INTEGRAREA ECONOMICA IN UNIUNEA EUROPEANA

INTEGRAREA ECONOMICA IN UNIUNEA EUROPEANA

Unul dintre fenomenele noi, definitorii, ale economiei mondiale postbelice este integrarea interstatala.

In literatura economica se confera notiunii de "integrare economica" multiple sensuri. Tinand seama de toate aceste sensuri se poate caracteriza acest proces astfel:

Integrarea economica poate fi definita ca un proces complex de dezvoltare a economiei mondiale in conditiile contemporane, care se bazeaza pe o treapta calitativ noua, superioara a interdependentelor si specializarilor intre economiile diferitelor state, si este determinata de un ansamblu de factori, intre care un rol esential il are revolutia tehnico-stiintifica actuala.

Printre cauzele integrarii economice literatura economica citeaza:

aparitia si manifestarea in forme tot mai acute a contradictiei dintre posibilitatile de sporire a productiei si capacitatea restransa a pietelor nationale;

gradul inalt de concentrare a productiei si de centralizare a capitalurilor, precum si restrictiile miscarii libere a capitalului si fortei de munca;

necesitatea capitalurilor din tarile situate intr-o anumita zona de a-si promova si apara in comun interesele amenintate de concurenti foarte puternici;

constituirea de mari firme (de stat sau private) care prin activitatea lor depasesc granitele nationale;

interesele comune ale tarilor dezvoltate de a mentine si dezvolta relatiile cu fostele tari coloniale devenite independente.

Este incontestabil ca integrarea economica si politica interstatala isi are leaganul in Europa postbelica.

Produs al evolutiilor postbelice, Uniunea Europeana reprezinta o concretizare a unor idei seculare. Baza infiintari acestei uniuni sub denumirea actuala a reprezentat-o Tratatul de la Roma semant de 6 tari europene (Belgia, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda si Germania Federala) la 25 martie 1957. Crearea sa a fost determinata de patru factori:

amenintarea reprezentata de Uniunea Sovietica;

Planul Marshall;

avantajele economice ale integrarii economice;

reconcilierea franco-germana dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, la el aderand ulterior si alte tari.

Principalele prevederi ale Tratatului de la Roma privesc:

desfiintarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative in comertul dintre tarile membre;

stabilirea unui tarif vamal comun si a unei politici comerciale comune fata de tarile terte;

libera circulatie a fortei de munca, serviciilor si capitalurilor;

instituirea unei politici comune in domeniul agriculturii, transportului si energeticii.

Succesul Uniunii Europene si capacitatea sa de a atrage din ce in ce mai multi membri se datoreaza urmatoarelor trasaturi esentiale:

o baza economica ce determina independenta si solidaritate;

respectarea legii, caracterizata prin tratate obligatorii (care definesc clar indatoririle si competenta institutiilor comunitare) si prin existenta Tribunalului European;

un proces democratic de luare a hotararilor, caracterizat prin negociere si consens.

In ceea ce priveste aderarea Romaniei la Uniunea Europeana avantajele sunt multiple, de la beneficiul intangibil al apartenentei la o amre familie de natiuni si la securitatea pe care aceasta apartenenta o confera, la avantajul concret al participarii la cea mai mare piata unica din lume, cu toate oportunitatile ei legate de cresterea economica si crearea de locuri de munca. Aderarea la Uniunea Europeana inseamna consolidarea si plasarea pe o cale ireversibila a reformelor economice si democratice. Mai mult, o data cu aderarea la UE, Romania poate avea acces la Fondurile Structurale destinate dezvoltarii regiunilor mai putin prospere ale Uniunii, fonduri care s-au dovedit benefice pentru tari ca Irlanda si Portugalia in primii ani dupa aderare.

Apartenenta la Uniune asigura o imbunatatire continua a calitatii vietii cetatenilor ei. Ea ofera garantia unor standarde inalte in domenii precum protectia mediului, sanatate, protectie sociala si siguranta locului de munca.

Ca cetatean al Uniunii Europene ai dreptul sa calatoresti, sa muncesti sau sa te stabileste in orice stat membru. Aceasta include si dreptul de a-ti crea o firma proprie intr-un stat membru, precum si drepturile la beneficiile protectiei sociale pentru tine si familia ta. Poti vota si chiar candida in statul de rezidenta in alegerile locale si pentru Parlamentul European. Toti cetatenii UE au dreptul la protectie consulara si diplomatica din partea altui stat membru, cand viziteaza tari din afara Uniunii. Cetatenia europeana vine in completarea celei nationale, nu o inlocuieste.

In iunie 1993, Consiliul European de la Copenhaga a stabilit urmatoarele conditii de aderare la UE:

tara candidata trebuie sa realizeze stabilitatea institutiilor garante ale democratiei, statului de drept, drepturilor omului si respectului si protectiei minoritatilor;

trebuie sa aiba o economie de piata operationala, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din Uniunea Europeana;

trebuie sa aiba capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru, adica de a adopta cadrul legislativ si institutional al Comunitatii, numit si "acquis comunitar", inclusiv aderarea la scopurile uniunii economice si monetare.

Etapele principale ce trebuie parcurse de un stat in vederea aderarii la UE sunt:

Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna Presedintiei Consiliului UE o cerere de aderare (o scrisoare in care isi exprima dorinta de a deveni membru UE).

Consiliul UE decide daca ii este sau nu conferit statutul de candidat la UE - acesta nu este un proces automat.

Pe baza rapoartelor anuale de tara intocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare.

Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, a hotarat ca singurul criteriu care trebuie indeplinit inaintea deschiderii negocierilor este criteriul politic - existenta unor institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si protejarea drepturilor minoritatilor. Celelalte criterii raman neschimbate, indeplinirea lor fiind necesara in momentul aderarii.

Pentru intelegerea cat mai completa a problematicii se impun cateva intrebari:

Ce negociaza o tara care doreste admiterea in uniune?

- obiectivul final al negocierilor este aderarea UE, respectiv dobandirea statutului de membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din acest statut.

Cand va incepe tara respectiva negocierile?

odata ce Consiliul European a luat decizia de incepere a negocierilor cu un stat candidat, mai trec cateva luni pana cand cele doua parti se asaza efectiv la masa negocierilor.

Care sunt capitolele de negociere?

Acquis -ul comunitar este grupat in 31 de capitole ce sunt deschise succesiv negocierii:

Libera circulatie a bunurilor;

Libera circulatie a persoanelor;

Libera circulatie a serviciilor;

Libera circulatie a capitalurilor;

Dreptul societatilor comerciale;

Politica de concurenta;

Agricultura;

Pescuitul;

Politica in domeniul transporturilor;

Impozitarea;

Uniunea Economica si Monetara;

Statistica;

Politica sociala si de ocupare a fortei de munca;

Energie;

Politica industriala;

Intreprinderile mici si mijlocii;

Stiinta si cercetare;

Invatamant si formare profesionala;

Telecomunicatii si tehnologia informatiei;

Cultura si audio-vizual;

Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale;

Mediul inconjurator;

Protectia consumatorului si sanatatea publica;

Cooperarea in domeniul justitiei;

Uniunea vamala;

Relatiile economice internationale;

Politica externa si de securitate comuna;

Controlul financiar;

Prevederi financiare si bugetare;

Participarea la institutiile Uniunii Europene;

Altele.

De fapt, principiul fundamental al aderarii la UE este ca cea mai mare parte a acquis-ului comunitar nu este negociabila, de vreme ce el constituie insasi esenta constructiei comunitare. Din acest motiv majoritatea acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare de statul candidat, numai aspecte concrete si dificile putand fi supuse negocierii.

Cu cine se negociaza aderarea?

doua institutii ale UE sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul Uniunii si Comisia Europeana. Negocierile oficiale se desfasoara in cadrul unei conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE.

Ce concesii poate solicita o tara care doreste aderarea la Uniunea Europeana?

daca statul candidat are dificultati serioase si demonstrabile in aplicarea acquis-ului comunitar la data aderarii, intr-un anumit domeniu, el poate formula doua tipuri de cereri:

perioade de tranzitie

adaptari speciale ale acquis-ului.

Aceste intelegeri nu pot functiona decat pentru o perioada de timp limitata. Experienta ultimelor extinderi ale UE arata ca astfel de perioade de tranzitie au variat intre 1 - 10 ani.

Care sunt scopurile concrete ale negocierii?

modificarea Tratatelor constitutive pentru a include noile state membre si, in special, modificarea institutiilor UE ca urmare a extinderii;

- modificarea legislatiei derivate a UE astfel incat ea sa fie aplicabila in noile state membre;

- stabilirea perioadelor de tranzitie;

- stabilirea contributiei noului stat membru la bugetul UE si a alocatiei pe care o va primi din acest buget;

- stabilirea conditiilor participarii noului stat in aplicarea politicilor comune ale UE si a eventualelor modificari necesare.

Care este durata negocierilor?

durata negocierilor variaza foarte mult de la o tara candidata la alta. In principiu, cu cat un stat este mai bine pregatit, cu atat se incheie mai repede negocierile. Negocierile sunt considerate incheiate cand partile s-au pus de acord asupra tuturor capitolelor de negociere.

Cand poate deveni o tara membra a Uniunii Europene?

- intre incheierea negocierilor si aderarea propriu-zisa mai sunt cateva etape de parcurs:

redactarea si convenirea Tratatului de aderare de catre UE si statul candidat, tratat international ce prevede drepturile si obligatiile partilor in vederea dobandirii calitatii de membru al UE;

exprimarea consimtamantului Parlamentului European prin adoptarea Tratatului de aderare;

semnarea Tratatului de aderare de catre toate statele membre ale UE si de catre tara respectiva;

ratificarea Tratatului de catre toate Parlamentele nationale ale statelor membre si de catre Parlamentul tarii care a cerut aderarea, precum si prin organizarea unui referendum (acolo unde Constitutia sau politice o cer)