Istoria cooperarii monetare - Sistemul monetar european (SME)

I. Istoria cooperarii monetare

(a) Sistemul monetar european (SME)

In anul 1971, Statele Unite decid sa elimine legatura stransa dintre dolar si pretul oficial al aurului, care asigurase stabilitatea monetara globala dupa al doilea razboi mondial. Acest lucru pune capat cursurilor de schimb valutar fixe. In vederea instituirii propriei uniuni monetare, tarile UE decid sa reduca la 2 % marjele de fluctuatie intre monedele europene prin interventie concertata la nivelul pietei valutare.

Acest lucru duce la instituirea Sistemului monetar european (SME) care devine operational in martie 1979. Acesta prezinta 3 caracteristici principale:

• o moneda de referinta denumita ecu: un "cos monetar" format din monedele tuturor statelor membre;
• un mecanism al ratei de schimb: fiecare moneda are o rata de schimb legata de ECU; marje de fluctuatie de 2,25% sunt autorizate in jurul cursurilor de schimb bilaterale;
• mecanism de credit: fiecare stat transfera 20% din rezervele sale in devize si aur intr-un fond comun.

Comerciantii din pietele din Ljubljana au schimbat tolarul sloven cu moneda
euro la 1 ianuarie 2007.

(b) De la SME la UEM

Sistemul monetar european a cunoscut o istorie contrastanta. In 1992, dupa reunificarea Germaniei si ca urmare a tensiunilor monetare accentuate in Europa, lira italiana si lira sterlina parasesc SME. In august 1993, tarile apartinand SME decid sa mareasca temporar sarpele monetar european (marjele de fluctuatie ale cursului de schimb) la 15%. Intre timp, pentru a impiedica fluctuatii importante de schimb valutar intre monedele europene si in vederea eliminarii devalorizarilor competitive, guvernele Uniunii Europene decid sa relanseze proiectul de uniune monetara veritabil si sa introduca o moneda unica.

In cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conducatorii Uniunii Europene adopta un plan in trei faze in favoarea unei uniuni economice si monetare . Acest plan devine parte componenta a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeana, adoptat de catre Consiliul European in decembrie 1991.

II. Uniunea economica si monetara (UEM)

(a) Cele trei faze

Prima faza, care debuteaza la 1 iulie 1990, implica:

• libertate totala de circulatie a capitalurilor in cadrul Uniunii (anularea controlului de schimburi valutare);
• sporirea mijloacelor destinate inlaturarii dezechilibrelor intre regiunile europene (fonduri structurale);
• convergenta economica, prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor economice ale statelor membre.

A doua faza debuteaza la 1 ianuarie 1994. Aceasta prevede:

• infiintarea Institutului Monetar European (IME) la Frankfurt; IME este compus din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor membre UE;
• independenta bancilor centrale nationale;
• reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare.

A treia etapa reprezinta nasterea monedei euro. La 1 ianuarie 1999, 11 tari adopta moneda euro, care devine astfel moneda comuna a Austriei, Belgiei, Finlandei, Frantei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, Tarilor de Jos, Portugaliei si Spaniei. (Grecia li se alatura la 1 ianuarie 2001). Incepand din acest moment, Banca Centrala Europeana inlocuieste IME, devenind responsabila de politica monetara, care este definita si pusa in aplicare in euro.

La 1 ianuarie 2002, bancnotele si monedele euro sunt puse in circulatie in aceste 12 tari din zona euro. Doua luni mai tarziu, monedele nationale sunt retrase din circulatie. Din acest moment, euro este singura moneda care poate fi utilizata in toate tranzactiile bancare si operatiunile cu numerar, in cadrul tarilor facand parte din zona euro, care reprezinta mai mult de doua treimi din populatia UE.

(b) Criteriile de convergenta

Fiecare stat membru trebuie sa intruneasca un numar de cinci criterii de convergenta pentru a ajunge in faza a treia. Acestea sunt:

stabilitatea preturilor: rata inflatiei nu poate depasi cu mai mult de 1,5% ratele medii de inflatie ale celor trei state membre cu cea mai scazuta rata de inflatie;

rata dobanzilor: rata dobanzilor pe termen lung nu poate varia cu mai mult de 2% in raport cu ratele dobanzilor medii ale celor trei state membre cu cea mai scazuta rata de inflatie;

deficitele: deficitele bugetare nationale trebuie sa fie sub 3% din PNB;

datoria publica: nu poate depasi 60% din PNB;

stabilitatea cursului de schimb: ratele de schimb trebuie sa ramana in limitele marjei de fluctuatie autorizate pentru cei doi ani anteriori.

Euro: Moneda unica a peste 310 milioane de cetateni ai UE.

(c) Pactul de Stabilitate si de Crestere

Consiliul European a adoptat Pactul de Stabilitate si de Crestere in iunie 1997. Acesta a reprezentat un angajament permanent de stabilitate bugetara, permitand sanctionarea financiara a unui stat membru din zona euro care se expunea unui deficit bugetar mai mare de 3%. Fiind considerat ulterior prea strict, Pactul a fost revizuit in martie 2005.

(d) Eurogrupul

Eurogrupul reprezinta reuniunea informala a ministrilor de finante ai statelor membre din zona euro. Aceste intalniri au ca scop o mai buna coordonare a politicilor economice, monitorizarea politicilor bugetare si financiare ale statelor din zona euro, precum si reprezentarea monedei euro in forumurile monetare internationale

(e) Noile state membre si UEM

Noile state membre urmeaza sa adopte moneda euro in momentul in care vor indeplini criteriile necesare. Slovenia este primul dintre noile state membre de la extinderea din 2004 care a facut acest lucru si care s-a alaturat zonei euro la 1 ianuarie 2007, fiind urmata, un an mai tarziu, de Cipru si Malta.