PROFITUL

PROFITUL

In conditii normale de activitate, din incasarile obtinute, intreprinderile isi recupereaza costurile de productie si obtin si un plus de bani, denumit profit.

Conform abordarii neoclasice si contemporane, profitul este venitul care se cuvine capitalului, in baza contributiei lui la activitatea economica. Izvorul profitului il constituie randamentul capitalului, capacitatea sa de a spori productia la a carei realizare participa.

Profitul este castigul, avantajul realizat sub forma baneasca dintr-o activitate economica, ce revine proprietarului de capital folosit in activitatea economica respectiva.

1. Marimea si dinamica profitului

Indicatorii cu ajutorul carora poate fi pusa in evidenta marimea profitului sunt: masa profitului si rata profitului.

Masa profitului (Pr) este suma totala dobandita sub forma de profit de catre un agent economic, stabilita ca diferenta intre pretul de vanzare si cost sau ca diferenta intre venituri si costuri.

Pr = pret - cost

Masa profitului obtinut este o dovada a rentabilitatii firmei. Cunoscand numai aceasta masa, nu se stie nimic insa despre gradul rentabilitatii, despre nivelul fructificarii economice a capitalului investit. Acest nivel se dezvaluie prin determinarea marimii relative a profitului, adica a ratei profitului (pr'). Aceasta se calculeaza ca raport procentual intre masa profitului pe de o parte si capitalul folosit, cifra de afaceri sau costurile de productie pe de alta parte, conform relatiilor:

Marimea ratei profitului difera de la un mod de calcul la altul, pentru ca numitorii fractiei sunt diferiti. Cea mai adecvata scopului urmarit, cunoasterii gradului de valorificare a capitalului, este prima formula; fara a fi perfecta, ea corespunde cel mai bine conceptului de rata a profitului, pentru ca are la numitor marimea capitalului avansat.

Atat marimea cat si dinamica ratei profitului sunt influentate de numerosi factori:

1. Costul productiei - orice scadere a costului va determina o reducere a profitului, in conditiile in care ceilalti factori raman nemodificati; orice reducere a costului va determina cresterea profitului.

2. Pretul bunurilor si serviciilor - orice crestere a pretului va determina cresterea profitului, in conditiile in care ceilalti factori raman constanti; daca pretul se reduce, profitul se va reduce.

3. Volumul productiei - influenta volumului productiei asupra profitului este pozitiva, atat timp cat este dimensionat in raport cu cererea solvabila, astfel incat sa asigure, in conditiile pretului unitar stabilit pe piata libera, realizarea unor incasari care sa depaseasca costurile de productie permitand obtinerea de profit.

4. Structura productiei - aceasta reprezinta ansamblul sortimentelor produse de unitatea economica. La un volum dat al productiei si la o anumita calitate a fiecarei marfi, in scopul obtinerii unui profit cat mai mare, unitatea economica va alege acele marfuri care se vand mai repede, sunt mai rentabile.

5. Calitatea productiei - conditioneaza marimea masei profitului prin aceea ca produsele de calitate superioara au profit si pret de vanzare mai mari, se vand mai repede.

In practica, incidentele generate de volumul, structura si calitatea productiei se interfereaza si se suprapun, ele putand fi sau nu convergente.

6. Viteza de rotatie a capitalului - cu cat viteza de rotatie a capitalului este mai mare, adica timpul destinat aprovizionarii, activitatii economice si vanzarii marfurilor este mai scurt, cu atat mai repede firma va obtine profit. Evident, unitatea economica va fi interesata ca in decursul unui an sa realizeze un numar de rotatii cat mai mare.

2. Maximizarea profitului

A maximiza profitul inseamna a obtine cea mai mare suma posibila de profit, cu un capital de marime data intr-un interval oarecare de timp.

Vom trata maximizarea profitului pe o perioada scurta, in care cel putin unul din factorii de productie este invariabil, si pe perioada lunga, in care toti factorii de productie se pot modifica din punct de vedere cantitativ si calitativ.

Perioada scurta

Teoretic, la volumul optim de productie se ajunge prin asocierea la capitalul unitatii, care are o marime constanta, a unui numar in crestere de lucratori.

Operatiunea de adaugare a noi lucratori se opreste in punctul in care ultimul lucrator angajat produce o valoare noua, egala cu costul intrebuintarii lui. Altfel spus, productia trebuie sa creasca pana in punctul in care incasarea marginala, rezultata din vanzarea productiei ultimului lucrator este egala cu costul marginal, cu salariul platit acestuia.

Daca se produc mai multe bunuri, costurile vor creste iar profitul va scadea, pentru ca lucratorii, dincolo de punctul egalitatii dintre incasarea marginala si costul marginal, furnizeaza intreprinderii mai putina valoare decat incaseaza de la ea sub forma de salariu.

Sporirea productiei pana in punctul egalitatii mentionate coincide si cu minimizarea costurilor medii.

Practic insa, cel mai frecvent, intreprinderile au ca baza de referinta in elaborarea strategiilor si tacticilor lor, nu calculul marginalist, ci calculul contabil al costului mediu.

Perioada lunga

In aceasta situatie, sarcina intreprinderii nu mai este de a ajusta un factor de productie variabil cu unul fix, pentru a decide asupra productiei optime, ci de a alege, din mai multe metode de productie posibile, pe cea mai eficace. Aceasta alegere impune atat cunoasterea randamentelor fizice ale diverselor procedee de productie, cat si a preturilor factorilor de productie.

Alegerea variantei optime nu este prea dificila, in sine, dar promovarea ei este de mare complexitate, caci conduce la modificari in structurile organizatorice, in diviziunea interna a muncii, in calificarea personalului, in sistemele de aprovizionare si de desfacere, etc.

Alegerea variantei optime de productie poate sa vizeze inscrierea intreprinderii in aceeasi sfera de activitate, sau intr-o noua sfera. Intreprinderea are posibilitatea sa decida daca va continua productia exclusiv in vechea ramura sau partial in ea, partial intr-una noua. In anumite conditii, firma poate sa se deplaseze (sa investeasca) intregul capital intr-una noua sau in mai multe. Pe perioada lunga de timp, in scopul maximizarii profitului, se poate proceda in consecinta la migrarea intersectoriala a capitalului.