor.

Exista multiple definitii date inflatiei din care putem desprinde ce nu este inflatia:

inflatia nu este o crestere intamplatoare sau de scurta durata a nivelului general al preturilor. De asemenea, cresterea preturilor intervenita in faza de expansiune si anulata de reducerile de preturi din faza de recesiune nu poate fi etichetata drept inflatie; se poate vorbi despre inflatie numai atunci cand cresterile de preturi sunt ireversibile;

inflatia nu se refera la cresterea preturilor bunurilor individuale, ci la o crestere a nivelului general al preturilor;

nu este considerata drept inflatie o crestere a nivelului general al preturilor mai mica de 1% pe an.

Determinarea ratei inflatiei dintr-o tara se poate realiza cu ajutorul unor indici de pret, dintre care cei mai importanti sunt: indicele preturilor bunurilor de consum, deflatorul P.I.B. si indicele preturilor bunurilor de productie. Dintre acestea, cel mai utilizat indice pentru inflatie este indicele preturilor bunurilor de consum (IPC).

IPC exprima modificarea medie ponderata a cheltuielilor pe care o familie    de talie medie din mediul urban le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistenta in concordanta cu nivelul si structura nevoii sociale.

Acest indice se calculeaza dupa relatia:

Q₀ - structura cosului de bunuri ce reflecta nevoia sociala in perioada de baza;

P₀, P₁ - preturile bunurilor in perioada de baza si in perioada actuala.

Adesea se foloseste relatia:

IPC = S g (P₁/P₀),

g = ponderea bunurilor in totalul cheltuielilor de consum

In functie de valorile ratei inflatiei se disting mai multe tipuri de inflatie, si anume: inflatie moderata, inflatie galopanta si hiperinflatie.

Inflatia moderata se caracterizeaza prin faptul ca preturile cresc incet si previzibil. In consecinta, exista o relativa stabilitate a banilor, astfel incat oamenii au incredere in moneda si o folosesc ca mijloc de rezerva si de schimb.

Inflatia galopanta destabilizeaza, in general, economia si presupune o lipsa de incredere a cetatenilor in moneda nationala. De cele mai multe ori, moneda nationala este substituita in functiile cu o valuta stabila.

Hiperinflatia este un fenomen foarte grav, determinand demonetizarea economiei si un mediu economic incert pentru orice investitie.

O alta clasificare a inflatiei are in vedere posibilitatea guvernului de a controla preturile:

Inflatie reprimata - apare atunci cand guvernul impiedica prin masuri administrative cresterea preturilor.

Inflatie deschisa - in caz contrar.

1. Cauzele inflatiei

La nivel macroeconomic nivelul preturilor se formeaza in urma interactiunii dintre cererea si oferta agregata. Daca cererea agregata este mai mare decat oferta agregata apare o lipsa de produse in economie, iar preturile tind sa creasca, ceea ce ii va determina pe producatori sa produca mai mult. Deoarece veniturile raman la nivelul existent, cresterea preturilor va determina scaderea cererii pana in punctul in care preturile ajung la echilibru.

Din aceasta perspectiva de abordare se pot analiza cauzele care determina inflatia. Astfel, literatura economica prezinta trei cauze fundamentale care determina acest proces:

a)     inflatia prin cerere;

b)     inflatia prin costuri;

c)     inflatia combinata.

a) Inflatia prin cerere - este acel tip de inflatie determinat de cresterea mai rapida a cererii agregate decat a ofertei agregate. Atunci cand cererea agregata creste, firmele reactioneaza pe de o parte prin sporirea preturilor, iar pe de alta parte prin cresterea productiei. Pe termen lung, pe masura cresterii cererii agregate firmele raspund prin cresterea productiei si, implicit a ofertei. Prin urmare resursele se reduc si cresc costurile ceea ce va determina cresterea preturilor. Cresterea productiei este insa oprita de cresterea costurilor care ating plafonul preturilor, plafon determinat de volumul veniturilor. Cauzele care determina acest tip de inflatie sunt toate cele care antreneaza cresterea ofertei monetare, inclusiv o politica economica populista specifica perioadelor electorale.

b) inflatia prin costuri - apare ca urmare a cresterii salariilor (nesustinuta de cresterea cererii de munca), cresterii preturilor la materii prime, combustibil, energie, care au ca efect cresterea costului productiei si implicit a preturilor. Fenomenul mai este cunoscut sub numele de "inflatie prin oferta". Unii economisti explica aceasta inflatie prin revendicarile sindicatelor, altii prin socurile intervenite in preturile unor materii prime ca petrolul sau alimentele. O alta cauza a acestei inflatii este considerata a fi fluctuatia cursului de schimb. Daca in situatia inflatiei prin cerere care este asociata unei economii in avant, efectele erau cresterea productiei si a ocuparii fortei de munca, in situatia inflatiei prin costuri, efectul este invers.

c) inflatia combinata - la nivelul economiei nationale inflatia se poate manifesta ca urmare a interactiunii celor doua cauze majore: cererea si costurile. Acest tip de inflatie face dificila precizarea cauzei esntiale care a determinat fenomenul. Astfel, sa presupunem ca, sub presiunea sindicatelor, salariile cresc. Acest fapt va determina o crestere a costurilor de productie si o reducere a ofertei. Pe de alta parte, veniturile suplimentare castigate de salariati determina o crestere a cererii concomitent cu reducerea ofertei. Rezultatul este crsterea si mai mare a preturilor. Daca aceste evolutii se petrec rapid, asistam la fenomenul numit spirala inflationista.

In afara acestor cauze fundamentale, in literatura economica mai sunt mentionate si alte cauze:

modificarile de structura in cerere sau oferta determina somajul structural si inflatia structurala;

politica gresita a bancii centrale - aceasta in dorinta de a mentine rata dobanzii in anumite limite, mareste masa monetara si provoaca inflatie, inflatie care va mari dobanzile mai mult decat daca nu s-ar fi apelat la emisiunea monetara;

dorinta guvernului de a reduce somajul - daca guvernul creste cheltuielile publice pentru a crea locuri de munca, apare inflatia.

dorinta guvernului de a creste cheltuielile publice fara a creste impozitele - pentru ca impozitele nu pot sa creascase emite moneda pentru acoperirea deficitului bugetar.

2. Efectele inflatiei

Procesul inflationist are efecte atat asupra economiei in ansamblul sau, cat si asupra fiecarui individ.

a)     efectul de redistribuire - difera in functie de puterea economica a fiecarui agent economic si de intensitatea inflatiei. In urma redistribuirii exista si beneficiari ai inflatiei. De regula, inflatia neanticipata redistribuie veniturile in favoarea debitorilor si in defavoarea creditorilor, in favoarea celor cu venituri ajustabile si in defavoarea celor cu venituri fixe. In ceea ce priveste inflatia anticipata, are de regula valori mici, este cunoscuta de toti, iar efectul redistribuirii este redus.

b)     inflatia mareste incertitudinea si descurajeaza afacerile prin mai multe efecte: distorsioneaza semnalul furnizat firmelor de catre piata prin preturi, altereaza functiile banilor, antreneaza costuri de acomodare la noile preturi, conduce la cresterea poverii fiscale, etc.

Se considera ca o inflatie anticipata, "taratoare" de 3 - 4% pe an este un factor de stimulare a activitatii economice.

3. Politici antiinflationiste

Politicile antiinflationiste pot fi sintetizate astfel:

a) Politici fiscale - folosesc in vederea atingerii obiectivului doua parghii:

reducerea cheltuielilor guvernamentale, si drept urmare reducerea cererii agregate;

cresterea impozitelor.

Prin aceste masuri are loc reducerea masei monetare destinate consumului si investitiilor;

b) Politici monetare - folosesc in vederea atingerii obiectivului doua parghii:

reducerea ofertei de bani;

incurajarea economiilor si descurajarea creditelor.

c) Politici de control a preturilor si veniturilor - urmaresc restrangerea influentei monopoliste asupra cresterii preturilor si a veniturilor si restrangerea presiunilor privind cresterea salariilor.

d) Politici de stimulare a ofertei - urmaresc stimularea firmelor in vederea cresterii productiei folosind in acest scop:

scutiri de taxe si impozite;

incurajarea efectuarii de catre firme a actiunilor de cercetare-dezvoltare;

investitiile in directia modernizarii aparatului de productie si perfectionarii profesionale.

Toate politicile prezentate urmaresc sa exercite o actiune concentrata asupra cererii si ofertei agregate in vederea reducerii ritmului de crestere a inflatiei, cat si a diminuarii costurilor ei.