SOCIETATEA COMERCIALA- SISTEM COMPLEX AL ECONOMIEI DE PIATA

SOCIETATEA COMERCIALA- SISTEM COMPLEX AL ECONOMIEI DE PIATA

DEFINIREA SOCIETATII COMERCIALE SI ESENTA ECONOMICO- SOCIALA A ACESTEIA

Societatea comerciala este o veriga organizatorica in cadrul careia se desfasoara activitati economico-sociale specifice unei ramuri, subramuri, sau sectoare de activitate avand drept scop realizarea unor obiective prestabilite. Ca entitate economica distincta, societatea comerciala, intreprinderea sau firma este cadrul reuniunii factorilor de productie (materiali, umani si banesti) si ai informatiilor (tehnice, economice, sociale etc.), in vederea realizarii de produse finite si semifabricate, executarii de lucrari sau activitati specifice sau/si prestari de servicii, in vederea valorificarii acestora pe piata.

Potrivit unei definitii pe care o insusim, "societatea comerciala este o unitate fizica si juridica de fapt si de drept, care dispune de un patrimoniu propriu, pe baza caruia are posibilitatea adoptarii autonome a deciziilor vizand organizarea si desfasurarea activitatilor economico-sociale ce fac obiectul esentei sale si a contractarii unei diversitati de relatii economice cu tertii, in scopul obtinerii de profit si in conditiile asumarii deliberate a unei pluralitati de riscuri si obligatii." ¹

Denumirea de societate comerciala pentru o parte din agentii economici din Romania reprezinta o revenire la legislatia si terminologia romaneasca interbelica, fiind instituita prin doua legi organice si anume:

Legea privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale (Legea nr. 15/1990, publicata in M.O. nr.98/1990);

Legea privind societatile comerciale (Legea nr.31/1990, publicata in M.O. nr.126-127/1990);[1]

Termenul de "societate" are doua sensuri :[2]

pe de o parte, acesta desemneaza contractul prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun , cu scopul de a imparti foloasele sau pentru a beneficia de economia ce ar rezulta din aceasta asociere (cu exceptia societatilor cu raspundere limitata care se constituie de o singura persoana), contract care este actul constitutiv al societatii;

pe de alta parte, prin intermediul sau se desemneaza persoana juridica, cunoscuta si sub denumirea de persoana morala, careia i se atribuie bunurile puse in comun si care e investita cu capacitate juridica de a actiona in numele si in interesul colectivitatii.

In limbajul uzual de specialitate, prin notiunea de "societate" este desemnata in general persoana juridica, in timp ce actul constitutiv al acesteia este denumit "contract de societate".

Reunind cele doua sensuri, se poate compune urmatoarea definitie: "societatea comerciala este acea persoana juridica (rationalizata), creata in temeiul unui contract de societate, prin care doua sau mai multe persoane fizice sau/ si juridice convin ca prin aporturi individuale subscrise si depuse sa constituie un fond social comun din a carui exploatare, prin savarsirea de acte si/sau fapte de comert sa obtina un profit pe care sa-l imparta conform invoielii intre ele".

Nu se incadreaza in aceasta definitie societatile cu raspundere limitata infiintate de o singura persoana (potrivit art. 210 din legea privind societatile comerciale nr.31/1990), in cazul caruia nu se constituie un capital social, ci unul individual, care reprezinta proprietatea integrala a intreprinzatorului (sau a "asociatului unic" cum se spune actualmente la noi, folosindu-se o expresie neinspirata) .[4]

In tarile cu economie dezvoltata pentru desemnarea acestei entitati economico-sociale complexe se folosesc termenii de firma ( "firm" ), intreprindere (" enterprise" ) sau companie ("company"), deoarece acestia au

o sfera de cuprindere mai larga decat termenul de societate comerciala- care desemneaza indeosebi dimensiunea comerciala a acestui gen de agent comercial. Avand in vedere acest aspect si in literatura din Romania se folosesc termenii de firma sau intreprindere prin care se desemneaza "un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerinte juridice , economice, tehnologice, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate in produse si servicii, in vederea obtinerii unui venit net sau profit , de regula cat mai mare".

Esenta economico-sociala a firmei, intreprinderii, companiei sau societatii comerciale rezulta din unitatea pe care aceasta o realizeaza intre factorul subiectiv si cel obiectiv al economiei, adica intre elementele umane (fondatorii, managerii si diversele categorii de salariati lucratori) si elementele materiale si banesti (factorii materiali ai productiei si mijloacele banesti), in conditiile utilizarii unei multitudini de informatii tehnice (vizand tehnologiile si retelele de fabricatie, variantele constructive, materialele utilizate etc.), economice (costul fabricilor de productie, segmentul de piata si nivelul cererii, amploarea si intensitatea concurentei, rata profitabilitatii, presiunea fiscala etc.). De aici rezulta ca, societatea comerciala (sau asimilatele sale ) reprezinta un sistem mixt de relatii obiective si subiective, cu contradictiile inerente ce decurg din acest fapt.

Societatii comerciale ii revin urmatoarele functii:

functia de organizare, care presupune stabilirea unei structuri interne, numirea organelor de conducere si de control, precizarea modului de alcatuire;

functia de concentrare a capitalului necesar unei activitati profitabile - astfel volumul capitalului social se dimensioneaza de fondatori in raport cu obiectul de activitate sau conditiile impuse de lege. Aceasta functie se manifesta si pe parcursul functionarii, transformarii, fuzionarii sau divizarii societatii comerciale;

functia de garantare a creditului - prin intermediul capitalului social;

functia de satisfacere a interesului economic si social al asociatilor;

functia lucrativa care deosebeste societatea comerciala de alte forme de asociere si presupune realizarea unor activitati specifice.

Obiectivele majore ale unei societati comerciale integrata intr-o economie concurentiala de piata vizeaza:

realizarea unei anumite cifre de afaceri, obtinuta dintr-un anumit volum de productie , lucrari, servicii sau diverse activitati;

acoperirea unui anumit segment de piata, din tara/strainatate ; diversificarea productiei sau activitatilor , in conditiile cresterii calitatii acestora si a promptitudinii realizarii lor, in vederea consolidarii pozitiei in cursul economiei de piata;

obtinerea unui anumit profit, intemeiat pe o rata crescatoare a profitului.

Abordata ca sistem , societatea comerciala se caracterizeaza prin mai multe trasaturi definitorii:

a)             Societatea comerciala este un sistem complex, deoarece reuneste o varietate de resurse umane, materiale si banesti.

Resursele umane sunt constituite din ansamblul subiectilor care desfasoara activitati in interiorul societatii comerciale sau in legatura cu aceasta. Acesti subiecti se diferentiaza intre ei in functie de nivelul de pregatire al specialitatii si al postului ocupat, vechime, sex, varsta.

Resursele materiale sunt concretizari exprese ale factorilor de productie , cuprinzand materiile prime, materialele combustibile, masinile utilaje, cladirile si alte imobilizari corporale si necorporale utilizate in activitatea societatilor comerciale;

Resursele banesti sunt reprezentate de disponibilitatile societatii comerciale in conturile deschise la banci, precum si de numerarul din propria casierie, care impreuna formeaza trezoreria societatii comerciale.

b)             Societatea comerciala este un sistem socio-economic, intrucat colectivele de salariati care o compun desfasoara procese de munca generatoare ale " substantei economice" incorporata in produsele, lucrarile, serviciile si/sau activitatile realizate. In acest context, calitatea resurselor umane de a fi principalele producatoare de noi valori le confera o pozitie centrala in cadrul societatii comerciale. De aceasta realitate trebuie sa se tina seama in proiectarea si desfasurarea activitatilor economice, intrucat eficacitatea realizarii resurselor umane are implicatii in cadrul fiecarei societati comerciale, precum si asupra economiei nationale in ansamblul sau.

De fapt, potentialul si calitatea rezultatelor unei economii nationale depind in mare masura de capacitatea factorului uman de a realiza proiectarea si functionarea unui numar cat mai mare de societati comerciale care sa furnizeze produse, lucrari si servicii de buna calitate, la costuri si preturi acceptabile si in concordanta cu cerintele ce se manifesta pe piata interna si pe cea externa.

De aceea, apreciem ca societatea comerciala este veriga in care se concentreaza la modul concret trecutul, prezentul si viitorul activitatii social-economice a omului. De aici decurg importanta si implicatiile activitatilor desfasurate in cadrul societatilor comerciale pentru toate celelalte subsisteme care formeaza macrosistemul economico-social, precum si calitatea acestuia ca intreg.

c)             Societatea comerciala este un sistem cibernetic deschis , ca urmare a faptului ca se afla in relatii continue si pe multiple planuri cu alte societati comerciale, ce compun macrosistemul economico-social.

Aceste caractere se manifesta prin fluxurile de intrare reprezentate de ansamblul resurselor materiale, umane si banesti, precum si a informatiilor implicate in realizarea productiei economice si prin fluxurile de iesire spre/in mediul economico-social ambiant, constituite din produse, lucrari, servicii si informatii.

d)            Societatea comerciala este un sistem organic adaptiv intrucat evolueaza si se schimba permanent, ca urmare a influentei unei pluralitati de factori endogeni si exogeni. In acest fel societatile comerciale diligente de adapteaza atat la exigentele evolutiei pietei , cat si la cerintele generate de dinamica sustinuta a resurselor si informatiilor incorporate in propria activitate. Totodata, prin fluxurile sale de iesire, societatea comerciala exercita influente generatoare de modificari in cadrul mediului economico-social ambiant.

TIPOLOGIA SOCIETATILOR COMERCIALE CE SE POT INFIINTA IN ROMANIA

Tipologia societatilor comerciale din economia romaneasca contemporana poate fi reprezentata utilizand diferite criterii.

Astfel, in functie de tipul de organizare si de intinderea raspandirii lor, in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 societatile comerciale romanesti se pot constitui in una din urmatoarele modalitati:

societati in nume colectiv (S.N.C.), ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor;

societati in comandita simpla (S.C.S.), ale caror obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aporturilor lor.

societatea in comandita pe actiuni (S.C.A.), al carei capital social este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Comanditarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor.

societati pe actiuni (S.A.), ale caror obligatii sunt garantate cu patrimoniul social. Actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor.

societati cu raspundere limitata (S.R.L.), ale caror obligatii sunt garantate numai cu patrimoniul social, obligatia asociatilor se rezuma la plata partilor sociale subscrise.

Daca avem in vedere forma de proprietate asupra capitalului social, societatile comerciale se clasifica in: societati comerciale cu capital de stat, societati comerciale cooperatiste, societati comerciale private (particulare), societati comerciale mixte, in cadrul carora se imbina capitaluri aflate in diverse forme de proprietate din tara si/sau din strainatate.

Daca avem in vedere obiectul de activitate, distingem societati comerciale de productie, societati comerciale care asigura distributia si circulatia bunurilor, societati comerciale a caror activitate consta in prestarea de servicii sau executarea de lucrari.

De asemenea, societati comerciale se clasifica in functie de domeniul activitatii lor in: societati comerciale industriale, agricole, de transporturi, de constructii, de alimentatie publica, de turism etc.

Dupa natura asocierii exista: societati de persoane, care se constituie dintr-un numar mic de persoane, pe baza cunoasterii si increderii reciproce si societati de capitaluri, care se constituie dintr-un numar mare de asociati impus de nevoia acoperirii cu capital social.

In functie de intinderea raspandirii, distingem societati comerciale in care asociatii raspund nelimitat si societati comerciale in care asociatii au o raspundere limitata.

Dupa structura capitalului social, distingem: societati comerciale cu parti sociale, societati comerciale pe actiuni si societati comerciale cu parti interese.

Dupa numarul de persoane din care sunt alcatuite intalnim: societati unipersonale si societati pluripersonale.

In functie de existenta sau inexistenta dreptului de a emite titluri de valori distingem: societati care au dreptul sa emita titluri de valori si societati carora li se interzice emiterea de titluri de valori.

Indiferent de tipul de organizare, forma de proprietate asupra capitalului sau orice alt criteriu de clasificare, prin activitatea pe care o desfasoara, societatile comerciale se integreaza in cadrul proceselor de productie , circulatie si repartitie a produsului intern brut, in legatura cu care se manifesta un sistem complex de relatii banesti. Asemenea relatii se desfasoara in cadrul fiecarei societati comerciale si la intersectia lor cu mediul economico-social ambiant.

Aceste relatii banesti constituie premisa si rezultatul procesului reproductiei economice in cadrul careia se realizeaza P.I.B. Asigurarea continuitatii acestei reproductii presupune circuitul permanent al capitalului, formarea si repartizarea unei pluralitati de fonduri la nivel micro, mezo si macroeconomic. Toate aceste procese genereaza multiple fluxuri banesti ce converg spre societatile comerciale, se desfasoara in cadrul lor si pornesc spre exterior, catre alti agenti economici , catre bugetul public fondurile speciale, asigurarile sociale , asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civica, precum si spre sistemul relatiilor de credit.

SOCIETATEA COMERCIALA- SISTEM ECONOMIC BIO-SOCIAL

Societatea comerciala este un tip de organizatie caracterizata, asa cum bine remarca sociologul Max Weber, prin doua trasaturi specifice: rationalizarea maxima si finalitate restransa.

Ca tip de structura organizationala cu caracter institutional, la activitatea intreprinderilor, a societatilor comune, participarea oamenilor este liber consimtita, dar aceasta este dictata intotdeauna cu necesitate (indiferent de gradul de intelegere sau de interiorizare a acesteia).

Participarea indivizilor la activitatea societatii comerciale este nu numai o modalitate de exprimare a libertatilor de optiune , ci si o modalitate de satisfacere a nevoilor fiziologice , de siguranta, psiho-sociale, de satisfacere a eului si de recunoastere sociala. Din acest motiv, societatea comerciala, mai precis calitatea de membru al acesteia constituie un mijloc important de realizare profesionala si sociala, de afirmare a personalitatii umane.

Dupa C.I. Barnard, intreprinderea apare ca un sistem "cooperativ", in care oamenii colaboreaza deliberat, constient si finalist, iar primele elemente ce definesc acest sistem enumera: comunicarea, vointa de participare, scopul comun , eficienta, decizia, al carei rol este "valorificarea optima a resurselor tehnice, financiare si umane".

Asa cum am mai mentionat anterior, in viziunea economistului O. Nicolescu, prin intreprindere sau firma se desemneaza "un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice, care concep ii desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel mai adesea si mijloace de productie, concretizate in produse sau servicii, in vederea obtinerii unui venit net sau profit, de regula cat mai mare.[6]

Daca aceasta definitie prezinta intreprinderea din perspectiva economica, din punct de vedere sociologic, societatea comerciala constituie obiect de studiu prin faptul ca genereaza un ansamblu coerent de relatii interumane specializate si normate functional, care, pe de o parte exercita o influenta covarsitoare asupra formarii si dezvoltarii personalitatii umane, iar pe de alta parte exercita o influenta covarsitoare in asigurarea stabilitatii si evolutiei intregii societati.

Asadar, societatea comerciala este in acelasi timp o forma de activitate economica, dar si o forma sociala de munca, caracterizata printr-o serie de trasaturi:

a)           societatea comerciala constituie un centru de contabilitate , de contabilizare a unor bunuri, creante, datorii, efectuandu-se in cadrul ei o serie de operatii de cumparare, vanzare, transformare;

b)          societatea comerciala prezinta continuitate si stabilitate, deosebindu-se prin aceste trasaturi de alte forme de organizare (de ex. santierele de constructii). Continuitatea presupune insa o continua mobilitate, flexibilitate si adaptabilitate la noile cerinte ale mediului organizational, social, in care societatea comerciala isi desfasoara activitatea. De asemenea are o serie intreaga de imobile (fonduri fixe), elemente permanente de exploatare, fara de care activitatea nu s-ar putea desfasura.

c)           In cadrul societatii comerciale munca este colectiva, adica este necesar un anumit numar de personal specializat pentru efectuarea diverselor sarcini si functii, personal structurat si organizat dupa anumite reguli si norme de functionare riguros stabilite. Datorita prezentei acestor caracteristici este necesara exercitarea unei autoritati in sensul de coordonare si conducere a participarii fiecarui membru la realizarea obiectivului cerut;

d)          Societatea comerciala se bucura de o relativa autonomie in sensul ca desi se afla in contact continuu cu mediul exterior si este supusa influentelor acestuia, societatea comerciala, prin mijloacele pe care le are la dispozitie (norme, reguli, valori, structura, mijloace materiale, financiare si umane) este capabila sa functioneze autonom, sa se extinda si sa se dezvolte.

Ca sistem bio-social, potrivit definitiei lui Paul Bran, "intreprinderea este un sistem complex , deschis, cuprinzand drept elemente subsisteme vii si nervi, reunite sub influenta unor linii de forta interna ale societatii si ale naturii in general, cu scopul de a pune la dispozitia sa si a societatii entropie joasa (potential economic) sub forma de substanta, energie si informatie incorporate in produse si servicii".

Elementele componente ale intreprinderii ca sistem bio-social sunt: mediul inconjurator, factorul uman, mijloacele de munca, obiectele muncii si informatiile economice, tehnice, sociale, politice etc., utilizate pentru realizarea procesului reproductiei economice.

Pentru a construi un sistem, elementele mentionate anterior trebuie "legate printr-o pluralitate de relatii care formeaza liniile unui camp de forte prezente atat in interiorul sistemului cat si in afara lui , din societate si din ansamblul naturii".

SOCIETATEA COMERCIALA-SISTEM CIBERNETIC DESCHIS

Indiferent de marimea sau talia sa , societatea comerciala poate fi considerata un sistem complex, cu autoreglare, caracterizat printr-un numar mare de subsisteme si elemente care se afla in permanenta interactiune in vederea realizarii obiectivului sistemului, asa cum rezulta din figura urmatoare:

FIG. NR. 1.4. SOCIETATEA COMERCIALA- ca sistem complex, cu autoreglare

Complexitatea acestui sistem este data de diferitele particularitati pe care le-am putea sintetiza in felul urmator: pe langa numarul mare de elemente si subsisteme, sistemele cibernetice economice, de tipul unitatii economice au specificul ca acestea sunt de natura diversa are subsisteme cu componente tehnice: masini, utilaje, instalatii; cu componente umane: lucratori, specialisti, cercetatori folosind o diversificate de resurse: materiale, financiare, umane, asa incat impreuna acestea constituie un sistem organizatoric complex.

O alta caracteristica a societatii comerciale este ca legaturile sale cu mediul imbraca o diversitate de mare forme.

Complexitatea sistemului societatii comerciale este data de faptul ca in cadrul sau se manifesta o interschimbabilitate a componentelor si a factorilor de productie. Aceasta face ca un anumit produs sa fie realizat cu raporturi diferite in ceea ce priveste munca vie si munca materializata.

O alta caracteristica care da caracterul complex este ca sistemul societatii comerciale se dezvolta continuu, ritmul acestuia de dezvoltare e din ce in ce mai accelerat, iar transformarile sunt tot mai mult de ordin calitativ, fiind rezultatul progresului in stiinta si tehnica.

Alta caracteristica este aceea ca oricat de ridicat ar fi gradul de automatizare , sistemele de tipul societatii comerciale se caracterizeaza prin aceea ca factorul uman, omul, ramane forta motrica a intregului sistem.

Ultima caracteristica a sistemului de tip societate comerciala este ca functiile subsistemelor si a elementelor trebuie sa se subordoneze atingerii obiectivului cu caracter general, adica: functia scop a sistemului trebuie sa fie si functia scop a fiecarui subsistem . Criteriile de eficienta prevad ca ceea ce e considerat eficient intr-un sistem trebuie caracterizat ca atare si in prisma ansamblului; exista insa si exceptii.

Din punct de vedere al interventiei conducerii, intrarile sunt de doua categorii: U si F, unde:

U- elemente de intrare stationare, care nu produc influente asupra functionarii sistemului, nu produc modificari. Prin intermediul sistemului informational se transmit informatii, aceste elemente de intrare ( In) catre sistemul conducator.

F-elementele de intrare din aceasta categorie produc schimbari in cadrul sistemului; pot avea influente favorabile sau nefavorabile, in comparatie cu ciclurile anterioare. Tot prin intermediul sistemului informational se transmit informatii (If) catre sistemul conducator.

Ir- simbolizeaza informatiile despre rezultate, care prin intermediul sistemului informational ajung la sistemul conducator si astfel in caz de abateri se intervine in sistemul condus prin intermediul deciziilor (Id).

Ii-simbolizeaza informatii despre functionarea interna a sistemului condus si daca sunt nereguli (se strica sistemul condus) se amplifica sfera informatiilor de decizii, apar decizii pentru functionarea mai buna a sistemului condus.

Interventiile pe care le poate hotari sistemul conducator, caracterizate prin decizii (Id) se impart in doua grupe:

O prima grupa ar consta in diminuarea sau eliminarea efectelor negative pe care le produce influenta mediului asupra sistemului dat. In acest caz insa intalnim doua neajunsuri: astfel de interventii au un caracter limitat si nu permit dezvoltarea societatii comerciale.

A doua grupa de interventii vizeaza adaptarea sistemului propriu la influentele mediului, fie pentru a generaliza influentele favorabile, multiplicand efectele pozitive pentru a compensa efectele defavorabile ale influentelor provenite din mediu. Pentru adaptari succesive sistemul evolueaza continuu asigurandu i-se dezvoltarea in timp.

In figura 1.2 este redat sistemul societatii comerciale ca sistem cibernetico-economic cuprinzand:

-subsistemul efectoriu

-subsistemul de reglare

In cadrul subsistemului efectoriu sunt incluse: intrarile de materii prime si materiale, de mijloace de munca , energie si combustibil, resurse umane, resurse financiare si alte resurse. De asemenea este cuprins ansamblul proceselor de transformare , notate cu A, precum si iesirile din sistem reprezentate de produsele, lucrarile sau cererile realizate de societatea comerciala corespunzator obiectului de activitate.

RESURSE

Subsistemul de reglare cuprinde legatura de culegere a informatiilor despre reactia pietei la iesirile din sistem, blocajul de analiza si comanda (+/-Δ intrari) si legaturi de comanda spre intrari.

In timp ce subsistemul efectoriu este locul de organizare al sectiilor, atelierelor si locurilor de munca, subsistemul de reglare cuprinde serviciile de conducere, inclusiv locul de desfasurare al activitatii financiare.

1.5 CONTINUTUL FUNCTIEI FINANCIAR-CONTABILE A SOCIETATII COMERCIALE

Functiunile societatii comerciale nu trebuie identificate ca domenii izolate, datorita faptului ca acestea sunt caracterizate de elemente interconditionare, ceea ce face ca numai impreuna sa poata crea conditiile pentru o activitate eficienta in cadrul societatii comerciale.

Intr-o societate comerciala intalnim urmatoarele functiuni:

functiunea de cercetare-dezvoltare;

functiunea de productie;

functiunea comerciala;

functiunea financiar-contabila;

functiunea de personal.

Functiunea financiar-contabila cuprinde un ansamblu de activitati prin care se asigura resursele financiare necesare atingerii obiectivelor se realizeaza evidentierea valorica a tuturor fenomenelor economiei; in cadrul societatii comerciale se realizeaza urmarirea modului de obtinere a rezultatelor si cel de utilizare al acestora.

Trasatura principala a majoritatii activitatilor ce dau continut acestei functiuni este aceea ca au un caracter de sinteza si vizeaza societatea comerciala in ansamblul sau. In cadrul functiunii financiar contabile deosebim trei activitati principale: financiara, contabila si controlul financiar de gestiune.

a)      Activitatea financiara

Ansamblul proceselor prin care se determina si se obtin resursele financiare necesare atingerii obiectivelor intreprinderii reprezinta activitatea financiara. In cadrul sau delimitam doua grupe de atributii ce se refera la previzionarea, respectiv executia financiara.

Principalele atributii cu caracter financiar sunt urmatoarele:

1. participarea la elaborarea strategiei si politicii globale a societatii comerciale;

fundamenteaza politica financiara a firmei;

elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli al firmei;

solicita pentru nevoile suplimentare de fonduri ce apar in cursul trimestrului credite de la banci la care au cont;

efectueaza studii si analize necesare cu privire la cifra de afaceri, profit, eficienta fondurilor de productie, evolutia acumularilor banesti, a structurii cheltuielilor materiale si a unor indicatori financiari;

recalculeaza periodic necesarul de mijloace circulante si ia masuri in vederea accelerarii vitezei de rotatie a acestora;

urmareste situatia stocurilor de valori materiale si ia masuri pentru incadrarea in normativul total al mijloacelor circulante;

stabileste preturile si tarifele pentru produsele si serviciile oferite;

asigura efectuarea la termen si in cuantumul stabilit a varsamintelor cuvenite bugetului de stat;

repartizeaza profitul cu respectarea prevederilor legale.

Mutatiile prin care se realizeaza tranzitia la economia de piata in Romania impun intense schimbari in conceperea si exercitarea activitatii financiare:

imprimarea unui pronuntat caracter previzional abordarii financiare, dificil de realizat in conditiile inflatiei;

reconsiderarea arsenalului de metode si tehnici financiare utilizate, tinand cont de liberalizarea parghiilor economice, blocajul financiar, trecerea la activitati bancare pe baze economice;

aprofundarea analizelor economice cu accent asupra celor vizand cash-flow-ul, lichiditatea, creditarea etc.

cresterea vitezei de rotatie a capitalului circulant, element cu influenta majora, adesea determinanta asupra eficientei societatii comerciale.

b)      Contabilitatea

Contabilitatea reuneste ansamblul proceselor prin care se inregistreaza si se evidentiaza valoric resursele materiale si financiare ale societatii comerciale.[7]

Calitatea evidentei contabile care contine un important volum de informatii constituie unul din elementele cheie ce conditioneaza eficacitatea procesului managerial si in primul rind al procesului decizional. Principalele atributii contabile ar fi urmatoarele:

1. asigurarea evidentei analitice si sintetice a materiilor prime si materialelor, a pieselor de schimb, a ambalajelor, a produselor finite din magazii, a obiectelor de inventar, a echipamentelor de productie etc.;

2. asigurarea evidentei realizarilor si rezultatelor economice pe baza intocmirii bilantului contabil si a situatiilor privind principalii indicatori economico-financiari;

3. asigurarea evidentei mijloacelor fixe;

4. organizarea lucrarilor de inventariere;

5. participarea la efectuarea inventarelor;

6. organizarea, clasarea, indosarierea si pastrarea la arhiva a tuturor documentelor care stau la baza operatiilor contabile;

c) Controlul financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune include ansamblul proceselor prin care se verifica respectarea normelor legale cu privire la existenta, integritatea, utilizarea si pastrarea valorilor materiale si banesti cu care firma este dotata.[8]

Scopul executarii controlului financiar este prevenirea, descoperirea si recuperarea pagubelor produse, fiindu-i circumscrise urmatoarele atributii:

1.organizarea si executarea controlului financiar preventiv;

2. organizarea si executarea controlului financiar de fond asupra gospodaririi mijloacelor materiale si banesti.

FACTORUL UMAN ANGAJAT IN ACTIVITATEA SOCIETATII COMERCIALE

Pentru orice societate comerciala, factorul uman a constituit si va constitui principala conditie si suportul de baza al succesului sau. Un aspect esential este tineretea personalului propriu, iar aceasta caracteristica este dublata de dorinta de acumulare a tinerilor salariati, de cunoastere si de afirmare.

Succesele obtinute de firma in ultimul timp au la baza calitatile personalului propriu si in special a celui din conducere.

Personalul de conducere, prin calificarea sa si prin nivelul inalt de competenta a fost cel care, prin infruntarea cu piata si cu clientela a contribuit la consolidarea imaginii societatii comerciale in relatiile cu partenerii de afaceri. Angajatii dovedesc un atasament deosebit fata de societate, se simt in siguranta si protejati, iar realizarile lor profesionale, recunoasterea activitatii lor, repartizarea de responsabilitati reprezinta elementele care consolideaza acest atasament si dezvolta o motivatie pe termen lung. Pentru aceste considerente, factorii responsabili din cadrul societatii comerciale acorda mare atentie cresterii in continuare a gradului de competenta profesionala a tuturor lucratorilor prin initierea si derularea unor programe adecvate si eficiente cu aceste obiective.

Principala directie o constituie dezvoltarea unui sistem propriu de pregatire, care sa poata imbina coerent pregatirea din afara cu cea interna, solicitarile pe niveluri ierarhice, precum si cerintele pregatirii initiale cu cele ale perfectionarii si specializarii.

Una dintre marile preocupari ale conducerii societatii comerciale consta in realizarea unui sistem de productie bine pus la punct, bazat pe cele mai moderne tehnologii informationale, pregatirea utilizatorilor sistemului informatic avand o importanta deosebita.

In acest context se considera ca mutatiile preconizate in domeniul informaticii nu vor fi utilizate decat in masura in care pregatirea personalului va asigura capacitatea acestuia de a folosi corespunzator tehnologia informationala.

Odata ajuns in aceasta faza, personalul societatii comerciale isi va continua mai sigur pe sine, mai eficient si de pe o treapta superioara munca, in conditiile acerbe ale unei economii concurentiale de piata.

SISTEMELE INFORMATICE ALE SOCIETATII S.C. DRUMCO S.A. TIMISOARA

Evolutia societatii a fost si va fi dependenta de cea a tehnologiei informatiei, de progresele pe care societatea le va realiza in acest domeniu.

Sistemele informatice ale societatii asigura evolutia multor procese economico-financiare esentiale, aceste sisteme sunt stabile si au un suport coerent.

Progresele inregistrate au cuprins cele trei domenii ale tehnologiei informatiei: aplicatii software, tehnologia, organizarea si managementul.

In ceea ca priveste aplicatiile soft dezvoltate in cadrul firmei, bilantul este pozitiv si promitator, fortele proprii in domeniul informatiei reusind sa adauge produselor informatice deja consacrate un numar important de alte aplicatii, lucru care poate fi consemnat si in legatura cu sistemul informatic ala altor societati comerciale.

Rezultatele obtinute in urma prelucrarii automate a informatiei au fost conditionate si stimulate de tehnologiile procurate si puse in functiune. Si in acest domeniu bilantul este pozitiv, in sensul ca exista o buna dotare tehnologica.

Sistemul informatic are la baza doua retele de calculatoare legate intre ele. Ambele retele sunt de tip ETHERNET, fiind constituite din cinci tronsoane. Serverul este de tip PRIORIS, dual procesor la 133MHz, avand o capacitate de 16Gb. Cele cinci tronsoane acopera "suprafata" intregii societati comerciale, care e constituita din 70 de calculatoare , o parte de tip 486, la 66 de MGz, iar cealalta parte din calculatoare DIGITAL VENTURIS cu procesoare PENTIUM, la 75 MHz.

In cadrul oficiului de calcul este constituita cea de a doua retea utilizata pentru proiectarea lucrarilor informatice, tot aici fiind instalat si un PRINT SERVER, cu o imprimanta la retea, la care au acces utilizatorii de calculatoare din ambele retele. Toata baza informationala se gaseste pe SERVERE, fiecare utilizator avand acces strict la domeniul si lucrarile pe care le utilizeaza in mod curent.

In viitor, se preconizeaza dezvoltarea bazei informationale, prin dezvoltarea de noi produse soft, prin procurarea de noi calculatoare si prin conceperea de noi aplicatii informatice, care sa corespunda mai bine noilor situatii care vor aparea.