Rezumat executiv
Elementul definitoriu al acestei Strategii Nationale este racordarea
deplina a Romaniei la o noua filosofie a dezvoltarii, proprie Uniunii Europene
si larg impartasita pe plan mondial – cea a dezvoltarii durabile.
Se porneste de la constatarea ca, la sfarsitul primului deceniu al
secolului XXI, dupa o tranzitie prelungita si traumatizanta la democratia
pluralista si economia de piata, Romania mai are de recuperat decalaje
considerabile fata de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu
insusirea si transpunerea in practica a principiilor si practicilor dezvoltarii
durabile in contextul globalizarii. Cu toate progresele realizate in ultimii
ani, este o realitate ca Romania are inca o economie bazata pe consumul
intensiv de resurse, o societate si o administratie aflate inca in cautarea
unei viziuni unitare si un capital natural afectat de riscul unor deteriorari
ce pot deveni ireversibile.
Prezenta Strategie stabileste obiective concrete pentru trecerea,
intr-un interval de timp rezonabil si realist, la modelul de dezvoltare
generator de valoare adaugata inalta, propulsat de interesul pentru cunoastere
si inovare, orientat spre imbunatatirea continua a calitatii vietii oamenilor
si a relatiilor dintre ei in armonie cu mediul natural.
Ca orientare generala, lucrarea vizeaza realizarea urmatoarelor obiective strategice pe termen scurt,
mediu si lung:
Orizont 2013: Incorporarea organica a principiilor si practicilor
dezvoltarii durabile in ansamblul programelor si politicilor publice ale
Romaniei ca stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al tarilor Uniunii
Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativa a Romaniei de nivelul mediu din
acel an al tarilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor
dezvoltarii durabile.
Indeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu
si lung, o crestere economica ridicata si, in consecinta, o reducere
semnificativa a decalajelor economico-sociale dintre Romania si celelalte state
membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care se masoara procesul
de convergenta reala, respectiv produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la
puterea de cumparare standard (PCS), aplicarea Strategiei creeaza conditiile ca
PIB/loc exprimat in PCS sa depaseasca, in anul 2013, jumatate din media UE din
acel moment, sa se apropie de 80% din media UE in anul 2020 si sa fie usor
superior nivelului mediu european in anul 2030.
Se asigura, astfel, indeplinirea obligatiilor asumate de Romania in
calitate de stat membru al Uniunii Europene in conformitate cu Tratatul de
aderare, precum si implementarea efectiva a principiilor si obiectivelor
Strategiei Lisabona si Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reinnoite a UE
(2006).
Textul este structurat in 5 parti:
Partea I prezinta cadrul conceptual, defineste notiunile cu care se
opereaza, descrie principalele repere ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila
reinnoite a UE (2006), stadiul actual al procesului de elaborare a
indicatorilor de baza ai dezvoltarii durabile si masurile relevante intreprinse
de Romania in perioada de pre- si post-aderare.
Partea II contine o evaluare a situatiei actuale a capitalului natural,
antropic, uman si social din Romania. Aceasta abordare este conforma cu
ultimele recomandari (mai 2008) ale Grupului de Lucru combinat al Oficiului de
Statistica al UE (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) si
Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) privind masurarea
performantelor dezvoltarii durabile in functie de evolutia celor patru forme de
capital.
Partea III infatiseaza o viziune de perspectiva, stabilind obiective
precise pe cele trei orizonturi de timp, urmarind strict logica provocarilor
cheie si a temelor inter-sectoriale, asa cum sunt formulate in Strategia pentru
Dezvoltare Durabila a UE reinnoita.
Partea IV analizeaza problemele specifice cu care se confrunta Romania
si stabileste tinte pentru accelerarea procesului de trecere la modelul de
dezvoltare durabila, concomitent cu reducerea si eliminarea decalajelor
existente in raport cu nivelul mediu de performanta al celorlalte state membre
ale Uniunii Europene.
Partea V contine recomandari concrete privind crearea si modalitatile
de functionare ale cadrului institutional menit sa asigure implementarea,
monitorizarea si raportarea asupra rezultatelor Strategiei Nationale pentru
Dezvoltare Durabila revizuite. Propunerile tin seama de experienta si
practicile statornicite in celelalte state membre ale UE si vizeaza adoptarea
unor solutii novatoare, adaptate la conditiile specifice ale Romaniei, privind
responsabilizarea autoritatilor publice si implicarea activa a factorilor
sociali in realizarea obiectivelor dezvoltarii durabile.
In
completarea obiectivelor ce deriva din strategiile, planurile si programele
nationale de dezvoltare, Strategia stabileste directiile principale de actiune
pentru insusirea si aplicarea principiilor dezvoltarii durabile in perioada
imediat urmatoare:
·
Corelarea rationala a obiectivelor
de dezvoltare, inclusiv a programelor investitionale, in profil inter-sectorial
si regional, cu potentialul si capacitatea de sustinere a capitalului natural;
·
Modernizarea accelerata a
sistemelor de educatie si formare profesionala si de sanatate publica, tinand
seama de evolutiile demografice nefavorabile si de impactul acestora asupra
pietei muncii;
·
Folosirea celor mai bune tehnologii
disponibile, din punct de vedere economic si ecologic, in deciziile
investitionale din fonduri publice pe plan national, regional si local si
stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea
ferma a criteriilor de eco-eficienta in toate activitatile de productie sau
servicii;
·
Anticiparea efectelor schimbarilor
climatice si elaborarea atat a unor solutii de adaptare pe termen lung, cat si
a unor planuri de masuri de contingenta inter-sectoriale, cuprinzand portofolii
de solutii alternative pentru situatii de criza generate de fenomene naturale
sau antropice;
·
Asigurarea securitatii si
sigurantei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale Romaniei
in privinta dezvoltarii productiei agricole, inclusiv a produselor organice;
corelarea masurilor de crestere cantitativa si calitativa a productiei agricole
in vederea asigurarii hranei pentru oameni si animale cu cerintele de majorare
a productiei de biocombustibili, fara a face rabat de la exigentele privind
mentinerea si sporirea fertilitatii solului, biodiversitatii si protejarii
mediului;
·
Necesitatea identificarii unor
surse suplimentare de finantare, in conditii de sustenabilitate, pentru
realizarea unor proiecte si programe de anvergura, in special in domeniile infrastructurii,
energiei, protectiei mediului, sigurantei alimentare, educatiei, sanatatii si
serviciilor sociale;
·
Protectia si punerea in valoare a
patrimoniului cultural si natural national; racordarea la normele si
standardele europene privind calitatea vietii sa fie insotita de revitalizarea,
in modernitate, a unor moduri de vietuire traditionale, in special in zonele
montane si cele umede.
Obiectivele formulate in Strategie, in urma dezbaterilor la nivel
national si regional, vizeaza mentinerea, consolidarea, extinderea si adaptarea
continua a configuratiei structurale si capacitatii functionale ale capitalului
natural ca fundatie pentru mentinerea si sporirea capacitatii sale de suport
fata de presiunea dezvoltarii sociale si cresterii economice si fata de
impactul previzibil al schimbarilor climatice.
Prezenta Strategie propune o viziune a dezvoltarii durabile a Romaniei
in perspectiva urmatoarelor doua decenii, cu obiective care transced durata
ciclurilor electorale si preferintele politice conjuncturale.
In paralel cu urmarirea aplicarii prevederilor prezentei Strategii,
mecanismele executive si consultative vor incepe, inca din anul 2009, un proces
de re-evaluare complexa a documentelor programatice, strategiilor si
programelor nationale, sectoriale si regionale pentru a le pune de acord cu
principiile si practicile dezvoltarii durabile si cu evolutia dinamica a
reglementarilor UE in materie. Tot in acest cadru se va elabora punctul de
vedere al Romaniei si contributia sa in cadrul procesului de revizuire a
Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE.
Istoricul si metodologia lucrarii
Elaborarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila (SNDD)
intr-o forma revizuita este rezultatul obligatiei asumate de Romania, in
calitate de stat membru al Uniunii Europene, conform obiectivelor convenite la
nivel comunitar si prescriptiilor metodologice ale Comisiei Europene.
Lucrarea reprezinta un proiect comun al Guvernului Romaniei, prin
Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile (MMDD) si al Programului Natiunilor
Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul National pentru Dezvoltare
Durabila, aprobat prin Hotararea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007,
publicata in Monitorul Oficial Nr. 737 din 31 octombrie 2007.
(a)
Pentru derularea proiectului
au fost create urmatoarele structuri
organizatorice si functionale:
·
Consiliul National de Dezbatere Publica,
principalul for deliberativ al procesului de elaborare a Strategiei, cuprinzand
reprezentantii imputerniciti ai principalelor ministere si altor institutii
centrale, ai partidelor politice, patronatelor, sindicatelor, comunitatii
stiintifice si academice precum si ai organizatiilor neguvernamentale
interesate si altor formatiuni ale societatii civile.
Consiliul s-a intrunit in sesiuni lunare pentru a discuta versiunile
succesive ale proiectului de Strategie, pe tot parcursul elaborarii acestuia.
Observatiile, sugestiile si recomandarile formulate in cadrul
sedintelor Consiliului, precum si cele transmise ulterior, in scris, au fost
luate in considerare in cadrul lucrarilor Grupului de Redactare si incorporate
in versiunea finala a proiectului de Strategie.
Lucrarile Consiliului National au fost deschise participarii
mijloacelor de informare in masa si au fost reflectate in presa scrisa si
audio-vizuala.
·
Consiliile Consultative Regionale s-au
intrunit de doua ori in fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare ale
Romaniei (in martie si, respectiv, mai 2008) cu participarea reprezentantilor
autoritatilor publice locale, formatiunilor asociative, partidelor politice,
unitatilor de invatamant superior si cercetare, comunitatii de afaceri,
camerelor de comert si industrie, sindicatelor, asociatiilor profesionale,
organizatiilor neguvernamentale si ai mass media.
Observatiile formulate in acest cadru au fost examinate de Grupul de
Redactare si incorporate in versiunea finala a proiectului de Strategie.
·
Consiliul Stiintific, constituit sub egida
Academiei Romane si alcatuit din membri titulari sau corespondenti ai
Academiei, a reprezentat forul de avizare a continutului proiectului de Strategie din punctul de vedere al
acuratetei stiintifice.
·
Grupul de Redactare, format din specialisti cu
competente profesionale recunoscute, a elaborat cadrul conceptual, sumarul
tematic si versiunile succesive ale proiectului de Strategie in vederea
prezentarii spre dezbatere Consiliului National, Consiliilor Regionale si
Consiliului Stiintific, a analizat comentariile rezultate din deliberarile si
consultarile publice, precum si contributiile scrise primite din partea
diferitelor institutii, asociatii, grupuri sau persoane interesate si le-a
integrat in versiunea finala a proiectului de text.
·
Grupurile de lucru s-au constituit la nivelul
ministerelor si agentiilor guvernamentale pentru furnizarea informatiilor
necesare procesului de elaborare a Strategiei. Datele folosite in versiunea
finala a Strategiei au fost verificate si actualizate pe parcurs, cu sprijinul
Comisiei Nationale de Prognoza si Institutului National de Statistica.
·
Activitatile de secretariat au
fost asigurate, in baza Memorandumului de Intelegere incheiat intre Ministerul
Mediului si Dezvoltarii Durabile si Programul Natiunilor Unite pentru
Dezvoltare – Romania, de catre:
Secretariatul operational constituit in cadrul MMDD, cu sarcina de a coordona raporturile cu autoritatile
administratiei centrale si locale si cu ceilalti parteneri si de a intretine si
pastra corespondenta oficiala legata de desfasurarea proiectului, si
Secretariatul tehnic constituit la Centrul National pentru Dezvoltare Durabila/PNUD, avand
ca atributii formularea termenilor de referinta si selectarea personalului
implicat in realizarea proiectului, organizarea procesului de dezbatere publica
si asigurarea logistica a acestuia.
(b) Cadrul metodologic pentru derularea proiectului a fost stabilit in acord cu recomandarile
Comisiei Europene si cu practica PNUD.
In prima faza a fost elaborat cadrul conceptual, materializat intr-un
proiect de sumar care a fost apoi extins prin includerea principalelor teze
care urmau sa fie dezvoltate in fiecare capitol.
Paralel, a fost alcatuit un inventar al principalelor surse documentare
privind principiile, obiectivele si directiile de actiune pentru implementarea
dezvoltarii durabile, cuprinzand documentele oficiale relevante ale
Organizatiei Natiunilor Unite, Uniunii Europene, precum si strategiile sau
planurile nationale si programele operationale sectoriale ale Romaniei.
In faza urmatoare, Grupul de Redactare a elaborat, pe specialitati,
variantele preliminare ale capitolelor lucrarii, care au fost apoi completate
si corelate cu datele obtinute de la institutiile guvernamentale pentru a
asigura complementaritatea si coerenta textului in ansamblu.
Comentariile si observatiile formulate pe parcursul dezbaterilor
publice precum si cele primite in scris de la institutii, asociatii sau
persoane interesate au fost incorporate, in urma analizei efectuate in cadrul
Grupului de Redactare, in versiunea finala a proiectului de Strategie.
Toate documentele relevante pentru elaborarea Strategiei (versiunile
succesive ale textului de proiect, sursele documentare, minutele sedintelor
Consiliului National de Dezbatere Publica, Consiliilor Consultative Regionale,
Consiliului Stiintific si Grupului de Redactare, contributiile scrise si
comentariile primite din partea institutiilor si persoanelor interesate) au
fost afisate pe site-ul Internet al proiectului.
Adresele de contact (la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile,
Centrul National pentru Dezvoltare Durabila si agentia de presa EurActiv),
pentru colectarea eventualelor contributii scrise, au fost aduse la cunostinta
publicului prin intermediul mijloacelor de informare in masa.
Paralel cu finalizarea textului proiectului de Strategie s-a realizat
versiunea in limba engleza, in vederea obtinerii de consultanta externa informala
inainte de prezentarea oficiala a documentului la Comisia Europeana. In aceasta
forma, inca nedefinitivata, proiectul de Strategie pentru Dezvoltare Durabila a
Romaniei a fost prezentat in cadrul sesiunii sectiunii europene a Clubului de
la Roma (Bucuresti, 23-24 mai 2008).
(c)
Pentru a ilustra amploarea mecanismului participativ in procesul
de elaborare a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei sunt
relevante urmatoarele cifre:
·
Numar de dezbateri la nivel
national: 5.
·
Numar de dezbateri la nivel
regional: 16.
·Sedinte ale Consiliului Stiintific: 3.
·Intruniri ale Grupului de Redactare in plen sau pe sectiuni tematice:
21.
· Intalniri ale coordonatorilor Grupului de Redactare cu reprezentanti ai
autoritatilor publice, partidelor politice, asociatiilor patronale sau
profesionale, federatiilor sindicale, organizatiilor neguvernamentale, precum
si cu alte grupuri sau persoane interesate: 39.
·Numarul de participanti la sesiunile de dezbatere publica la nivel
national, in medie pe fiecare sedinta: 104.
· Numarul total de participanti la sesiunile de dezbatere publica la
nivel regional: 599.
·
Numarul total de interventii in
sesiunile de dezbatere publica nationale si regionale: 143.
· Numarul de contributii/observatii/comentarii scrise primite pe marginea
proiectului de Strategie: 291.
·
Numarul de accesari ale
website-ului dedicat al proiectului www.strategia.ncsd.ro:
in medie 550 pe saptamana in perioada noiembrie 2007 – septembrie 2008.
· Numarul de versiuni supuse dezbaterii publice: 6; numarul total de
variante revizuite ale versiunilor succesive 41.
Partea I. Cadrul conceptual
1. Introducere: Definitii necesare
Conceptul de dezvoltare durabila (sustenabila) s-a cristalizat in timp,
pe parcursul mai multor decenii, in cadrul unor dezbateri stiintifice
aprofundate pe plan international si a capatat valente politice precise in
contextul globalizarii.
In istoria recenta, prima semnalare a faptului ca evolutiile economice
si sociale ale statelor lumii si ale omenirii in ansamblu nu mai pot fi
separate de consecintele activitatii umane asupra cadrului natural s-a facut in
raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat Limitele cresterii (Raportul Meadows). Documentul sintetiza datele
privind evolutia a cinci parametri (cresterea populatiei, impactul
industrializarii, efectele poluarii, productia de alimente si tendintele de
epuizare a resurselor naturale), sugerand concluzia ca modelul de dezvoltare practicat in acea perioada nu poate fi sustinut pe
termen lung.
Problematica raporturilor dintre om si mediul natural a intrat in
preocuparile comunitatii internationale incepand cu prima Conferinta a ONU
asupra Mediului (Stockholm, 1972) si s-a concretizat in lucrarile Comisiei
Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, instituite in 1985. Raportul acestei
Comisii, prezentat in 1987 de G. H. Bruntdland si intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima
definitie acceptata a dezvoltarii durabile ca fiind „o dezvoltare care
satisface nevoile generatiei actuale fara a compromite sansele viitoarelor
generatii de a-si satisface propriile nevoi”. Conceptul de dezvoltare durabila
reprezinta rezultatul unei abordari integrate a factorilor politici si
decizionali, in care protectia mediului si cresterea economica pe termen lung
sunt considerate complementare si reciproc dependente.
De la acest punct, problemele
complexe ale dezvoltarii durabile au capatat o dimensiune politica globala,
fiind abordate la cel mai inalt nivel la Conferinta Mondiala pentru Mediu si
Dezvoltare Durabila de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Speciala a
Adunarii Generale ONU si adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) si la
Conferinta Mondiala pentru Dezvoltare Durabila de la Johannesburg (2002). S-au
conturat, astfel, programe concrete de actiune la nivel global si local (Agenda
21 Locala) conform dictonului „sa gandim global si sa actionam local”.
In cadrul acestui proces au fost adoptate o seama de conventii
internationale care stabilesc obligatii precise din partea statelor si termene
stricte de implementare privind schimbarile climatice, conservarea
biodiversitatii, protejarea fondului forestier si zonelor umede, limitarea
folosirii anumitor produse chimice, accesul la informatii privind starea
mediului si altele, care contureaza un spatiu juridic international pentru
aplicarea in practica a preceptelor dezvoltarii durabile.
Se recunoaste, astfel, ca Terra are o capacitate limitata de a
satisface cererea crescanda de resurse naturale din partea sistemului
socio-economic si de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor.
Schimbarile climatice, fenomenele de eroziune si desertificare, poluarea
solului, apei si aerului, reducerea suprafetei sistemelor forestiere tropicale
si a zonelor umede, disparitia sau periclitarea existentei unui numar mare de specii
de plante si animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerata a resurselor
naturale neregenerabile au inceput sa aiba efecte negative, masurabile, asupra
dezvoltarii socio-economice si calitatii vietii oamenilor in zone vaste ale
planetei.
Conceptul de dezvoltare durabila
are ca premisa constatarea ca civilizatia umana este un subsistem al ecosferei,
dependent de fluxurile de materie si energie din cadrul acesteia, de
stabilitatea si capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaboreaza
pe aceasta baza, precum prezenta Strategie Nationala pentru Dezvoltare Durabila
a Romaniei, urmaresc restabilirea si mentinerea unui echilibru rational, pe
termen lung, intre dezvoltarea economica si integritatea mediului natural in
forme intelese si acceptate de societate.
Pentru Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea
durabila nu este una dintre optiunile posibile, ci singura perspectiva
rationala a devenirii nationale, avand ca rezultat statornicirea unei noi
paradigme de dezvoltare prin confluenta factorilor economici, sociali si de
mediu.
2. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila
Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene
incepand cu anul 1997, prin includerea sa in Tratatul de la Maastricht. In anul
2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare
Durabila a Uniunii Europene, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la
Barcelona, in anul 2002.
In anul 2005, Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a
Strategiei, publicand, in luna februarie, o evaluare critica a progreselor
inregistrate dupa 2001, care puncteaza si o serie de directii de actiune de
urmat in continuare. Documentul a evidentiat si unele tendinte nesustenabile,
cu efecte negative asupra mediului inconjurator, care puteau afecta dezvoltarea
viitoare a Uniunii Europene, respectiv schimbarile climatice, amenintarile la
adresa sanatatii publice, saracia si excluziunea sociala, epuizarea resurselor
naturale si erodarea biodiversitatii. Ca urmare a identificarii acestor
probleme, in iunie 2005, sefii de state si guverne ai tarilor Uniunii Europene
au adoptat o Declaratie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile,
care incorporeaza Agenda de la Lisabona, revizuita, pentru cresterea economica
si crearea de noi locuri de munca drept o componenta esentiala a obiectivului
atotcuprinzator al dezvoltarii durabile. Dupa o larga consultare, Comisia
Europeana a prezentat, la 13 decembrie 2005, o propunere de revizuire a
Strategiei de la Goteborg din 2001.
Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006,
Strategia reinnoita de Dezvoltare Durabila, pentru o Europa extinsa. Documentul
este conceput intr-o viziune strategica unitara si coerenta, avand ca obiectiv general imbunatatirea continua
a calitatii vietii pentru generatiile prezente si viitoare prin crearea unor
comunitati sustenabile, capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele in
mod eficient si sa valorifice potentialul de inovare ecologica si sociala al
economiei in vederea asigurarii prosperitatii, protectiei mediului si coeziunii
sociale.
Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila, ce reprezinta fundamentul
Strategiei Nationale a Romaniei in domeniu, completeaza Strategia de la
Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce elaboreaza politici
publice si pentru opinia publica, in scopul schimbarii comportamentului in
societatea europeana si, respectiv, in societatea romaneasca si implicarii
active a factorilor decizionali, publici si privati, precum si a cetatenilor in
elaborarea, implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii durabile.
Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii
Europene si statelor sale membre, implicand toate componentele institutionale
la nivel comunitar si national. Este subliniata, de asemenea, importanta unei
stranse conlucrari cu societatea civila, partenerii sociali, comunitatile
locale si cetatenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile.
In acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:
·
Protectia mediului, prin masuri
care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra
mediului;
·
Echitatea si coeziunea sociala,
prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatii culturale, egalitatii
de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel;
·
Prosperitatea economica, prin
promovarea cunoasterii, inovarii si competitivitatii pentru asigurarea unor
standarde de viata ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite;
·
Indeplinirea responsabilitatilor
internationale ale UE prin promovarea institutiilor democratice in slujba
pacii, securitatii si libertatii, a principiilor si practicilor dezvoltarii
durabile pretutindeni in lume.
Pentru a asigura integrarea si corelarea echilibrata a componentelor
economice, ecologice si socio-culturale ale dezvoltarii durabile, Strategia UE
statueaza urmatoarele principii
directoare:
·
Promovarea si protectia
drepturilor fundamentale ale omului;
·
Solidaritatea in interiorul
generatiilor si intre generatii;
·
Cultivarea unei societati deschise
si democratice;
·
Informarea si implicarea activa a
cetatenilor in procesul decizional;
·
Implicarea mediului de afaceri si
a partenerilor sociali;
·
Coerenta politicilor si calitatea
guvernarii la nivel local, regional, national si global;
·
Integrarea politicilor economice,
sociale si de mediu prin evaluari de impact si consultarea factorilor
interesati;
·
Utilizarea cunostintelor moderne
pentru asigurarea eficientei economice si investitionale;
·
Aplicarea principiului
precautiunii in cazul informatiilor stiintifice incerte;
·
Aplicarea principiului “poluatorul
plateste”.
Aspectele de continut ale Strategiei UE se concentreaza asupra unui
numar de 7 provocari cruciale si 2 domenii trans-sectoriale. Multe dintre tintele convenite in cadrul UE sunt
stabilite in expresie numerica sau procentuala, cu termene stricte de
implementare, fiind obligatorii pentru toate statele membre.
Strategia UE stabileste, de asemenea, proceduri precise de implementare, monitorizare si urmarire,
cu obligatii de raportare la fiecare doi ani, din partea Comisiei Europene si
statelor membre, asupra angajamentelor asumate. Urmatorul termen pentru
analizarea progreselor inregistrate si revederea prioritatilor Strategiei UE de
catre Consiliul European este septembrie 2009, cu obligatia statelor membre de
a raporta asupra implementarii Strategiilor Nationale pana cel mai tarziu in
luna iunie 2009.
Intrucat Romania s-a angajat sa finalizeze propria Strategie Nationala
pentru Dezvoltare Durabila, revizuita, pana la sfarsitul anului 2008 si sa o
prezinte apoi Comisiei Europene, primul termen de raportare asupra
implementarii este luna iunie 2011.
3. Indicatorii dezvoltarii durabile
Monitorizarea tendintelor dezvoltarii folosind si indicatori situati in
afara activitatii economice precede formularea principiilor dezvoltarii
durabile si s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de
dezvoltare durabila elaborate sub egida Natiunilor Unite si, respectiv, a
Uniunii Europene.
Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de
institutii, de la intreprinderi sau formatiuni ale societatii civile, grupuri
de experti sau centre de cercetare pana la administratii locale, guverne
nationale, organizatii interguvernamentale sau institutii financiare
internationale. Amploarea acestor eforturi, care s-au intensificat in ultimii
ani atat la nivel national cat si in formule multinationale colaborative,
reflecta nevoia perceputa de a dispune de astfel de instrumente, de a acoperi o
plaja diversa de aplicatii si de a depasi o seama de dificultati metodologice.
Diferentele, inca notabile, dintre modalitatile de constructie, stadiul de
dezvoltare si gradul de utilizare efectiva a unor seturi coerente de indicatori
ilustreaza complexitatea sarcinii de a regasi compatibilitati reale intre
abordarile empirice si normative din domeniile distincte care se integreaza in
conceptul dezvoltarii durabile: economia, societatea si capitalul natural. In
aceste conditii, aspectele metodologice, aflate inca intr-o faza de
fundamentare teoretica, sunt preluate dinamic in procesul de dezvoltare a
aplicatiilor de raportare statistica.
Convenirea unui set de indicatori acceptati ai dezvoltarii durabile,
inclusiv reflectarea in sistemul conturilor nationale, prin instrumente
specifice, a factorilor ecologici si sociali ai dezvoltarii, constituie in
continuare un subiect de preocupare prioritara din partea Oficiului de
Statistica al Comunitatilor Europene (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru
Europa (UNECE) si Organizatiei pentru Colaborare si Dezvoltare Economica (OCDE).
Romania, prin Institutul National de Statistica, este angajata in mod activ in
acest proces. In faza actuala, Institutul National de Statistica transmite la
Eurostat un sistem partial de indicatori, integrat in sistemul european al
dezvoltarii durabile, in functie de datele disponibile. In aceasta etapa,
sursele de date pot fi perfectionate printr-o directa si eficienta cooperare
inter-institutionala, in special pentru cuantificarea elementelor capitalului
uman si social si a capacitatii de suport a ecosistemelor naturale. Sistemul
actual, folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei reinnoite pentru
Dezvoltare Durabila a UE (2006), recunoaste in mod explicit existenta acestor
probleme si recomanda statelor membre sa-si revizuiasca in continuare sursele
de date pentru seturile de indicatori, pentru a le asigura calitatea, nivelul de comparatie si
relevanta in raport cu obiectivele Strategiei UE.
Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila
reinnoite a UE il reprezinta instituirea unui proces reglementat de
monitorizare si raportare care sa armonizeze cerintele nationale specifice ale
statelor membre cu nevoile de coordonare si sinteza la nivelul institutiilor
Uniunii. S-a stabilit ca obiectivele de atins si instrumentele de masurare a
performantelor economice in raport cu responsabilitatile sociale si de mediu sa
fie definite printr-un dialog constructiv angajat de Comisia Europeana si de
fiecare stat membru al UE cu comunitatea de afaceri, partenerii sociali si formatiunile
relevante ale societatii civile.
Comisia Europeana, cu asistenta grupului de
lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile, a fost insarcinata sa continue
dezvoltarea setului de indicatori pentru a imbunatati omogenitatea raportarii.
O prima versiune a acestui set de indicatori a fost folosita pentru primul
raport de evaluare (2007) a Strategiei UE reinnoite. In forma sa curenta,
mecanismul de monitorizare evidentiaza anumite categorii de indicatori aflate
inca in stadiul de dezvoltare. Setul existent de indicatori este considerat
adecvat pentru monitorizarea tintelor cantitative ale Strategiei UE, dar
incomplet sau insuficient pentru urmarirea si evaluarea obiectivelor calitative
(de exemplu, buna guvernare).
Structura de indicatori produsa de Eurostat pentru primul raport de
monitorizare a Strategiei UE reinnoite asociaza fiecarei dimensiuni strategice
un indicator reprezentativ (Nivel 1), un set de indicatori pentru obiectivele
operationale subordonate (Nivel 2) si indicatori descriptivi ai domeniilor de
interventie pentru politicile asociate (Nivel 3). Un set suplimentar de
indicatori, in afara acestei structuri (indicatorii contextuali), este inclus
pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al caror raspuns la
interventii ramane neidentificat.
In conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European, statele
membre ale UE au obligatia sa-si creeze forme de suport institutional adecvate
pentru coordonarea dezvoltarii si utilizarii instrumentelor statistice de
monitorizare si pentru revizuirea periodica (la 2 ani) a fiecarei Strategii
Nationale, intr-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportarilor
asupra implementarii Strategiei pentru Dezvoltare Durabila la nivelul Uniunii
Europene. Este vorba, prin urmare, de un proces continuu, in care revizuirea la
intervale scurte a Strategiilor Nationale si a Strategiei UE reduce marja de
eroare in privinta evaluarii resurselor necesare pentru implementarea
obiectivelor convenite.
Pentru urmarirea si verificarea implementarii
prezentei Strategii Nationale se va crea si intretine un sistem national de
indicatori statistici ai dezvoltarii durabile, armonizat si congruent cu
sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE, pentru monitorizarea
progreselor nationale in raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabila a
Uniunii Europene. Colectarea si prelucrarea informatiilor de incredere,
cuantificate si actualizate regulat, agregate la nivelul indicatorilor de
dezvoltare durabila, va permite masurarea performantelor in atingerea obiectivelor
stabilite de Strategie si raportarea corecta asupra rezultatelor. Se are in vedere operationalizarea a doua tipuri de indicatori:
·
Indicatorii nationali de
dezvoltare durabila, focalizati pe prioritatile-cheie exprimate prin tinte
cuantificabile care sa permita, totodata, compararea performantelor nationale
cu cele ale partenerilor internationali si cu obiectivele Strategiei pentru
Dezvoltare Durabila a UE reinnoite. Acest set de indicatori se va baza pe
rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE si va fi reactualizat in
permanenta.
·
Indicatorii de progres ai
Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, acoperind intregul
pachet de politici pe care aceasta le genereaza, inclusiv a celor ce nu sunt
cuprinse in Strategia UE. In acest mod, toate politicile vor forma obiectul
monitorizarii, urmarind responsabilizarea decidentilor politici si permitand
opiniei publice sa evalueze succesul actiunilor intreprinse.
Ansamblul activitatilor legate de elaborarea
sistemului national de indicatori ai dezvoltarii durabile se va desfasura sub
indrumarea si controlul Comitetului Interdepartamental
pentru Dezvoltare Durabila propus in Partea V a prezentei Strategii. In acest
cadru urmeaza sa se stabileasca mandatul, componenta si modul de organizare a
grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile, termenele de
executie, pe etape (tinand seama de faptul ca primul termen de raportare asupra
implementarii Strategiei Nationale este luna iunie 2011) precum si rolul de
coordonare conceptuala si metodologica al Institutului National de Statistica.
4. Masurile de conformitate cu obiectivele
dezvoltarii durabile adoptate de Romania in procesul de pre- si post-aderare
Constientizarea discrepantelor dintre modelul de dezvoltare si
capacitatea de suport a capitalului natural s-a instalat treptat in Romania in
anii 70-80 ai secolului trecut si a fost limitata, pentru inceput, la unele
cercuri intelectuale si academice, cu slab ecou la nivelul decidentilor
politici. Schimbarile politice profunde incepute in decembrie 1989 si, mai
ales, accesul la informatii ce nu fusesera publice in timpul regimului comunist
au extins considerabil aria preocuparilor in acest domeniu in randul opiniei
publice si mass media. Au luat fiinta, in scurt timp, numeroase organizatii
neguvernamentale si chiar partide politice ecologiste, in simetrie cu cele
existente in tarile Europei Occidentale. La nivelul structurilor executive si
legislative, s-au creat institutii axate pe problematica de mediu (minister,
comisii parlamentare) si s-au emis primele acte de legislatie primara si
secundara in domeniu.
Intr-o prima etapa, incorporarea partiala a principiilor dezvoltarii
durabile in politicile publice a avut loc sub impulsul dezbaterilor din cadrul
ONU si agentiilor sale specializate prin asumarea unor obligatii precise in
baza declaratiilor si conventiilor la care Romania a devenit parte (fiind, de
exemplu, prima tara europeana care a ratificat Protocolul de la Kyoto la
Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice). Perspectiva
aderarii la Uniunea Europeana a conferit un plus de concretete acestor
preocupari, punand pe primul plan adoptarea unei noi filosofii a dezvoltarii
care sa asigure corelarea organica a aspectelor economice, sociale si de mediu
si insusirea, in integralitatea sa, a acquis-ului comunitar.
In perioada 1997-1999 a fost elaborata pentru prima data, cu asistenta
din partea Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD), o Strategie Nationala
pentru Dezvoltare Durabila, care a fost definitivata in urma unui numar mare de
contributii asamblate intr-un cadru larg participativ si adoptata ca document
oficial al Guvernului Romaniei. Desi impactul acestui document asupra
politicilor publice la nivel national a fost relativ restrans, el a oferit
cadrul conceptual si metodologia de consultare a factorilor interesati pentru
implementarea cu succes a programului Agenda Locala 21 intr-un numar de circa
40 municipalitati si judete. Dupa aderarea Romaniei la UE, Strategia din 1999 a
format obiectul unei raportari interimare catre Comisia Europeana asupra
aplicarii obiectivelor dezvoltarii durabile, in iulie 2007.
Demersurile pentru elaborarea unei strategii complexe de dezvoltare
durabila a Romaniei, cu orizont de timp 2025, au continuat, la initiativa
Presedintelui Romaniei si sub egida Academiei Romane, pe parcursul anilor
2002-2004, insa nu si-au gasit finalizarea intr-un document coerent si au ramas
in stadiul de proiect.
In absenta unei strategii de dezvoltare durabila actualizate conform
directivelor in materie ale Uniunii Europene, documentele programatice si
strategiile sectoriale elaborate in Romania in perioada pre- si post-aderare
contin prevederi relevante si obiective-tinta precise (in unele cazuri) care au
constituit, in cea mai mare masura, baza de referinta pentru redactarea
prezentului proiect de Strategie.
Tratatul de Aderare Romania – Uniunea Europeana, semnat la 25 aprilie 2005, si
protocoalele anexate cuprind angajamentele concrete ale Romaniei de transpunere
in practica a intregului acquis comunitar si prevad unele decalari ale
termenelor de implementare ale unor obligatii de mediu (pana in 2015 pentru
instalatiile industriale cu grad ridicat si complex de poluare, pana la 16
iulie 2017 pentru depozitele municipale de deseuri, 2018 pentru extinderea
sistemelor urbane de alimentare cu apa potabila si tratare a apelor
uzate).
Planul National de Dezvoltare
2007-2013 (PND) reprezinta documentul de planificare
strategica si programare financiara multianuala care orienteaza si stimuleaza
dezvoltarea economica si sociala a tarii in concordanta cu principiile
Politicii de Coeziune a Uniunii Europene. Planul stabileste drept obiectiv
global reducerea cat mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica
dintre Romania si celelalte state membre ale Uniunii Europene si detaliaza
obiectivele specifice ale procesului pe 6 directii prioritare care integreaza
direct si/sau indirect cerintele dezvoltarii durabile pe termen scurt si mediu:
·
Obiectivul cresterii
competitivitatii si dezvoltarii economiei bazate pe cunoastere include, ca una
dintre principalele subprioritati, imbunatatirea eficientei energetice si
valorificarea resurselor regenerabile de energie in vederea reducerii efectelor
schimbarilor climatice;
·
Aducerea la standarde europene a
infrastructurii de baza pune accentul pe dezvoltarea durabila a infrastructurii
si mijloacelor de transport prin reducerea impactului asupra mediului,
promovarea transportului intermodal,
imbunatatirea sigurantei traficului si protectia elementelor critice de
infrastructura;
·
Prioritatea privind protectia si
imbunatatirea calitatii mediului prevede imbunatatirea standardelor de viata pe
baza asigurarii serviciilor de utilitati publice, in special in ceea ce
priveste gestionarea apei si deseurilor; imbunatatirea sistemelor sectoriale si
regionale ale managementului de mediu; conservarea biodiversitatii;
reconstructia ecologica; prevenirea riscurilor si interventia in cazul unor
calamitati naturale;
·
Perfectionarea si utilizarea mai
eficienta a capitalului uman are in vedere promovarea incluziunii sociale si
intarirea capacitatii administrative pentru dezvoltarea unei piete a muncii
moderne si flexibile, imbunatatirea relevantei sistemului de educatie si
formare profesionala pentru ocuparea fortei de munca, stimularea culturii
antreprenoriale;
·
Dezvoltarea economiei rurale si cresterea
productivitatii in sectorul agricol, silvic si piscicol contine prevederi
privind utilizarea rationala a fondului funciar,
reabilitarea ecologica a unor terenuri degradate sau poluate, siguranta
alimentara, bunastarea animalelor, incurajarea acvaculturii in zonele costiere;
·
Obiectivul de diminuare a
disparitatilor de dezvoltare intre regiuni si in interiorul acestora are in
vedere, printre altele, imbunatatirea performantei administrative si a
infrastructurii publice locale, protectia patrimoniului natural si cultural,
dezvoltarea rurala integrata, regenerarea zonelor urbane afectate de
restructurarea industriala, consolidarea mediului de afaceri si promovarea
inovarii. Sunt prevazute, de asemenea, actiuni in domeniul cooperarii
transfrontaliere, transnationale si interregionale in vederea integrarii
socio-economice a zonelor de granita si cresterea accesibilitatii regiunilor
Romaniei in cadrul teritoriului UE.
Programarea financiara a Planului National de Dezvoltare 2007-2013
estimeaza investitiile necesare, esalonate pe ani, in valoare totala de circa
58,67 miliarde euro.
Cadrul Strategic National de
Referinta 2007-2013 (CSNR), aprobat de Comisia
Europeana la 25 iunie 2007, stabileste prioritatile de interventie ale
Instrumentelor Structurale ale UE (Fondul European de Dezvoltare Regionala,
Fondul Social European si Fondul de Coeziune) in cadrul politicii de coeziune
economica si sociala si face legatura intre prioritatile Planului National de Dezvoltare
2007-2013 si cele ale UE stabilite prin Orientarile Strategice Comunitare
privind Coeziunea 2007-2013 si Strategia Lisabona revizuita. CSNR prezinta
situatia socio-economica a Romaniei la momentul aderarii, analiza punctelor
tari si slabe, oportunitatilor si amenintarilor (SWOT), viziunea strategica si
sinteza Programelor Operationale Sectoriale (POS) si Programului Operational
Regional (POR) ce urmeaza a fi implementate in cadrul obiectivului Convergenta.
Pentru realizarea viziunii strategice a CSNR, in cadrul politicii de
coeziune, Comisia Europeana a alocat Romaniei pentru perioada 2007-2013 o suma
totala de aproximativ 19,67 miliarde euro, din care 19,21 miliarde pentru
obiectivul Convergenta (cu o cofinantare nationala estimata la 5,53 miliarde
euro constituita in proportie de 73% din surse publice si 27% din surse
private) si 0,46 miliarde euro pentru obiectivul Cooperare Teritoriala
Europeana.
Cadrul Strategic National de Referinta, impreuna cu Programul National de Reforma si Programul de Convergenta raspund
eforturilor de realizare a obiectivelor de convergenta prin definirea
directiilor de actiune la nivel national pentru incadrarea in obiectivele
politicilor si strategiilor europene.
Elemente factuale si analitice utile privind diagnosticul situatiei
actuale din Romania, evaluarea politicilor publice si a decalajelor fata de
performantele medii din celelalte tari ale UE sunt continute in proiectul de Strategie post-aderare a Romaniei
elaborat de Guvern in anul 2007.
Masurile intreprinse de Romania pentru indeplinirea celor 8 tinte
convenite in cadrul ONU privind problematica globala a dezvoltarii durabile
sunt prezentate in cel de-al doilea Raport
asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, adoptat de Guvernul
Romaniei la 18 septembrie 2007.
Continutul acestor documente si masurile luate
pentru implementarea lor in primul an dupa aderarea Romaniei la UE prezinta un grad substantial de relevanta pentru efortul de a face fata
provocarilor-cheie si de a realiza obiectivele Strategiei Uniunii Europene
pentru Dezvoltare Durabila reinnoite din 9 iunie 2006. Se constata, in acelasi
timp, existenta unor suprapuneri sau omisiuni din punctul de vedere al
coordonarii interdepartamentale, faptul ca strategiile si programele existente
acopera orizonturi diferite de timp si, mai ales, nu sunt subsumate unei
viziuni integratoare, asa cum este cea oferita de conceptul dezvoltarii
durabile.
Partea II. Situatia actuala a sistemului
socio-economic si capitalului natural al Romaniei
Pentru a actiona in mod realist, in cunostinta de cauza, pe directia
strategica a dezvoltarii durabile este necesar ca Romania, cetatenii sai si
partenerii sai externi sa aiba o reprezentare clara asupra punctului de pornire
la drum, asupra activelor reale ale tarii, dar si asupra tarelor mostenite
dintr-un trecut istoric complicat. Prin urmare, in conditiile specifice ale
Romaniei, racordarea la procesul de tranzitie catre noul model de dezvoltare
durabila, in care tara este angajata alaturi de celelalte state membre ale
Uniunii Europene, trebuie sa fie conjugat cu un efort propriu suplimentar
vizand recuperarea unor substantiale ramaneri in urma pe mai multe paliere ale
sistemului national.
1. Capitalul natural
Romania este o tara de dimensiuni medii in contextul Uniunii Europene,
cu o suprafata de 238.391 kilometri patrati (aproximativ egala cu cea a Marii
Britanii) si o populatie de 21.584.365 locuitori (aproximativ egala cu cea a
Ungariei si Republicii Cehe luate impreuna, la nivelul anului 2006), localizata
in bazinele hidrografice ale Dunarii si Marii Negre si traversata de lantul
muntos carpatic.
Teritoriul Romaniei se suprapune peste 5 din cele 11 regiuni
bio-geografice ale Europei: alpina, continentala, panonica, pontica si stepica
si se afla, de asemenea, la jonctiunea dintre sub-zonele floristice si
faunistice palearctice: mediteraneana, pontica si eurasiatica. Pozitia
geografica, complexitatea fiziografica, litologica si distribuirea radiala a
gradientilor altitudinali ai formelor de relief creeaza o mare diversitate de
conditii mezo- si microclimatice si pedologice. Aceasta variabilitate a
compozitiei si structurii substratului si conditiilor abiotice determina
bogatia, distributia si nivelul de reprezentare ale tipurilor de habitate naturale
pe teritoriul Romaniei. Din cele 198 habitate inventariate pe continentul
european (dintre care 65 prioritare) in Romania se regasesc 94 (23 prioritare),
iar din cele 14 biomuri identificate la nivel mondial 5 se afla in Romania:
paduri temperate de conifere, paduri temperate de foioase, pasuni, sisteme
montane mixte si lacuri. Se constata existenta unei varietati remarcabile de
specii si taxoni superiori de plante si animale si tipuri de ecosisteme, desi
inventarul este inca incomplet in cazul speciilor, iar cel al resurselor
genetice se afla intr-o faza incipienta.
Varietatea si proportionalitatea relativa a formelor de relief prezinta caracteristici unice in
Europa si rare pe glob: 28% masive muntoase (altitudine peste 1.000 metri), 42%
dealuri si podisuri (altitudine intre 300 si 1.000 m) si 30% campii (altitudine sub 300 m).
In Romania se afla 54% din lantul Muntilor Carpati, de o altitudine
mijlocie (in medie 1.136 metri), doar cateva piscuri depasind 2.500 m. Muntii
reprezinta portiunea cea mai putin modificata antropic, cu o densitate redusa a
populatiei stabile si localitati mici, aflate in curs de depopulare datorita
migratiei interne si externe in urma disparitiei unor indeletniciri
traditionale. Aceasta explica si amplasarea in regiunile montane a 12 din cele
13 parcuri nationale si 9 din cele 14 parcuri naturale.
Zona de dealuri si podisuri a suferit interventii mai extinse ale
activitatii umane (asezari urbane si rurale, elemente de infrastructura,
plantatii de vii si pomi fructiferi, culturi de plante tehnice si cereale,
cresterea animalelor, exploatari forestiere, extractie de hidrocarburi,
minerit, intreprinderi industriale), fiind supusa unor fenomene mai accentuate
de deteriorare prin despaduriri, eroziune, alunecari de teren, degradarea
solului. Cu toate acestea, regiunea de dealuri si podisuri inalte contine o
gama variata de zone ocrotite si prezinta un potential insemnat pentru
selectarea unor noi areale nealterate sau slab modificate antropic.
Regiunile de campie sunt cele
mai dens populate si intens exploatate, arealele naturale care s-au pastrat
reprezentand o exceptie. Inundatiile severe din vara anului 2005 au afectat in
special lunca Dunarii, unde s-au realizat inainte de 1989 masive lucrari de
indiguiri si desecari. Acest fapt a readus in
atentie necesitatea reintroducerii in sistem natural a unor insemnate suprafete
de teren, cu efecte ecologice si economice benefice.
Delta Dunarii, cea mai extinsa zona umeda din Europa cu o suprafata de
5.050 kilometri patrati (din care 4.340 pe teritoriul Romaniei), a capatat
statutul de rezervatie a biosferei de interes mondial si se bucura de atentie
si monitorizare speciala din partea UNESCO si Conventiei Ramsar. Litoralul
romanesc al Marii Negre se intinde pe o lungime de circa 245 kilometri, intre
frontierele de stat cu Ucraina si, respectiv, Bulgaria, iar platoul continental
(pana la 200 metri adancime) cuprinde 24.000 km patrati din totalul de 144.000
(16,6%). Zona de litoral este supusa unui accentuat proces de eroziune (circa 2.400
hectare de plaja pierdute in ultimii 35 de ani), afectand nu numai activitatile
turistice dar periclitand siguranta locuintelor si bunastarea publica.
Resursele de apa ale
Romaniei prezinta particularitatea ca o proportie de 97,8% din reteaua hidrografica
este colectata de fluviul Dunarea cu o lungime de 1.075 km pe teritoriul tarii
(din totalul de 2.860 km). Resursa hidrologica (naturala) exprimata prin stocul
mediu multianual al apelor curgatoare este de 128,10 miliarde metri cubi pe an,
din care 40,4 miliarde din raurile interioare, iar 87,7 miliarde din partea ce
revine Romaniei din stocul mediu multianual al Dunarii. Volumul apelor
subterane este estimat la 9,62 miliarde metri cubi pe an. Romania dispune de un potential considerabil
in privinta apelor minerale naturale de calitate, cu o rezerva exploatabila de
circa 45 milioane metri cubi pe an, din care se valorifica doar 40% (peste
2.000 de izvoare naturale si resurse de adancime in circa 500 de locatii).
De-a lungul anilor, activitatile antropice au afectat calitatea apelor
de suprafata si subterane, indeosebi a celor freatice. Doar 57,5% din lungimea
totala a raurilor monitorizate calitativ reprezinta ape apte a fi utilizate
pentru alimentarea centralizata cu apa potabila. Din totalul resurselor
potentiale, doar 45,5% sunt tehnic utilizabile, in special din cauza
contaminarii resurselor. Ca urmare, resursa de apa utilizabila este in Romania
de 2.660 metri cubi pe locuitor pe an (fata de potentialul de 5.930 metri
cubi/an/locuitor) in comparatie cu media Europeana de peste 4.000 metri
cubi/an/locuitor, ceea ce plaseaza Romania printre statele cu resurse
utilizabile de apa relativ scazute.
Raurile interioare se alimenteaza predominant din ploi si zapezi, mai
putin din izvoare subterane, ceea ce duce la un inalt grad de dependenta si
vulnerabilitate fata de conditiile climatice. Resursa hidrologica este
neuniform distribuita pe teritoriul tarii si are o mare variabilitate nu numai
sezoniera ci si de la an la an.
Pe termen mediu si lung, satisfacerea cerintelor de apa ale populatiei,
industriei, agriculturii si altor folosinte nu este posibila in Romania fara
realizarea unor lucrari hidrotehnice de anvergura, care sa redistribuie in timp
si spatiu resursele hidrologice (baraje, lacuri de acumulare, derivatii
interbazinale de debite).
Clima Romaniei este temperat continentala, cu variatiuni regionale importante
(8-12 luni pe an cu temperaturi pozitive in zonele sudice si de litoral fata de
4 luni in zonele montane inalte). Se inregistreaza destul de frecvent valuri de
caldura, cu temperaturi de peste 40 grade C (trei asemenea valuri la Bucuresti
in vara 2007), si de frig, cu temperaturi sub -30 grade C, in special in
depresiunile intramontane. Precipitatiile, cu o medie multianuala de 640
milimetri la nivelul intregii tari, prezinta, de asemenea, diferente notabile
intre regiuni (intre 1.200-1.400 mm pe an in zonele montane inalte si 400-500
mm in principalele zone agricole din jumatatea sudica), precum si in timp,
perioadele de uscaciune si seceta severa alternand, uneori chiar in cursul
aceluiasi an, cu perioade cu umiditate excedentara care produc daune insemnate
(inundatii, alunecari de teren). Existenta unor locatii unde media anuala a
vitezei vantului depaseste 4 metri pe secunda si a altor zone extinse unde
durata de stralucire a soarelui depaseste 2.000 ore anual indica un potential
considerabil pentru utilizarea acestor surse regenerabile de energie.
Romania se situeaza printre tarile europene cu risc seismic mare, avand pe teritoriu o zona tectonica activa
(Vrancea), generatoare uneori de cutremure catastrofale, cu o intensitate de
peste 7 grade pe scala Richter.
Dupa nivelul si modul de interventie al populatiei umane, fondul
funciar al Romaniei cuprinde:
·
61.7% din total reprezinta
terenuri destinate activitatilor cu specific agricol (circa 14,7 milioane
hectare), din care 64,1% teren arabil folosit extensiv si intensiv pentru
culturi agricole (adica 0,45 hectare pe cap de locuitor, plasand Romania pe
locul 5 in Europa), 22,6% terenuri cu vegetatie ierboasa folosite ca pasuni
naturale si semi-naturale, 10,4% terenuri cu vegetatie ierboasa folosite in
regim semi-natural pentru producerea furajelor, 3% terenuri folosite pentru
plantatii si pepiniere viticole si pomicole;
·
27% din suprafata este ocupata de
fondul forestier (circa 6,43 milioane hectare), din care 3% (aproximativ 200
mii ha) inregistrate ca paduri primare si restul de 97% ca paduri secundare si
terenuri cu vegetatie forestiera; daca se iau in consideratie numai padurile
ecologic functionale, gradul de impadurire este de numai 23%. Procentul de
impadurire in Romania este cu mult sub cel al altor tari europene cu conditii
naturale similare (Slovenia 57%, Austria 47%, Bosnia 53%, Slovacia 41%),
reprezentand circa jumatate din proportia optima pentru Romania (40-45%);
·
3,56% (841,8 mii ha) din total este reprezentat de
corpuri de apa de suprafata (rauri, lacuri, balti), la care se adauga platoul
continental al Marii Negre;
·
1,9% (463,0 mii ha) il constituie
terenurile degradate sau cu potential productiv foarte scazut;
·
5.77% (circa 1,06 milioane ha)
reprezinta terenuri folosite pentru infrastructura fizica (capitalul fizic
construit) a componentelor sistemului socio-economic.
Din punctul de vedere al patrimoniului de resurse neregenerabile, Romania dispune de rezerve minerale inca
neexploatate estimate de peste 20 miliarde tone: minereuri neferoase (resurse
potentiale 2,21 miliarde tone), minereuri feroase (resurse potentiale 58,6
milioane tone), sare (resurse potentiale 16,96 miliarde tone), minereuri
nemetalifere (resurse potentiale 292,8 milioane tone), nisipuri si pietrisuri
(resurse potentiale 456,9 milioane tone), roci ornamentale (resurse potentiale
34,5 milioane tone, dintre care 6,39 milioane tone marmura).
Dupa modul de folosinta au fost identificate 1.900 zacaminte cu
substante utile ne-energetice: minerale metalice (cupru, fier, mangan,
minereuri polimetalice, auro-argentifere, molibden etc.), minerale industriale
(sare, feldspat, caolin, turba, talc, bentonite, diatomite etc.) si minerale
pentru industria materialelor de constructie (calcare, creta, cuartite, gresii,
andezit, granit, marmura, nisipuri, argile, pietris, gips).
Rezervele de titei sunt estimate la circa 74 milioane tone, iar cele de
gaze naturale la aproape 185 miliarde metri cubi.
Ca rezultat al unor interventii nerationale (poluare prin activitati
industriale, in special miniere, petroliere si chimice, depozitarea de deseuri
sau efectuarea necorespunzatoare a lucrarilor agricole, slaba reactie fata de
fenomenele de eroziune) se constata compactari, distrugeri ale structurii
solului, epuizari ale substantelor nutritive, ducand la diminuarea fertilitatii
solurilor folosite in agricultura.
Sub acest aspect. solurile din Romania au,
la nivelul anului 2007, in proportie de 52% o fertilitate redusa sau foarte
redusa, 20,7% o fertilitate moderata si doar 27% poseda o fertilitate ridicata
si foarte ridicata.
In ceea ce priveste structura
ecologica a capitalului natural, se constata ca actuala configuratie
(compozitie, ponderea categoriilor de ecosisteme, distributia spatiala) detine
inca 53% de ecosisteme naturale si semi-naturale care isi mentin in buna parte
caracterul multifunctional si genereaza pe cont propriu o gama larga de resurse
si servicii pentru sustinerea si alimentarea populatiei si activitatilor
economice.
·
O gama de 150 tipuri de ecosisteme
forestiere, diferentiate in functie de specia sau grupul de specii dominante de
arbori din componenta covorului vegetal, tipul si cantitatea de humus in sol,
regimul hidric si ionic al solului etc.;
·
227 tipuri de padure in care au
fost descrise 42 tipuri de strat ierbos sub-arbustiv;
·
364 tipuri de statiuni;
·
O gama larga de ecosisteme
terestre cu vegetatie ierboasa (pasuni alpine, pasuni si fanete din zonele de
deal si munte, pasuni de stepa, pasuni si fanete de lunca);
·
O mare varietate de ecosisteme
acvatice din care 3.480 rauri (62% permanente); 246 lacuri alpine, lacuri de
baraj, lacuri si balti in zona de campie, lunci inundabile, Delta Dunarii; 129
corpuri de apa subterana si acvatoriul marin de pe platoul continental al Marii
Negre.
In jur de 45% din structura ecologica a capitalului natural este in
prezent constituita din ecosisteme agricole preponderent mono-functionale care
au fost organizate, inainte de 1990, pentru productia intensiva de resurse
alimentare de origine vegetala si animala sau de materii prime pentru industria
alimentara si textila. In ultimii 18 ani,
majoritatea marilor exploatatii agricole de stat sau colective si
infrastructura lor fizica (sisteme de irigatii pentru servirea a circa 3
milioane hectare de teren arabil, bazele de unelte si masini agricole,
infrastructura fermelor zootehnice) au fost descompuse in peste 4 milioane de
ferme mici (preponderent de subzistenta) sau abandonate, distruse sau
deteriorate.
Sistemele de productie agricola din structura capitalului natural sunt
afectate in proportie de peste 40% de fenomenul de eroziune (pierderile sunt
estimate la 150 milioane tone pe an, din care 1,5 milioane tone de humus),
seceta prelungita si frecventa, alunecari de teren, carenta de fosfor si
potasiu si existenta a circa 2,5 milioane hectare de terenuri degradate. In
ultimii ani, intre 10% si 20% din suprafata terenurilor arabile au ramas
necultivate (17% in 2006).
In privinta biodiversitatii,
Romania a adus in Uniunea Europeana un patrimoniu valoros, cu numeroase specii
de plante si animale, unele endemice, care sunt extincte sau rare in alte parti
ale Europei. Desi vegetatia naturala detine o pondere redusa in zonele de
campie, podisuri si dealuri joase, exista inca suprafete insemnate in care
interventia omului a fost minima (regiunile de munte si dealuri inalte, Delta
Dunarii, sistemele lagunare si luncile unor rauri).
In componenta structurii ecologice a capitalului natural, in mod special
a partii care functioneaza in regim natural sau semi-natural, s-a mentinut un
nivel destul de ridicat al diversitatii biologice si a unor stocuri, unele
dintre acestea sustenabile, de plante si animale. Ecosistemele naturale si
semi-naturale si cele in care s-a practicat sau se practica agricultura
extensiva sau semi-intensiva au in componenta lor: 3.630 specii de plante si
688 specii de alge; 105 specii de mamifere, inclusiv carnivore mari; 25 specii
de reptile; 19 specii de amfibieni; 216 specii de pesti; 30.000 specii de
insecte; 860 specii de crustacee; 688 specii de moluste. Completarea
inventarului speciilor si a bazei de date pentru a acoperi si alte grupe
taxonomice, inclusiv diversitatea biologica din sistemele de productie agricola
(soiuri de plante si rase de animale autohtone) va necesita, inca, un proces de
durata, dependent de nivelul expertizei profesionale, de modul de organizare a
investigatiei si de gradul de acoperire a tuturor categoriilor de ecosisteme.
Populatiile prin care speciile de plante si animale sunt reprezentate
in structura diferitelor tipuri de ecosisteme sunt, de fapt, unitatile
elementare cheie de care depind strict functiile ecosistemelor si capacitatea
acestora de a genera fluxuri de resurse si servicii. Acestea sunt, de asemenea,
purtatoarele patrimoniului genetic si, deci, a potentialului adaptativ al
ecosistemelor (componente ale capitalului natural) si al tehnologiilor de
productie din sistemele economice in conditiile modificarilor ce survin in
regimul de functionare a sistemului climatic. Recunoasterea rolului indeplinit
de speciile de plante si animale in structurarea, functionarea si dinamica
elementelor componente ale capitalului natural si a faptului ca in ultimele
decenii rata de erodare (prin extinctia unor specii sau cresterea numarului
speciilor vulnerabile, in stare critica sau in pericol de disparitie) a
diversitatii biologice si, in mod implicit, a structurii ecologice a
capitalului natural a facut obiectul unor conventii internationale si Directive
specifice ale UE pe care Romania, ca stat membru, are datoria sa le aplice.
Principalii factori care au indus, in ultimele decenii, modificarea compozitiei si structurii
ecologice, respectiv a capacitatii de sustinere si bio-productive a
capitalului natural al Romaniei pot fi identificati in obiectivele strategiilor
de dezvoltare socio-economica si in mijloacele folosite pentru punerea lor in
practica in perioada 1960-1989, generand dezechilibre si discontinuitati care
au fost corectate doar partial, sub impulsul spontan al mecanismelor de piata,
in perioada 1990-2007:
·
Extinderea si intensificarea
sistemelor de productie agricole prin transformarea unor ecosisteme naturale
sau semi-naturale in terenuri arabile si amenajarea lor pentru aplicarea
tehnologiilor de productie intensiva (luncile inundabile ale raurilor
principale si in special lunca Dunarii au fost indiguite si transformate in
ecosisteme agricole intensive in proportie de 20-80%; o mare parte din pasunile
cu vegetatie de stepa si a terenurilor cu exces de umiditate au fost
transformate in terenuri arabile; perdelele forestiere si multe corpuri de padure
din zona de campie sau din luncile raurilor au fost defrisate etc.);
·
Industrializarea rapida prin
dezvoltarea infrastructurii de productie in mari unitati, cu precadere in
sectoarele metalurgiei feroase si neferoase, industriei chimice si
petrochimice, constructiilor de masini a antrenat cresterea consumului de
resurse ne-regenerabile (minerale si energetice) din surse autohtone si
externe, contribuind masiv la poluarea aerului, apelor de suprafata si
subterane si a solului; la aceasta s-a adaugat poluarea directa si indirecta
cauzata de gestionarea defectuoasa a instalatiilor de depoluare sau chiar lipsa
acestora in cadrul capacitatilor de productie din marea industrie, inclusiv cea
a cimentului, ingrasamintelor chimice si pesticidelor;
·
Concentrarea industriei forestiere
in mari unitati, ceea ce a favorizat supraexploatarea padurilor naturale si,
implicit, dezechilibrarea ecologica a multor bazine hidrografice montane;
·
Executarea de lucrari hidrotehnice
ample pentru crearea acumularilor de apa si protectia impotriva inundatiilor;
·
Cresterea capacitatii de productie
a energiei electrice, inclusiv in centrale termoelectrice mari, bazate pe
consumul de carbune inferior;
·
Dezvoltarea urbana si transferul
de populatie din mediul rural, insotite de masuri insuficiente pentru
colectarea si tratarea corespunzatoare a deseurilor si apelor uzate;
·
Dezvoltarea infrastructurii de
transport, cu accent pe cel feroviar, fluvial si maritim in conditiile
mentinerii unui parc de mijloace de transport, inclusiv auto, invechite fizic
si moral;
·
Extinderea activitatilor de
minerit la suprafata si acumularea haldelor de steril;
·
Diversificarea surselor si
cresterea densitatii emisiilor in faza lichida, gazoasa si solida si
intensificarea procesului de poluare prin incalcarea frecventa a limitelor
maxime de emisie a agentilor poluanti si a prevederilor legale privind
protectia mediului;
·
Supraexploatarea resurselor
naturale regenerabile si neregenerabile pentru a alimenta procesele de
productie din economie;
·
Introducerea intentionata sau
involuntara de specii straine in ecosistemele naturale sau agricole; pentru o
buna parte din acestea s-au acumulat date semnificative care probeaza potentialul
lor invaziv si de perturbare a sistemelor naturale si semi-naturale.
In procesul prelungit de tranzitie spre guvernare democratica si
economia de piata functionala au coexistat in diferite grade obiective politice
si forme de gestionare apartinand atat vechiului cat si noului ciclu de
dezvoltare: proprietatea de stat si cea privata, administrare centralizata si
descentralizata, sisteme de productie agricola intensive si cele de
subzistenta.
Consecintele majore asupra
capitalului natural produse de asemenea planuri si
programe sectoriale derulate in absenta unei strategii unificatoare coerente,
care sa reflecte complexitatea interdependentelor directe si indirecte dintre
sectoarele sistemului socio-economic si componentele capitalului natural, la diferite
scari de timp si de spatiu, se regasesc
intr-o seama de modificari semnificative de ordin calitativ si cantitativ in
structura si functionarea acestora din urma. Din perspectiva principiilor si
obiectivelor dezvoltarii durabile principalele consecinte relevante asupra
starii capitalului natural sunt:
·
Manifestarea unui proces activ de
erodare a diversitatii biologice care se exprima prin: disparitia unor specii
de plante (fenomen documentat in cazul a 74 specii de plante superioare); 1.256
specii de plante superioare au fost evaluate cu statut de specii rare, 171 au
statut de specii vulnerabile si 39 specii periclitate; din cele 105 specii de
mamifere prezente in fauna autohtona, 26 specii sunt periclitate, 35 specii
sunt vulnerabile si 25 specii arata un pronuntat declin, desi alte 3 specii
rare sau disparute in multe tari ale UE (lupul, ursul brun si rasul) au
populatii foarte viguroase; din cele 216 specii de pesti inventariate in apele
de pe teritoriul Romaniei, 11 specii sunt periclitate, 10 specii sunt in stare
critica si 18 sunt vulnerabile.
·
Fragmentarea habitatelor multor
specii si intreruperea conectivitatii longitudinale (prin bararea cursurilor de
apa) si laterale (prin indiguirea zonelor inundabile, blocarea sau restrangerea
drastica a rutelor de migratie a speciilor de pesti si a accesului la locurile
potrivite pentru reproducere si hranire).
·
Restrangerea sau eliminarea unor
tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranzitie (perdele forestiere,
haturi, zone umede din structura marilor exploatatii agricole sau a marilor
sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversitatii biologice si a
functiilor de control al poluarii difuze, eroziunii solului, scurgerilor de
suprafata si evolutiei undei de viitura, controlului biologic al populatiilor
de daunatori pentru culturile agricole, reincarcarii rezervelor sau corpurilor
subterane de apa.
·
Modificarea ampla, uneori dincolo
de pragul critic, a configuratiei structurale a bazinelor hidrografice si a
cursurilor de apa, asociata cu reducerea foarte semnificativa a capacitatii
sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care opereaza
la scara bazinului hidrografic si cu cresterea vulnerabilitatii lor si a
sistemelor socio-economice care depind de acestea. Multe bazine hidrografice au
fost torentializate.
·
Simplificarea excesiva a
structurii si capacitatii multifunctionale ale formatiunilor ecologice dominate
sau formate exclusiv din ecosisteme agricole intensive si cresterea gradului
lor de dependenta fata de inputurile materiale si energetice comerciale.
·
Destructurarea si reducerea
capacitatii bio-productive a componentelor capitalului natural din sectorul
agricol.
Totalitatea modificarilor structurale care s-au produs in timp
indelungat, in primul rand ca urmare a diversificarii si cresterii presiunii
antropice, si care sunt reflectate in configuratia actuala a structurii
ecologice a capitalului natural al Romaniei a condus, de asemenea, la
diminuarea capacitatii sale bio-productive si de sustinere a cerintelor pentru
resurse si servicii din partea sistemului socio-economic national. A crescut
astfel vulnerabilitatea teritoriului Romaniei fata de hazardurile
geomorfologice, hidrologice si climatice.
Capacitatea bio-productiva a
capitalului natural al Romaniei, in structura sa
actuala, exprimata in echivalent de suprafata productiva globala per individ (g
ha/ind) este estimata la nivelul de 2,17 g ha/ind, reprezentand cu putin peste
jumatate din potentialul estimat de 3,5 – 4 g ha/ind.
Acest declin major al capacitatii bio-productive sau de suport a
capitalului natural reflecta transformarile survenite si cumulate in toate
categoriile de componente ale capitalului natural, dar, in special, in cele ale
sectorului agricol si silvic. In acest moment, capacitatea bio-productiva a
capitalului natural este depasita de amprenta sistemului socio-economic
evaluata pentru anul 2004 la nivelul de 2,45 g ha/ind si pentru anul 2006 la
2,7 g ha/ind.
Concluzia de mai sus atrage atentia asupra faptului ca dezvoltarea
economica a Romaniei continua sa urmeze o cale nesustenabila. Capacitatea de
suport a capitalului natural este depasita, iar decalajul tinde sa se mareasca
in masura in care o seama de programe sectoriale urmaresc obiective
contradictorii si pot intra in conflict cu preceptele dezvoltarii durabile,
generand efecte negative asupra structurii si capacitatii de suport ale
capitalului natural.
2. Capitalul antropic
Situatia generala a Romaniei este caracterizata de o tranzitie
intarziata la o economie de piata functionala, cu complicatii suplimentare
generate de o gestionare defectuoasa pe fondul unei mosteniri istorice dificile
si unor deformari structurale severe intervenite in ultimele 3-4 decenii.
Intre 2001 si 2007, performanta macroeconomica a Romaniei s-a
imbunatatit semnificativ, in ciuda unei conjuncturi internationale mai putin
favorabile. Cresterea Produsului Intern Brut (PIB) a inregistrat un ritm mediu
anual de peste 6%, printre cele mai ridicate in zona, si a fost insotita de un
proces sustinut de macrostabilizare, cu rezultate notabile. In anul 2007,
Produsul Intern Brut al Romaniei a ajuns la circa 121,3 miliarde euro,
reprezentand o triplare fata de anul 2000. Cu toate acestea, PIB-ul pe
locuitor, calculat la puterea de cumparare standard reprezenta aproape 41% din
media UE27.
Dupa 1990, structura economiei romanesti a suferit modificari
importante, marcate de un transfer de activitati de la industrie si agricultura
spre servicii, intr-o faza initiala, si ulterior, spre constructii. Intr-o
prima etapa, restructurarea industriei
a dus la o reducere a contributiei sale la formarea PIB de la circa 40% in 1990
la circa 25% in 1999. Dupa anul 2000, declinul structural a fost oprit, iar
contributia industriei in cadrul PIB a ramas la un nivel relativ constant. Este
semnificativ faptul ca, in 2007, sectorul privat a creat 86,6% din valoarea
adaugata bruta din industrie, fata de 68,4% in anul 2000. Ponderea sectorului
de servicii a crescut de la 26,5% din PIB in 1990 la circa 50% in 2007. Este de
retinut faptul ca unele sectoare (textile, incaltaminte, mobila, echipamente
electrice) au cunoscut ajustari structurale mai profunde, devenite posibile
datorita privatizarii lor rapide, reusind sa ajunga la un nivel rezonabil de
profitabilitate. Progrese semnificative s-au inregistrat si in restructurarea
sectoarelor minier, al materialelor de constructii si al constructiilor navale.
In alte sectoare industriale insa au fost mentinute in functiune
numeroase intreprinderi dovedit nerentabile, prin interventii guvernamentale
care le-au exonerat de la rigorile disciplinei de piata, impiedicandu-le sa se
ajusteze in mod adecvat la un mediu concurential tot mai accentuat. Intarzierea
restructurarii si insistenta asupra unor conditii de privatizare nerealiste in
raport cu cerintele pietei au dus la deprecierea activelor multor
intreprinderi, anuland avantajele competitive pe care le aveau initial.
Valoarea echipamentelor industriale devenite redundante in urma
restructurarilor si privatizarii este greu de estimat, insa este suficient sa
remarcam ca in perioada 2000-2007 s-a exportat din Romania o cantitate medie
anuala de peste 2 milioane tone fier vechi. Pana recent, trendurile
investitionale in industrie s-au orientat preponderent spre sectoarele de joasa
tehnologie, energo-intensive si cu un aport mai mare de forta de munca slab si
mediu calificata, generatoare de valoare adaugata modesta.
Inainte de 1989, economia Romaniei se caracteriza printr-o pondere mare
a industriilor energo-intensive si o slaba cultura a eficientei energetice.
Restructurarea sectorului industrial, realizata mai mult prin reducerea
activitatilor decat prin sporirea eficientei, a dus la o reducere cu 40% a
intensitatii energetice in perioada 1990-2000.
In domeniul energiei ajustarea
structurala a economiei, dar si cresterea eficientei de utilizare a resurselor
au determinat o reducere a intensitatii energetice primare de la 0,670 tone
echivalent petrol (tep) per 1.000 euro 2005 produs intern brut (preturi
constante in anul 2006) la 0,526 tep/1.000PIB exprimat in preturi constante si
euro 2005. Valoarea acestui indicator ramane totusi de peste doua ori mai mare
decat media UE. Intensitatea energiei electrice a avut, de asemenea, o evolutie
favorabila, scazand cu 10% in perioada 2000-2005. Valoarea inregistrata in 2005
(0,491 kWh/euro2005) este inca de aproape doua ori mai mare decat media UE. La
un consum anual de resurse energetice primare de circa 36 milioane tep/an,
potentialul national de economisire, in principal prin sporirea eficientei si
reducerea pierderilor, este apreciat la 10 milioane tep/an, respectiv 30-35%
din resursele primare (20-25% in industrie, 40-50% in cladiri, 35-40% in
transporturi).
Dependenta de importul de surse de energie primara a ajuns in anul 2007
la circa 30% la gaze naturale si 60% la petrol, cu tendinta ca factura sa
creasca in continuare, tinand seama de epuizarea rezervelor nationale.
Carbunele produs in tara, desi inca relativ abundent (pentru inca 15-40 ani),
este de slaba calitate (lignitul) si la un pret de extractie necompetitiv (huila).
Combustibilul nuclear din productia interna este, de asemenea, pe cale de
epuizare, Romania devenind un importator net de uraniu cel tarziu in anul 2014.
La o capacitate totala instalata de producere a energiei electrice de
18.300 MW, puterea disponibila era, in 2006, de 14.500 MW, din care 40%
capacitati de productie pe carbune, 31% petrol (pacura) si gaze naturale, 25%
hidro si 4% nuclear. Productia efectiva de electricitate a provenit in
proportie de 61,2 % din centrale pe combustibili fosili, 29% hidro si 9,8%
nuclear (16-18% incepand din 2008). Calitatea tehnologica si fiabilitatea
centralelor termoelectrice si, partial, ale centralelor hidroelectrice raman
inca la un nivel relativ scazut, multe dintre acestea avand o durata de viata
(circa 30 ani) expirata (70% la termo si 40% la hidro). Aceeasi observatie este
valabila si pentru deprecierea liniilor electrice de inalta tensiune (50%),
statiilor de transformare (60%) si conductelor magistrale de gaze (69%).
Sectorul industrial reprezinta 17,5% din consumul final de energie,
ansamblul sectoarelor economice 68,6%, iar cel rezidential circa 31,4% (fata de
media UE de 41%). Reteaua de termoficare este relativ dezvoltata, acoperind
nevoile de incalzire si apa calda ale circa 29% din gospodarii, 55% in mediu
urban (in principal 85.000 cladiri multietajate, cu circa 7 milioane locatari).
Principalii furnizori erau, pana in anii ’90, unitati mari de cogenerare
industriala si urbana care livrau 40% din energia electrica produsa in Romania.
Fata de 251 de sisteme de alimentare centralizata cu energie termica, care
functionau in 1990, numai 104 erau operationale in 2007, majoritatea fiind sub
pragul de rentabilitate. Pierderile de energie in aceste sisteme sunt foarte
mari, intre 35 si 77% raportate la combustibilul consumat, in functie de
tehnologiile folosite si gradul de uzura (15-40% la producere, 15-35% la
transport si distributie, 10-40% la consumatorii finali). Se apreciaza ca numai
reabilitarea termica a blocurilor de locuinte poate duce la economisirea a 1,4
milioane tep/an si, in consecinta, la reducerea emisiilor de dioxid de carbon
cu circa 4,1 milioane tone pe an.
In domeniul transporturilor, Romania
detine o pozitie-cheie la frontiera estica a UE largite, ca zona de tranzit
atat pe directia est-vest (racordul cu Asia prin Marea Neagra) cat si nord-sud
(de la Baltica la Mediterana). Trei dintre axele prioritare TEN-T traverseaza
teritoriul Romaniei.
Evolutiile recente din Romania confirma
tendintele generale din Uniunea Europeana, considerate a fi alarmante,
privind cresterea ponderii transportului rutier in parcursul marfurilor de la
45,6% in 2001 la 72,1% in 2007, iar in parcursul pasagerilor (interurban si
international, in pasageri/km) de la 35,2% la 51,4%. Raportate la cantitatile
de marfuri (in tone) si numarul de pasageri transportati, aceste ponderi au
ajuns, in 2007, la 78,8% si, respectiv, 71,6%, situandu-se aproape de media UE
(76,5% in 2005). Numarul autovehiculelor rutiere pentru transportul de marfuri
a crescut in 2007 fata de 2001 cu 14,6%, ajungand la aproape 502.000, iar cel
al autoturismelor cu 22,9%, ajungand la 3,5 milioane. Starea precara a
infrastructurii rutiere (numai circa 228 km de autostrazi si 21,5 mii km de
drumuri nationale si locale modernizate din totalul de circa 80 mii km in 2006)
si densitatea scazuta a drumurilor publice (33,5 kilometri la 100 km patrati in
2005 fata de media UE-25 de 110,1 kilometri la 100 km patrati in 2003) conduc
la sporirea distantei si timpului de parcurs, la consumuri excesive de
carburanti, cu efecte nocive asupra mediului, si la un numar mare de accidente
rutiere (753 decese la 1 milion autoturiame inscrise in circulatie), cu mult
peste media UE (189).
Ponderea cumulata a transportului feroviar, fluvial si maritim de
marfuri (in tone/km) s-a redus de la 50% in 2001 la 25,7% in 2007. Transportul
feroviar de marfuri a scazut cu 5,2% dar cota sa de piata s-a diminuat de peste
2 ori, de la 39,6% in 2001 la 19,7% in 2007. Transportul fluvial, desi a
crescut cu 32%, si-a diminuat cota de piata de la 6,8% in 2001 la 3,3% in 2007.
O scadere considerabila s-a inregistrat in cota de piata a transportului
maritim de marfuri, de la 55,6% in 2000 la 14,3% in 2001 si sub 0,1% in 2007.
La aceasta situatie a contribuit declinul industriilor care transportau mari cantitati
de marfuri in vrac, dar principala cauza este reducerea de peste 50 de ori a
capacitatii flotei maritime comerciale romanesti. Din totalul de 322,7 milioane
pasageri (transport interurban si international) care au calatorit in anul
2007, 71,6% au folosit serviciile transportului rutier, 27,4% ale celui feroviar, 1,0% ale celui aerian si
numai 0,1% ale celui fluvial.
Desi cantitatea totala de marfuri transportate (in tone) a crescut in
2007 fata de 2001 cu 24,3% in comparatie cu cresterea PIB real de 34,8%, ceea
ce este pozitiv din punctul de vedere al tintelor UE de decuplare a cresterii
economice de volumul de transporturi, parcursul total al marfurilor s-a dublat
in aceasta perioada. Aceasta se datoreaza aproape in exclusivitate ponderii
sporite a transportului rutier in contextul unei cresteri cu 32,8% a
cantitatilor transportate, in detrimentul celorlalte moduri de transport,
implicand lungirea parcursurilor si majorarea consumurilor de combustibil si a
emisiilor poluante.
Analiza productivitatii resurselor consumate in activitatile de
transport, depozitare si comunicatie in perioada 2001-2006 arata ca valoarea
adaugata bruta a sporit cu 52,5%, iar consumul intermediar (valoarea bunurilor
si serviciilor achizitionate) a crescut in aceeasi perioada cu 70.6%, rezultand
o reducere a randamentului resurselor cu 10,4%.
Din aceasta rezulta ca valoarea adaugata obtinuta din activitatile de
transport s-a realizat integral pe seama consumului suplimentar de resurse,
ceea ce contravine principiului dezvoltarii durabile.
Agricultura Romaniei se afla inca intr-o situatie de declin, determinata de
fragmentarea excesiva a proprietatii (gospodariile de subzistenta fiind
predominante), dotarea slaba cu masini si utilaje, situatia precara a
infrastructurii rurale, folosirea redusa a ingrasamintelor chimice sau naturale
si a pesticidelor, reducerea dramatica a suprafetelor irigate, degradarea
solului, deficitul cronic de resurse de finantare, lipsa unui sistem functional
de credit agricol.
Suprafata agricola a Romaniei era in anul 2006 de circa 14,7 milioane
hectare, reprezentand 61,7% din totalul fondului funciar, din care 64,1%
terenuri arabile, 1,5% vii si pepiniere viticole, 1,4% livezi si pepiniere
pomicole, 22,6% pasuni si 10,4% fanete.
In urma aplicarii legislatiei fondului funciar, o proportie de circa
95,3% din terenul agricol si o mare parte din fondul forestier au fost
retrocedate proprietarilor de drept. Ca urmare, numarul total al exploatatiilor
agricole era, in 2005, de 4.256.152, din care 90,65% aveau o suprafata mai mica
de 5 hectare, 9,02% intre 5 si 10 ha, iar numai 0,33% detineau mai mult de 50
ha.
Consumul alimentar in Romania, comparativ cu tarile dezvoltate din
Europa, este deficitar la carne, lapte, oua, peste si la unele sortimente de
legume si fructe, dar este excedentar la produsele din cereale. Satisfacerea
nevoilor populatiei si realizarea unei alimentatii echilibrate depinde atat de
crearea unor disponibilitati suficiente cat si de cresterea puterii de
cumparare. La nivelul anului 2007 cheltuielile cu alimentatia au depasit 70%
din veniturile dispozabile ale populatiei.
Numarul total de tractoare era in 2006 de 174.563 (din care 13.519
nefunctionale), revenind in medie circa 54 ha teren arabil pe tractor, adica o
incarcatura medie de 5 ori mai mare decat in vechile state membre ale UE, ceea
ce nu asigura efectuarea lucrarilor agricole in perioadele optime si de
calitate. Numai 14,4% din totalul intreprinderilor mici si mijlocii din Romania
operau in mediul rural, aceste fiind in principal microintreprinderi, inca
incapabile se absoarba excedentul de mana de lucru si avand o contributie
minima pe piata. Din totalul de 63.970 km de drumuri judetene si comunale,
numai 10,8% au fost modernizate pana in anul 2005.
Datorita carentelor persistente in gestionarea fondului forestier s-a
redus considerabil suprafata padurilor naturale, virgine si cvasi-virgine, in
special la speciile forestiere valoroase, circa 40% din paduri au fost
destructurate sub raport ecologic, a crescut ponderea padurilor rarite, iar
lucrarile de ingrijire a arboretelor tinere s-au diminuat.
Din punctul de vedere al infrastructurii
de baza, Romania se situeaza inca mult sub media Uniunii Europene si are de
recuperat ramaneri in urma importante la majoritatea indicatorilor principali.
Sistemele existente de furnizare a apei curente acopera consumul a doar 65% din
populatie. Calitatea apei furnizate de cele 1.398 instalatii de tratare a apei
potabile (in majoritate cu tehnologii invechite si ineficiente) se afla adesea
sub standardele acceptate din punctul de vedere al parametrilor chimici (10
pana la 25%, in functie de marimea localitatii si tehnologia folosita). De
asemenea, 25% din sistemele publice de apa care aprovizioneaza localitati cu 50
pana la 5.000 persoane au apa necorespunzatoare din punctul de vedere al
parametrilor bacteriologici, de turbiditate, continut de amoniac, nitrati,
fier. 10% din sistemele publice care aprovizioneaza localitati cu mai mult de
5.000 persoane distribuie apa necorespunzatoare din punctul de vedere al
oxidabilitatii, turbiditatii, gustului, mirosului, continutului de amoniac,
fier, nitrati. De sisteme de canalizare
beneficiaza doar cu putin peste jumatate din populatia tarii (11,5 milioane)
din care 10,3 milioane in mediul urban. In aceasta situatie, 52% din totalul
locuitorilor au acces atat la apa curenta
cat si la canalizare, 16% doar la apa curenta dar nu si la canalizare si
32% la nici unul dintre servicii. Doar 33% din locuitorii satelor sunt
conectati la sisteme de furnizare a apei curente (fata de 87% in UE-15) si
numai 10% la sisteme de canalizare moderne.
Conform investigatiei intreprinse in anul 2005, numai 37,6% din totalul
instalatiilor de tratare a apelor uzate sau reziduale functionau la parametri
normali. Ca urmare, aproape 71% din apele provenite din principalele surse de
poluare au fost deversate in recipientii naturali, in special in rauri, in
forma netratata sau insuficient tratata. Principalele surse de ape uzate sunt
productia de electricitate si energie termica (51%), utilitatile publice, in
special sistemele de canalizare (36%) si alte activitati (13%).
Cantitatea totala de deseuri s-a ridicat, in 2006, la 320.609 mii tone,
cu o distributie medie anuala, variabila de la an la an, de 2,76% deseuri
urbane si 97,24% deseuri industriale. In jur de 49% din populatia tarii
beneficiaza de servicii de salubritate, in mediul urban acestea avand o rata de
acoperire de aproximativ 79%. Principala metoda de eliminare este depozitarea
in gropi de gunoi in 239 de depozite municipale
(dintre care numai 18 corespund standardelor UE). Cea mai mare parte, ca
volum, a deseurilor industriale provine din activitatile extractive urmate de
industria energetica, fiind eliminate prin depozitare circa 98% din totalul
deseurilor industriale generate.
Din perspectiva amenajarii
teritoriului si planificarii spatiale, spatiul antropic al Romaniei este supus unor procese
accentuate de deteriorare prin erodarea calitatilor traditionale si intarzierea
racordarii la tendintele europene de modernitate sustenabila. Aceste procese
au, in prima instanta, surse istorice in urbanizarea tardiva, prezenta unor
decalaje profunde intre mediul urban si cel rural precum si intre diferite
regiuni, existenta unui stoc important de locuinte substandard, deficiente in
evidenta si utilizarea fondului funciar.
Situatia actuala incorporeaza efectele pe termen lung ale ingineriei
socio-spatiale in cele patru decenii de regim comunist ultra-cetralizat prin
interventii agresive asupra capitalului natural, extinderea suprafetelor
agricole prin distrugerea unor ecosisteme viabile, concentrarea investitiilor
asupra unor proiecte industriale si urbane de dimensiuni gigantice, demolarea
centrelor istorice ale multor orase pentru a face loc unor cladiri
administrative tipizate, absorbtia de resurse in proiectul centrului civic de
la Bucuresti etc.
La aceasta s-au adaugat, dupa 1990, consecintele specifice ale unei
perioade de tranzitie prelungite si adesea haotice care s-au manifestat,
printre altele, in declinul socio-economic al unor zone sau localitati (in
special cele mono-industriale), degradarea fizica accelerata a locuintelor
colective din cartierele-dormitor construite in anii 1960-80, amplasarea
irationala a noilor constructii prin ocuparea abuziva a unor terenuri de interes
public (parcuri, spatii verzi, baze sportive etc.). Orasele mari, cu dezvoltare
dinamica se confrunta cu probleme serioase legate de congestionarea traficului,
cresterea gradului de poluare, dotarile edilitare precare si depasite tehnic,
formarea unor coroane periferice de tip mahala (slums) ale comunitatilor aflate in stare de saracie extrema,
deteriorarea peisajului urban.
Deficientele cadrului legislativ si normativ existent precum si
interpretarea lejera sau chiar abuziva a acestuia de catre autoritatile locale,
in special in ceea ce priveste folosirea terenurilor prin derogari de la
planurile de urbanism, continua sa genereze efecte nefavorabile si sa produca,
in unele cazuri, pierderi ireparabile.
Aceste constatari se refera in egala masura la conservarea si
valorificarea patrimoniului cultural national.
Lipsa unei evidente cadastrale corecte si complete a monumentelor istorice si
de arhitectura, siturilor arheologice, ansamblurilor construite cu valoare de
patrimoniu, peisajelor-unicat creeaza dificultati in ierarhizarea rationala a
interventiilor de conservare, restaurare sau, dupa caz, valorificare economica
sau turistica. Potrivit unui studiu elaborat in 2005, din cele 26.900 de
monumente si situri istorice listate, 75% sunt in pericol de deteriorare sau se
afla intr-un stadiu avansat de degradare.
Disponibilitatea limitata a fondurilor alocate pentru asemenea
interventii este agravata de o planificare defectuoasa a lucrarilor (santiere
sau situri abandonate pe parcurs din cauza intreruperii finantarii, absenta
unor masuri elementare de conservare si paza etc.). Compartimentele de
specialitate la nivel judetean si municipal sunt slab incadrate cu personal
calificat si nu pot face fata volumului si exigentelor calitative ale
activitatilor complexe care se impun pentru pastrarea identitatii culturale
nationale in context european.
3. Capitalul uman
Evaluarea corecta a starii capitalului uman si a tendintelor de
evolutie pe termen mediu si lung este de o importanta fundamentala pentru
proiectarea realista a perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare in
toate componentele sale esentiale: economic, socio-cultural si de mediu. In
ultima instanta, intrebarea la care prezenta Strategie incearca sa dea un
raspuns rezonabil este: Cu cine si pentru cine se va realiza dezvoltarea
durabila a Romaniei?
Pentru o apreciere obiectiva a situatiei, studiile recente (Indexul European al Capitalului Uman,
Consiliul Lisabona, 2007) iau in
calcul elemente precum: stocul de capital uman (investitia per capita pentru
educatia si formarea profesionala a populatiei ocupate, compozitia capitalului
uman in functie de tipul si nivelul de educatie, starea de sanatate),
utilizarea acestuia (rata de ocupare, rata somajului, rata conectarii la retele
de comunicare multimedia, participarea la activitati producatoare de venit sau
valoare), productivitatea (contributia capitalului uman raportata la valoarea
adaugata creata, calitatea educatiei si formarii profesionale, angajabilitatea
pe parcursul intregii vieti, investitii in cercetare-dezvoltare) si demografia
(spor sau declin, trenduri migratoare, impactul calculat asupra pietei muncii).
Intreaga Europa (cu exceptia Turciei, tara candidata la UE) sufera de
pe urma stagnarii sau declinului demografic mai mult sau mai putin accentuat,
avand ca rezultat, printre altele, imbatranirea generala a populatiei. In cazul
tarilor din Europa Centrala care au aderat la Uniunea Europeana situatia devine
ingrijoratoare din cauza unei rate foarte scazute a natalitatii si deci a
reducerii progresive a populatiei apte de munca, exodului tinerilor si
persoanelor avand o calificare medie sau superioara, nivelului nesatisfacator
al pregatirii profesionale conform cerintelor pietei si al insusirii
deprinderilor necesare pentru trecerea la societatea informationala, bazata pe
cunoastere si inovare. Se apreciaza ca exista riscul real ca, in deceniile
urmatoare, tarile Europei Centrale si de Est sa devina o regiune slab populata,
cu o forta de munca in declin, silita sa poarte povara unei populatii in curs
de imbatranire.
Romania nu constituie o exceptie. Situatia
demografica a Romaniei se afla, in 2008, in al 19-lea an de deteriorare.
Trei realitati si-au pus amprenta pe aceasta evolutie: criza economica si
sociala care a dominat cea mai mare parte a acestei perioade, dobandirea
dreptului la libera circulatie si urmarile politicilor demografice aberante ale
guvernantilor din deceniile 7, 8 si 9 ale secolului trecut. Masurile excesive
luate de regimul comunist, in octombrie 1966, in privinta dreptului la
intreruperea sarcinii si la contraceptie, mergand pana la «planificarea»
nivelului natalitatii, legislatia extrem de restrictiva privind divortul si
penalizarea financiara a persoanelor fara copii au avut drept rezultat o
crestere mare a natalitatii in anii 1967 si 1968, la un nivel peste valorile
medii europene. Reversul acestei evolutii temporare s-a exprimat in cresterea
mortalitatii infantile si mentinerea ei la cote ridicate, in cea mai mare
mortalitate materna din Europa si in proportiile alarmante ale copiilor nascuti
cu malformatii congenitale precum si ale celor abandonati dupa nastere.
Nu este, deci, de mirare ca abrogarea masurilor restrictive chiar in
primele zile dupa instalarea noului regim a dus la un recul al natalitatii in
anii 1990-91 si, la o scara mai mica, in 1992. Acest proces a continuat si s-a
amplificat in anii urmatori in toate cele trei componente care modeleaza
numarul si structura pe varste a populatiei: natalitatea, mortalitatea generala
si migratia externa. El a continuat si dupa anul 2000 prin stabilizarea
primelor doua componente la valori care consolideaza procesul de deteriorare
prin dinamica interna a demograficului.
La o populatie totala de 21.584.365 locuitori, Romania a inregistrat in
anul 2007 o rata a natalitatii de 10,2 nascuti vii la mia de locuitori fata de
o rata a mortalitatii generale de 11,7 decedati la o mie de locuitori. In
perioada 1990-2007 populatia Romaniei s-a redus cu circa 1,7 milioane
locuitori, ceea ce reprezinta o pierdere a fondului uman de 7,2%, fara a lua in
consideratie migratia externa temporara, fara schimbarea domiciliului, sau
migratia pentru munca. Conform unor prognoze demografice, se prefigureaza un
proces de masiva depopulare a tarii in deceniile urmatoare, daca fertilitatea
va ramane in limitele din ultimii zece ani de doar 1,3 copii la o femeie, fata
de 2,1 cat este necesar pentru inlocuirea generatiilor si mentinerea populatiei
la un nivel constant.
In perioada 2004-2006, speranta medie de viata in Romania a fost de
72,2 de ani, cu diferente sensibile intre populatia masculina si cea feminina
(68,7 ani pentru barbati si 75,5 ani pentru femei), fata de media UE-27,
situata in jur de 75 ani la barbati si peste 80 ani la femei. Structura pe
varste a populatiei reflecta un proces de imbatranire prin scaderea relativa si
absoluta a tinerilor (0-14 ani) de la 18,3% in anul 2000 la 15,3% in 2007 si
cresterea ponderii populatiei varstnice (65 de ani si peste) de la 13,3% in
2000 la 14,9% in 2007. Varsta medie a populatiei a fost, la inceputul anului
2007, de 38,9 ani. Fenomenul de imbatranire demografica este mai accentuat in
mediul rural, cu o varsta medie de 39,7 ani, proportia persoanelor de peste 65
de ani fiind de 17,4%, majoritatea femei. Raportul de dependenta economica a
persoanelor inactive de peste 60 de ani la 100 adulti activi economic (20-59
ani) a fost de 34, cu perspectiva de a creste dramatic in urmatoarele decenii.
La nivelul anului 2007, resursele
de munca din Romania (populatia in varsta de 15-64 de ani) au fost de 15,05
milioane persoane, in crestere cu 100 mii fata de anul 2002. Rata de ocupare a
fortei de munca a fost, in 2007, de 58,8%, fara modificari notabile fata de
cifrele anului 2002, situandu-se cu mult sub tinta de 70% stabilita prin
Strategia de la Lisabona pentru ansamblul Uniunii Europene pentru anul 2010.
Din punct de vedere calitativ, insa, progresele sunt semnificative: numarul
salariatilor a fost in 2007 cu aproape 500 mii mai mare decat in 2002,
reducandu-se corespunzator populatia ocupata in agricultura. S-a majorat
ponderea persoanelor cu studii superioare in totalul populatiei ocupate (de la
11% in 2002 la peste 14% in 2007) si a celor cu studii medii (de la 62,9% in
2002 la circa 65% in 2007), ceea ce s-a reflectat si in cresterea sustinuta a
productivitatii muncii.
In acelasi timp, s-au accentuat dezechilibrele de pe piata muncii,
existand in anumite sectoare sau profesii un deficit de forta de munca. Resursa de munca este diminuata si datorita varstei
actuale de pensionare (putin peste 58 ani in cazul femeilor si 63,5 in cazul
barbatilor), sensibil inferioara varstei limita de activitate. Somajul
in randul tinerilor continua sa fie ridicat, in jur de 21%. In ansamblu, se
constata ca Romania are un potential de resurse de munca nevalorificat in
proportie de circa 30%, ceea ce creaza premisele pentru rezolvarea partiala si
pe termen scurt a unora dintre problemele generate de deficitul fortei de
munca. Totodata, exista o tendinta certa de utilizare mai eficienta a
capitalului uman pe piata muncii.
Cifrele privind migratia (imigratia si emigrarea legala
permanenta) nu au fost, dupa 1995, importante din punct de vedere statistic (in
jur de minus 10-15 mii pe an). In schimb, emigratia temporara pentru munca in
strainatate, predominant in tarile UE din zona occidentala, era estimata, in
primavara 2008, la circa 2 milioane. Este vorba,
in special, de adultii tineri care, daca decid sa-si permanentizeze
sederea in tarile respective prin naturalizare, vor afecta si mai serios
balanta pe varste si aportul de natalitate preliminat. Trebuie luat in calcul
si faptul ca, in conditiile mentinerii unui decalaj important in privinta
standardelor de viata si perspectivelor de implinire profesionala si personala
in tara, atractia emigrarii temporare sau permanente va ramane puternica,
tinand seama si de nevoile proprii ale tarilor partenere mai dezvoltate din UE,
care se confrunta cu aceleasi probleme de imbatranire demografica si scadere a
natalitatii.
Cele de mai sus demonstreaza ca factorii demografici reprezinta o
componenta esentiala a unei viziuni de perspectiva a dezvoltarii durabile a
Romaniei pe termen mediu si lung si trebuie sa-si gaseasca reflectarea adecvata
in toate strategiile nationale tematice si sectoriale.
Evolutiile demografice au constituit un factor important din punct de
vedere statistic (dar nu determinant din punct de vedere calitativ) al
situatiei actuale in domeniul educatiei
si formarii profesionale. In intervalul 2000-2006, numarul absolventilor si
al unitatilor de invatamant in functiune (in special preuniversitar) s-a aflat
intr-o scadere continua, cu diferentieri si oscilatii pe niveluri educationale
si locatii (urban/rural) corelat fiind, de la an la an, cu diminuarea
populatiei de varsta scolara.
Modificarile Legii Invatamantului din 1995 in anii 2003 si 2004 au adus
imbunatatiri semnificative cadrului legal, prevazand printre altele: extinderea
duratei invatamantului obligatoriu de la 8 la 10 clase; introducerea unor
elemente de schimbare a sistemului de finantare a invatamantului preuniversitar
prin sporirea autonomiei unitatilor de invatamant si a atributiilor
autoritatilor locale; finantarea invatamantului de stat din fondurile publice a
crescut de la 3,6% din PIB in 2001, la 5,2% in 2007, fiind estimata la minimum
6% incepand din anul 2008.
In urma numeroaselor sesizari critice, sustinute de studii care au
relevat perpetuarea si chiar, sub unele aspecte, adancirea decalajelor fata de
celelalte tari ale UE si ramanerile in urma fata de obiectivele Strategiei
Lisabona, in februarie 2008, principalele partide reprezentate in Parlament au
semnat, la initiativa Presedintelui Romaniei, un Pact National pentru Educatie
care stabileste obiectivele strategice convenite pentru remedierea situatiei in
perioada urmatoare.
Speranta medie de viata scolara era in Romania (in 2005) de 15,3 ani
fata de 17,6 ani in UE-27, iar proportia din populatia intre 15 si 64 de ani
cuprinsa in invatamantul de toate gradele era de 47,5%. Rata bruta de
cuprindere in invatamantul primar si gimnazial a inregistrat o tendinta
ascendenta, cu 4% in anul scolar 2005/2006 fata de 2002/2003, mentinandu-se
insa un decalaj important (14%) intre mediul urban si cel rural. Daca in mediul
urban aproape 80% dintre elevi finalizeaza ciclul obligatoriu de 10 clase prin
promovarea examenelor finale, in mediul rural proportia este de sub 50%. In
anul 2006, numai 2,9% din totalul populatiei active din mediul rural avea
studii superioare in comparatie cu 21,0% in mediul urban.
Rata de participare la educatie a populatiei intre 15 si 24 de ani a
crescut de la 37,3% in 1999/2000 la 46,1% in 2003/2004, dar rata de parasire
timpurie a scolii ramane alarmanta, respectiv 19% in 2006, cu mult peste
nivelul mediu al UE-27 de 15,2% si al obiectivului-tinta de sub 10% prevazut
pentru aplicarea obiectivelor Strategiei Lisabona pentru anul 2010.
Proportia absolventilor invatamantului secundar superior din grupa de
varsta 20-24 ani era in 2006 de 77,2% fata de obiectivul de referinta UE pentru
anul 2010 de 85%. Participarea la educatia timpurie in 2006 era de 76,2% fata
de 90% cat reprezinta tinta de referinta a UE pentru anul 2010.
Pana in anul 2005, nu a existat un sistem explicit, cuprinzator si
unitar la nivel national pentru asigurarea calitatii educatiei. In aceste
conditii, referirile la relevanta si, respectiv, calitatea educatiei si
formarii profesionale s-au putut face numai pe baza evaluarilor externe.
Evaluarea realizata in 2006 dupa metodologia Organizatiei pentru Cooperare si
Dezvoltare Economica (OCDE) in sistemul PISA (Programme for International
Student Assessment) pentru performanta generala a tinerilor de 15 ani,
situa Romania pe locul 47 din 57 de tari participante, 52,7% din elevii romani
fiind sub nivelul alfabetizarii stiintifice. Mediocritatea rezultatelor este
mai ingrijoratoare prin raportare la evaluarea PISA din anul 2000, fata de care
se inregistreaza o scadere a performantelor scolare. Raportul PISA 2006
evidentiaza o variatie mare intre rezultatele obtinute de elevii din diferite
scoli si constata persistenta unor decalaje substantiale de performanta la
elevii proveniti din segmentele defavorizate ale populatiei. In ceea ce
priveste intelegerea problemelor de mediu, mai putin de 40% dintre elevii
romani au reusit sa le identifice si sa le explice.
Situatia pare a fi si mai serioasa in ceea ce priveste invatamantul
universitar, unde nu a avut loc o evaluare de tip calitativ care sa evidentieze
relevanta competentelor dobandite in raport cu cerintele reale de pe piata
muncii si cu exigentele dezvoltarii durabile. In termeni strict cantitativi,
rata de participare a absolventilor de invatamant secundar la invatamantul
superior a crescut de la 27,7% in 2000/2001 la 44,8% in 2005/2006, dar faptul
ca doar 11,7% din adultii din grupa de varsta intre 25 si 64 de ani sunt
absolventi de invatamant tertiar/superior (fata de 27,7% in SUA, 16,4% in Marea
Britanie sau 15,4% in Franta) plaseaza Romania intr-o situatie dezavantajoasa
fata de cerintele racordarii la societatea bazata pe cunoastere.
La sfarsitul anului universitar 2006/2007, erau inscrisi 818,2 mii
studenti, dintre care 522,6 mii in institutiile de invatamant public si 295,6
mii in cel privat, cu o crestere de 11% fata de anul precedent, mai ales pe
seama inscrierilor in sistemul de invatamant deschis la distanta din sectorul
privat (reprezentand 15% din totalul studentilor). Ponderea studentelor a fost
de 59,8% dintre absolventi in invatamantul public si 58% in cel privat.
Preferintele la inscriere in anul scolar 2007-2008 s-au indreptat in continuare
spre facultatile de profil universitar (31,4% in sectorul public si 26,3% in
cel privat), economic (23,9% public si 44,3% privat), juridic (24,6% in
sectorul privat) si 28,1% tehnic (in sectorul public). Este totusi important de
mentionat ca, in comparatie cu obiectivul tinta al UE pentru anul 2010 privind
cresterea cu 15% a participarii la programele de matematica, stiinte si
tehnologii, Romania a inregistrat o rata de crestere de 25,9% in 2006.
Rata de participare a adultilor intre 25 si 64 de ani la programe
educationale se afla inca, in 2006, la un nivel extrem de scazut de 1,3% fata
de media UE-25 de 9,6% si fata de obiectivul tinta de 12,5% pentru anul 2010.
La aceasta se adauga, ca una dintre explicatiile neparticiparii la educatia
permanenta, si accesul redus la folosirea comunicatiilor prin Internet (23
utilizatori la 1000 de locuitori in 2006) si a serviciilor electronice in
relatiile cu autoritatile publice (0,7%), Romania situandu-se, din acest punct
de vedere, pe ultimul loc intre tarile care au aderat la UE dupa 2004.
Pentru acumularea cat mai rapida de capital uman, coroborand nivelul de
educatie si tendintele demografice, datele mentionate atrag atentia asupra
necesitatii unei investitii sustinute pentru cresterea cat mai rapida a
proportiei absolventilor de invatamant secundar superior in cadrul grupei de
varsta 20-24 ani. De asemenea, cresterea ratei de participare la invatamantul
superior si a ratei de cuprindere a adultilor in programe de invatare continua
poate compensa deficitul de forta de munca inalt calificata pentru o economie
bazata pe cunoastere competitiva si durabila. In plus, din punct de vedere
calitativ, este imperativa imbunatatirea substantiala a calitatii
invatamantului obligatoriu.
Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop garantarea
accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza
pentru asigurati. In anul 2005, gradul de cuprindere in sistemul Casei
Nationale de Asigurari de Sanatate era de 96,08% in mediul urban si de 98,25%
in zonele rurale. Masurile de modernizare intreprinse incepand cu anul 1998 si
legiferarea reformei sistemului sanitar in 2006 au creat premise pentru
imbunatatirea serviciilor in acest sector prin descentralizarea unor
activitati, introducerea notiunii de medic de familie la libera alegere a
pacientilor, dezvoltarea bazei de tratament si preventie si a accesibilitatii
la servicii medicale de calitate, sporirea eficacitatii interventiilor de
urgenta. Incepand din anul 2008 majoritatea unitatilor sanitare functioneaza in
regim autonom, in administratia autoritatilor locale sau judetene.
Ponderea cheltuielilor pentru sanatate a crescut progresiv de la 3,6%
din PIB in 2004 la 4% in 2007 si 4,5% in 2008, din care circa 80% prin sistemul
asigurarilor de sanatate; cheltuielile de la bugetul de stat au fost, de
asemenea majorate.
Cu toate acestea, sistemul de sanatate inregistreaza disfunctionalitati
privind capacitatea de a face fata cerintelor societatii moderne datorita
infrastructurii precare, gestiunii defectuoase si insuficientei cronice a
investitiilor, pe fondul unor probleme socio-economice, de mediu, de nutritie
si de stres persistente. Desi in ultimii cinci ani se inregistreaza un anumit
trend descrescator, potrivit datelor din Raportul asupra Obiectivelor de
Dezvoltare ale Mileniului (2007), Romania se situeaza in continuare pe ultimul
loc in Europa la indicatorul
mortalitatii infantile, cu 13,9 la o mie de nascuti vii in 2006 (17,1 la mie in mediul rural) si la incidenta
imbolnavirilor de tuberculoza (de 10 ori fata de media UE).
Infrastructura sistemului de ocrotire a sanatatii se plaseaza, din
punctul de vedere al gradului de acoperire si al calitatii serviciilor, la un
nivel de sub 50% in comparatie cu cele 10 tari care au aderat la UE dupa 2004.
Desi numarul de paturi in spitale este de 6,6 la mia de locuitori (peste media
UE de 6,1), majoritatea acestora se afla in cladiri de peste 50-100 de ani
vechime, insalubre si inadecvat echipate.
Incadrarea sistemului cu personal medico-sanitar avand calificare
superioara este net deficitara in Romania (19,5 medici la 10.000 de locuitori
fata de media UE de 28-29), situatia fiind inca si mai serioasa in privinta
cadrelor medii, cu 2,04 la fiecare medic (fata de 2,66 in Ungaria sau 2,76 in
Republica Ceha).
Persista serioase diferente in ceea ce priveste accesul la serviciile
medicale atat sub aspect regional cat si social, cu o vulnerabilitate mai mare
in randul categoriilor defavorizate. In conditiile in care peste 40% din populatie traieste in mediul
rural, mai putin de 11% dintre medici isi desfasoara activitatea la tara, de
peste cinci ori mai putini decat in mediul urban.
Ca si in alte tari europene, se constata o deteriorare a starii de
sanatate mentala si emotionala, cu putin peste valorile medii europene,
cresterea numarului abuzurilor si dependentei de substante psihoactive, a ratei
suicidului si a factorilor de stres, expansiunea comportamentelor agresive si
violente, inclusiv in randul minorilor.
Imbatranirea generala a
populatiei adauga presiuni crescande asupra unui sistem de sanatate si asa
subrezit.
4. Capitalul social
Functionarea optima a unei societati democratice presupune nu numai
existenta unui cadru legislativ adecvat si a unei constructii institutionale
eficiente, ci si dezvoltarea unei culturi participative bazate pe incredere si
cooperare. Din perspectiva definitiei clasice a capitalului social ca fiind «un
bun societal care ii uneste pe oameni si le permite sa urmareasca mai eficient
realizarea unor obiective comune», statornicirea increderii intre membrii
societatii are la baza indeplinirea obligatiilor asumate si reciprocitatea. In
societatea moderna, colaborarea entitatilor publice si private in slujba
intereselor si drepturilor fundamentale ale cetatenilor este sustinuta de
reteaua de asociatii voluntare, organizatii neguvernamentale, asociatii
profesionale, grupuri caritabile, initiative cetatenesti etc. care actioneaza
(autonom sau in cooperare, direct sau prin mass media) in relatia cu puterea de
stat (legislativa, executiva, judecatoreasca), garantul respectarii valorilor
si practicilor democratice.
In perioada dintre cele doua
razboaie mondiale a avut loc in Romania o oarecare miscare in directia
constituirii unor asociatii profesionale sau altor formatiuni ale societatii
civile, orientate cu precadere spre actiuni de intrajutorare, caritabile sau de
asistenta sociala pe baza de voluntariat. In perioada regimului comunist,
asemenea forme de asociere (cu exceptia celor strict profesionale) au fost
constant descurajate, iar cele existente au fost supuse unor puternice presiuni
de politizare si ideologizare.
Inca din anul 1990, chiar de la inceputul procesului de tranzitie la
democratia pluralista si economia de piata functionala, s-a inregistrat o
crestere rapida a numarului de organizatii neguvernamentale nou create si o
diversificare a profilului lor de activitate. In faza initiala, iar in anumite
cazuri si in continuare, acestea s-au bucurat de sprijin organizatoric si
logistic din partea organismelor similare din strainatate, in special din tarile
Uniunii Europene, precum si din Statele Unite, Canada, Japonia etc. Au luat
fiinta, de asemenea, filiale Romanesti ale unor organizatii internationale
neguvernamentale in domenii precum drepturile omului, transparenta
institutiilor publice si dreptul la informare, conservarea mediului
inconjurator si promovarea principiilor dezvoltarii durabile.
Dreptul de libera asociere este consfintit in Constitutia Romaniei si
face obiectul a nu mai putin de 15 legi speciale, precum si al altor
reglementari prin ordonante sau decizii ale Guvernului.
Este reglementat prin lege modul de constituire, inregistrare,
organizare si functionare a persoanelor juridice de drept privat, fara scop
patrimonial. Statutul de persoana juridica este acordat prin hotarare
judecatoreasca prin inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor. La
nivel national, Registrul este tinut de Ministerul Justitiei. Legea
reglementeaza, intr-un regim non-discriminatoriu, si procedura recunoasterii in
Romania a persoanelor juridice straine fara scop patrimonial.
Regimul juridic al partidelor politice, patronatelor, sindicatelor,
cultelor sau asociatiilor religioase, asociatiilor de tineret sau femei,
structurilor de reprezentare ale comunitatilor profesionale (de exemplu,
Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitectilor etc.) este reglementat prin legi
speciale.
Pentru implementarea
obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, prezinta un
interes deosebit prevederile Legii administratiei publice locale, care
reglementeaza dreptul unitatilor administrativ-teritoriale ca, in limitele
competentelor lor deliberative si executive, sa coopereze si sa se asocieze, in
conditiile legii, formand asociatii de dezvoltare intercomunitara, cu
personalitate juridica de drept privat si de utilitate publica, in scopul
realizarii in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau
regional, ori furnizarii in comun a unor servicii publice. Structurile
asociative ale autoritatilor administratiei publice locale care functioneaza in
prezent si si-au demonstrat capacitatea de initiativa si actiune includ:
Asociatia comunelor din Romania, Asociatia oraselor din Romania, Asociatia
municipiilor din Romania, Uniunea nationala a consiliilor judetene din Romania,
Federatia autoritatilor locale din Romania.
In cazul specific al Romaniei, este extrem de relevanta aplicarea
metodologiei de implementare a Agendei Locale
pentru secolul XXI (AL-21), cu sprijinul Programului ONU pentru
Dezvoltare, in peste 40 de localitati sau zone, pana la nivel de judet, prin
implicarea activa a tuturor actorilor locali, inclusiv a organismelor
societatii civile si initiativelor cetatenesti, in elaborarea si promovarea
unor planuri si proiecte de dezvoltare durabila care sa intruneasca sprijinul
intregii comunitati.
Majoritatea ministerelor si altor institutii centrale precum si
autoritatilor locale si-au constituit birouri de relatii cu organizatiile
neguvernamentale si cu mediul asociativ. S-au inregistrat progrese
semnificative in privinta angajarii unor proiecte comune cu formatiuni ale
societatii civile, mai ales in domenii precum furnizarea de servicii sociale
sau protectia si conservarea mediului natural. Practica subventionarii partiale
a unor asemenea activitati realizate in parteneriat cu organizatiile
neguvernamentale de la bugetul central si bugetele locale se afla inca la
inceput, dar inregistreaza o crestere constanta atat din punct de vedere
cantitativ cat si al impactului real in viata comunitatilor. Astfel, numai in
domeniul asistentei sociale, numarul asociatiilor sau fundatiilor selectionate
ca eligibile pentru programele de subventii a crescut, intre 1998 si 2008, de
la 32 la 116, iar cel al unitatilor voluntare de asistenta sociala de la 60 la
307.
Anumite initiative ale organizatiilor neguvernamentale sau unor coalitii
ale acestora au avut ca efect reconsiderarea unor proiecte controversate in
domeniul industriei extractive, definitivarii amplasamentelor unor
intreprinderi industriale sau lucrari de infrastructura, amenajarii
teritoriului si dezvoltarii urbane, ecologizarii unor situri poluate etc.
Asemenea actiuni raman insa sporadice, cu o capacitate de mobilizare si
sustinere limitata in timp si, in consecinta, cu un impact inca redus asupra
procesului decizional.
Desi autonomia organizatiilor
societatii civile este, in linii generale, recunoscuta si respectata, se
constata in continuare, mai ales (dar nu exclusiv) la nivel local, persistenta
unor relatii clientelare ale acestora cu autoritatile si actorii politici.
Studiile de specialitate si sondajele de opinie releva mentinerea unui nivel
relativ scazut, in comparatie cu alte state membre ale Uniunii Europene, al
participarii cetatenilor la viata asociativa, precum si al comunicarii si
relationarii dintre organizatiile societatii civile din diferite sectoare. Una
dintre cauzele identificate ale acestei situatii este capacitatea redusa de
finantare a initiativelor cetatenesti si a proiectelor viabile venite din
partea organizatiilor neguvernamentale datorita carentelor legislative privind
regimul sponsorizarii si cointeresarii mediului de afaceri in angajarea unor
asemenea actiuni.
Pe masura maturizarii accelerate a actiunii civice in Romania, ca
factor de sustinere a unei guvernari care isi intemeiaza legitimitatea pe
responsabilitate si transparenta si ca element de importanta cruciala in
promovarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile, solidaritatea si
coeziunea sociala se va cladi pe temeiul unor principii ferme precum:
- Transparenta actului decizional al
administratiei publice;
- Comunicarea permanenta si accesul liber
la informatii de interes public;
- Parteneriatul durabil in realizarea
obiectivelor comune convenite;
- Optimizarea utilizarii resurselor;
- Nediscriminarea organizatiilor
neguvernamentale in raport cu ceilalti potentiali parteneri din comunitate;
- Respectarea valorilor organizatiilor
neguvernamentale si a misiunilor acestora.
In vederea asigurarii unei implicari efective, transparente si
influente a societatii civile in procesul de implementare si monitorizare a
Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila se propune instituirea prin
lege, sub egida Academiei Romane, a unui Consiliu Consultativ pentru Dezvoltare
Durabila, cu un secretariat permanent, total autonom fata de puterea executiva
dar finantat de la bugetul de stat, conform modelului practicat in majoritatea
statelor membre ale UE. Ca o inovatie fata de procedurile curente din cadrul
UE, se are in vedere ca acest Consiliu sa aiba dreptul de a prezenta anual
Parlamentului Romaniei un raport complementar celui prezentat de Guvern,
continand propriile evaluari si recomandari de actiune.
Partea III. Obiective-tinta si modalitati de actiune
la orizont 2013, 2020, 2030 conform orientarilor strategice ale UE
Structura capitolelor si subcapitolelor din aceasta sectiune urmareste
strict logica tematica a Strategiei de Dezvoltare Durabila revizuite a UE din
2006 (SDD/UE). Problemele si preocuparile specifice ale Romaniei care nu sunt
cuprinse in orientarile prioritare ale UE sunt tratate separat in Partea IV.
1. Provocari cruciale
1.1. Schimbarile climatice si energia curata
Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbarilor climatice prin
limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, precum si a efectelor negative
ale acestora asupra societatii si mediului.
Conform prevederilor Conventiei-cadru a Natiunilor Unite asupra
Schimbarilor Climatice, ratificata de Romania in 1994, schimbarile climatice
sunt definite ca fiind modificarile care pot fi atribuite direct sau indirect
activitatilor omenesti si care afecteaza compozitia atmosferei la nivel global
si se adauga variabilitatii naturale a climei observate in decursul unor
perioade relevante. In pofida tuturor eforturilor prezente de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de sera, temperatura globala va continua sa creasca,
fiind necesare, in acelasi timp, masuri urgente de adaptare la efectele
schimbarilor climatice.
Prin Strategia si Planul de Actiune ale Romaniei in domeniul
schimbarilor climatice in perioada 2005-2007, au fost realizate o serie de
actiuni importante atat in domeniul limitarii emisiilor de gaze cu efect de
sera, cat si al adaptarii la efectele schimbarilor climatice si cresterii
gradului de constientizare in acest domeniu.
Obligatiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, ce
vor reveni Romaniei in perioada post-2012 in calitate de stat membru al Uniunii
Europene, se conformeaza obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la
sesiunea de primavara a Consiliului European din 9 martie 2007, respectiv de
reducere, pana in anul 2020, cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera la
nivelul UE, comparativ cu nivelul anului 1990, si cresterea, in acelasi
interval de timp, cu pana la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile in
totalul consumului energetic, precum si cresterea eficientei energetice cu 20%,
precum si un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total in domeniul
transporturilor. In contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de sera cu 20%, promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie
constituie un domeniu de importanta majora in pachetul legislativ privind
schimbarile climatice si energia din surse regenerabile prezentat de Comisia
Europeana la 23 ianuarie 2008. Tintele avute in vedere si termenele de punere
in aplicare sunt, in unele privinte, mai exigente decat cele stabilite in
Strategia pentru Dezvoltare Durabila revizuita a UE din iunie 2006. Pachetul
legislativ mentionat este inca in dezbatere la nivel european, urmand ca cel
tarziu in anul 2009 acesta sa fie adoptat.
In conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene din
2007, energia este un element esential al dezvoltarii la nivelul Uniunii. In
aceeasi masura, ea prezinta o provocare din punctul de vedere al impactului
sectorului energetic asupra schimbarilor climatice, al cresterii dependentei de
importul de resurse energetice, precum si al tendintei de crestere a pretului
energiei. Se porneste de la recunoasterea faptului ca UE este tot mai expusa la
instabilitatea pietelor internationale de energie si la tendinta de
monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de catre un grup restrans de
detinatori.
Prin realizarea unei piete interne de energie, Uniunea Europeana
urmareste stabilirea unor preturi corecte si competitive, stimuleaza
economisirea de energie si atragerea de investitii in sectorul energetic.
Orizont 2013. Obiectiv national: Satisfacerea necesarului de energie pe
termen scurt si mediu si crearea premiselor pentru securitatea energetica a
tarii pe termen lung conform cerintelor unei economii moderne de piata, in
conditii de siguranta si competitivitate; indeplinirea obligatiilor asumate in
baza Protocolului de la Kyoto privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu
efect de sera; promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele
schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile.
Pentru Romania, ca stat membru al Uniunii
Europene, este deosebit de importanta racordarea la cadrul general al politicii
energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu si lung:
cresterea securitatii alimentarii cu energie si a infrastructurii critice;
cresterea competitivitatii in domeniul energiei, reducerea impactului asupra
mediului si integrarea in piata regionala de energie.
Principalele directii strategice
in domeniul politicii energetice, pe care Romania trebuie sa-si mobilizeze cu
prioritate eforturile in conformitate cu obiectivele si politicile convenite la
nivelul Uniunii Europene, sunt:
·
Securitatea energetica: Mentinerea
suveranitatii nationale asupra
resurselor primare de energie si
respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei; cresterea sigurantei
ofertei de energie si mentinerea unui grad acceptabil de dependenta fata de
importuri prin diversificarea surselor de import, a resurselor energetice
proprii, a rutelor si retelelor de transport nationale si regionale; cooperarea
regionala pentru protectia infrastructurii critice in domeniul
energiei;
·
Dezvoltarea durabila: Imbunatatirea eficientei
energetice pe intregul lant resurse-productie-transport-distributie-consum
final prin optimizarea proceselor de productie si distributie si prin reducerea
consumului total de energie primara raportat la valoarea produselor sau
serviciilor; cresterea ponderii energiei produse pe baza resurselor
regenerabile in consumul total si in productia de electricitate; utilizarea rationala si eficienta a
resurselor primare neregenerabile si scaderea progresiva a ponderii acestora in
consumul final; promovarea producerii de energie electrica si termica in
centrale de cogenerare de inalta eficienta; valorificarea resurselor secundare
de energie; sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare-inovare in
sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienta energetica si
ambientala; reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului
si respectarea obligatiilor asumate in privinta reducerii emisiilor de gaze cu
efect de sera si a emisiilor de poluanti atmosferici;
·
Competitivitatea: Continuarea dezvoltarii si perfectionarii
pietelor concurentiale de energie electrica, gaze naturale, petrol, uraniu,
carbune, servicii energetice; promovarea surselor regenerabile cu ajutorul
certificatelor verzi, in contextul integrarii regionale; pregatirea pietei de
certificate albe privind utilizarea eficienta a energiei; participarea la
schema comunitara de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect
de sera; liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului constant
si nediscriminatoriu al participantilor din piata la retelele de transport,
distributie si la interconexiunile internationale; dezvoltarea infrastructurii
energetice; continuarea procesului de restructurare si privatizare in
sectoarele energiei electrice, termice si gazelor naturale; continuarea
procesului de restructurare in sectorul de extractie si utilizare a lignitului
in vederea cresterii profitabilitatii si accesului pe piata de capital;
infiintarea bursei regionale de energie si participarea in continuare a
Romaniei la procesul de consolidare a pietelor energetice la nivel european.
Prin masuri coerente de crestere
a eficientei energetice se va obtine o reducere a consumului de energie
finala cu 13,5% in perioada 2008-2016 in comparatie cu nivelul consumului mediu
din perioada 2001-2005, in conformitate cu primul Plan National de Actiune in
domeniul Eficientei Energetice 2007-2010. Acest obiectiv se va realiza prin
masuri legislative, reglementari, acorduri voluntare, extinderea serviciilor
pentru economii de energie, instrumente financiare si de cooperare.
Pe baza unor politici nationale si a unor strategii energetice la nivel
regional si local se va promova modernizarea
sistemelor de cogenerare si incalzire urbana prin folosirea unor tehnologii
de inalta eficienta. Reabilitarea energetica a
cel putin 25% din fondul de cladiri multietajate va asigura obtinerea
unor importante economii de energie, reducerea emisiilor de dioxid de carbon si
cresterea suportabilitatii facturilor energetice la nivelul consumatorilor. Se
va pune in aplicare un nou sistem de asistenta sociala, uniform si directionat,
care sa asigure cadrul necesar de coordonare intre diverse autoritati pentru
reformarea sistemului actual de subventii pentru energie si ajutoare pentru
consumatorii vulnerabili. O atentie speciala se va acorda politicii energetice
rurale, urmarindu-se modernizarea sistemelor de incalzire eco-eficienta a
locuintelor si de alimentare cu energie la costuri suportabile.
Prin incurajarea selectiva a investitiilor se va asigura punerea in
functiune a unor noi capacitati de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate, cu impact major
asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanti
si asupra sigurantei de functionare a sistemului energetic national.
In ceea ce priveste sursele
regenerabile de energie, conform pachetului legislativ prezentat de Comisia
Europeana la 23 ianuarie 2008, Romania
are obligatia sa elaboreze si sa prezinte Comisiei Europene un Plan National de
Actiune cu precizarea obiectivelor privind ponderea consumului de energie din
surse regenerabile in domeniile transporturilor, electricitatii, incalzirii si
racirii, precum si a masurilor care urmeaza sa fie adoptate in vederea
atingerii acestor obiective, pana la 31 martie 2010. In conditiile in care
obiectivul-tinta pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul
consumului de energie sa provina din surse regenerabile in anul 2020, noile
obiective pentru Romania in perioada 2012-2020 se vor conforma tintelor asumate
in procesul de distribuire a responsabilitatilor statelor membre UE. La nivelul
anului 2010, ponderea resurselor regenerabile va reprezenta in Romania circa
11% din consumul total de resurse primare de energie, urmand sa ajunga la 11,2%
in 2015.
Aplicarea sistemului „certificatelor verzi” va
spori ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie
electrica raportat la cantitatea de electricitate vanduta consumatorilor, avand
in vedere ca mecanismul centralizat de tranzactionare, Piata Certificatelor
Verzi, functioneaza inca din anul 2005. De asemenea, legislatia in domeniu
prevede ca furnizorii sunt obligati sa achizitioneze anual un numar de
certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii, convenite
in cadrul UE prin distribuirea responsabilitatilor intre statele membre privind
promovarea energiei regenerabile, si cantitatea de energie electrica furnizata
anual consumatorilor finali.
Romania va participa activ, in cadrul UE, la negocierile interne
privind adoptarea in anul 2009 a pachetului legislativ „Schimbari climatice si
energie din surse regenerabile” prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie
2008. In acelasi timp, Romania participa, prin intermediul UE, la negocierile
internationale sub egida ONU (Conventia-cadru si Protocolul de la Kyoto) in
vederea convenirii la sfarsitul anului 2009, la Copenhaga, a unui nou acord
global in domeniul schimbarilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si a actiunilor suplimentare
necesare in perioada post-2012.
Adaptarea la efectele schimbarilor climatice reprezinta un proces
complex datorita faptului ca gravitatea efectelor variaza de la o regiune la
alta, depinzand de vulnerabilitatea fizica, de gradul de dezvoltare
socio-economica, de capacitatea de adaptare naturala si umana, de serviciile de
sanatate si de mecanismele de supraveghere a dezastrelor. Incepand cu anul
2007, s-a abordat la nivel european si problematica adaptarii la efectele
schimbarilor climatice prin adoptarea Cartii Verzi de catre Comisia Europeana.
Documentul prevede actiuni la nivelul UE concentrate pe 4 directii:
- Integrarea adaptarii in politicile
sectoriale;
- Integrarea adaptarii in politica
externa a statelor membre UE, vizand tarile vecine;
- Reducerea incertitudinilor prin
dezvoltarea cercetarilor in domeniu;
- Implicarea societatii, mediului de
afaceri si a sectorului public in pregatirea unor strategii coordonate si
cuprinzatoare in domeniul adaptarii.
Sectoarele vulnerabile la efectele schimbarilor climatice in Romania si
care necesita o analiza mai detaliata sunt: biodiversitatea, agricultura,
resursele de apa, sectorul forestier, infrastructura-constructii, transport,
turism, energie, industrie, sanatate.
O atentie deosebita trebuie acordata comunitatilor sarace care depind
in mare masura de utilizarea directa a resurselor naturale locale. Acestea
dispun de mijloace reduse de subzistenta si de o capacitate limitata de a face
fata variabilitatii climatice si dezastrelor naturale.
Orizont 2020. Obiectiv national: Asigurarea functionarii eficiente si
in conditii de siguranta a sistemului energetic national, atingerea nivelului
mediu actual al UE in privinta intensitatii si eficientei energetice;
indeplinirea obligatiilor asumate de Romania in cadrul pachetului legislativ
„Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” si la nivel
international in urma adoptarii unui nou acord global in domeniu; promovarea si
aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si
respectarea principiilor dezvoltarii durabile.
Potrivit studiului de impact realizat in
vederea mentinerii unui echilibru echitabil intre eforturile intreprinse de
statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere unilaterala in
anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% fata de nivelul de emisii
din 1990, sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a
certificatelor de emisii) din Romania, reprezentate prin sursele mici din
sectoarele de energie si industrie si din sectoarele transporturi, constructii,
agricultura, deseuri etc. ar fi posibil sa beneficieze de o crestere de 19% a
emisiilor de gaze cu efect de sera raportate la nivelul anului 2005.
Emisiile din sectoarele ETS (operatorii
economici care fac parte din schema de comercializare a certificatelor de
emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel european a metodelor de
alocare si distribuire a certificatelor. Se prevede ca, pentru anul 2020,
numarul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera la nivel
european sa fie redus cu 21% fata de numarul acestora in anul 2005.
Conform Pachetului legislativ aflat in dezbaterea Parlamentului
European si a Consiliului UE, Romania va trebui sa majoreze cota parte a
surselor regenerabile (solara, eoliana, hidro, geotermala, biogaz etc.) in
consumul final de energie de la 17,8% in 2005 la 24% in 2020 (fata de media UE
de 8,5% in 2005, cu obiectivul de a ajunge la 20% in 2020). Tinta avuta in
vedere de Romania este ca, la nivelul anului 2020, ponderea energiei electrice
produse din surse regenerabile sa ajunga la 38%.
Prin cresterea eficientei energetice, consumul de energie primara se va
reduce cu 20%, iar cel de energie finala cu 18% comparativ cu media consumului
din 2001-2005.
Intensitatea energiei primare va scadea la 0,26 tep/1.000euro2005
(aproape de media UE din 2006), iar intensitatea energiei finale la 0,17
tep/1.000euro2005 (sub media UE din 2006).
Nivelul de utilizare in transporturi a biocarburantilor si altor
carburanti regenerabili va reprezenta minimum 10%, procent calculat pe baza
continutului energetic al tuturor tipurilor de benzina si motorina folosite, in
conditiile respectarii criteriilor de sustenabilitate aferente acestor produse,
cu o tinta intermediara de 5,75% in 2010.
Va continua procesul de reabilitare energetica a circa 35% din fondul
de cladiri multietajate de locuit, administrative si comerciale.
Vor fi puse in functiune si racordate la sistemul national noi unitati
de producere a energiei electrice pentru acoperirea cererii prevazute, inclusiv
doua noi reactoare nucleare la centrala de la Cernavoda si finalizarea unor
proiecte hidroenergetice.
In Romania, au fost identificate pentru fiecare sector in parte
potentialele efecte negative cauzate de schimbarile climatice, precum si
recomandarile privind masurile de adaptare si studiile necesare in vederea unei
mai bune abordari stiintifice a adaptarii. Urmare a unei evaluari preliminare,
fara a avea studii sectoriale si scenarii climatice suficient de detaliate la
nivelul Romaniei, sunt propuse urmatoarele actiuni:
·
Integrarea adaptarii la efectele
schimbarilor climatice in momentul aplicarii si al modificarii legislatiei si
politicilor actuale si viitoare;
·
Revizuirea bugetului, a tuturor
strategiilor si programelor nationale astfel incat sa se asigure includerea aspectelor privind
adaptarea in politicile sectoriale;
·
Stabilirea cailor de comunicare in
vederea implementarii masurilor de adaptare la nivel local. O mare parte din
deciziile care influenteaza in mod direct sau indirect adaptarea la schimbarile
climatice se iau la nivel local;
·
Cresterea gradului de constientizare
privind adaptarea la efectele schimbarilor climatice. Schimbarile de
comportament in cadrul societatilor si comunitatilor depind intr-o mare masura
de gradul de constientizare a problemei.
Orizont 2030.
Obiectiv national: Alinierea la performantele medii ale UE privind indicatorii
energetici si de schimbari climatice; indeplinirea angajamentelor in domeniul
reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera in concordanta cu acordurile
internationale si comunitare existente si implementarea unor masuri de adaptare
la efectele schimbarilor climatice.
Romania va continua sa contribuie efectiv, conform acordurilor in
vigoare la nivel international si comunitar, la implementarea obiectivelor
comune ale Uniunii Europene in domeniul schimbarilor climatice prin reducerea
emisiilor de gaze cu efect de sera si implementarea de masuri de adaptare la
efectele schimbarilor climatice.
Prin cresterea eficientei energetice, consumul de energie primara se va
reduce cu 30%, iar consumul de energie finala cu 26% comparativ cu media
consumului din perioada 2001-2005. Se va generaliza iluminatul cu lampi
eficiente.
Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei
electrice si caldurii bazate pe surse de energie si centrale electrice cu
emisii foarte reduse de carbon, prevazute cu facilitati pentru captarea si
stocarea geologica a dioxidului de carbon.
Va continua construirea de centrale si amenajari hidrotehnice care sa
prelucreze 15-20% din potentialul hidroenergetic amenajabil dar inca
nevalorificat.
In vederea acoperirii necesarului de energie electrica pentru
dezvoltarea economica si consum se vor realiza suplimentar 2 unitati
nuclearo-electrice.
Se va continua reabilitarea termica a circa 40% din fondul existent de
cladiri multietajate precum si dezvoltarea de proiecte de cladiri pasive sau cu
consumuri energetice foarte reduse (15-50 kWh pe metru patrat si an).
1.2. Transport durabil
Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport sa
satisfaca nevoile economice, sociale si de mediu ale societatii, reducand, in
acelasi timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societatii si
mediului.
Domeniul transporturilor este considerat prioritar in contextul
planurilor de dezvoltare ale Romaniei, date fiind relatiile sale de
interdependenta cu celelalte ramuri ale economiei nationale, valoarea
serviciilor oferite pentru populatie si impactul considerabil asupra mediului.
Dezvoltarea transporturilor are in vedere facilitarea includerii
sistemelor urbane din Romania in mediul european prin imbunatatirea serviciilor
rutiere, feroviare, maritime, fluviale si aeriene avand destinatiile principale
in Europa. Indicatorul relativ al accesibilitatii (combinand servicii,
transbordari, preturi si durate de calatorie) urmeaza sa se alinieze progresiv pana
in anul 2020 la cel existent in zonele metropolitane din Europa.
Se vor imbunatati legaturile intre orase prin stimularea serviciilor de
transport public interurban si de coordonare a gestiunii si se va garanta o
accesibilitate generala minima a serviciilor publice pentru toti cetatenii,
acordandu-se o atentie speciala grupurilor vulnerabile (copii, batrani,
persoane cu mobilitate redusa). Accesibilitatea transportului public la zonele
cu densitate mica a populatiei si nuclee dispersate se va asigura la nivele
minime stabilite.
Conditiile de siguranta vor creste, estimandu-se o reducere cu 50% a
numarului de decese in urma accidentelor din transporturi in perspectiva anului
2030 fata de anul 1998.
In domeniul protectiei infrastructurii de transport se va dezvolta o
politica de „risc zero”, iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la
toate modurile de transport.
Pentru imbunatatirea comportamentului in raport cu mediul, se va
diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi in
vederea incadrarii in obiectivele stabilite pentru Romania privind plafoanele
nationale de emisii. Se va realiza o reducere cu 5% pana in 2015 a depasirilor
actuale ale nivelurilor limita privind calitatea aerului in orase, urmand ca
proportia sa creasca apoi pana la 15% la emisiile unde transportul constituie
sursa principala de poluare
Tinand seama de situatia precara a infrastructurii si a parcului de
mijloace de transport, precum si tendintele negative inregistrate in ultimii
ani in privinta productivitatii resurselor consumate (a se vedea Partea II,
Capitolul 2), acestui sector ii revine o pondere semnificativa din alocarile de
fonduri UE nerambursabile pentru perioada 2007-2013.
Raportul negativ dintre evolutia cererii de transport (in special rutier)
si cresterea produsului intern brut (PIB), care este in prezent de 4 ori mai
mare decat media UE, se estimeaza ca se va reduce in viitor ca urmare a:
·
Modificarii progresive a
structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor care lucreaza cu cantitati
mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri, siderurgia
si petrochimia) si consuma multa energie si prin cresterea ponderii sectoarelor
care au consumuri materiale si energetice mai reduse (serviciile, industriile
prelucratoare etc.) si valoare adaugata mare;
·
Modificarii structurii productiei
de energie electrica, ca urmare a valorificarii unor surse regenerabile de
energie (eoliana, solara, biomasa, geotermala, micro-hidro), a extinderii
energeticii nucleare (dublata in 2008, cu perspectiva construirii altor doua
unitati in urmatorii 7-9 ani) si a diminuarii ponderii centralelor
termoelectrice pe carbune si pacura care necesita transportul unor cantitati
mari de combustibil, uneori pe distante mari;
·
Reducerii, ca urmare a implementarii
programelor de impulsionare a inovarii tehnice si tehnologice si de crestere a
competitivitatii, a consumurilor specifice de materiale si energie in toate
sectoarele productive ale economiei, cu efecte asupra volumurilor transportate;
·
Modificarii graduale a proceselor
de productie, depozitare si desfacere, cu efecte asupra ponderii cererii de
transport de marfa si persoane;
·
Ajustarii treptate a structurii
transporturilor prin diminuarea, intr-o prima etapa, a ritmului de crestere a
transportului rutier si reorientarea fluxurilor de marfuri si calatori spre
celelalte moduri de transport in urmatoarele etape;
·
Stabilizarii cererii de transport
privat si a evolutiei artificiale a nevoii de mobilitate in si in afara
centrelor urbane printr-o planificare urbana si spatiala echilibrata si prin
imbunatatirea serviciilor publice in transportul de calatori.
Orizont 2013. Obiectiv national: Promovarea unui sistem de transporturi
in Romania care sa faciliteze miscarea in siguranta, rapida si eficienta a persoanelor
si marfurilor la nivel national si international, in conformitate cu
standardele europene.
Desi estimarea modului in care va evolua cererea de transport in
tone/km in raport cu cresterea PIB prezinta inca un inalt grad de
incertitudine, se poate aprecia ca stabilizarea cererii nu se va putea realiza
in perioada 2007-2013, iar tendinta de cuplare negativa inregistrata in
perioada 2001-2005 va continua si dupa anul 2013.
Tendinta nefavorabila privind productivitatea
resurselor consumate inregistrata in perioada 2001-2005 (sporirea valorii
totale a activitatii de transport s-a realizat integral prin consum suplimentar
de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizarii si implementarii progresive
a unui set de actiuni specifice cu privire la:
·
Modernizarea infrastructurilor de
transport rutier, feroviar, naval si aerian, ceea ce va permite cresterea
vitezelor medii de circulatie si a fluiditatii traficului, sporirea si
diversificarea ofertei de transport de marfuri si a calitatii serviciilor de
transport de calatori, optimizarea utilizarii mijloacelor de transport in
conditii de siguranta si competitivitate;
·
Asigurarea unui tratament egal
intre sistemele de transport din punctul de vedere al finantarii modernizarii,
repararii si intretinerii infrastructurii si mijloacelor de transport (mai ales
in ceea ce priveste transportul feroviar);
·
Accelerarea innoirii parcului de
vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzura
fizica si morala avansata si inlocuirea acestora cu mijloace moderne,
corespunzatoare normelor tehnice si de exploatare ale UE si cu eficienta
economica, sociala si ecologica ridicata;
·
Cresterea vitezei de circulatie pe
caile ferate la 140-160 km/ora, modernizarea parcului de material rulant si
asigurarea conditiilor pentru transferul echilibrat al unei parti din
transportul rutier pe cel feroviar, cu tinta de a obtine o cota de piata de 15%
pana in 2015 (26% pentru transportul de pasageri);
·
Dezvoltarea progresiva a
traficului pe caile navigabile interioare prin modernizarea si dezvoltarea
infrastructurii portuare, asigurarea conditiilor de navigatie a navelor de pana
la 2.000 tdw pe sectorul romanesc al Dunarii precum si a fluentei traficului
fluvial pe toata lungimea coridorului Rhin-Main-Dunare (care intereseaza direct
8 state membre ale UE). Promovarea transportului pe caile navigabile interioare
va avea un impact economico-social semnificativ prin cresterea competitivitatii
transportului fluvial in relatia cu celelalte moduri de transport, ca optiune
de transport complementara transportului rutier, oferind alternative de
transport competitive in lantul logistic „door-to-door”
si contribuind la reducerea impactului asupra mediului;
·
Relansarea transportului maritim
prin porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunarea maritima, prin
dezvoltarea structurii functionale a acestora, transformarea lor in centre
logistice si integrarea lor in sistemul de transport intermodal, intr-un cadru
echilibrat de concurenta loiala inter-portuara;
·
Implementarea standardelor UE privind
transportul indermodal sau combinat, consolidarea intermodalitatii prin
dezvoltarea de platforme logistice in portul Constanta si porturile dunarene,
de platforme multimodale cargo pe Aeroportul International „Henri Coanda”
Bucuresti Otopeni si pe alte aeroporturi specializate in operarea de marfuri,
cresterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar in porturi;
·
Realizarea progresiva a
performantelor impuse pe piata transportului aerian privind
interoperativitatea, standardele si reglementarile aplicabile, cerintele de
siguranta, securitate si de protectie a mediului.
Aceste masuri vor conduce implicit la reducerea semnificativa a
consumurilor de energie si a emisiilor poluante, cu efecte benefice asupra
costurilor si competitivitatii pe ansamblul sistemului national de transport.
Programul Operational Sectorial „Transport”, aprobat la 12 iulie 2007,
stabileste, intr-o viziune coerenta, prioritatile, obiectivele si modalitatile
de alocare a fondurilor structurale si de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport in perioada 2007-2013,
concentrate pe urmatoarele obiective:
·
Modernizarea si dezvoltarea axelor
prioritare de transporturi transeuropene (TEN-T) de pe teritoriul Romaniei in
scopul realizarii unui sistem sustenabil de transport integrat cu retelele UE.
Obiectivul urmarit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre Romania si
statele membre ale UE prin reducerea semnificativa a timpilor de parcurs,
imbunatatirea sigurantei si calitatii serviciilor pe principalele destinatii la
nivel national si in cadrul UE, atat pentru pasageri cat si pentru marfuri, si
reducerea efectelor adverse asupra mediului;
·
Modernizarea si dezvoltarea
infrastructurii nationale de
transport, in afara axelor prioritare TEN-T, cu scopul de a realiza un sistem
national de transport sustenabil;
·
Modernizarea sectorului de
transport in scopul imbunatatirii protectiei mediului, a sanatatii umane si a sigurantei circulatiei.
Programul Operational Sectorial „Transport” 2007-2013 reprezinta una
dintre componentele prin care se asigura implementarea obiectivelor stabilite
prin lege inca din anul 2003 pentru realizarea, dezvoltarea si modernizarea
retelei de transport de interes national si european, corespunzator
angajamentelor asumate de Romania in acest sector si Strategiei pentru
Transport Durabil pe perioada 2007-2013 si 2020, 2030 (elaborata in anul 2008).
Pentru minimizarea efectelor
adverse ale transportului asupra mediului se va elabora o strategie privind
protectia mediului in domeniul transporturilor, corelata cu noile politici ale
UE, inclusiv cu reglementarile in domeniul maritim, focalizata pe indicatori
privind nivelurile admisibile, metodele si mijloacele de monitorizare si
control pentru emisiile poluante, gazele cu efect de sera si pentru zgomotele
la sursa provenite din activitatile de transport. Se va intreprinde
cartografierea emisiilor sonore provocate de transporturi in marile aglomeratii
urbane si pe retelele de transport cu trafic intens in vederea stabilirii
modalitatilor optime de protejare a populatiei si a mediului. Pe baza analizei
celor mai bune practici din celelalte tari ale UE, se vor elabora reglementari
privind taxele de utilizare a infrastructurilor si mijloacelor de transport si
se vor promova masuri stimulative, prin instrumente financiare si/sau fiscale
(reducerea sau scutirea de accize, subventii pentru cercetare-dezvoltare)
pentru utilizarea mai larga a biocarburantilor si a combustibililor alternativi
in activitatea de transporturi.
Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea nivelului mediu actual al UE
in privinta eficientei economice, sociale si de mediu a transporturilor si
realizarea unor progrese substantiale in dezvoltarea infrastructurii de
transport.
Se vor asigura conditiile financiare si tehnice pentru continuarea
lucrarilor la proiectele de modernizare si dezvoltare a infrastructurii
incepute sau in curs de executie in perioada 2007-2013 si vor fi demarate
lucrarile la proiectele pentru care au fost elaborate studii, in special cele
ce vor fi incluse in perioada de programare 2014-2020. Un accent deosebit se va
pune pe mentinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate in parametrii de
proiectare si pe eliminarea elementelor degradate prin lucrari de intretinere
si reparatii.
Se va asigura finantarea si finalizarea proiectelor incluse in
Programul Operational 2007-2013, respectiv pentru ramura sudica a Coridorului
IV rutier si feroviar trans-european si se va incheia cea de-a doua etapa a
modernizarii retelelor nationale, altele decat cele situate pe traseele TEN-T.
Se vor finaliza studiile si vor fi demarate proiectele privind
modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier si feroviar)
pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova pana la frontiera cu
Bulgaria, cu racordare la coridoarele IV si VII (Dunarea).
Se vor demara studiile pentru reteaua de infrastructuri situata pe
coridoarele stabilite in urma actiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T
pentru perioada 2020-2030.
Vor fi derulate programele si actiunile pentru modernizarea, dezvoltarea
si asigurarea starii tehnice si functionale a retelei de transport neincluse in
Programul Operational Sectorial 2007-2013, cu finantare asigurata.
Se va finaliza procesul de liberalizare a pietei interne de transport.
In urma masurilor intreprinse in prima perioada de referinta, cererea
de transport in tone/km raportata la PIB se va putea reduce in perioada
2013-2020, astfel incat sa se atinga in anul 2020 valoarea medie a UE.
Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea de nivelul mediu al UE din
acel an la toti parametrii de baza ai sustenabilitatii in activitatea de
transporturi.
Este previzibil ca, progresiv, dupa anul 2020, sa se finalizeze
majoritatea proiectelor de modernizare si dezvoltare incepute si in special
cele ce vor fi incluse in perioada de programare 2018-2024, iar prioritatile sa
se concentreze pe atingerea standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe
Reteaua Principala de Trafic Intens TEN-T, pe reteua modernizata si dezvoltata
(in mod firesc, vor exista diferente intre previziuni si rezultatele efective,
acestea urmand sa fie revizuite si corectate periodic).
Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului si vor fi
introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de catre
diferite grupuri de utilizatori.
1.3. Productie si consum durabile
Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor practici de consum si
productie sustenabile.
O abordare realista a acestei arii problematice presupune evaluarea
modelului de productie si consum pe care s-a bazat evolutia economiei Romanesti
in ultima perioada de timp, in scopul identificarii solutiilor pentru reducerea
consumului de resurse materiale pe unitate de valoare adaugata bruta (VAB) si
decuplarii dinamicii produsului intern brut (PIB) de cea a consumului integrat
de resurse materiale si energetice, precum si de impactul negativ asupra
mediului.
Luand ca baza de referinta cifrele anului 2000 (100%), productia de
bunuri si servicii a inregistrat in perioada 2001-2007 o crestere de 63,2%, in
vreme ce valoarea adaugata bruta a sporit cu numai 52,1% ca urmare a majorarii
cu 73,1% a consumului intermediar (valoarea bunurilor si serviciilor
achizitionate si consumate, exclusiv activele fixe). Coroborarea acestor date
indica faptul ca in aceasta perioada dinamica valorii adaugate a fost
inferioara celei a productiei (in ciuda unei dinamici pozitive a
productivitatii muncii), iar plusul de productie s-a realizat printr-un consum
mai mare de resurse. Raportul dintre dinamica VAB si cea a consumului
intermediar a fost in toti acesti ani negativ, inregistrand chiar o deteriorare
progresiva (95,9% in 2001, 99,4% in 2002, 96,5% in 2003, 99,3% in 2004, 98,6%
in 2005, 98,3% in 2006 si 99.3% in 2007).
Aceste date releva ca evolutia economica a Romaniei in ultimii cinci
ani (ca si in perioadele precedente, de altfel) s-a bazat pe un model contrar
principiilor dezvoltarii durabile promovate de Uniunea Europeana din care
Romania face acum parte. Continuarea acestui trend prezinta un risc real pentru
sustenabilitatea cresterii economice pe termen lung datorita consumului excesiv
si nerational de resurse, cu consecinte negative asupra starii capitalului
natural si asupra dezvoltarii sociale si umane intr-un context concurential.
In Romania exista un dezechilibru structural in ceea ce priveste
consumul alimentar al populatiei precum si deficiente de ordin calitativ in
productia si comercializarea alimentelor. Totodata, sectorul agricol, desi
dispune de conditii naturale deosebit de favorabile pentru acoperirea cel putin
a necesarului de consum intern, nu asigura accesul intregii populatii la o
alimentatie rationala, iar preturilor unor produse alimentare nu sunt
accesibile grupurilor vulnerabile. Autoconsumul alimentar este ridicat, in
special in zonele rurale, iar pentru aprovizionarea oraselor se importa unele
alimente de baza.
Este deci necesara modificarea, prin politici si instrumente adecvate,
in concordanta cu principiile economiei de piata si cu reglementarile UE in
domeniu, a mentalitatii consumeriste si a apetitului de a maximaliza
castigurile pe termen scurt. In acest scop se impune, in perioada imediat
urmatoare, o analiza de profunzime a factorilor care influenteaza evolutiile
semnalate si stabilirea, pe aceasta baza, a politicilor economice care sa
stimuleze cresterea semnificativa a productivitatii resurselor.
Orizont 2013. Obiectiv national: Gestionarea eco-eficienta a consumului
de resurse si valorificarea maximala a acestora prin promovarea unui model de
consum si productie care sa permita o crestere economica sustenabila pe termen
lung si apropierea treptata de nivelul mediu de performanta al tarilor UE.
Principala cale de majorare a productivitatii resurselor o reprezinta
ajustarea structurala a economiei prin marirea ponderii specifice a produselor,
proceselor si activitatilor care utilizeaza un volum redus de resurse
energetice si materiale dar genereaza o valoare adaugata mare.
Din acest punct de vedere, cel mai eficient segment al economiei este sectorul serviciilor. Luand ca baza de
referinta anul 2005, se constata ca productivitatea totala a resurselor
consumate in sectorul serviciilor a fost substantial mai mare decat in
industrie si in constructii. Desi structura si calitatea serviciilor in Romania
nu este inca adaptata la cerintele unei economii moderne, acest sector de
activitate este singurul in care valoarea adaugata este superioara consumului
de resurse (cu 39,3%).
Perspectiva de dezvoltare si modernizare a acestui sector, cu
consecinte economico-financiare, sociale si ecologice favorabile, este ilustrata
de compararea cu situatia din alte state membre ale UE. Cu o contributie de
circa 50% in formarea produsului intern brut, sectorul serviciilor in Romania
se afla inca in urma celor din Bulgaria (59%), Polonia si Ungaria (61-65%),
Slovacia, Suedia, Austria, Germania (67-69%), Italia, Portugalia, Regatul Unit,
Grecia, Olanda (71-74%), Franta (77%), media UE situandu-se la circa 70% din
PIB. Pentru o ilustrare punctuala, incasarile din turism ale Romaniei pe cap de
locuitor au fost, in 2006, de 3 pana la 8 ori mai mici decat ale Poloniei,
Bulgariei, Ungariei si Republicii Cehe.
Dezvoltarea, specializarea si cresterea calitatii serviciilor nu
reprezinta un scop in sine ci un instrument specific al economiilor moderne
pentru cresterea eficientei si competitivitatii in toate celelalte sectoare
economice si sociale. Contributia adusa
de serviciile de cercetare-dezvoltare-inovare, informatica, transport si
comunicatii, formarea si perfectionarea continua a fortei de munca,
intermedieri financiare etc., departe de a inhiba dezvoltarea sectoarelor
direct productive (industrie, constructii, agricultura, silvicultura, pescuit
si piscicultura), le pune in valoare potentialul de modernizare si de
eficientizare a folosirii resurselor.
Pentru perioada 2008-2013, se va stimula dezvoltarea unor categorii de
servicii care pot avea un impact pozitiv major asupra cresterii productivitatii
resurselor si a eco-eficientei, cu efect de multiplicare in alte sectoare
economice: cercetarea tehnologica in scopul reducerii consumurilor materiale si
energetice pentru produse si procese; expertiza si consultanta pentru
utilizarea eco-eficienta a fondurilor disponibile pentru investitiile destinate
modernizarii infrastructurilor si proceselor de productie; activitati ce
promoveaza cresterea eficientei achizitiilor, inclusiv a achizitiilor publice
pe criterii ecologice, si valorificarea optima a bunurilor si serviciilor
produse in Romania pe nisele de piata cele mai favorabile.
Prin dezvoltarea infrastructurii de comunicatii in banda larga, avand
ca obiectiv central o acoperire de 95% cu conexiuni broadband pana in anul
2013, se va accelera oferirea de servicii publice destinate cetatenilor si
mediului de afaceri, cu consecinte semnificative in toate sectoarele de
activitate. Pentru afirmarea rolului tehnologiei informatiilor si
comunicatiilor ca parghie necesara si obligatorie intr-un mediu concurential
din ce in ce mai accentuat se va urmari agregarea cererii publice, cresterea
utilizarii si sporirea accesibilitatii serviciilor digitale, cresterea
disponibilitatii si atractivitatii serviciilor, dezvoltarea de continut si
aplicatii, educatia si constientizarea consumatorilor. Se va sprijini
dezvoltarea infrastructurii in sectoarele in care mecanismele de piata nu se
dovedesc suficiente pentru satisfacerea cerintelor de dezvoltare si in zonele
defavorizate. Se va asigura acoperirea tuturor localitatilor urbane cu
conexiuni la o retea de transmisii nationala prin fibra optica.
Se vor aplica masuri stimulatorii pentru cresterea semnificativa a
calitatii serviciilor furnizate pe piata unica a UE ca element determinant al
perceptiei competitivitatii de tara. Dezvoltarea serviciilor in mediul rural
(comerciale si financiare, de consultanta agricola si edilitara, transport si
agroturism, medicale si sanitar-veterinare etc.) va permite valorificarea unei
surse suplimentare pentru cresterea PIB prin atragerea unei parti din populatia
ocupata in agricultura (care reprezinta 30,5% din populatia activa dar
contribuie la PIB cu mai putin de 9%). Aceasta va conduce in acelasi timp la
cresterea veniturilor populatiei din mediul rural si poate crea premise pentru
reducerea ponderii agriculturii de subzistenta in favoarea fermelor agricole
comercial viabile.
Utilizarea judicioasa a resurselor depinde, in buna masura, si de
evolutiile care survin in structurile
intrasectoriale. In aceasta
privinta industria, sectorul cu cea mai mare pondere in consumul de resurse, a
cunoscut ajustari structurale profunde, mai ales in perioada 2000-2007.
In industria extractiva au fost scoase din exploatare zacamintele de
minereuri metalifere al caror continut redus de substante utile si costuri de
productie ridicate nu mai justificau subventionarea de la bugetul de stat iar subventiile la extractia huilei si a minereului de
uraniu au fost reduse permanent, urmand sa fie sistate pana in anul 2010.
In sectorul electroenergetic, cresterea productiei
(+13,9%) a fost inferioara celei pe ansamblul industriei (+41,3%) ca urmare a
reducerii intensitatii energetice. In acelasi timp insa, productivitatea
resurselor a scazut datorita cresterii consumului intermediar (+15,6%) si
reducerii valorii adaugate. Cresterea ponderii subsectorului nuclearo-electric
si a celui hidroelectric, modernizarea tehnologica a celui termoelectric si
aportului crescand al surselor de energie reinnoibile prevazute pentru perioada
urmatoare vor conduce la inversarea acestei tendinte.
Industria prelucratoare releva tendinta unei dinamici superioare (51,5% in 2007 comparativ cu
2000) fata de cea extractiva (3,1%). Productivitatea resurselor a fost
influentata pozitiv de cresterile inregistrate in productia mijloacelor de
transport rutier (188,8%), masini si echipamente electrice (+59,6%), mobilier
(+77%) si in industria alimentara (+77,0%), unde dinamica valorii adaugate
brute a depasit-o pe cea a consumului de resurse. Se poate aprecia ca evolutia
pozitiva a acestor subsectoare se va mentine si in perioadele urmatoare.
In perioada 2008-2013 si in continuare, politicile in domeniul dezvoltarii
industriale vor urmari atat directiile strategice si obiectivele
generale ale economiei Romanesti cat si elementele fundamentale ale evolutiilor
din cadrul UE, in conformitate cu preceptele dezvoltarii durabile. Principalii
factori care vor influenta evolutia diferitelor sectoare industriale pe termen
mediu sunt:
·
Mentinerea si dezvoltarea unui
mediu de afaceri atractiv, menit sa sporeasca fluxul investitional, sa
stimuleze modernizarea tehnologica si innoirea permanenta a proceselor si
produselor;
·
Considerarea impactului produselor
asupra mediului pe parcursul intregului ciclu de viata al acestora (de la
proiectare, fabricare, asamblare, marketing, distributie, vanzare si folosire
pana la reciclare si eliminare);
·
Sustinerea activitatilor de
cercetare, dezvoltare si inovare in stransa legatura cu necesitatile reale ale
industriei si cu cerintele pietei pentru a obtine avantaje competitive si a
reduce decalajele tehnologice si de productivitate fata de tarile mai avansate
din UE;
·
Promovarea tehnologiilor digitale
in toate etapele, de la proiectare la productie si marketing, inclusiv in
gestionarea intreprinderilor;
·
Dezvoltarea pietei concurentiale
in conditiile regulilor pietei unice si evitarea practicilor anticoncurentiale
si a concentrarilor economice;
·
Perfectionarea asistentei sectoriale
concomitent cu modernizarea rolului autoritatilor publice in elaborarea si
implementarea politicilor industriale si in gestionarea proceselor de
restructurare si dezvoltare, in conformitate cu practica UE;
·
Incurajarea investitiilor directe
ca sursa de capital, know-how,
tehnologie si abilitati de management;
·
Sustinerea in continuare a
dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) din sectoarele industriei
prelucratoare pentru realizarea de produse calitativ superioare si cu costuri
reduse, conform cerintelor pietei.
Estimarile preliminare conduc la concluzia ca, prin aplicarea unor
instrumente adecvate de politica economica, in perioada 2008-2030 productivitatea resurselor materiale si
energetice consumate poate creste cu o rata medie anuala de 3-4% prin:
·
Ajustarea macrostructurii
economiei (cresterea ponderii serviciilor de la 48,8% in 2005 la circa 55% in
2013, 60% in 2020 si 70% in 2030) precum si a structurilor intrasectoriale
(reducerea ponderii subsectoarelor energo si material intensive in industrie);
·
Reducerea cu minimum 1,2-1,5% pe
an a consumurilor specifice de materiale si energie si a pierderilor in
industria prelucratoare, in sectoarele energetic si rezidential, transporturi
si constructii ca urmare a cresterii semnificative a investitiilor destinate
modernizarilor tehnologice si a infrastructurilor precum si a calitatii
managementului energetic si tehnologic;
·
Cresterea cu 2-3% pe an a ponderii
produselor cu valoare adaugata mare, bazate pe tehnologii medii si inalte,
precum si a serviciilor, in structura exportului;
·
Ameliorarea semnificativa a
performantelor tehnico-economice si a calitatii produselor si serviciilor in
scopul cresterii gradului de valorificare si, implicit, a valorii adaugate,
raportata la aceeasi valoare a resurselor consumate;
·
Imbunatatirea managementului
comercial, a procedurilor de achizitie a materiilor prime (in special a celor
energetice), materialelor, componentelor si serviciilor, precum si
valorificarea produselor si serviciilor pe nisele de piata cele mai favorabile,
in corelare cu evolutia preturilor pe pietele internationale.
Prin realizarea acestor obiective, care sunt pe deplin fezabile, se
estimeaza ca peste 60% din cresterea economica se poate realiza fara consumuri
suplimentare de resurse materiale si energetice.
Cresterea productivitatii resurselor consumate va conduce, in acelasi
timp, la reducerea ritmului de epuizare a rezervelor la principalele categorii
de materii prime si va contribui la reducerea costurilor, ameliorarea
competitivitatii si la asigurarea sustenabilitatii cresterii economice.
In domeniul agriculturii si
productiei alimentare se va pune accentul pe asigurarea securitatii
alimentare si sigurantei alimentelor. Agricultura va avea in continuare un rol
important pentru asigurarea veniturilor unei parti semnificative din populatia
activa, prin propria angajare, in timp ce diversificarea activitatilor in
zonele rurale va necesita masuri complexe, esalonate in timp. Promovarea
modelului de productie si consum durabile concomitent cu protejarea
ecosistemelor si decuplarea cresterii economice de degradarea mediului vor
asigura sustenabilitatea productiei alimentare, reducerea si eliminarea
dezechilibrelor de pe piata agricola generate de modul de utilizare a
resurselor naturale si vor duce la o mai buna valorificare a avantajelor
comparative de care dispune agricultura romaneasca. In acest scop, se va aplica
o politica rationala coerenta pentru dezvoltarea sustenabila a agriculturii, a
sectoarelor de procesare a materiilor prime agricole si incurajarea cresterii
cantitative si calitative a productiei de alimente si a consumului alimentar in
conditii de sustenabilitate.
Pentru reducerea impactului
negativ al activitatilor umane asupra mediului, in perioada de referinta va
incepe implementarea Planului de Actiune al UE privind consumul si productia
durabile prin angajarea unui dialog
sistematic si permanent cu asociatiile patronale si cu partenerii sociali
in vederea convenirii unor tinte de performanta ecologica si sociala pentru
principalele produse si procese.
Implementarea masurilor cuprinse in planul de actiune ETAP, privind introducerea tehnologiilor ecologice si
stimularea eco-inovatiei prin aplicarea foii de parcurs nationale, va
accelera sporirea cererii si productiei de echipamente si procedee destinate
acestui scop in toate intreprinderile si sectoarele economice. Prin corelarea
obiectivelor-tinta ale programelor operationale sectoriale, in special
Strategia Nationala in domeniul cercetarii stiintifice si dezvoltarii
tehnologice, cu cele de dezvoltare regionala se va stimula diseminarea
inovarilor cu efecte sociale si ecologice si a tehnologiilor orientate spre
imbunatatirea conditiilor de mediu, utilizarea rationala a resurselor naturale
neregenerabile si folosirea sustenabila a resurselor regenerabile.
Activitatile de cercetare-dezvoltare-inovare si de promovare a
tehnologiilor eco-eficiente se vor orienta prioritar spre sectoarele si
domeniile unde aplicarea acestora poate crea efecte semnificative de progres
ecologic si de competitivitate (produse alimentare organice, tehnologia apei,
eficienta energetica, transportul urban, industriile cu impact major asupra
mediului, constructiile, colectarea selectiva, reciclarea si neutralizarea
deseurilor, biocombustibilii etc.).
Se va introduce treptat sistemul de achizitii publice ecologice in vederea apropierii, pana in 2013, de
obiectivul stabilit al UE de a se situa in 2010 la nivelul mediu atins in 2006
de statele membre cele mai performante. In acest scop se vor intreprinde masuri
concrete pentru:
·
Dezvoltarea unei piete a
produselor si serviciilor ecologice care sa conduca la imbunatatirea
performantelor de mediu si a tehnologiilor folosite;
·
Modernizarea sistemelor utilizate
de autoritatile si institutiile publice pentru achizitionarea de produse,
servicii si lucrari care sa includa, atunci cand este posibil, criterii
ecologice in documentatia de atribuire;
·
Considerarea posibilitatii de a
elabora, impreuna cu patronatele, reguli si obiective convenite voluntar pentru
introducerea criteriilor ecologice in achizitiile operatorilor economici din
sectorul privat;
·
Accelerarea procesului de
incurajare a participarii voluntare a organizatiilor si operatorilor economici
la sistemul comunitar de eco-management si audit (EMAS).
Se va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor in functie de performantele lor ecologice si
se vor realiza campanii coerente de informare a consumatorilor, cu participarea
societatilor comerciale de desfacere cu amanuntul, a organismelor de reglementare
a pietei si a organizatiilor societatii civile, pentru promovarea produselor si
serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din agricultura
ecologica.
Pentru asigurarea sustenabilitatii productiei si consumului, in
conformitate cu obiectivele UE, se vor adopta reglementari specifice, dupa cum urmeaza:
·
Cuprinderea in notele explicative
la bugetele de venituri si cheltuieli si in situatiile financiare ale
operatorilor economici a indicatorului
„productivitatea resurselor”, masurat prin raportul dintre valoarea
adaugata bruta si consumul intermediar + valoarea consumurilor materiale
totale. Introducerea acestui indicator face posibila stabilirea unei culturi de
performanta in randul managerilor cu privire la eficienta valorificarii
achizitiilor, vizand atat latura
tehnologica cat si cea comerciala, precum si evaluarea mai corecta de catre
actionari a calitatii administrarii si managementului din punctul de vedere al
evolutiei durabile a afacerilor intreprinderii; adoptarea unor politici
eficiente de investitii si a unei viziuni pe termen mediu si lung, inclusiv
prin introducerea in practica de lucru curenta a planurilor de afaceri si a
bugetelor de venituri si cheltuieli multianuale; identificarea si valorificarea
sistematica a surselor potentiale de reducere a consumurilor de materiale si
energie si de crestere a productivitatii prin modernizare tehnologica si
innoire a produselor conform cerintelor pietei.
·
Introducerea, incepand cu anul
2010, in rapoartele anuale ale societatilor listate la bursa si, incepand din
anul 2012, ale tuturor societatilor din industrie, agricultura si transporturi
a obligatiei de a furniza informatii
relevante cu privire la managementul resurselor, performanta de mediu a
proceselor sau activitatilor desfasurate,
precum si la etichetarea ecologica
(numarul si ponderea produselor etichetate ecologic).
·
Cresterea capacitatii de
implementare a legislatiei existente privind achizitiile publice, atat la nivelul institutiilor publice cat si
al operatorilor economici, cu accent special pe prevederile referitoare la
introducerea in caietele de sarcini a unor obligatii clare privind
eco-eficienta si respectarea normelor de protectie a mediului.
·
Initierea de catre institutiile
publice centrale, judetene si orasenesti, in cooperare cu patronatele, camerele
de comert si industrie, universitati si institute de cercetare, a unor actiuni
de constientizare si responsabilizare
sociala cu privire la problemele consumului si productiei durabile. Aceasta
se poate realiza prin: actiuni publicitare privind cele mai bune practici
(inclusiv pe Internet); schimburi directe de experienta (vizite si ateliere de
lucru); diseminarea oportunitatilor de afaceri in domeniul consultantei,
pregatirii si realizarii de proiecte, achizitionarea si verificarea performantelor
echipamentelor pentru protectia mediului si tehnologiilor ecologice.
·
Incurajarea crearii, in cadrul
centrelor de excelenta sau in mod autonom, a unor platforme tehnologice specializate si proiecte-pilot care sa vizeze
cu prioritate promovarea tehnologiilor si proceselor de productie
eco-eficiente, marirea eficientei energetice, dezvoltarea surselor alternative
de energie, inclusiv a biocombustibililor, imbunatatirea tehnologiilor de
gestionare a apei, deseurilor si solurilor, transportul ecologic, productia de
materiale ecologice etc.
Este vizata, de asemenea, crearea unui sistem de taxe care sa
incurajeze consumul durabil (de exemplu, avantaje fiscale, reduceri sau scutiri
de taxe, impozite pentru achizitii de masini, case ecologice, instalarea de
panouri solare etc.).
In conformitate cu recomandarile UE, aflate in curs de elaborare, se au
in vedere ajustari ale sistemului fiscal prin transferarea
unei parti din impozitarea pe forta de munca catre impozitarea consumului de
resurse materiale si energetice. Aceasta actiune poate avea efecte pozitive
majore asupra dezvoltarii durabile prin: incurajarea directionarii
investitiilor spre subramurile in care productivitatea resurselor este mai
ridicata si inhibarea cresterii sectoarelor energo- si material-intensive a
caror dezvoltare excesiva pe termen lung nu poate fi sustinuta de resursele
disponibile; promovarea produselor si serviciilor bazate pe tehnologii de
complexitate medie si inalta, cu grad de prelucrare avansat si valoare adaugata
mare, precum si cresterea ponderii acestora in export.
Orizont 2020. Obiectiv national: Decuplarea cresterii economice de
degradarea mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse si
crearea de valoare adaugata si apropierea de indicii medii de performanta ai UE
privind sustenabilitatea consumului si productiei.
Tinta principala este accelerarea dezvoltarii in ansamblu a sectorului
de servicii si a contributiei acestuia la cresterea produsului intern brut
astfel incat sa se atinga o pondere de
circa 60%.
Paralel, se va stimula, prin mijloace compatibile cu economia de piata
si cu reglementarile UE, dezvoltarea ramurilor de productie de bunuri si
servicii cu consumuri minime de energie si materiale dar cu valoare adaugata
ridicata.
Se va asigura apropierea de nivelul mediu al tarilor UE in privinta
aplicarii tehnologiei informatiilor si comunicatiilor, inclusiv prin acoperirea
cu conexiuni broadband si oferirea unor servicii de calitate pentru
utilizatorii individuali, autoritatile publice si mediul de afaceri.
Se vor generaliza practicile UE de
aplicare a criteriilor de performanta ecologica, economica si sociala in
achizitiile publice (achizitii publice durabile), de dezvoltare si implementare
a tehnologiilor eco-eficiente si de constientizare a publicului larg asupra
virtutilor si avantajelor directe ale unui model sustenabil de productie si
consum.
Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea de nivelul mediu realizat
la acea data de tarile membre UE din punctul de vedere al productiei si consumului
durabile.
1.4. Conservarea si
gestionarea resurselor naturale
Obiectiv general SDD/UE: Imbunatatirea gestionarii resurselor naturale
si evitarea exploatarii lor excesive, recunoasterea valorii serviciilor
furnizate de ecosisteme.
Strategiile succesive de dezvoltare durabila ale Uniunii Europene (2001
si 2006) tind sa puna accentul, intr-o masura crescanda, pe conservarea si
valorificarea prudenta a capitalului natural. Printre factorii determinanti ai
acestei evolutii a fost constientizarea pericolelor reale ale schimbarilor
climatice cauzate de activitatile umane precum si perceptia publica tot mai
accentuata asupra avantajelor folosirii unor produse si servicii curate din
punct de vedere ecologic, cu efecte benefice asupra sanatatii si bunastarii
oamenilor.
Orizont 2013. Obiectiv national: Reducerea decalajului existent fata de
alte state membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu, atat din punct
de vedere cantitativ cat si calitativ, prin dezvoltarea unor servicii publice
eficiente in domeniu, conforme conceptului de dezvoltare durabila si cu
respectarea principiului «poluatorul plateste».
Programul Operational Sectorial de “Mediu” al Romaniei 2007-2013,
aprobat de Comisia Europeana in iulie 2007, este corelat cu strategiile de
dezvoltare si cu celelalte programe finantate din fonduri europene si nationale
si vizeaza conformitatea cu directivele UE in materie, reflectand in acelasi
timp interesele nationale.
Pe ansamblu, strategiile si programele nationale referitoare la mediu corespund orientarilor
Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reinnoite (2006) si vizeaza
realizarea urmatoarelor obiective
specifice:
(a) Imbunatatirea calitatii si
accesului la infrastructura de apa si
apa uzata prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare in
majoritatea zonelor urbane pana in
2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul
serviciilor de apa/apa uzata.
Data fiind situatia infrastructurii
existente in domeniul gestionarii apelor (a se vedea Partea II, Cap. 2), in
conformitate cu Tratatul de Aderare, Romania a obtinut perioade de tranzitie
pentru conformarea cu acquis-ul pentru colectarea, descarcarea si epurarea
apelor uzate municipale pana in 2015 pentru 263 aglomerari mai mari de 10.000
locuitori echivalenti (l.e.) si pana in 2018 pentru 2.346 aglomerari intre
2.000 si 10.000 l.e., precum si pana in 2015 pentru calitatea apei potabile.
Se prevede promovarea unor sisteme integrate de apa si apa uzata intr-o
abordare regionala, pentru a oferi populatiei si altor consumatori servicii de
apa la calitatea ceruta si la tarife acceptabile. Tintele propuse pentru anul
2015 (conform Directivei 2000/60/CE) sunt: constructia sau reabilitarea
surselor de apa in vederea potabilizarii si a statiilor de tratare a apei
potabile in 300 localitati (fata de 60 in 2006); extinderea sau reabilitarea
retelelor de distributie a apei potabile astfel ca proportia populatiei
conectate la serviciile de apa sa ajunga la 70% (fata de 52% in 2006);
extinderea sistemelor de canalizare pentru aglomerarile de peste 2.000
locuitori la 69,1% din locuitorii echivalenti racordati in 2013, 80,2% in 2015
si 100% in 2018 (fata de 48,7% in 2005); construirea de statii de epurare a
apelor uzate si reabilitarea celor existente in localitatile cu peste 2.000
locuitori pentru a realiza o acoperire de 60,6%
l.e. In 2013, 76,7% in 2015 si 100% in 2018 (fata de 34,9% in 2005);
sporirea volumului de apa uzata epurata corespunzator la 60% in 2015 (fata de
35% in 2006).
In corelare cu investitiile din fonduri structurale, in zonele rurale
investitii in infrastructura de apa vor fi finantate din Fondul European
Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR).
Pana in anul 2013 se va aplica Programul (aprobat in 2005) de eliminare
treptata a evacuarilor, emisiilor si pierderilor de substante periculoase in
mediul acvatic pentru prevenirea poluarii resurselor de ape interioare de
suprafata, costiere, marine si subterane si limitarea periclitarii
ecosistemelor acvatice (Directiva 2006/11/EC). Se va asigura implementarea
Directivei (1991/676/EC) privind protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati
din surse agricole, transpusa in legislatia romaneasca inca din anul 2000. Se
vor incheia lucrarile de elaborare a Planului de Amenajare pe Bazine/Spatii
Hidrografice (pana in decembrie 2009) si a Planurilor de Management al Riscului
de Inundatii, inclusiv a hartilor de hazard si de risc la inundatii (pana in
decembrie 2013).
Pentru finantarea actiunilor stabilite in perioada 2008-2013 este
prevazuta suma de circa 3,27 miliarde euro, din care 85% din Fondul de Coeziune
al UE, fata de necesarul estimat de circa 19 miliarde euro pana in 2015.
Diferenta considerabila dintre fondurile disponibile si cele necesare pentru
indeplinirea obiectivelor propuse reclama un efort major pentru identificarea
unor surse suplimentare de finantare prin recurgerea la concesionarea pe scara
mai larga a serviciilor de apa si promovarea parteneriatelor public-privat.
(b) Dezvoltarea sistemelor de management
integrat al deseurilor prin imbunatatirea gestionarii deseurilor si
reducerea numarului de zone poluate istoric in minimum 30 de judete pana in
2015.
Romania a obtinut perioade de tranzitie in vederea conformarii cu
Directivele UE pentru depozitele de deseuri municipale pana in 2017; depozitarea
temporara de deseuri periculoase pana in 2009; depozitarea de deseuri
industriale nepericuloase pana in 2013. Un numar de 177 depozite vor trebui
sa-si inceteze activitatea si se va asigura reducerea treptata a cantitatilor
depuse in cele 101 depozite municipale neconforme. Pana in anul 2013 se va
reduce pana la 2,4 milioane tone cantitatea anuala a deseurilor biodegradabile
depozitate, reprezentand 50% din totalul produs in 1995, si se vor implementa
masuri pentru reducerea considerabila a depozitarii deseurilor de ambalaje.
Actiunea in acest domeniu se va concentra pe punerea in aplicare a
proiectelor integrate de gestionare a deseurilor la nivel national si regional
prin orientarea ierarhica a investitiilor conform prioritatilor stabilite:
prevenire, colectare selectiva, reciclare, valorificare, tratare si eliminare.
Programele de management integrat se vor extinde progresiv si in mediul rural
prin instituirea unor servicii de colectare, si prin eliminarea gropilor de
gunoi necontrolate.
Se va incheia studiul, inceput
in 2005, privind inventarierea siturilor poluate istoric si determinarea
prioritatilor de interventie in baza unei analize de risc, drept prima faza a
unei strategii pe termen lung pentru valorificarea economica sau ecologizarea
si revenirea in regim natural a acestor zone.
Pana in anul 2013 se prevede un grad de recuperare a materialelor utile
din deseurile de ambalaje pentru reciclare sau incinerare cu recuperare de
energie de 60% pentru hartie sau carton, 22,5% pentru mase plastice, 60% pentru
sticla, 50% pentru metale si 15% pentru lemn. Se prevad masuri speciale, cu
termene de executie intre sfarsitul anului 2008 si 2013 pentru recuperarea
deseurilor de echipamente electrice si electronice precum si pentru inchiderea
unor instalatii de incinerare neconforme pentru deseurile medicale. Tintele
propuse pentru anul 2015 vizeaza: crearea a 30 sisteme integrate de gestionare
a deseurilor la nivel regional/judetean; inchiderea a 1.500 depozite mici
situate in zone rurale si a 150 depozite vechi in zonele urbane; realizarea a 5
proiecte pilot pentru reabilitarea siturilor contaminate istoric; asigurarea
unor servicii imbunatatite de salubritate si management al deseurilor pentru un
numar de 8 milioane locuitori.
Finantarea actiunilor prevazute insumeaza circa 1,7 miliarde euro, din
care 80% se asigura din Fondul European de Dezvoltare Regionala. Aceste
investitii vor fi complementare celor realizate din fonduri PHARE, ISPA Fondul
de Mediu sau din alte surse.
(c)
Reducerea impactului negativ asupra mediului si
diminuarea schimbarilor climatice cauzate
de sistemele de incalzire urbana in cele mai poluate localitati pana in
2015.
Romania a obtinut perioade de tranzitie pana in anul 2013, respectiv
2017, pentru respectarea valorilor limita de emisii (dioxid de sulf, oxizi de
azot si pulberi) in vederea conformarii cu Directivele UE privind reducerea
emisiilor provenite din instalatii mari de ardere.
Cantitatile de emisii totale anuale de dioxid de sulf se vor reduce de
la 540 mii tone in 2007 la 148 mii tone in 2013, cele de oxizi de azot de la
128 mii tone in 2007 la 112 mii tone in 2013, iar cantitatile de emisii totale
anuale de pulberi se vor reduce de la 38,6 mii tone in 2007 la 15,5 mii tone in
2013.
Actiunile programate prevad utilizarea rationala a surselor de energie
neregenerabile si, acolo unde este posibil, a surselor regenerabile sau mai
putin poluante in sistemele de incalzire urbana. Se are in vedere corelarea
acestor masuri cu programul de gestionare a apei, intrucat infrastructura
precara a retelelor de incalzire municipala cauzeaza pierderi insemnate in
retelele de distributie a apei.
Pentru reabilitarea sistemelor urbane de incalzire in zonele critice,
principalele tinte urmarite la nivelul anului 2015 se refera la implementarea
celor mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf
(SO2) la 15 mii tone (de la 80 mii tone in 2003) si de oxid de azot
(NOx) la 4 mii tone (de la 7 mii in 2003). Emisiile de pulberi se
vor reduce de la 38,6 mii tone/an in 2007 la sub 15,5 mii tone/an in 2013, iar
cele de metale grele se vor mentine sub nivelul anului 1989. Se prevede
reabilitarea sistemelor de incalzire centrala in 8 municipalitati, avand ca
rezultat o imbunatatire substantiala a calitatii aerului, si elaborarea
studiilor de optiune pentru alte 15 localitati, completata cu reabilitarea
depozitelor neconforme de zgura si cenusa precum si a retelelor de distributie
a apei calde si caldurii.
Costurile totale ale indeplinirii cerintelor de calitate a aerului din
acquis-ul comunitar in acest sector, identificate la nivelul anului 2004, se
ridica la circa 5,2 miliarde euro pentru perioada 2007-2013. Cofinantarea
efectiva din Fondul de Coeziune al UE se va situa la nivelul de circa 230
milioane euro, cu o contributie echivalenta din bugetul national si bugetele
locale (in total circa 460 milioane euro). Masurile pentru protectia aerului
sunt sustinute si prin Programul Operational Sectorial “Cresterea
competitivitatii economice” (cofinantat din Fondul European de Dezvoltare
Regionala), care prevede investitii pentru reducerea emisiilor de gaze poluante
la nivelul instalatiilor mari de ardere care opereaza in sectorul energetic
national. Cu toate acestea, sursele de finantare identificate sunt evident
insuficiente, necesitand un aport aditional substantial prin intermediul
imprumuturilor externe si promovarii parteneriatelor public-privat.
(d) Conservarea
biodiversitatii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor
protejate, inclusiv prin implementarea retelei Natura 2000. Obiectivul principal in perioada de referinta este
implementarea unor sisteme adecvate de management pentru protectia naturii in
vederea conservarii diversitatii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor
de flora si fauna salbatica. Actiunile prevazute vizeaza intarirea capacitatii
institutionale, la nivel national si local, si atragerea participarii publice
(un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele
relevante ale UE, in special cele referitoare la pasari si habitate, in
corelare cu dezvoltarea retelei Natura 2000. Siturile Natura 2000 reprezinta
17,84% din suprafata tarii, inclusiv 273 de situri de importanta comunitara
(13,21% din suprafata).
Agentia Nationala pentru Arii Protejate si Conservarea Biodiversitatii,
care devine functionala in anul 2008, va asigura coordonarea generala a
elaborarii si implementarii planurilor de management pentru fiecare dintre
siturile desemnate pentru protejare. Tot pana la sfarsitul anului 2008 se
prevede definitivarea cadastrului ariilor protejate de importanta comunitara si
a ghidului metodologic privind integrarea aspectelor de biodiversitate in
procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
Tintele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numarului de
arii protejate si situri Natura 2000 care dispun de planuri de management
aprobate, de la 3 in 2006 la 240 in 2015 si extinderea acestor suprafete la 60%
din totalul ariilor protejate.
Masurile propuse pentru conservarea, reabilitarea si dezvoltarea fondului
forestier in conformitate cu Planul de Actiune al UE pentru Paduri sunt
prezentate in sectiunea “Dezvoltarea rurala, agricultura, silvicultura si
pescuitul” (Partea IV, Capitolul 3.2).
Finantarea implementarii masurilor prevazute se ridica la circa 172
milioane euro din care 80% se acopera prin cofinantare UE prin Fondul European
de Dezvoltare Regionala.
(e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor
naturale cu efect asupra populatiei prin implementarea masurilor preventive
in cele mai vulnerabile zone.
Obiectivele principale vizeaza instituirea unui management durabil al
inundatiilor in zonele cele mai expuse la risc si protejarea si reabilitarea
litoralului Marii Negre.
Realizarea unui nivel adecvat de protectie impotriva inundatiilor se impune
datorita cresterii in intensitate a acestor dezastre naturale in ultimul
deceniu. Inundatiile din 2005 si 2006 pe teritoriul Romaniei au avut efecte
catastrofale, afectand peste 1,5 milioane persoane (93 morti) si producand
daune grave elementelor de infrastructura (pagube totale estimate la 2 miliarde
euro). Interventiile prioritare propuse se vor implementa pe baza unei
strategii pe termen lung, vizand actiuni
la nivel national si regional privind dezvoltarea graduala a infrastructurii
pentru prevenirea inundatiilor si reducerea consecintelor destructive ale
acestora, elaborarea unor harti de pericol de risc si a unor metodologii
precise pentru pregatirea de proiecte, management, supervizare si publicitate.
Tintele propuse la nivelul anului 2015 includ pregatirea si inceperea
punerii in aplicare a unui numar de 10 proiecte majore de protectie impotriva
inundatiilor de care sa beneficieze circa 1,5 milioane locuitori din zonele de
risc si reducerea riscului de incidenta a inundatiilor in zonele de interventie
cu 30%.
Pentru zonele de litoral se vor efectua reabilitari de coasta pe o
lungime de 10 kilometri, cu extinderea suprafetei de plaja cu 30%.
Se va actiona pentru eficientizarea interventiilor dupa inundatii si
alte dezastre naturale (cutremure, alunecari de teren) prin crearea unor
unitati operative speciale, instruirea si dotarea lor cu echipamente, precum
imbunatatirea sistemelor de avertizare si informarea publica asupra
riscurilor.
Necesarul de finantare este stabilit, pentru prima etapa, la circa 270
milioane euro, din care 82% Fondul de Coeziune.
Investitiile totale care sunt necesare pentru a asigura conformitatea
cu directivele UE in materie de
protejare a mediului, conservare a resurselor naturale si gestionare rationala
a acestora pentru perioada 2007-2013 se ridica la circa 18 miliarde euro.
Costurile estimate pentru conformarea cu acquis-ul comunitar pana in anul 2018
se ridica la 29,3 miliarde euro, din care se prevede o acoperire de 5,4
miliarde euro (18%) din bugetul de stat si bugetele locale, 9,9 miliarde (34%)
din fonduri UE, 7,8 miliarde (27%) din investitii ale sectorului privat si 6,2
miliarde (21%) din alte surse (Fondul de Mediu, proiecte internationale, altele
decat cele cofinantate de UE, imprumuturi externe etc.).
In aceste conditii, apare necesara o insistenta sporita a partii Romane
pentru obtinerea unor alocari suplimentare in cadrul negocierii viitorului
buget comunitar, paralel cu efortul de a veghea la folosirea cat mai eficienta
a fondurilor de investitii disponibile si de a identifica noi surse de
finantare pentru sprijinirea initiativelor locale prin promovarea
parteneriatului public-privat, a unor mecanisme flexibile de creditare si a
concesionarii utilitatilor in formule atragatoare pentru investitori.
Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea nivelului mediu actual al
tarilor UE la parametrii principali privind gestionarea responsabila a
resurselor naturale.
Avand in vedere tintele strategice ale sectorului de mediu si masurile
preconizate pentru perioada 2008-2013, inca din aceasta perioada de programare
vor trebui stabilite necesitatile privind modificarile legislative,
capacitatile si reformele administrative, inclusiv crearea de noi institutii
sau redistribuirea responsabilitatilor pentru implementarea proiectelor din
noua perioada de programare.
In masura in care se acopera necesarul de finantare pe domeniul
gospodaririi apelor si apelor uzate, conform
obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana, localitatile cu peste 2.000 locuitori
vor avea asigurata aprovizionarea cu apa potabila de calitate si acces la
canalizare precum si dotarea cu statii de epurare a apelor uzate in proportie
de 100% inca din anul 2018. Se va continua procesul de imbunatatire a
serviciilor de apa, canalizare si tratarea apelor uzate in localitatile rurale
mai mici. In anul 2021 vor fi revizuite planurile de management si amenajare a
bazinelor si spatiilor hidrografice. Planul de management al riscului de
inundatii va fi definitivat si publicat pana in decembrie 2015, iar in 2018 se
va face o evaluare preliminara, introducandu-se ajustarile necesare. Hartile de
hazard si hartile de risc la inundatii vor fi revizuite pana in decembrie 2019
si actualizate, ulterior, la fiecare 6 ani. Pe baza analizei rezultatelor obtinute
pana in 2013, vor fi reevaluate domeniile de interventie, prioritatile de
actiune si necesarul de finantare pentru perioada urmatoare.
In privinta managementului
integrat al deseurilor, se va trece treptat de la depozitarea deseurilor la
colectarea selectiva si valorificarea intr-o proportie mai mare a deseurilor
reciclabile, inclusiv prin transformarea deseurilor organice in compost, si
utilizarea exclusiva, pentru mediul urban, a depozitelor ecologice. In mediul
rural, va creste gradul de implementare a sistemelor de management integrat al
deseurilor.
La capitolul imbunatatirea
calitatii aerului, se va continua reabilitarea sistemelor centrale de
incalzire, ajungandu-se la incadrarea emisiilor de SO2, NOx
si pulberi in limitele prescrise de Directivele UE.
Vor continua actiunile initiate in perioada anterioara pentru imbunatatirea biodiversitatii si
patrimoniului natural prin perfectionarea gestionarii ariilor naturale
protejate, inclusiv completarea retelei Natura 2000, adancirea studiilor de
specialitate pentru fundamentarea proiectelor, introducerea si urmarirea unor
noi indicatori sintetici de performanta, promovarea unor tehnologii
eco-eficiente, aplicarea reglementarilor UE privind zonele maritime si
gestionarea integrata a zonelor de litoral.
Se va incheia, in linii mari, elaborarea planurilor de actiune pentru prevenirea inundatiilor si
interventiile in cazul dezastrelor naturale, inclusiv pentru reabilitarea celei mai mari parti a zonei de litoral.
Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea semnificativa de
performantele de mediu ale celorlalte state membre UE din acel an.
Romania se va alinia, in linii generale, la cerintele si standardele UE
privind gestionarea apei si apelor uzate, in conformitate cu proiectiile preliminare
ale Planului de management al bazinelor hidrografice. Se prevede atingerea
obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apa din Romania.
Vor
fi reanalizate prioritatile de actiune in domeniul gestionarii deseurilor, imbunatatirii
calitatii aerului, conservarii biodiversitatii si patrimoniului natural, precum
si prevenirii dezastrelor naturale
pe baza rezultatelor obtinute in perioada anterioara de referinta, si se vor
stabili noi obiective in conformitate cu politicile UE si tendintele
predominante pe plan mondial.
1.5. Sanatatea publica
Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de
calitate in conditii de egalitate si imbunatatirea protectiei impotriva
amenintarilor la adresa sanatatii.
Sanatatea publica a devenit in mod oficial un domeniu care intra in
competenta Uniunii Europene, in conditiile respectarii principiului
subsidiaritatii, odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht (1992), iar
prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat ca toate politicile in alte
domenii-cheie ale activitatii comunitare trebuie sa tina cont de cerintele de
protectie a sanatatii umane. Regulamentele, directivele si deciziile adoptate
de-a lungul timpului in cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul
comunitar si sunt obligatorii pentru statele membre. Resursele alocate
domeniului sanatatii si sistemelor de sanatate in statele din nucleul central
al Uniunii Europene se ridica la circa 8,5% din PIB, reprezentand in medie, cu
variatii de la tara la tara, 1.600 euro pe cap de locuitor.
Desi nu exista inca un sistem
medical european unitar ci numai modele de referinta (german, francez,
britanic, scandinav), este evidenta tendinta spre adoptarea unor standarde si
protocoale comune pentru efectuarea si evaluarea tratamentelor, actiunilor de
preventie si starii generale a populatiei, in conditiile in care toate
sistemele din tarile UE sunt de tip social si se bazeaza pe principiul
solidaritatii (asiguratii beneficiaza egal de servicii, desi contributiile lor
variaza dupa venit).
Orizont 2013. Obiectiv national: Imbunatatirea structurii sistemului de
sanatate, a calitatii actului medical si a ingrijirilor furnizate in cadrul
serviciilor de sanatate; ameliorarea starii de sanatate a populatiei si
cresterea performantei sistemului de sanatate.
Romania nu dispune inca de o viziune strategica pe termen mediu si lung
in domeniul sanatatii publice pentru atingerea parametrilor medii de
performanta din celelalte tari ale Uniunii Europene si pentru integrarea
organica a acestor preocupari in strategiile nationale si programele
operationale sectoriale sau tematice. Planul Strategic al Ministerului
Sanatatii Publice 2008-2010 ofera unele repere orientative privind
desfasurarea, in continuare, a acestui proces si recomanda elaborarea si
adoptarea unei Strategii Nationale de promovare a sanatatii si a educatiei
pentru sanatate, precum si a unor planuri specifice pe patologii.
Principalele directii de
activitate stipulate pe termen scurt sunt:
(a) Cresterea accesibilitatii la serviciile
medicale:
(i) Implementarea
de programe nationale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate
publica prioritare si nevoilor grupurilor vulnerabile prin:
·
Dezvoltarea capacitatii de reactie
rapida la amenintarile la adresa sanatatii prin eficientizarea structurii
existente de supraveghere si raspuns in privinta bolilor transmisibile, cu o
capacitate de notificare si verificare imediata, 24 ore pe zi, in tot cursul
anului;
·
Reducerea impactului asupra
sanatatii publice a bolilor transmisibile cu impact major (HIV, tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii
nosocomiale) precum si a bolilor cronice; focalizarea actiunilor preventive si
de asigurare de servicii de baza catre populatiile aflate in situatie de risc
crescut; stabilirea unor pachetele minime de ingrijiri medicale asigurate
pentru grupurile vulnerabile; introducerea unor sisteme de raportare
standardizata si de evaluare periodica pe baza unor indicatori specifici;
·
Promovarea unor interventii asupra
determinantilor starii de sanatate prin ierarhizarea factorilor de risc pe
diferite grupuri de populatie; instituirea unor programe de educatie pentru
sanatate si de informare asupra riscurilor, inclusiv in privinta
sedentarismului, nutritiei, consumului de tutun, alcool si droguri psihotrope,
nivelului de sanitatie si igiena in locuinte, sigurantei alimentare; evaluarea
eficacitatii campaniilor de constientizare si ajustarea lor in vederea
cresterii impactului pe termen lung;
·
Deplasarea accentului catre
serviciile preventive de sanatate;
(ii)
Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii
furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura, echipamente
si mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenta noi
(8 regionale universitare si 20 judetene), reabilitarea a 15 spitale judetene
de urgenta; realizarea dotarii cu aparatura si echipamente medicale, inclusiv
cu mijloace de transport specifice, prin licitatii publice deschise.
(iii) Dezvoltarea resurselor umane
prin identificarea unor facilitati pentru
atragerea personalului medical in zone
izolate, defavorizate economic; deplasarea in asemenea zone a unor echipe
medicale mobile pentru evaluarea starii de sanatate a populatiei si a
riscurilor specifice, precum si pentru desfasurarea de activitati de educatie
pentru sanatate; extinderea retelei de asistenta medicala comunitara integrata;
definirea rolului asistentilor medicali comunitari si formarea profesionala a
acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie roma);
producerea de materiale informative si educationale specifice; implementarea
unui sistem de indicatori pentru evaluarea performantei.
(iv) Stabilirea listei de medicamente
esentiale pentru sanatatea populatiei care sa fie acoperite total sau
partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate.
(b) Cresterea calitatii
serviciilor medicale:
·
Asigurarea continuitatii actului
medical prin cresterea ponderii
ingrijirilor la domiciliu, asistentei medicale primare si serviciilor de
specialitate acordate in ambulator.
·
Realizarea compatibilitatii cu
sistemele de sanatate din celelalte tari membre ale UE prin adoptarea
de standarde pentru produse si tehnologii medicale, formarea profesionala si
crearea unor retele de informare; introducerea si utilizarea conceptelor de
medicina bazata pe dovezi si evaluare a tehnologiilor medicale; standardizarea
masurilor de siguranta a
pacientilor.
·
Cresterea competentelor
profesionale ale personalului medical, in special a medicilor, prin
imbunatatirea pregatirii profesionale de baza; introducerea unor criterii mai
severe pentru obtinerea licentei de medic si pentru formarea profesionala a
asistentilor medicali si a infirmierelor; re-evaluarea specialitatilor si
atestatelor conform standardelor de baza practicate in UE; cresterea
abilitatilor de comunicare ale personalului medical.
·
Introducerea unor practici
medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si protocoale clinice.
·
Evaluarea spitalelor in
perspectiva obtinerii acreditarii prin: constituirea unei Comisii Nationale
de Acreditare a Spitalelor (CNAS);
precizarea competentelor pe tipuri de spitale; elaborarea procedurilor,
standardelor si metodologiei de acreditare; acreditarea tuturor spitalelor in
termen de 5 ani (pana in 2012).
(c) Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate prin cresterea
transparentei in utilizarea fondurilor; informatizarea sistemului in scopul evidentierii
costurilor reale ale serviciilor medicale; intarirea capacitatii de evaluare,
audit statutar si control financiar; intarirea disciplinei financiare; dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale,
externalizarea unor servicii; reprofilarea unor unitati neperformante;
incurajarea cooperarii si parteneriatelor cu sectorul privat, organizatiile
neguvernamentale si societatea civila; infiintarea de sectii private in spitale
publice; cultivarea unui mediu concurential real intre furnizorii de servicii
de sanatate.
(d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competente, atributii si
responsabilitati catre administratia publica locala; preluarea de catre
autoritatile locale a activitatilor de promovare si educatie pentru sanatate, a
competentelor legate de recrutarea, formarea si evaluarea activitatii
mediatorilor sanitari si asistentilor comunitari precum si a celor legate de
asistenta medicala, inclusiv de medicina dentara, in unitatile de invatamant;
realizarea, intr-o prima etapa, a transferului spitalelor orasenesti, comunale
si a centrelor de sanatate, iar in a doua etapa a spitalelor municipale in
administrarea efectiva a autoritatilor si comunitatilor locale; evaluarea
intermediara la 6 luni si finala dupa 1 an a rezultatelor obtinute in fiecare
etapa si operarea corecturilor necesare.
(e) Reorganizarea
institutionala a Ministerului Sanatatii Publice, a
structurilor din subordinea sau coordonarea sa.
Dupa cum se poate vedea din simpla enumerare a actiunilor preconizate
pe termen scurt, Planul aprobat pentru 2008-2010, desi contine obiective
ambitioase in raport cu situatia existenta la punctul de pornire, se axeaza in
principal pe recuperarea unora dintre cele mai flagrante decalaje fata de
indicii de performanta considerati drept minimali in majoritatea statelor
membre ale Uniunii Europene.
Omisiuni importante fata de prioritatile stabilite in sectorul
sanatatii publice prin Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila se constata in
privinta initiativei legislative si designului institutional din partea
autoritatilor centrale de specialitate in domenii precum securitatea
alimentelor, folosirea aditivilor si etichetarea produselor alimentare
destinate consumului uman; reglementarea producerii si utilizarii substantelor
chimice, inclusiv pesticidele, care pot crea riscuri semnificative pentru
sanatatea populatiei si a mediului natural; influenta factorilor poluanti,
inclusiv a radiatiilor ionizante si substantelor radioactive, asupra sanatatii
umane; dimensiunea reala a problemelor de sanatate mentala si impactul
socio-economic al starilor emotionale si de stres; evaluarea stiintifica a
efectelor utilizarii unor organisme modificate genetic in alimentatia umana si animala;
problemele specifice ale riscurilor de sanatate pe domenii ocupationale, in
speta in sfera transporturilor, precum si in conditii de saracie extrema etc.
Viitoarele programe in domeniu vor trebui sa tina seama in mai mare
masura de evolutiile demografice mai mult decat ingrijoratoare si sa se
concentreze pe efectele asupra sanatatii populatiei generate de mobilitatea
transfrontaliera, recrudescenta unor maladii transmisibile (inclusiv a
tuberculozei rezistente la antibiotice, asociate sau nu cu HIV/SIDA),
modificarea morbiditatii prin cresterea incidentei bolilor cardiace si a celor
provocate de diabet, obezitate, cancer si neuropsihice.
O atentie speciala va trebui sa fie acordata problemelor specifice de
sanatate care pot surveni drept consecinta a schimbarile climatice.
Este, de asemenea, necesara implicarea activa a serviciilor de sanatate
publica in actiunile menite sa duca la realizarea unei calitati a mediului in
care nivelul contaminantilor produsi de om sa nu aiba un impact semnificativ si
sa nu reprezinte un risc pentru sanatatea umana. Aceasta presupune:
·
Identificarea riscului pe care il
prezinta pentru sanatatea umana diferitele categorii de contaminanti;
substantele periculoase trebuie sa devina obiectul unor proceduri specifice de
management al riscului inainte ca acestea sa fie utilizate;
·
Identificarea si evaluarea
traseelor pe care contaminantii ajung in organismul uman si stabilirea celui
mai eficient mod de actiune pentru a diminua nivelul de expunere sau, cel
putin, aducerea acestui nivel la valori acceptabile;
·
Fixarea anumitor prioritati
mediu-sanatate la stabilirea politicilor specifice prin care se urmareste
eliminarea contaminantilor sau utilizarea substantelor nepericuloase in produse
si in procesele de productie.
Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea unor parametri apropiati de
nivelul mediu actual al starii de sanatate a populatiei si al calitatii
serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE; integrarea aspectelor
de sanatate si demografice in toate politicile publice ale Romaniei.
Avand in vedere tintele strategice ale sectorului sanitar si masurile
preconizate pentru perioada anterioara, incepand cu anul 2014 vor fi
consolidate noile structuri institutionale, in special pentru asigurarea
calitatii serviciilor de asistenta medicala in conditiile descentralizarii si
managementului pe programe. Se vor initia noi masuri, inclusiv prin initiative
legislative, pentru fundamentarea deciziilor in domeniul politicilor de
sanatate prin analiza performantei sistemului in functie de rezultate,
evaluarea tehnologiilor, efectuarea sistematica de cercetari de
cost/eficacitate si cost/beneficiu.
Prin implementarea principalelor programe de sanatate, se prevede
continuarea trendului descrescator in privinta mortalitatii si morbiditatii
infantile si materne, incidentei imbolnavirilor si mortalitatii prin boli
transmisibile si prin cancer (scadere cu 50%). In acest scop, se va trece la al
doilea val de servicii organizate la nivel populational pentru preventia
secundara (screening) in privinta
cancerului de col uterin, a incidentei si mortalitatii prin cancer de san si de
colon.
Va continua cresterea procesului de acoperire a populatiei cu servicii
de baza cum ar fi asistenta de urgenta, cresterea cu 50% a accesului la
servicii de asistenta medico-sanitara (ingrijiri pe termen lung) a populatiei
de varsta a treia, cresterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din
necesar si cu servicii de asistenta de psihiatrie comunitara la 70% din
necesar.
Orizont 2030. Obiectiv national: Alinierea deplina la nivelul mediu de
performanta, inclusiv sub aspectul finantarii serviciilor de sanatate, al
celorlalte state membre ale UE.
Romania se va alinia, in linii generale, la cerintele si standardele UE
privind accesul la serviciile de baza privind asistenta de urgenta, asistenta
medicala primara, controlul cancerului, asigurarea cu servicii de sanatate
mintala la nivelul comunitatii.
1.6. Incluziunea sociala, demografia si migratia
Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societati bazate pe incluziunea
sociala prin luarea in considerare a solidaritatii intre generatii si in
interiorul lor si asigurarea cresterii calitatii vietii cetatenilor ca o
conditie a bunastarii individuale durabile.
Activitatile Uniunii Europene in domeniul protectiei si incluziunii
sociale sunt reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006
care stabilesc noi obiective si modalitati de actiune si incurajeaza cooperarea
dintre statele membre potrivit metodei deschise de coordonare. Comunicarea Comisiei Europene privind
Serviciile Sociale de Interes General statueaza reperele principale ale
responsabilitatilor agentiilor guvernamentale si organismelor de suport in
acest domeniu. Statelor membre le revin, de asemenea, indatoriri precise in
baza Pactului European pentru Tineret si a Pactului European pentru Egalitatea
de Gen.
Cel de-al doilea Raport al Romaniei asupra realizarii Obiectivelor
Mileniului convenite in cadrul ONU, aprobat la 18 septembrie 2007, releva
faptul ca o buna parte dintre obiectivele asumate in 2003 si care prezinta
relevanta pentru problematica incluziunii sociale au fost indeplinite, unele
dintre acestea in avans, creand premisele pentru o imbunatatire substantiala a
situatiei pana in anul 2013 si in perioadele urmatoare. Astfel, rata saraciei
severe s-a redus de la 10,91% in 2002 la 4,1% in 2006 (fata de tinta propusa de
5,4%), permitand stabilirea unei noi tinte de 3,5% pentru 2009; cresterea cu
peste 50% a numarului copiilor de origine roma inrolati in procesul
educational; o usoara crestere a ratei de ocupare a populatiei feminine (de la
52% in 2002 la 52,8% in 2007), cu perspectiva atingerii unui nivel de 55% in
2010 si 60% in 2015.
Cu toate acestea, decalajele fata de media UE in privinta accesului la
serviciile de protectie sociala si a masurilor active pentru promovarea
incluziunii sociale raman importante si vor constitui obiectul unei preocupari
serioase, printr-un ansamblu de politici publice, si dupa 2013. Aceste politici
vor trebui sa vizeze, de asemenea, in mod prioritar, stabilizarea si redresarea
intr-un orizont de timp realist a situatiei demografice, care a inregistrat
tendinte negative alarmante in ultimele doua decenii.
Orizont 2013. Obiectiv national: Crearea unui cadru legislativ,
institutional si participativ modern pentru reducerea riscurilor de saracie si
excluziune sociala, promovarea coeziunii sociale, egalitatii de sanse si
diversitatii culturale, precum si pentru gestionarea responsabila a fenomenelor
demografice si migratiei.
Prevederi relevante pentru domeniul incluziunii sociale se regasesc,
practic, in toate strategiile nationale si programele sectoriale. Un capitol
distinct consacrat acestor aspecte este cuprins in Programul Operational
Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”, aprobat in octombrie 2007.
Programele prin care sunt finantate initiativele sociale acopera
ansamblul populatiei Romaniei, dar sunt directionate prioritar spre reducerea
riscului saraciei, promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri
defavorizate, imbunatatirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe
piata muncii. Grupurile tinta identificate includ: populatia roma, persoanele
cu dizabilitati, tinerii care parasesc sistemul de stat pentru protectia
copilului, femeile, familiile cu mai mult de 2 copii, familiile monoparentale,
copiii in situatii de risc, infractorii si fostii delincventi, persoanele
dependente de droguri si alcool, persoanele fara adapost, victimele violentei
domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale,
refugiatii si azilantii. La acestea se adauga problemele specifice ale copiilor
ai caror parinti se afla la munca temporara in strainatate si care se afla in
ingrijirea unor persoane varstnice sau altor membri de familie (reprezentand,
potrivit sondajelor recente, intre 1/3 si 1/5 din numarul total al familiilor
din unele zone rurale).
Principalele domenii de
interventie prevazute sunt:
(i) Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activa a tuturor actorilor relevanti (institutii
publice, asociatii patronale sau profesionale, sindicate etc.) si incurajarea
cu precadere a actiunii sociale a organizatiilor neguvernamentale si altor
formatiuni ale societatii civile (cooperative sociale, asociatii de ajutor
reciproc, fundatii si asociatii de caritate si voluntariat). In acest fel, va
fi sprijinita dezvoltarea unor comunitati locale puternice, furnizarea unor
servicii utile pentru populatie, cetatenia activa, precum si aparitia unor noi
actori in economie, rezultand in cresterea oportunitatilor de ocupare pentru
grupurile vulnerabile si realizarea coeziunii si solidaritatii sociale.
(ii) Imbunatatirea accesului
si participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii prin masuri suplimentare celor prevazute pentru ansamblul populatiei,
favorizand o abordare focalizata si personalizata, inclusiv actiuni de
sensibilizare si constientizare publica privind problematica populatiei de
etnie roma.
(iii) Promovarea egalitatii
de sanse pe piata muncii prin facilitarea accesului
femeilor in zone economice rezervate traditional barbatilor, la pozitii de
conducere sau in politica, combaterea stereotipurilor de gen, traficului de
fiinte umane, violentei domestice, discriminarii sau hartuirii sexuale la locul
de munca, crearea unei piete a muncii incluzive, furnizarea de programe
speciale pentru femei (munca la domiciliu, timpul flexibil de munca etc.),
inclusiv recalificarea pentru alte ocupatii a persoanelor angajate in industrii
care prezinta risc de delocalizare (textile, confectii).
(iv) Initiative transnationale pentru o piata
incluziva a muncii prin extinderea ariei de colaborare
cu celelalte tari membre ale UE, schimb de experienta si informatii privind
legislatia primara si secundara, procedurile de lucru, metodologiile de
evaluare a performantei in domeniul protectiei si incluziunii sociale,
adaptarea formarii profesionale la noile tehnologii. Intrucat Romania are unul
dintre cele mai mari segmente de populatie de etnie roma din tarile UE, apare
necesara initierea si promovarea consecventa a unor actiuni concrete, inclusiv
prin adoptarea unor masuri legislative si practici uniforme, la nivelul
intregii Uniuni Europene, privind problematica specifica a acestei etnii.
In perioada imediat urmatoare se vor realiza urmatoarele actiuni:
·
Elaborarea si adoptarea unui
pachet legislativ coerent privind combaterea saraciei, prevenirea excluziunii
sociale si implementarea conceptului de economie sociala, inclusiv Legea de
infiintare a Observatorului Social si a unui centru de documentare in domeniul
incluziunii sociale, Legea unica a prestatiilor sociale si operationalizarea
Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale;
·
Reanalizarea cuantumului
prestatiilor sociale si a sistemului de alocatii familiale avand ca scop,
printre altele, reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala;
·
Asigurarea unui sistem unic de
acreditare, autorizare si licentiere a furnizorilor de servicii in domeniul
asistentei sociale si a unor criterii unice pentru serviciile din domeniul
protectiei copilului, persoanelor varstnice sau cu dizabilitati, victimelor
violentei in familie si altor categorii defavorizate;
·
Promovarea de programe speciale
pentru cresterea calitatii vietii persoanelor in varsta, cu implicarea mai
accentuata a autoritatilor publice locale si organizatiilor civice in acordarea
serviciilor socio-medicale si de ingrijire ambulatorii si la domiciliu;
dezvoltarea si modernizarea serviciilor de rezidenta;
·
Initierea si dezvoltarea unor
servicii alternative pentru ingrijirea copiilor (crese, centre de zi,
gradinite) si a unor programe speciale pentru copiii cu dizabilitati,
realizarea unor campanii de constientizare privind drepturile copiilor;
·
Modernizarea si dotarea
infrastructurii serviciilor socio-medicale, cu precadere a celor de urgenta
(centre sociale, servicii rezidentiale, centre multifunctionale);
·
Sustinerea sectorului
neguvernamental in vederea dezvoltarii de servicii sociale prin reglementarea
unui cadru unic de finantare si stabilirea procedurilor de sprijinire a
asociatiilor si fundatiilor care desfasoara activitati de asistenta sociala;
·
Consolidarea capacitatii
institutionale si administrative a autoritatilor centrale si locale si a
interactiunii acestora cu fundatiile caritabile si asociatiile de asistenta pe
baza de voluntariat.
·
Promovarea unor initiative
romanesti proprii in cadrul institutiilor UE in domeniul incluziunii sociale,
inclusiv adoptarea unor reglementari unitare la nivelul intregii Uniuni
Europene privind problematica specifica a comunitatilor rome.
In urma adoptarii acestor masuri, se prevede ca numarul structurilor
economiei sociale sa creasca de la 3 in 2005 la 830 in 2015 (cu o sporire a
numarului de locuri de munca create in asemenea structuri de la 12 la 5.000),
numarul de participanti la programele de calificare sau recalificare destinate
grupurilor vulnerabile sa creasca de la 6.487 in 2005 la 150.000 in 2015
(dintre care pentru romi de la 1.500 la 65.000, pentru persoane cu dizabilitati
de la 160 la 20.500 si pentru tineri care parasesc sistemul de stat de
protectie de la 221 la 5.400), numarul de persoane dependente sprijinite de la
12.526 in 2005 la 40.000 in 2015, numarul de participanti la programele de
formare destinate specialistilor in domeniul incluziunii sociale de la 4.795 in
2005 la 10.000 in 2015.
Este un fapt ca evolutiile
demografice in Romania sunt
ingrijoratoare, cu trenduri negative pe termen lung. Conform estimarilor
convergente din surse nationale si internationale, fara a lua in considerare
migratia externa, dar admitand o crestere considerabila a sperantei de viata la
nastere, populatia Romaniei ar putea sa scada de la 21,5 milioane locuitori in
2007 la 21,2 milioane in 2013, la 20,8 milioane in 2020 si la 19,7 milioane in
2030, urmand sa ajunga la 16,7 milioane la mijlocul secolului. Consecintele
acestor evolutii sunt considerabile in toate domeniile vietii economico-sociale
(forta de munca, educatie si formare profesionala, servicii sociale si de
sanatate, dezvoltare regionala etc.).
Daca se iau in calcul accentuarea mobilitatii si efectele generate de
migratia externa (fenomen inca insuficient cercetat), conform prognozelor ONU
si Eurostat, populatia Romaniei ar ajunge la 20,8 milioane locuitori in 2013,
20 milioane in 2020 si 18,6 milioane in 2030, coborand apoi la numai 15
milioane in 2050.
Efectele demografice si economice pe termen lung ale scaderii masive a
natalitatii in prima jumatate a anilor 1990 si ale mentinerii acesteia la o
valoare mica in toata perioada care a urmat vor aparea dupa anii 2025-2030,
atunci cand generatiile nascute dupa 1989 vor ocupa pozitia centrala in
segmentul reproductiv si cel activ economic ale populatiei tarii. La 100
persoane adulte (20-59 ani) vor reveni 50 de persoane varstnice (60 de ani si
peste) in anul 2030 si 85 la mijlocul secolului, fata de numai 34 in 2007.
Intr-un astfel de context, stabilirea obiectivelor de dezvoltare durabila
pentru orizontul 2030 nu poate omite efectele evolutiilor demografice pe termen lung si foarte lung.
Tinand seama de aceste elemente, este o prioritate de interes national
elaborarea unei Strategii privind
populatia Romaniei pe termen lung (pana in 2050) si foarte lung (pana la
sfarsitul secolului), continand propuneri concrete, bazate pe datele stiintei,
care sa cuprinda un ansamblu de masuri pro-active, compatibile cu principiile
dezvoltarii durabile si cu drepturile fundamentale ale omului, pentru
stabilizarea si redresarea situatiei. O astfel de Strategie ar trebui sa vizeze
trei obiective principale:
·
Ameliorarea starii de sanatate,
reducerea mortalitatii si cresterea duratei medii de viata;
·
Evitarea unei emigratii importante
ca dimensiune;
·
Redresarea natalitatii,
presupunand o evaluare detaliata a politicilor familiale actuale si adoptarea
unor masuri urgente de protectie si sustinere a familiei prin prestatii
(transferuri financiare) si servicii sociale accesibile tuturor.
In fundamentarea si elaborarea unei astfel de Strategii, costisitoare
si etalate pe o lunga perioada de timp, este necesara consultarea larga a
tuturor factorilor sociali, precum si cunoasterea politicilor si practicilor
adoptate in alte tari europene. Se impune, de asemenea, crearea unei structuri
institutionale de inalta prestanta si competenta care sa monitorizeze in
continuare aplicarea Strategiei, sa evalueze periodic rezultatele si adapteze
masurile si mijloacele in functie de aceste rezultate.
Doua scenarii demografice ar contura perspectivele dezvoltarii
viitoare: cel rezultat din continuarea actualelor tendinte, si cel rezultat din
instalarea unei redresari moderate dar continue. Obiectivele pe termen mediu si
lung ale strategiilor si programelor nationale, regionale si sectoriale de
dezvoltare vor trebui sa fie reajustate in conformitate cu realitatile
demografice prognozate.
Pana in anul 2013 se va asigura elaborarea si va incepe implementarea
cadrului legislativ unitar privind problematica
migratiei fortei de munca, pentru promovarea unei actiuni concertate,
impreuna cu partenerii sociali, autoritatile locale si regionale, centrele de
invatamant si de formare profesionala si societatea civila, vizand obiectivul
unei mobilitati echitabile, in special prin combaterea muncii nedeclarate si a
dumpingului social. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile
lucratorilor migranti si ale intreprinderilor care ii angajeaza, asigurarea
dezvoltarii oportunitatilor si accesului pe piata fortei de munca a
lucratorilor migranti, dezvoltarea abordarii bazate pe principiul
flexicuritatii vor conduce la fructificarea eficienta a beneficiilor
mobilitatii geografice pentru individ si pentru economie in ansamblu
Se estimeaza ca, la nivelul anului 2020, va avea loc o reducere a
populatiei in varsta de munca (15-64 ani) cu circa 1,2% fata de 2007, paralel
cu o scadere a populatiei inactive de aproape 13% datorita efectelor cresterii
economice si cu sporirea cu 5,3% a ratei de ocupare a populatiei in varsta de
munca. In aceste conditii, deficitul de forta de munca este probabil sa se
mentina, ceea ce va impune gestionarea adecvata a circulatiei externe a fortei
de munca si aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii
profesionale din strainatate. Operatiunile orientative prevad:
·
Elaborarea si adoptarea unui
pachet legislativ coerent privind migratie in scop de munca;
·
Consolidarea capacitatii
institutionale si administrative a autoritatilor centrale si locale in scopul
gestionarii eficiente a fenomenului migratiei.
Orizont 2020. Obiectiv national: Promovarea consecventa, in noul cadru
legislativ si institutional, a normelor si standardelor UE cu privire la
incluziunea sociala, egalitatea de sanse si sprijinirea activa a grupurilor
defavorizate; punerea in aplicare, pe etape, a Strategiei Nationale pe termen
lung privind populatia si fenomenele migratorii.
Obiectivele operationale prioritare avute in vedere pentru aceasta
perioada includ:
(i) Consolidarea
capacitatii institutionale pentru asigurarea actualizarii permanente si
implementarii politicilor de incluziune si solidaritate sociala si optimizarea
coordonarii intre institutiile publice, mediul de afaceri si societatea civila
prin:
·
Intarirea capacitatii autoritatilor
locale de a identifica in mod corect prioritatile, de a administra eficient
realizarea proiectelor si fondurile alocate in acest scop, de a mobiliza
participarea activa a comunitatilor;
·
Asigurarea unei abordari integrate
privind incluziunea activa a grupurilor dezavantajate prin combinarea masurilor
personalizate de asistenta in cadrul comunitatilor, in centre rezidentiale sau
la domiciliu cu actiuni de integrare pe piata muncii.
(ii)
Dezvoltarea si implementarea
unui sistem de protectie sociala adecvat provocarilor demografice si
sprijinirea initiativelor favorabile realizarii acestui scop prin:
·
Imbunatatirea si sincronizarea
cadrului legislativ aferent consecintelor previzibile ale evolutiilor
demografice;
·
Dezvoltarea unui sistem de pensii
si ajutoare sociale adecvat evolutiilor demografice;
·
Stoparea declinului natalitatii;
diminuarea mortalitatii si morbiditatii infantile si materne;
·
Dezvoltarea sistemului de
prestatii si servicii sociale pentru crearea de conditii favorabile cresterii,
ingrijirii si educarii copiilor;
·
Promovarea politicilor sociale de
sustinere a familiei, indeosebi a familiei tinere cu doi si trei copii;
asigurarea accesului cu sanse egale a intregii populatii la servicii de
sanatate a reproducerii; facilitarea insertiei/reinsertiei parintilor pe piata
muncii prin diversificarea masurilor care incurajeaza reconcilierea vietii de
familie cu cea profesionala;
·
Adaptarea sistemului de educatie
si formare profesionala la evolutiile demografice si la nevoile pietei muncii;
cresterea si diversificarea ofertei de locuri de munca;
·
Cresterea sperantei de viata si a
sperantei de viata sanatoasa prin dezvoltarea serviciilor de sanatate de
calitate, precum si a campaniilor de informare si a programelor nationale de
promovare a activitatilor sportive si a alimentatiei echilibrate;
·
Dezvoltarea sistemului de
ingrijiri de lunga durata pentru persoanele varstnice dependente; facilitarea
accesului persoanelor varstnice, in special al celor din mediul rural, la
servicii medicale si sociale de calitate;
·
Promovarea principiului
imbatranirii active si echilibrarea raportului de dependenta in sistemul de
pensii; promovarea mentinerii in activitate a lucratorilor varstnici, inclusiv
pentru persoanele care au indeplinit varsta de pensionare dar doresc sa
continue sa munceasca; dezvoltarea programelor flexibile de lucru; adaptarea
conditiilor de la locul de munca si furnizarea de formare profesionala pentru
lucratorii varstnici;
·
Limitarea disparitatilor in
distributia teritoriala a populatiei;
·
Evaluarea primelor rezultate ale
Strategiei Nationale privind Populatia Romaniei si revizuirea, pe aceasta baza,
a tintelor si modalitatilor de actiune pentru perioada urmatoare.
(iii)
Managementul adecvat al
migratiei fortei de munca prin:
·
Aplicarea unor programe speciale
de admisie a anumitor categorii profesionale din tari terte;
·
Elaborarea si punerea in aplicare
a unei politici de imigrare corespunzatoare obiectivelor Strategiei
demografice;
·
Promovarea unor masuri active
pentru scaderea numarului tinerilor sau familiilor tinere care emigreaza
definitiv.
Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea semnificativa de nivelul
mediu al celorlalte state membre ale UE in privinta coeziunii sociale si
calitatii serviciilor sociale.
Pentru a asigura cresterea calitatii vietii cetatenilor si persoanelor
rezidente in Romania si pentru reducerea si inversarea declinului demografic,
vor fi urmarite urmatoarele obiective orientative:
·
Inscrierea pe o tendinta sigura de
diminuare a reducerii numarului populatiei generale;
·
Reducerea ratei saraciei la un
nivel comparabil cu media UE din acel an;
·
Asigurarea accesului tuturor
cetatenilor si rezidentilor la servicii de sanatate, educatie si sociale de
calitate;
·
Asigurarea accesului
nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piata muncii;
·
Cuprinderea tuturor persoanelor
apte de munca in sistemul de educatie si formare profesionala continua,
inclusiv a celor in varsta de peste 50 ani.
1.7. Saracia globala si
sfidarile dezvoltarii durabile
Uniunea Europeana si statele sale membre se afla printre principalele sustinatoare
ale procesului de extindere a aplicarii principiilor si practicilor dezvoltarii
durabile la nivel global, pentru reducerea saraciei si discrepantelor
economico-sociale si pentru promovarea unor politici responsabile in privinta
conservarii si utilizarii rationale a resurselor naturale ale planetei. In
acest sens, UE si-a asumat obligatii precise, in conformitate cu documentele
programatice adoptate la cel mai inalt nivel in cadrul ONU precum si al
Organizatiei Mondiale pentru Comert, privind sporirea substantiala, in termeni
cantitativi si calitativi, a contributiei sale la ajutorul pentru dezvoltare si
la imbunatatirea guvernantei internationale in materie de protectie a mediului.
Din punctul de vedere al volumului asistentei oficiale pentru dezvoltare
(ODA), Uniunea Europeana si statele sale membre reprezinta cel mai mare donator
din lume, cu o contributie de circa 60% din totalul alocatiilor ODA pe plan
international.
Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE reinnoita (2006) reitereaza
aceste angajamente de solidaritate internationala prin integrarea ariei
problematice a dezvoltarii durabile la nivel global in Politica Externa si de
Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene ca obiectiv al colaborarii
multilaterale si bilaterale pentru sporirea eficientei, coerentei si calitatii
ajutorului pentru dezvoltare in perioada urmatoare.
Obiectiv general SDD/UE: Promovarea activa a dezvoltarii durabile la
nivel global si asigurarea punerii de acord a politicilor interne si externe
ale Uniunii Europene cu principiile dezvoltarii durabile si angajamentele sale
in aceasta privinta.
Cu ocazia Consiliului European din iunie 2008, a fost aprobata Agenda
de Actiune privind rolul UE ca partener global in atingerea Obiectivelor de
Dezvoltare ale Mileniului, prin care se reitereaza angajamentul UE de a ramane
cel mai important donator la nivel mondial, precum si de a intreprinde toate
demersurile pentru sustinerea realizarii Obiectivelor Mileniului.
Potrivit angajamentelor asumate, UE ar urma sa aloce, la nivel
colectiv, 0,56% din venitul national brut, adica 66 miliarde euro, in anul 2010
(fata de 46 miliarde euro in 2006), cu posibilitatea sa ajunga pana la 84
miliarde euro la nivelul anului 2015, pornind de la premisa ca statele membre
isi vor respecta obligatiile asumate la nivel european, conform Consensului
European pentru Dezvoltare din 2005.
Astfel, Romania, ca si celelalte state membre care au aderat la UE dupa
2002, s-a angajat sa depuna eforturi pentru cresterea volumului asistentei
oficiale pentru dezvoltare, in cadrul procesului national de alocare bugetara,
pentru a atinge tinta de 0,17% din venitul national brut (VNB) pana in 2010 si
de 0,33% din VNB pana in 2015.
Statele membre care au aderat la UE inainte de 2002 s-au angajat sa
aloce pentru ODA 0,51% din VNB pana in 2010 si 0,7% din VNB pana in 2015.
Agenda de actiune a UE subliniaza nevoia de a spori eforturile in
domenii precum educatia, mediul, sanatatea, apa si canalizare, agricultura,
dezvoltarea pentru combaterea saraciei, infrastructura si egalitatea de sanse,
cu prioritate in Africa.
De asemenea, asa cum se arata in Agenda de Actiune a UE, atingerea
Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului in contextul unei dezvoltari durabile
reprezinta o responsabilitate comuna a tuturor partenerilor, care vor trebui
sa-si onoreze angajamentele, raspunderea principala revenind statelor in curs
de dezvoltare.
Se va urmari asigurarea coerentei politicilor pentru dezvoltare,
principiu consacrat in Tratatul fondator al UE si reconfirmat in Consensul
European pentru Dezvoltare din decembrie 2005. Principalele provocari carora va
trebui sa li se faca fata sunt cresterea capacitatilor si a constientizarii, in
special in randul actorilor responsabili pentru politicile sectoriale,
gestionarea echilibrata a diferitelor politici si interese si adaptarea lor
corespunzatoare, atat la nivelul tarilor UE cat si al statelor partenere in
curs de dezvoltare. Coerenta politicilor sustine integrarea orizontala a
obiectivelor cooperarii pentru dezvoltare in toate activitatile din cele 12
politici sectoriale (comert, mediu, schimbari climatice, securitate,
agricultura, pescuit, politici sociale si ocuparea fortei de munca, migratie,
cercetare, societatea informationala, transport si energie) susceptibile de a
avea un impact asupra statelor in curs de dezvoltare.
Orizont 2013. Obiectiv national: Implementarea instrumentelor
legislative si institutionale aferente statutului Romaniei de tara donatoare de
asistenta pentru dezvoltare, conform obligatiilor de stat membru al UE; stabilirea
prioritatilor si modalitatilor de actiune, si alocarea in acest scop a circa
0,25% din venitul national brut (VNB) in 2013 si 0,33% in 2015, cu tinta
intermediara de 0,17% din VNB in 2010.
Odata cu aderarea la UE, Romania a devenit stat donator de asistenta
pentru dezvoltare. Ministerul Afacerilor Externe este institutia responsabila
pentru coordonarea si gestionarea politicii nationale de cooperare
internationala pentru dezvoltare. Cooperarea pentru dezvoltare este integrata
in ansamblul politicii externe a Romaniei. In calitate de stat membru al UE,
Romania poate acorda asistenta statelor in curs de dezvoltare aflate pe lista
Comitetului de Asistenta pentru Dezvoltare al OCDE, atat printr-o politica
proprie, cat si prin asocierea la politica si eforturile financiare ale UE in
materie.
Principalul obiectiv al politicii nationale de cooperare internationala
pentru dezvoltare il reprezinta sustinerea eforturilor de reducere a saraciei
in statele beneficiare de asistenta, in contextul mai larg al contributiei la
atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
In acelasi timp, Romania s-a asociat angajamentelor asumate de UE in
domeniul finantarii pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) si al cresterii
eficacitatii asistentei pentru dezvoltare (ca semnatara a Declaratiei de la
Paris privind eficacitatea asistentei), inclusiv al celor referitoare la
sporirea substantiala a volumului de asistenta oficiala pentru dezvoltare.
In
conformitate cu practica europeana, Romania a adoptat Strategia Nationala privind
Politica Nationala de Cooperare Internationala pentru Dezvoltare si Planul de
Actiune pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotarare de Guvern aprobata
la 31 mai 2006. Strategia stabileste prioritatile geografice (Europa de Est,
Balcanii de Vest si Caucazul de Sud, lista statelor beneficiare putand fi
extinsa si pentru state din Asia Centrala, Africa si America Latina) si
sectoarele de directionare prioritara a asistentei (buna guvernare,
consolidarea institutiilor democratice si statului de drept, dezvoltarea
economica, educatia si formarea profesionala, ocuparea fortei de munca,
sanatatea, dezvoltarea infrastructurii, protectia mediului).
Tot in 2006 Parlamentul Romaniei a adoptat Legea privind finantarea
asistentei in cadrul politicii nationale de cooperare internationala pentru
dezvoltare, iar in 2007 au fost reglementate, prin Hotarare de Guvern,
actiunile specifice aferente finantarii acestor operatiuni.
In anul 2007, Romania a raportat o contributie ODA de 0,07 din venitul
national brut (aproximativ 80 milioane euro), suma care include contributia
Romaniei la bugetul comunitar consacrat cooperarii pentru dezvoltare si
ajutorului umanitar (54 milioane euro), contributiile din bugetul special al
MAE destinat asistentei pentru dezvoltare, precum si contributiile din bugetele
altor ministere (cea mai mare parte revenind burselor acordate de Ministerul
Educatiei si Cercetarii). Contributia efectiva a Romaniei la sustinerea
eforturilor pentru indeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (insumand
4,67 milioane euro) a fost dirijata pe canale multilaterale, prin agentiile ONU
sau fonduri administrate de acestea.
Desi persista discrepante serioase in privinta performantei la unii
indicatori importanti ai dezvoltarii durabile fata de media UE si, in special,
fata de statele din nucleul sau central, Romania se califica, datorita
cresterii robuste a PIB in perioada 2001-2007, pentru statutul de tara
donatoare de ajutor pentru dezvoltare. Aceasta stare de fapt este confirmata de
Raportul de tara asupra Obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului (2007), care
constata indeplinirea, in cea mai mare parte, in unele cazuri in avans, a
obiectivelor asumate in primul raport din 2003. Aceasta a permis stabilirea
unor tinte mai ambitioase la nivelul anului 2015 si creeaza conditiile pentru
utilizarea experientei si expertizei relevante dobandite de Romania in vederea
solutionarii unor probleme specifice tarilor aflate intr-o etapa timpurie a
dezvoltarii moderne.
Pentru anii urmatori se are in vedere sporirea bugetului alocat ODA, in
sensul respectarii obligatiilor asumate, cresterea graduala a asistentei
bilaterale, intarirea capacitatii institutionale si coerentei de actiune la
nivel national in sectorul guvernamental, dar si in cel neguvernamental, in scopul
consolidarii profilului Romaniei ca tara donatoare in stransa colaborare si
coordonare cu ceilalti donatori internationali.
Pe plan regional, Romania va continua sa acorde asistenta in acele
domenii prioritare, mentionate in Strategia Nationala, in care a acumulat in
procesul de aderare la UE o experienta ce se poate dovedi utila statelor
partenere. De asemenea, Romania va continua sa actioneze in sprijinul
extinderii colaborarii transfrontaliere axate pe obiectivele dezvoltarii
durabile in zona Marii Negre, prin utilizarea rationala si eficienta a
fondurilor puse la dispozitie de guvernul roman si de alti parteneri europeni
si internationali, si prin implementarea Conventiei de la Bucuresti privind
protectia Marii Negre impotriva poluarii (1992), in corelare cu obiectivele
complexe ale politicii maritime a Uniunii Europene si prin concretizarea
initiativei comune cu Austria privind intensificarea cooperarii in bazinul
dunarean.
Vor fi intreprinse actiuni de constientizare a cetatenilor asupra
importantei implicarii Romaniei in programele de asistenta pentru implementarea
principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global, nu numai ca o
obligatie morala de solidaritate internationala, ci si ca o modalitate concreta
de promovare a intereselor nationale ale Romaniei, in special in domeniul
economic.
Romania va sustine, alaturi de celelalte state membre ale Uniunii
Europene, intarirea rolului si competentelor Programului pentru Mediu al
Natiunilor Unite (UNEP) cu sediul la Nairobi si transformarea acestuia intr-o
agentie specializata a ONU, ca vehicul principal al integrarii preocuparilor de
conservare si folosire rationala a resurselor naturale la nivel planetar, in
efortul general de indeplinire a obiectivelor dezvoltarii durabile.
Orizont 2020. Obiectiv national: Conturarea domeniilor specifice de
aplicare a expertizei si resurselor disponibile in Romania in slujba asistentei
pentru dezvoltare, si alocarea in acest scop a circa 0,50% din venitul national
brut.
In scopul consolidarii profilului international de donator al Romaniei
vor fi avute in vedere, printre altele, sporirea bugetului alocat asistentei
oficiale pentru dezvoltare in vederea respectarii obligatiilor asumate la nivel
european si international, crearea unei Agentii Nationale de implementare a
politicii de cooperare pentru dezvoltare, si promovarea expertizei dobandite de
Romania ca stat donator in domeniile in care Romania detine avantaje
comparative.
Romania va promova o mai buna coordonare si complementaritate intre
donatori, prin eforturi in directia programarii multianuale comune bazate pe
strategiile de reducere a saraciei, crearii unor mecanisme comune de
implementare, intreprinderii unor analize si misiuni comune ale donatorilor si
utilizarii eficiente a mecanismelor de cofinantare.
In sensul Declaratiei de la Paris privind Eficacitatea Asistentei
(2005), Romania va urmari dezvoltarea simtului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra
procesului de dezvoltare, armonizarea procedurilor cu cele ale statelor partenere,
alinierea asistentei la necesitatile lor reale, punand accentul pe obtinerea de
rezultate si responsabilizarea in dublu sens.
Orizont 2030. Obiectiv national: Alinierea completa a Romaniei la
politicile Uniunii Europene in domeniul cooperarii pentru dezvoltare, inclusiv
din punctul de vedere al alocarilor bugetare ca procent din venitul national
brut.
Romania va spori in continuare bugetul alocat in scopurile asistentei
oficiale pentru dezvoltare, va urmari alinierea la politicile UE pe linia
cooperarii pentru dezvoltare si va sustine demersurile comune ale UE in
domeniu.
Se vor intreprinde demersuri pentru alinierea la cerintele OCDE, in
vederea obtinerii de catre Romania a statutului de membru al Comitetului de
Asistenta pentru Dezvoltare.
Va continua promovarea expertizei dobandite de Romania ca stat donator
in domeniile in care Romania detine avantaje comparative, si se va promova
coordonarea si complementaritatea intre donatori, cu respectarea principiilor
de baza inscrise in Declaratia de la Paris privind eficacitatea asistentei.
2.
Teme inter- si
trans-sectoriale
La acest capitol, Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila nu prevede
obiective cantitative sau calitative precise in afara celor prevazute in Agenda
Lisabona, directivele sectoriale, programele si instrumentele convenite.
Detalierea obiectivelor tinta pe orizonturi de timp se face pe baza
prioritatilor nationale, in congruenta cu documentele si practicile curente ale
UE.
2.1. Educatie si formare
profesionala
Imbunatatirea radicala si diversificarea ofertei educationale a
intregului sistem de invatamant si formare profesionala din Romania este
recunoscuta ca un obiectiv prioritar de importanta strategica si o conditie
obligatorie pentru transpunerea in fapt a principiilor dezvoltarii durabile pe
termen mediu si lung. Se are in vedere si faptul ca reformele de sistem si
investitiile de efort si resurse in acest domeniu prezinta un inalt grad de
inertialitate, capacitatea de absorbtie fiind un factor determinant, iar rata
de rentabilitate este mica pe termen scurt, rezultatele tangibile devenind
evidente abia numai dupa un numar insemnat de ani.
In societatea romaneasca exista o larga recunoastere a faptului ca
educatia reprezinta factorul strategic al dezvoltarii viitoare a tarii prin
contributia sa esentiala la modelarea multidimensionala si anticipativa a
capitalului uman. Educatia este perceputa ca o cale spre dezvoltarea durabila
care, in fapt, este un proces de invatare sociala in cautare de solutii
inovative.
O viziune de ansamblu asupra
pachetului de masuri legislative, institutionale si de orientare generala,
precum si asupra necesarului realist de finantare este inca in curs de
elaborare. Baza acestui proces complex o reprezinta Strategia de la Lisabona,
Orientarile Strategice Comunitare privind Coeziunea, Comunicarea Comisiei
Europene privind societatea informationala, programul de lucru „Educatia si
formarea profesionala orizont 2010” si programul de actiune integrat in
domeniul invatarii pe tot parcursul vietii 2007-2013, precum si prevederile
Declaratiei de la Bologna (1999), Obiectivele Mileniului stabilite in anul
2000, ale Deceniului ONU „Educatie pentru o Dezvoltare Durabila” 2005-2014 si
ale Strategiei pe aceasta tema convenite in 2005, la Vilnius, sub egida
Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE).
Programul Operational Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane”
2007-2013, aprobat in noiembrie 2007, avand obiective si modalitati de actiune
derivate din Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2010, stabileste 7 axe
prioritare de actiune, dintre care cel putin 3 au relevanta directa asupra
evolutiei viitoare a sistemului national de educatie si formare profesionala.
Programul National de Reforma pentru Agenda Lisabona 2007-2010 constituie, de
asemenea, un document strategic de referinta care include dezvoltarea educatiei
si formarii profesionale printre masurile prioritare. In anul 2007, Romania a
elaborat Strategia Educatiei pentru Dezvoltare Durabila, pe baza recomandarilor
Strategiei UNECE, care detaliaza obiectivele si directiile de actiune specifice
in acest domeniu.
Elaborarea, prin consens, a unei viziuni strategice pe termen mediu si
lung, in baza principiilor si prioritatilor generale formulate in Pactul pentru
Educatie din februarie 2008, va fi finalizata in 2009 – anul in care se va
fundamenta Strategia UE post-Lisabona si se va negocia alocarea contributiilor
financiare pentru exercitiul de programare 2014-2020.
Orizont 2013. Obiectiv national: Dezvoltarea capitalului uman si
cresterea competitivitatii prin corelarea educatiei si invatarii pe tot
parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea oportunitatii sporite pentru
participarea viitoare pe o piata a muncii moderna, flexibila si incluziva.
Se urmareste in acest fel calificarea si recalificarea, potrivit noilor
exigente ale pietei nationale a muncii si cerintelor de competitivitate in
Piata Unica a UE, a unui numar de 1,65 milioane persoane, echivalent cu 18% din
totalul populatiei ocupate in 2006. Tinand seama de rezultatele
nesatisfacatoare obtinute in perioada 2000-2006, se porneste de la constatarea
ca unele tinte stabilite prin Strategia de la Lisabona (o rata medie de 70% de
ocupare a populatiei in varsta de 15-64 ani; reducerea ratei de parasire
timpurie a scolii sub 10%; sporirea la 85% a populatiei in varsta de 15-64 ani
care a absolvit cel putin invatamantul secundar superior) nu vor putea fi
atinse, in cazul Romaniei, pana in anul 2010, necesitand o reesalonare
realista, adaptata la conditiile specifice existente. Va fi nevoie de eforturi
sustinute chiar si pentru atingerea tintei asumate in cadrul Obiectivelor
Mileniului astfel ca, pana in 2012, copiii din mediul rural sa finalizeze
ciclul complet de invatamant primar si gimnazial in proportie de cel putin 95%.
In aceste conditii, accentul principal al ansamblului de politici si actiuni
care se vor realiza pana in anul 2013 se va pune pe mentinerea si accelerarea
tendintelor deja conturate pentru recuperarea decalajelor fata de nivelul
actual de performanta al celorlalte state membre ale UE.
Pentru garantarea accesului la educatie si la formarea profesionala de
calitate, precum si pentru asigurarea continua a calitatii educatiei se vor
indeplini obiectivele specifice
stabilite prin Programul Operational Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane»:
·
Imbunatatirea sistemului de
asigurare a calitatii in invatamantul prescolar, primar si secundar si formarea
profesionala initiala prin sustinerea
unitatilor de invatamant preuniversitar in vederea perfectionarii
managementului si a capacitatii de furnizare a calificarilor relevante pe piata
muncii;
·
Ameliorarea sistemului de
asigurare a calitatii in invatamantul superior prin sustinerea universitatilor in vederea imbunatatirii managementului
si a capacitatii de furnizare a calificarilor relevante;
·
Imbunatatirea calificarii
profesorilor, formatorilor si altor categorii de personal din educatie, si
formare prin sprijinirea formarii
initiale si continue a acestora;
·
Largirea cadrului de stimulare a
invatarii pe toata durata vietii prin sprijinirea
furnizorilor de formare, in vederea dezvoltarii sistemului de asigurare si
management al calitatii;
·
Sprijinirea obtinerii de
cunostinte si competente superioare de catre tinerii cercetatori, prin
extinderea oportunitatilor pentru studii
doctorale si post-doctorale.
Pentru a asigura accesul si
participarea la educatie si formare profesionala initiala de calitate,
actiunile se vor concentra, intr-o prima etapa, asupra descentralizarii,
sprijinirii scolilor in vederea implementarii sistemului de management al
calitatii, crearii unei “culturi a calitatii” si accesului egal la educatie. Va
avea loc reformarea in profunzime, pe baza Strategiei nationale privind
educatia timpurie, si extinderea retelei de unitati a invatamantului timpuriu
(prescolar), asigurarea masurilor specifice de suport educational pentru
grupurile dezavantajate, precum si continuarea programelor de tip “A doua
sansa”, asigurarea unui management performant in unitatile de invatamant
preuniversitar, largirea ariei de acoperire a transportului scolar si intarirea
colaborarii cu autoritatile locale pe baza unor responsabilitati bine definite.
Se va asigura echiparea unitatilor de invatamant cu conditii de invatare care
permit tratamentul didactic personalizat al elevilor cu cerinte educationale
speciale.
Pentru imbunatatirea calitatii actului educational, se vor dezvolta
metodologii specifice de evaluare, de stimulare a participarii, de monitorizare
a absenteismului si a absolvirii, precum si de pregatire a expertilor in
evaluare si in acreditare, prin sprijinirea furnizorilor de servicii
educationale si de formare profesionala initiala pentru implementarea noilor
instrumente, si alinierea acestora la noile standarde si formarea adecvata a
personalului din grupurile tinta (directorii de scoli, inspectorii, decidentii,
personalul implicat in formularea de politici educationale si cadrele
didactice). Oferta educationala va include actualizarea curriculum-ului,
introducerea noilor tehnici de predare centrate pe cerintele si pe stilurile
individuale de invatare ale elevului, promovarea inovatiei in predare si in
invatare, furnizarea competentelor si abilitatilor necesare pentru ocupatiile
noi, precum si dotarea cu calculatoare si asigurarea accesului la Internet.
Ponderea unitatilor scolare sprijinite care vor primi sau reprimi (prin
evaluare periodica) acreditarea prin prisma noilor standarde de asigurare a
calitatii se prevede sa ajunga la 80% din total, in anul 2015.
Intrucat extinderea invatamantului obligatoriu de la 8 la 10 ani a
creat o presiune asupra infrastructurii invatamantului preuniversitar, se va
actiona pentru reabilitarea si modernizarea unora dintre unitatile existente,
paralel cu crearea si dezvoltarea unor campusuri educationale cu dotari
complexe (scoala, facilitati de cazare, cantina, biblioteca, ateliere, sali si
terenuri de sport). Necesarul estimat este de circa 480 campusuri concentrate
cu precadere in sfera invatamantului profesional si tehnic, in special in jurul
nucleelor reprezentate de scolile de arta si meserii. Se va asigura si
adaptarea calificarilor profesionale la cerintele actuale si de perspectiva ale
pietei muncii si la specificul regional.
Actiunile care vizeaza dezvoltarea serviciilor de orientare si
consiliere, atat pentru elevi cat si pentru parintii sau familiile acestora, se
vor concentra cu precadere asupra zonelor rurale, asupra comunitatii rome,
precum si a altor grupuri dezavantajate. Pentru promovarea culturii
antreprenoriale prin educatie se va continua introducerea cursurilor cu
caracter aplicativ, inclusiv activitati extracurriculare, pentru dobandirea
unor deprinderi si abilitati utile in vederea insertiei sociale si pe piata
muncii.
Proiectele in curs de finalizare urmaresc sporirea atractivitatii
carierei didactice prin imbunatatirea sistemelor de recrutare si de mentinere
in domeniul invatamantului a celor mai buni absolventi de universitate, accesul
cadrelor didactice la programele de licenta si masterat, inclusiv cele de
masterat pedagogic si interdisciplinar, dezvoltarea de noi profesii in educatie
(«learning developer», auditor pentru
calitate, asistent educational pentru copiii cu cerinte educationale speciale
etc.). Pentru imbunatatirea calitatii invatamantului preuniversitar la toate
nivelurile, se va introduce un sistem unitar de certificare si de acordare a
creditelor profesionale transferabile, precum si retele de bune practici si
repere calitative pentru unitatile de invatamant preuniversitar. Tinand seama
de faptul ca utilizarea tehnologiilor informationale in procesul de
predare/instruire se situeaza in Romania la un nivel inferior fata de celelalte
tari UE, toate programele de pregatire si de perfectionare a invatatorilor,
profesorilor si formatorilor vor include module obligatorii de studiu in acest
domeniu.
In vederea gestionarii impactului tendintelor demografice negative
asupra personalului didactic, vor fi realizate programe speciale de reconversie
catre activitati de orientare si de consiliere, activitati extracurriculare,
precum si programe de mobilitate geografica si ocupationala a cadrelor
didactice.
O imbunatatire substantiala a calitatii in invatamantul universitar si post-universitar va interveni in urma
elaborarii si aplicarii Cadrului National al Calificarilor din Invatamantul
Superior. Aceasta presupune introducerea unor criterii si practici transparente
pentru definirea calificarilor si procedurilor de validare, dezvoltarea unor
solutii informatice pentru managementul acestui proces, formarea unui
contingent de evaluatori de calitate a proceselor didactice si a finalitatii
acestuia in invatamantul superior. Se prevede ca ponderea universitatilor care
vor primi acreditarea prin prisma noilor standarde de asigurare a calitatii sa
ajunga, in 2015, la 90%. Potrivit recomandarilor formulate in cadrul
dezbaterilor publice asupra prezentei Strategii, in vederea depasirii
rezistentei la schimbare a unor structuri osificate, se preconizeaza atragerea
in operatiunile de audit, evaluare si certificare, conform standardelor de
calitate recunoscute international pentru invatamantul superior, a expertizei
oferite de specialisti independenti din tara si din strainatate in sistemul
«evaluare colegiala».
Cresterea relevantei invatamantului superior pentru piata muncii
reclama ajustarea programelor existente sau elaborarea, dupa caz, a unor noi
programe de licenta si masterat. In acest scop se va intari interactiunea
dintre universitati, comunitatea de afaceri si sectorul
cercetare-dezvoltare-inovare sub forma unor parteneriate consolidate, inclusiv
prin constituirea unor formatiuni interdisciplinare complexe de tip «cluster».
Pentru a raspunde cerintelor societatii bazate pe cunoastere se va
largi si diversifica oferta de educatie post-universitara in tara si in
strainatate, inclusiv prin realizarea unor parteneriate cu universitati cu
traditie si performante recunoscute din alte tari ale UE. Aceasta presupune si
o reajustare a alocarii fondurilor disponibile intrucat, in anul 2006, din
totalul bugetului pentru invatamant superior, numai 0,16% a revenit studiilor
doctorale, iar programele post-doctorale nu au beneficiat de finantare publica.
La nivelul anului 2015 se prevede ca ponderea doctoranzilor care au obtinut
titlul de doctor, din totalul celor sprijiniti, sa ajunga la 90%.
Promovarea principiului educatiei permanente prin invatarea pe tot parcursul vietii reprezinta pentru Romania o
directie de actiune prioritara, data fiind serioasa ramanere in urma in
privinta participarii la diferite forme de calificare, recalificare,
specializare sau perfectionare profesionala (de peste 5 ori sub media UE), ca
si de dezvoltare sociala si personala. Preocuparile in acest domeniu sunt
esentiale pentru dezvoltarea personala, civica si sociala, precum si din
perspectiva sanselor de obtinere a unui loc de munca mai bine remunerat prin
valorificarea rezultatelor invatarii dobandite, de la educatia timpurie pana la
studiile post-universitare si alte forme de educatie a adultilor in contexte
formale cat si non-formale sau informale. Ratiunea dezvoltarii si
diversificarii acestor forme de educatie (formala, non-formala si informala) si
de formare profesionala se leaga de cresterea relevantei competentelor astfel
obtinute de catre participanti pe piata muncii. Comitetele Sectoriale vor
stabili, pe baza prioritatilor strategice de dezvoltare socio-economica,
nevoile de formare profesionala a resurselor umane, definind calificarile si
competentele necesare pietei muncii pe termen scurt si mediu.
Dezvoltarea campusurilor educationale preuniversitare si a parcurilor
tehnologice de nivel superior va oferi baza logistica pentru sistemele de reimprospatare
a cunostintelor, de recalificare si de dobandire de noi statusuri ocupationale
adecvate cerintelor de pe piata muncii pentru adulti, alaturi de alte
facilitati create anume in acest scop.
Programele si formele de educatie permanenta se adreseaza tuturor
grupelor de varsta si nivelurilor de calificare, dar au o importanta speciala
in cazul tinerilor, in special al celor care au abandonat scoala inainte de
finalizarea cursurilor (rata somajului la aceasta categorie este de 3,5 ori mai
mare decat somajul general), al persoanelor varstnice apte de munca si al
populatiilor defavorizate sau altor grupuri vulnerabile. Amploarea fenomenelor
constatate in Romania, ca si experienta pozitiva dobandita in alte tari ale UE,
reclama o abordare coerenta la nivel national, corelata inter-sectorial si
realizata in cooperare cu partenerii sociali.
Fata de numarul de participanti la programe de calificare si reciclare
profesionala de 187 mii persoane in anul 2004, se stabileste ca, la nivelul
anului 2015, efectivele sa ajunga la minimun 360 mii, din care 160 mii femei;
ponderea elevilor sau studentilor sprijiniti in tranzitia de la scoala la viata
activa, care au obtinut un loc de munca sau au participat la cursuri
ulterioare, sa ajunga la 65%, iar numarul celor ce beneficiaza de serviciile de
consiliere in cariera sa creasca de la circa 86 mii, in 2005, la 400 mii, in
2015.
Intregul sistem de educatie si formare profesionala va asimila principiile si obiectivele dezvoltarii
durabile ca element integrator al ansamblului de cunostinte, aptitudini si
deprinderi necesare existentei si performantei personale si socio-culturale in
lumea moderna. Educatia pentru dezvoltare durabila va fi integrata transversal
in toate programele de pregatire, proiectate si organizate prin campuri
disciplinare sau module, de la stiintele naturii la practicile responsabile ale
civismului, de la sustenabilitatea productiei si consumului in raport cu
resursele la insusirea principiilor diversitatii culturale, ale bunei guvernari
si ale statului de drept. De asemenea, abordarea educationala a dezvoltarii
durabile traverseaza paradigma formala, informala si non-formala. Educatia
pentru dezvoltare durabila necesita cooperare si parteneriat intre multipli
factori de decizie: autoritatile centrale si locale, sectorul educational si
cel stiintific, sectorul sanatatii, sectorul privat, industria, transportul si
agricultura, comertul, sindicatele, mass-media, organizatiile
non-guvernamentale, comunitatea locala, cetatenii si organizatiile internationale.
Educatia pentru dezvoltare durabila nu trebuie sa se rezume la un punct
de vedere ecologist. Ea se dezvolta ca un concept larg si cuprinzator, reunind
aspecte interconectate referitoare la mediu, ca si la problemele economice si
sociale. Raportarea la gama extinsa si diversificata de teme care se asociaza
principiilor dezvoltarii durabile necesita o abordare inter- si
trans-disciplinara in formule educationale integrate, cross-curriculare si
complementare, care tin seama totodata de specificitatea conditiilor locale,
nationale si regionale, ca si de contextul global. Sistemul de educatie si
formare profesionala va valorifica participarea proactiva, si va promova
voluntariatul ca expresie a spiritului civic dobandit cu sprijinul scolii.
Prin masurile preconizate, sistemul educational din Romania
reconecteaza traditia scolii romanesti la conceptul de educatie pentru
dezvoltare durabila ale carei continuturi tematice sunt transversal integrate
in sisteme educationale formale, non-formale si informale pe trei dimensiuni:
socio-culturala, ambientala si economica prin:
·
Continuturi de educatie
socio-culturala pe teme locale si universale precum: drepturile omului, pacea
si securitatea oamenilor, egalitatea sexelor, diversitate culturala, educatie
interculturala, educatie pentru sanatate si pentru calitatea vietii, educatia
pentru timpul liber, buna guvernare (transparenta, exprimarea libera a
opiniilor, libertatea expresiei, contributia la formularea politicilor),
educatia pro-patrimoniu si pentru memoria locala;
·
Continuturi de educatie ambientala
(in si pentru mediu): dezideratul protectiei mediului in procesul de
dezvoltare, calitatea mediului, conservarea, protectia si ameliorarea sa devina
scopul dezvoltarii; educatia pentru regenerarea mediului natural; educatia
pentru reciclarea si refolosirea materialelor;
·
Continuturi de educatie si formare
tehnica si profesionala prin competente si pro-atitudini (a avea intelegerea
realitatii lumii pentru sine si pentru altii; a poseda cunostinte generale si a
se specializa intr-un domeniu de activitate dat; a continua sa inveti si a
urmari educatia pe tot parcursul vietii intr-o societate care invata);
abilitati si aptitudini (a lucra singur sau in echipa cu altii, cu integritate
si cu cinste, facand dovada de onestitate, punctualitate si responsabilitate; a
se adapta situatiilor diverse; a cunoaste si a intelege probleme si
dificultati, a face dovada de creativitate si de gandire critica pentru a gasi
solutii, a rezolva conflicte fara recurs la violenta); etica in mijlocul dezvoltarii
durabilitatii sociale.
In acest cadru general, se vor realiza programe adaptate si
diferentiate pentru mediul urban si cel rural in privinta cultivarii
sustenabilitatii si implicarii proactive a tinerilor si cadrelor didactice in
elaborarea si punerea in aplicare a unor proiecte si programe compatibile cu
obiectivele dezvoltarii durabile (de pilda, in cadrul Agendei Locale 21).
Pentru ca obiectivele si masurile stabilite sa aiba impactul dorit,
politicile educationale si de formare profesionala aflate in curs de elaborare
vor include prevederi cu relevanta
directa pentru perspectiva dezvoltarii durabile a Romaniei. Prin corelare cu
strategiile nationale si programele sectoriale, tinand seama si de evolutiile
demografice previzibile, se va identifica profilul de resurse umane de care
Romania va avea nevoie, explicitat pe niveluri educationale, astfel incat sa
legitimeze restructurarile de sistem si elaborarea programelor de studiu si
curriculum, pe baza rezultatelor asteptate ale invatarii. Se va asigura,
astfel, o abordare sistemica, generatoare de efecte optime pe termen mediu si
lung.
Alocarile pentru finantarea programului de dezvoltare a resurselor
umane (cofinantat de Fondul Social European) pentru perioada 2007-2013 se
ridica la circa 3,5 miliarde euro, reprezentand 85% din valoarea totala, la
care se adauga o contributie nationala de 613 milioane euro.
Orizont 2020. Obiectiv national: Atingerea nivelului mediu de
performanta al UE in domeniul educatiei si formarii profesionale, cu exceptia serviciilor
in mediul rural si pentru grupurile dezavantajate, unde tintele sunt cele ale
UE pentru 2010.
Pentru acest orizont de timp se vor avea in vedere, sub rezerva
elaborarilor si fundamentarii ulterioare, urmatoarele directii strategice de actiune:
·
Restructurarea ciclurilor de
invatamant pe baza profilului de formare specific, si redefinirea programelor
de pregatire in functie de nivelurile de referinta agreate pentru Cadrul
National al Calificarilor, astfel incat sa fie asigurate transparenta sistemului
care sprijina invatarea pe tot parcursul vietii, precum si mobilitatea
ocupationala. Operatiunile de restructurare trebuie sa duca la asigurarea
accesului si la imbunatatirea substantiala a calitatii ofertei de pregatire
prin dobandirea de competente care sa sustina dezvoltarea personala,
competitivitatea si dezvoltarea durabila;
·
Dezvoltarea capacitatii si
inovatiei institutionale, avand la baza managementul cunoasterii, si crearea
retelelor de cooperare care sa includa parteneriatele public-privat, in
conditiile descentralizarii sistemului de invatamant si al autonomiei
universitare;
·
Profesionalizarea managementului
educational si scolar prin formarea resurselor umane pentru leadership
eficient, pentru promovarea atitudinilor participative, proactive si
anticipative, si prin dezvoltarea competentelor specifice, acordand aceeasi
prioritate celor sociale si personale.
·
Deschiderea sistemului formal de
educatie prin recunoasterea achizitiilor de invatare dobandite in contexte
non-formale sau informale. Este de asteptat ca, pana in 2020, sa existe acces
real la centre de validare a competentelor dobandite in asemenea contexte,
promovand astfel importanta acordata experientei de viata si munca si relevanta
ofertei educationale, atat pentru aspiratiile celor care invata cat si pentru
nevoile de dezvoltare economica si sociala.
·
Dezvoltarea bazei institutionale
si logistice a sistemului educational national, inclusiv in ceea ce priveste
educatia fizica si activitatile sportive si recreative, paralel cu diversificarea
ofertei educationale non-formale si informale. Cuprinderea in sisteme de
invatare permanenta, recalificare sau reciclare profesionala se va ridica la
minimum 15% din grupa de varsta 25-64 ani.
·
Cresterea calitatii procesului de
formare a personalului didactic si de conducere din invatamant prin sisteme
flexibile, pentru innoirea stocului de cunostinte, punand accentul pe
promovarea comportamentelor de tip „practician reflexiv”, capabil sa transmita
abordari interdisciplinare in sustinerea dobandirii rezultatelor invatarii, in
special a celor derivate din exigentele socio-culturale, economice si
ambientale ale dezvoltarii durabile.
·
Accentuarea pregatirii tinerilor
pentru a se instrui pe tot parcursul vietii, pentru a dobandi inteligenta
socio-emotionala si capacitatea de a se adapta competitiv pe piata muncii din
Uniunea Europeana.
·
Dezvoltarea unor programe de
studiu diferentiate conform specificului regiunilor si nevoilor
elevilor/studentilor, acoperirea unui spectru larg si echilibrat de domenii ale
cunoasterii pentru intelegerea in profunzime a legaturilor corelative intre
aspectele economice, sociale si de mediu, insusirea limbilor straine,
valorizarea oportunitatilor pentru invatare inter- si trans-disciplinara,
dobandirea de abilitati privind planificarea/cercetarea atat la nivel
individual cat si in echipe, implicarea participativa in serviciile pentru
comunitate; spiritul de responsabilitate fata de problemele globale comune;
respect fata de valorile universale, multiculturalitate si specificul identitar;
dezvoltarea curiozitatii creatoare si (auto)interogarea continua.
·
Extinderea invatamantului si
formarii profesionale de calitate in mediul rural, cultivarea egalitatii de
sanse si atragerea in sistemul educational a tinerilor din grupurile defavorizate.
·
Extinderea cooperarii
internationale prin initierea si participarea la programe si proiecte europene,
bilaterale, transfrontaliere; largirea prezentei scolii romanesti in
organismele reprezentative la nivel european si international; incurajarea
participarii diasporei stiintifice romanesti la proiecte educationale realizate
in Romania, si la evaluarea proiectelor, programelor si politicilor
educationale relevante pentru domeniul dezvoltarii durabile.
Orizont 2030. Obiectiv national: Situarea sistemului de invatamant si
formare profesionala din Romania la nivelul performantelor superioare din UE;
apropierea semnificativa de nivelul mediu al UE in privinta serviciilor
educationale oferite in mediul rural si pentru persoanele provenite din medii
dezavantajate sau cu dizabilitati.
·
Principiile si practicile
dezvoltarii durabile vor fi incorporate organic in ansamblul politicilor
educationale. In baza directiilor strategice care urmeaza sa fie convenite, in
linii generale, in anul 2009, se vor realiza exercitii de viziune bazate pe
evaluarea comparativa a rezultatelor obtinute la fiecare 5 ani, cel relevant
pentru orizontul 2030 fiind anul 2019.
·
Eficienta interna si externa a
sistemului de educatie, de la educatia timpurie la studiile post-doctorale, de
la educatia formala la cea non-formala, de la formarea profesionala initiala si
continua pana la accesul echitabil la invatare, in conditii de calitate, va fi
in continuare obiectivul principal. Invatarea eficienta va ramane o prioritate,
iar formele si metodele de predare vor fi caracterizate prin diversitatea si
flexibilitatea abordarilor pedagogice, si se vor concentra pe formarea
deprinderii de a invata si de acumula cunostinte utile si a capacitatii de a
aplica aceste deprinderi intr-un spectru larg de domenii.
·
Metodologia de evaluare,
certificare si atestare a calitatii actului educational, precum si a relevantei
acestuia pe piata muncii se va alinia la procedurile de raportare la reperele
de performanta adoptate in Uniunea Europeana, si la cele mai bune practici
existente pe plan mondial.
·
Extinderea in continuare a
cooperarii internationale.
2.2. Cercetarea stiintifica si
dezvoltarea tehnologica, inovarea
Sectorul cercetare-dezvoltare-inovatie a suferit, probabil, cel mai
mult de pe urma „pierderilor colaterale” cauzate de tranzitia Romaniei la
economia de piata. Tarele, care fusesera evidente inca din anii ’80 ai
secolului trecut, au fost exacerbate timp de aproape 15 ani de o subfinantare
cronica (intr-o proportie, raportata la PIB, de peste trei ori mai mica decat
media UE) si o restructurare intarziata a sectorului, ducand la reducerea
drastica a numarului de cercetatori activi (cu circa 30%, adica 2,6 cercetatori
la 1000 de persoane angajate, fata de media de 7,8 in UE-25), simultan cu
modificarea negativa a mediei lor de varsta (64% peste 40 de ani). Aplicarea
unor strategii de supravietuire dictate de penuria de resurse, a afectat grav
atractivitatea carierei de cercetare, ceea ce s-a tradus prin migrarea masiva a
cercetatorilor performanti catre alte sectoare ale economiei sau in
strainatate, dublata de scaderea influxului de tineri talentati, care au fost
descurajati de remunerarea slaba si de lipsa de claritate si transparenta a
criteriilor de promovare profesionala.
Prelungirea acestei situatii a avut un impact nefavorabil si asupra
mentinerii si dezvoltarii infrastructurii de cercetare, precum si asupra
relatiilor de colaborare internationala in domeniu, chiar si in acele subramuri
unde performantele si dotarile existente situau cercetarea romaneasca la un
nivel competitiv pe plan european. Ca urmare a acestei combinatii de factori,
numarul de cercetatori raportat la populatia Romaniei reprezinta doar o treime
din media tarilor UE, iar din punct de vedere calitativ, numarul de lucrari
stiintifice produse de autori romani, sau de citate referitoare la rezultatele
cercetarilor lor in publicatiile internationale de prestigiu, precum si numarul
de brevete romanesti inregistrate sau supuse spre aprobare in tara sau in
strainatate se plaseaza la cote scazute (locul 69 in lume), cu mult sub
potentialul existent.
Orizont 2013. Obiectiv national general: Atingerea mediei UE la
indicatorii de baza ce descriu structura si performanta sistemului de
cercetare, dezvoltare si inovare.
Strategia Nationala de Cercetare, Dezvoltare si Inovatie 2007-2013,
elaborata in urma unei largi consultari cu factorii interesati, sub egida
Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica in decembrie 2006 si
insusita de Guvernul Romaniei in 2007, cuprinde o evaluare critica a situatiei
actuale, viziunea generala pentru viitor, detalierea obiectivelor strategice,
aplicatii privind cercetarea exploratorie si de frontiera, prioritatile
investitiei publice si promovarea inovarii, precum si masurile concrete de
implementare si monitorizare a Strategiei. In elaborarea Strategiei s-au avut
in vedere coerenta cu principalele documente specifice ale UE (in special
Strategia Lisabona revizuita-2005, participarea la Programul Cadru 7 pentru
stiinta si tehnologie si la alte instrumente de colaborare specifice), precum si complementaritatea si sinergia cu
politicile generale, strategiile sectoriale si programele operationale adoptate
pe plan national.
In acest scop, au fost definite trei obiective strategice:
(a) Crearea de cunostinte prin obtinerea unor rezultate stiintifice si tehnologice de varf,
cresterea vizibilitatii internationale a cercetarii romanesti si transferul
rezultatelor in economie si societate, ameliorarea substantiala, calitativa si
cantitativa, a performantei capitalului uman din cercetare, inclusiv prin
dezvoltarea unor poli de excelenta;
(b) Cresterea
competitivitatii economiei romanesti prin promovarea
inovarii cu impact efectiv la nivelul operatorilor economici, accelerarea
transferului tehnologic, deplasarea accentului spre exercitii de rezolvare a
problemelor complexe cu aplicabilitate directa, stimularea parteneriatelor cu
firmele din sectoarele productiei si serviciilor pe baze competitive, crearea
de centre de competenta si platforme tehnologice;
(c) Cresterea calitatii
sociale a cercetarii prin generarea de solutii
conceptuale si tehnologice cu impact direct in elaborarea si implementarea
politicilor publice si corelarea acestora in special in domenii precum
sanatatea publica, protectia mediului, infrastructura, amenajarea teritoriului
si gestionarea durabila a resurselor nationale pe baze eco-responsabile.
Pentru implementarea acestei viziuni strategice sunt stabilite obiective specifice, unele dintre acestea continand si tinte numerice cu referinta
la media UE:
·
Cresterea performantei prin plasarea
cercetarii din Romania in grupul primelor 35 de tari in privinta aparitiilor in
publicatiile indexate ISI (locul 48 in 1995-2005), cresterea de 10 ori a
numarului de brevete EPO la un milion de locuitori (1,72 in 2003 fata de media
UE de 137), triplarea numarului de brevete OSIM fata de 2006 si cresterea
ponderii brevetelor high-tech, dublarea ponderii firmelor inovative (19% in
2002-2004);
·
Dezvoltarea resurselor sistemului prin
triplarea numarului de cercetatori, concomitent cu descresterea mediei de
varsta sub 40 de ani, asigurarea unui numar mediu anual de 2.000 burse
doctorale, o pondere de 50% de doctori si doctoranzi in totalul cercetatorilor,
cresterea atractivitatii carierei de cercetator si aplicarea unor criterii de
performanta in promovarea profesionala, atragerea in institutiile de cercetare
sau in proiecte realizate in Romania a unor cercetatori de valoare sau de
perspectiva din strainatate sau din randul diasporei stiintifice romanesti,
facilitarea accesului la infrastructuri de cercetare performante in tara si in
strainatate, in special in UE;
·
Antrenarea sectorului privat prin cresterea
cheltuielilor private pentru cercetare-dezvoltare la 1,5% din PIB, stimularea
mediului privat pentru asimilarea rezultatelor cercetarii in productia de
bunuri si servicii, dezvoltarea parteneriatelor public-privat in stiinta si
tehnologie si a interfetelor specializate intre cerere si oferta, simplificarea
accesului firmelor inovative la schemele de cofinantare in colaborare cu
cercetarea din universitati si institutiile publice;
·
Cresterea capacitatii institutionale prin
reducerea fragmentarii actuale a sistemului si incurajarea participarii la
retele de cercetare pe plan national si international, afirmarea institutiilor
de invatamant si cercetare romanesti ca actori pe piata internationala a
cunoasterii si ca parteneri viabili ai firmelor, profesionalizarea
managementului cercetarii, evaluarea independenta, preferabil internationala, a
performantei cercetarii cu finantare publica, consolidarea rolului stiintei in
societate prin promovarea eticii si egalitatii de sanse precum si a comunicarii
si dialogului stiinta-societate;
·
Extinderea cooperarii internationale prin
participarea la programe si proiecte transfrontaliere si initierea altora noi,
o mai buna prezenta a Romaniei in organismele reprezentative la nivel european
si international, incurajarea participarii diasporei stiintifice romanesti la
proiecte realizate in Romania si la evaluarea proiectelor, programelor si politicilor
publice relevante.
Strategia ofera o viziune integrata a cercetarii in sistemul economiei
bazate pe cunoastere, cu interfetele sale multiple cu societatea, mediul
financiar, de informare si politic, statueaza necesitatea evaluarii cercetarii
in functie de capacitatea sa inovativa, si subliniaza importanta gestionarii si
administrarii profesioniste a cercetarii cu accent pe managementul
contractelor, resurselor financiare si drepturilor de proprietate intelectuala.
Pe baza unui cuprinzator exercitiu de foresight, primul de acest gen in
domeniul stiintei si cercetarii in Romania, Strategia stabileste domeniile prioritare ale activitatilor
de cercetare-dezvoltare cu finantare publica: tehnologiile societatii
informationale; energia; mediul; sanatatea; agricultura, securitatea si
siguranta alimentara; biotehnologia; materiale, procese si produse inovative;
spatiu si securitate; cercetari socio-economice si umaniste.
In domeniul inovarii,
obiectivul propus este ca, in ciuda decalajelor existente in prezent, ponderea
firmelor din Romania care introduc produse sau servicii inovative sa se apropie
de media UE spre sfarsitul perioadei de referinta. In scopul promovarii unor
politici coerente de inovare, se va introduce un sistem de coordonare
transversala la nivel national, se va crea un portal dedicat intreprinderilor,
in special IMM-urilor, se vor lansa programe partial subventionate de pregatire
in domeniul managementului inovarii si se vor dezvolta entitati de transfer
tehnologic (de la brevet la produs, serviciu sau proces) in cadrul unitatilor
de invatamant si cercetare, ca premisa pentru formarea unor clustere
stiintifice si de inovare. Se prevad modalitati flexibile de racordare la
tendintele in curs de articulare in cadrul UE privind inovarea in servicii,
reglementarile privind ajutoarele de stat pentru cercetare-dezvoltare,
brevetarea la nivel european si protejarea proprietatii intelectuale pentru
continutul digital.
Prin indeplinirea acestor obiective, sectorul de
cercetare-dezvoltare-inovare va contribui la traducerea in practica a
preceptelor dezvoltarii durabile, favorizand crearea de noi compatibilitati si
sinergii prin abordari pluridisciplinare complexe. In mod progresiv, adoptarea
si insusirea organica a principiilor si obiectivelor dezvoltarii durabile va
determina aparitia unor noi elaborari stiintifice teoretice si aplicative pe
liniile de jonctiune dintre domeniile de studiu traditionale, constituindu-se
intr-un efort superior de sinteza.
Masurile pentru asigurarea unui cadru
institutional adecvat de
implementare a Strategiei includ activitatea Consiliului National pentru
Politica, Stiinta si Tehnologie, cu misiunea de a veghea asupra corelarii
politicilor relevante la nivel inter-departamental, si a Autoritatii Nationale
pentru Cercetare Stiintifica, organism executiv insarcinat cu planificarea
strategica, elaborarea, aplicarea si monitorizarea politicilor si programelor,
in special a Planului National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare. In acest
scop vor fi create trei noi institutii publice: Consiliul Cercetarii, Consiliul
pentru Dezvoltare Tehnologica si Consiliul pentru Inovare. Academia Romana,
ministerele si academiile de ramura isi elaboreaza propriile planuri de
implementare a Strategiei.
Efortul combinat de finantare
din surse publice si private pentru activitatile de cercetare, dezvoltare si
inovare se prevede sa ajunga la 2,3% din PIB la orizont 2013 (2,5% in 2015),
apropiindu-se astfel de realizarea obiectivului UE (3% in 2010). Finantarea
publica a acestui sector a cunoscut o dinamica ascendenta in ultimiii ani,
avand ca tinta 1% in 2010. Se au in vedere masuri aditionale de natura fiscala
si folosirea flexibila a fondurilor structurale si a ajutoarelor de stat,
intr-un mod compatibil cu reglementarile UE, pentru incurajarea investitiilor
in transferul de tehnologie si promovarea inovarii, in special pentru IMM-uri.
In plus, Programul Operational Sectorial “Cresterea competitivitatii
economice” prevede sprijinirea cercetarii, dezvoltarii tehnologice si inovarii
prin promovarea parteneriatelor intre universitati sau institute de cercetare
si intreprinderi, in vederea obtinerii de rezultate aplicabile in economie,
suplimentarii investitiilor in infrastructura de cercetare-dezvoltare-inovare,
imbunatatirii capacitatii administrative si accesului intreprinderilor la
rezultatele cercetarii. Pentru realizarea unor astfel de investitii, prin acest
Program au fost alocate circa 646,5 milioane euro, din care circa 83%
reprezinta contributia Fondului European de Dezvoltare Regionala, la care se va
adauga o contributie privata estimata la circa 180 milioane euro.
Operatiunile de monitorizare si
evaluare se bazeaza pe indicatorii de performanta inclusi in planurile de
implementare. In fiecare an se va da publicitatii un raport asupra indeplinirii
obiectivelor stabilite. In anul 2010 se va publica raportul independent de
evaluare la mijlocul perioadei de implementare, iar in anul 2013 se va realiza
un studiu post-implementare si de impact, si se va proceda la corectia
Strategiei pentru o noua perioada, avand la baza evaluarea rezultatelor
obtinute, analiza functionarii sistemului in ansamblu, precum si considerarea
elementelor prospective legate de evolutia stiintei si tehnologiei.
Orizont 2020. Obiectiv general: Incadrarea cercetarii romanesti in
fluxul principal al evolutiilor stiintifice si tehnologice din UE;
generalizarea activitatilor inovative; aparitia unor centre de excelenta cu
impact international.
Se are in vedere perfectionarea, in continuare, a cadrului legislativ,
regulatoriu si institutional, dezvoltarea interfetei cu firmele inovative si
promovarea cofinantarii cu capitalul privat. Cheltuielile publice pentru
cercetare-dezvoltare-inovare in universitati si unitati specializate se vor
ridica la cel putin 3% din PIB.
Orizont 2030. Obiectiv general: Statornicirea principalelor elemente
ale societatii si economiei bazate pe cunoastere; contributii esentiale ale
cercetarii romanesti la realizarea obiectivelor complexe ale dezvoltarii
durabile.
3.
Instrumente financiare si economice
In etapa actuala nu se are in vedere constituirea unui buget separat
pentru implementarea obiectivelor Strategiei Nationale pentru Dezvoltare
Durabila. Revizuirile ulterioare, incepand cu iunie 2011, vor determina
necesitatea si fezabilitatea acestei masuri. Obiectivele-tinta ale prezentei
Strategii si reviziilor sale ulterioare vor constitui puncte de reper pentru
elaborarea si fundamentarea bugetului de stat si bugetelor locale (anuale si
multi-anuale), si pentru formularea si sustinerea propunerilor Romaniei in
vederea elaborarii si aprobarii alocarilor financiare in cadrul viitoarelor
exercitii bugetare ale UE (2014-2020 si 2021-2027).
In programarea cheltuielilor si definirea perspectivelor realiste de
accesare a diferitelor surse de finantare se va tine seama si de actualele
tendinte din cadrul UE privind transparenta preturilor de piata pentru a
reflecta costurile economice, sociale si de mediu, transferul poverii fiscale
de la forta de munca la consumul de resurse si energie si/sau poluare, precum si
reforma subventiilor care urmeaza a fi decisa pana la sfarsitul anului 2008.
Sursele de finantare posibile pentru realizarea obiectivelor Strategiei Nationale pentru
Dezvoltare Durabila, conform Planului National de Dezvoltare, Programelor
Operationale si planurilor de actiune specifice aprobate sunt:
·
Contributia UE prin instrumentele
structurale (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social
European, Fondul de Coeziune) pentru obiectivul „Convergenta” si obiectivul
„Cooperare teritoriala Europeana” si cofinantarea nationala publica (buget de
stat, bugete locale, credite externe, alte surse publice) si privata aferenta.
·
Fondurile de tip structural ale UE
(Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala, Fondul European de Pescuit)
si cofinantarea nationala aferenta din surse publice si private.
·
Fonduri alocate de la bugetul de
stat si bugetele locale destinate programelor de investitii pentru dezvoltare,
avand obiective similare celor cofinantate din fondurile comunitare
sus-mentionate.
·
Credite externe pentru investitii
din partea institutiilor financiare internationale (Banca Europeana de
Investitii – BEI, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare – BERD,
Banca Mondiala etc.) precum si din alte surse (fonduri suverane, fonduri private
cu profil investitional etc.) pentru sustinerea unor proiecte nationale
congruente cu obiectivele Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila si a
Strategiei UE in materie.
·
Alte instrumente financiare
(incurajarea, in continuare, a investitiilor straine directe, utilizarea mai
activa a pietei de capital, in speta prin lansarea de oferte publice initiale
(IPO), largirea bazei de creditare bancara prin stimularea economisirii
interne, dezvoltarea instrumentelor de plasament pe termen lung, concesionarea
unor proiecte de infrastructura si utilitati publice, promovarea
parteneriatelor public-privat etc.).
Programarea financiara a Planului National de
Dezvoltare 2007-2013 prevede un necesar de investitii in suma totala de
58.673,10 milioane euro, care se pliaza perfect pe obiectivele stabilite de UE
pentru alocarea fondurilor structurale si de coeziune si a celor pentru
agricultura si pescuit. Din acest total, circa 32 miliarde euro pot fi
finantate prin intermediul instrumentelor structurale si al fondurilor pentru
agricultura si pescuit ale UE care au o destinatie precisa, cu conditia
asigurarii unei capacitati nationale de absorbtie cat mai mari. Diferenta
urmeaza sa se acopere din bugetul de stat, credite externe si alte surse.
Pentru finantarea suplimentara a obiectivelor
Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila pot fi accesate, pe baze
competitive, prin proiecte prezentate de catre statele membre ale UE,
individual sau prin participarea la consortii, direct la Comisia Europeana, si
alte fonduri ale UE care nu fac parte din fondurile structurale si de coeziune,
cum ar fi de exemplu:
·
Fondul de Solidaritate al UE, care
are ca obiectiv asigurarea asistentei financiare in cazul producerii unor
calamitati, inclusiv ca efect al schimbarilor climatice, in valoare totala,
pentru intreaga Uniune, de 1 miliard euro pe an.
·
Programul „Marco Polo II”, care
sprijina interconectarea diferitelor modalitati de transport, imbunatatirea
performantelor de mediu in transporturi si decongestionarea traficului in orase
precum si pe retelele rutiere trans-europene, cu o alocare financiara totala de
450 milioane euro.
·
Programul pentru competitivitate
si inovare, care sprijina obiectivele de sustenabilitate a productiei si
consumului, cu o alocare financiara totala de 3,62 miliarde euro.
·
Programul „Progres: ocuparea
fortei de munca si solidaritatea sociala” pentru sustinerea introducerii
sporurilor si facilitatilor pentru reducerea somajului, combaterea
discriminarii, incurajarea egalitatii de sanse si promovarea incluziunii
sociale, cu o alocare financiara totala de 743 milioane euro.
·
Fondul european de ajustare la
globalizare pentru sustinerea reconversiei profesionale si repozitionarii pe
piata fortei de munca a angajatilor afectati de schimbarile survenite in
comertul global, cu o finantare totala care se ridica la un plafon de maximum
500 milioane euro pe an.
·
Programul „Lifelong learning” (invatare pe tot parcursul vietii) pentru
facilitarea mobilitatii cadrelor didactice si intarirea legaturilor dintre
institutiile de invatamant si cele de formare profesionala continua prin
intermediul programelor „Comenius”, „Erasmus”, „Leonardo da Vinci” si
„Grundtvig”, cu o alocare financiara de 6,97 miliarde euro.
·
Programul-cadru 7 (Framework Programme 7 – FP7) pentru
extinderea capacitatii de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si
inovare in spatiul Uniunii Europene precum si cu alti parteneri, cu o alocare
financiara de 53,272 miliarde euro.
·
Programul retele trans-europene (Trans-European Networks) pentru
facilitarea mobilitatii si circulatiei libere sustenabile a cetatenilor,
bunurilor, capitalurilor si energiei intre statele membre ale Uniunii Europene,
cu o alocare financiara de 8,168 miliarde euro.
Pe langa aceste programe ale UE, Romania mai poate
sa acceseze fondurile alocate prin Mecanismul Financiar al Spatiului Economic
European constituit de statele Europei Occidentale care nu sunt membre ale UE
(Islanda, Lichtenstein, Norvegia) destinate in principal intaririi capacitatii
institutionale si administrative si proiectelor in domeniul protectiei mediului
sau formarii profesionale, cu o alocare financiara in valoare de 50,5 milioane
euro pentru perioada 2008-2011, atribuirea fondurilor facandu-se sub forma de
grant in proportie de 60-90%. La aceste fonduri se adauga cele acordate in
cadrul asistentei bilaterale de statele membre UE sau alte state europene
(Norvegia, Elvetia).
4. Comunicare, mobilizarea actorilor si
multiplicarea factorilor de succes
Adoptarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei
marcheaza inceputul unui proces de lunga durata care va duce, in etape
succesive, la incetatenirea unui nou model de dezvoltare, in conformitate cu
orientarile strategice convenite la nivel mondial, in cadrul Organizatiei
Natiunilor Unite, si cu directivele Uniunii Europene. In aceste conditii este
important sa se aduca la cunostinta decidentilor la toate nivelurile si a
publicului larg principiile dezvoltarii durabile, necesitatea trecerii la un
nou model de dezvoltare, problemele majore cu care se confrunta Romania si
modul in care acestea se reflecta in obiectivele prezentei Strategii. Acest
proces nu se limiteaza la o campanie punctuala de popularizare ci trebuie sa
reprezinte o preocupare permanenta, cu implicarea activa a tuturor factorilor
interesati: autoritatile centrale si locale, partidele politice, asociatiile
patronale si profesionale, partenerii sociali, sistemul de educatie si
cercetare, societatea civila, mass media.
Dupa adoptarea Strategiei Nationale, se va elabora un program de masuri
concrete, cu responsabilitati, resurse si termene de executie precise, privind
actiunile de informare, comunicare si diseminare a celor mai bune practici din
experienta Romaniei si a celorlalte state membre ale UE legate de implementarea
obiectivelor dezvoltarii durabile. Orientarea si coordonarea Programului de
Comunicare pe linie guvernamentala si administrarea fondurilor publice alocate
in acest scop va reveni Comitetului Interdepartamental (a se vedea Partea V),
in stransa conlucrare cu Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabila.
In perioada imediat ulterioara adoptarii Strategiei, se vor intreprinde
urmatoarele actiuni care au finantarea asigurata prin fondurile alocate in
vederea elaborarii prezentei Strategii:
·
Publicarea textului in limba
romana al Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila, dupa finalizarea si
aprobarea acestuia, sub forma de brosura si difuzarea catre autoritatile
publice centrale si locale, partidele politice, comisiile parlamentare,
asociatiile patronale si profesionale, unitatile de invatamant si cercetare,
organizatiile neguvernamentale si alte formatiuni ale societatii civile si
mijloacele de informare in masa, scrise si audio-vizuale. Un numar suficient de
exemplare va fi pus la dispozitia Ministerului Afacerilor Externe pentru a fi
transmis la oficiile diplomatice si consulare ale Romaniei pentru informarea
rezidentilor romani in strainatate.
·
Traducerea si publicarea textului
Strategiei in limba engleza in vederea prezentarii la Comisia Europeana si
difuzarii la Parlamentul European si alte institutii ale UE, precum si la alte
institutii sau organizatii guvernamentale si neguvernamentale interesate.
·
Mentinerea in functiune, inca cel
putin trei luni, a site-urilor Internet dedicate exclusiv Strategiei Nationale
pentru Dezvoltare Durabila, in regim interactiv, la Ministerul Mediului si
Dezvoltarii Durabile si la Centrul National pentru Dezvoltare Durabila /PNUD
din Bucuresti, pana la preluarea acestor atributii de catre Comitetul
Interdepartamental si Consiliul Consultativ, care vor dezvolta portale proprii
pe acest subiect.
·
Continuarea implicarii active a
institutiilor, organizatiilor si persoanelor care au participat la elaborarea
prezentei Strategii in prezentarea obiectivelor acesteia in cadrul unor
intruniri publice cu grupuri-tinta (tineret, patronate, sindicate, organizatii
neguvernamentale etc.), manifestari stiintifice (conferinte, simpozioane,
seminarii) pe plan national, regional si local, articole si interviuri in presa
scrisa si audio-vizuala.
Conform recomandarilor exprese continute in Strategia pentru Dezvoltare
Durabila a Uniunii Europene, se supun atentiei Comitetului Interdepartamental
si Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabila urmatoarele masuri ce ar
urma sa fie incluse in Programul de Comunicare:
·
Producerea unor brosuri de
popularizare care sa explice continutul notiunii de dezvoltare durabila si sa
prezinte principalele obiective ale Strategiei UE si ale Strategiei Nationale
pentru Dezvoltare Durabila.
·
Incheierea unor conventii cu
societatile publice de radiodifuziune si televiziune, vizand, in special,
programele cu caracter educational, pentru includerea unor teme de prezentare
sau dezbatere privind dezvoltarea durabila; achizitionarea de spatiu publicitar
la posturile private de radio si TV pentru transmiterea de scurte mesaje de
interes public legate de preceptele dezvoltarii durabile.
·
Folosirea activa a retelelor
regionale si locale constituite in cadrul implementarii programului Agenda
Locala 21, si a metodelor de consultare publica folosite in cadrul acestui
proces pentru diseminarea initiativelor reusite si celor mai bune practici in
realizarea de proiecte concrete la nivelul comunitatilor prin aplicarea
principiilor dezvoltarii durabile.
·
Incurajarea Senatelor universitare
sa includa in tematica recomandata pentru lucrarile de licenta, masterat sau
doctorat subiecte consacrate promovarii directe sau indirecte a ideei de
sustenabilitate si responsabilitate ecologica, si facilitarea publicarii
prioritare a celor mai meritorii lucrari de acest tip.
·
Incurajarea autoritatilor si
comunitatilor locale din Romania sa participe la Campania UE pentru
municipalitati si orase sustenabile in vederea schimbului de bune practici si
elaborarii de criterii calitative, indicatori si instrumente (cum ar fi evaluarile
de impact) pentru aplicarea concreta a principiilor dezvoltarii durabile pe
plan local, si acordarea de premii anuale pentru cele mai reusite initiative.
·
Promovarea, in Romania, cu
sprijinul asociatiilor patronale, partenerilor sociali si Camerelor de Comert
si Industrie, a obiectivelor si practicilor Aliantei Europene pentru
Responsabilitatea Sociala Corporativa (Corporate
Social Responsibility – CSR), in vederea lansarii voluntare in mediul de
afaceri a unor initiative ce trec dincolo de cadrul minimal al cerintelor
legale.
·
Asigurarea prin masuri concrete a
aplicarii integrale si consecvente in Romania a prevederilor Conventiei de la
Ǻarhus privind accesul la informatii, participarea publica la procesul
decizional si accesul la justitie in problemele de mediu.
Partea IV. Probleme si preocupari specifice
situatiei din Romania
O serie de aspecte care tin de aplicarea preceptelor dezvoltarii
durabile nu figureaza in Strategia
pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene, intrucat problemele respective
au fost depasite de tarile care formeaza nucleul central al UE cu multe decenii
in urma si, deci, nu mai constituie obiectul unei preocupari prioritare. In
cazul Romaniei insa, exista indicatori (ex. structura proprietatilor agricole,
accesul la apa potabila si canalizare, infrastructura transporturilor,
eficienta energetica si consumul de resurse raportat la PIB, productivitatea
muncii, starea generala de sanatate, calitatea formarii profesionale etc.) care
o plaseaza, inca, la un nivel inferior fata de majoritatea tarilor membre ale
UE. Aceasta sectiune este consacrata tocmai elucidarii unor asemenea probleme
ce se cer rezolvate paralel si simultan cu efortul de a realiza o conformitate
deplina cu normele si standardele Uniunii Europene.
1. Riscuri si vulnerabilitati generate de factori
endogeni si exogeni
Realizarea obiectivelor Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a
Romaniei poate fi influentata de aparitia unor perturbari generate de factori
interni sau externi. Unele dintre aceste eventualitati pot fi prevazute, dar
impactul lor este dificil de evaluat si prognozat, cantitativ sau ca esalonare
in timp.
Modelul propus pe termen lung este unul potential, dinamica dezvoltarii
fiind dependenta, intr-o anumita masura, de disponibilitatea resurselor si de
conjuncturi. Devieri majore ale politicilor nationale de la obiectivele si
angajamentele asumate de Romania ca stat membru al UE sunt putin probabile, dar
sunt posibile anumite intarzieri sau necorelari in implementarea acestora.
Principalii factori endogeni de
risc ar putea fi urmatorii:
·
Ajustarea conjucturala a
politicilor economice ca urmare a instabilitatii politice si/sau a
nerespectarii principiilor dezvoltarii durabile, in functie de configuratia
majoritatii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la
guvernare;
·
Intarzierea implementarii unui
sistem imbunatatit de luare a deciziilor si de crestere a responsabilitatii
institutiilor publice in raport cu rezultatele politicilor promovate,
analizelor de impact si utilizarii tehnicilor de monitorizare sistematica si
activa;
·
Continuarea actualelor tendinte
demografice negative, accentuarea declinului demografic si producerea unor
dezechilibre structurale cu profunde implicatii de natura economica si sociala;
·
Accentuarea neincrederii fata de
impartialitatea, transparenta si operativitatea actului de justitie;
·
Cooperarea formala si ineficienta
a institutiilor publice cu sectorul privat (patronatele),
asociatiile profesionale si partenerii sociali in elaborarea si implementarea
politicilor publice si a masurilor pentru cresterea competitivitatii bazate pe
sporirea productivitatii resurselor materiale consumate si a muncii, precum si
pe promovarea prioritara a exportului si asigurarea echilibrelor
macroeconomice;
·
Selectarea dupa principii clientelare
a prioritatilor in alocarea financiara a fondurilor cu caracter public in
detrimentul proiectelor cu impact economico-social major si efecte pozitive
asupra mediului, bazate pe evaluarea competenta a raportului efect/efort
financiar, pe termen mediu si lung;
·
Intarzierea descentralizarii si a
masurilor pentru cresterea substantiala a capacitatii administrative, a
potentialitatii de a genera proiecte eligibile pentru finantare din punctul de
vedere al eficientei economice, sociale si ecologice, si de a executa asemenea
proiecte in cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amanarea
acestor masuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum si
posibilitatile de acoperire a deficitului de cont curent;
·
Eficienta limitata a politicilor
orientate spre continuarea procesului de dezinflatie, ceea ce poate avea o
influenta nefavorabila serioasa asupra echilibrelor macroeconomice si cresterii
economice sustenabile;
·
Capacitatea limitata de a anticipa
aparitia unor fenomene meteorologice extreme ca urmare a schimbarilor climatice
(perioade prelungite de seceta, inundatii, epidemii), si de a lua masuri pentru
limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sanatatii si bunastarii
populatiei, agriculturii si preturilor la produsele agro-alimentare;
·
Continuarea tendintelor de
crestere exagerata a creditelor de consum si a importurilor pentru consumul
curent;
·
Cresterea veniturilor in
neconcordanta cu evolutia productivitatii muncii, ca urmare a adoptarii unor
decizii populiste in perioadele pre-electorale si a tensiunilor existente pe
piata fortei de munca in conditiile deficitului de angajati cu experienta in
anumite sectoare;
·
Amanarea implementarii politicilor
adecvate pentru reducerea intensitatii energetice si a masurilor pentru
asigurarea necesarului de energie, in conditii sustenabile, pentru functionarea
economiei si consumul populatiei;
·
Utilizarea ineficienta a
fondurilor publice destinate formarii initiale si continue a resurselor umane
si stimularii activitatilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezinta
domenii de importanta majora pentru dezvoltarea durabila.
Printre factorii de risc exogeni
care trebuie avuti in vedere s-ar putea numara:
·
Accentuarea dincolo de limite
sustenabile a fenomenului migratiei externe ca urmare a adoptarii de catre
unele tari mai dezvoltate a unor politici de imigrare avand nu numai o
dimensiune economica, impusa de deficitul de forta de munca in anumite
sectoare, ci si o dimensiune demografica pentru corectarea efectelor unei
natalitati scazute si a procesului de imbatranire a populatiei;
·
Amplificarea tendintelor de
crestere a preturilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce
poate genera efecte serioase asupra inflatiei si a sigurantei energetice;
·
Incertitudinile cu privire la atitudinile
investitorilor straini fata de pietele emergente, care ar putea fi cauzate, in
principal, de cresterea deficitului extern si de lipsa de predictibilitate a
politicii fiscale, cu efecte negative asupra volumului si calitatii
investitiilor in sectorul productiv al economiei si asupra gradului de
acoperire din aceasta sursa a deficitului de cont curent;
·
Cresterea costurilor finantarii
externe ca urmare a turbulentelor financiare internationale si a scaderii
posibile a rating-ului de tara, ceea ce poate induce influente nedorite asupra
cursului monedei nationale si asupra ratei inflatiei.
In vederea identificarii factorilor de risc si pentru gestionarea situatiilor de criza posibile
se recomanda:
·
Formarea unui contingent de
evaluatori de risc si specialisti in managementul crizelor, care sa fie
inserati in structurile de suport decizional;
·
Dezvoltarea, prin exercitii de
foresight, de instrumente pentru prevenirea, gestionarea si atenuarea efectelor
crizelor;
·
Integrarea, pe baza competentelor
profesionale, a specialistilor romani in retelele UE de experti in managementul
crizelor;
·
Pregatirea unor planuri de
contingenta pentru anticiparea vulnerabilitatilor de sistem si a efectelor
posibile ale unor situatii de criza, care sa cuprinda si portofolii de solutii.
2. Cresterea sustenabila: transformarile structurale si
echilibrele macroeconomice
Prezenta Strategie porneste de la premisa ca realizarea unei dezvoltari
accelerate pe termen mediu si lung in toate cele trei componente esentiale
(economica, sociala si de mediu) nu este doar una dintre optiunile posibile, ci
reprezinta conditia esentiala pentru reducerea treptata, intr-un orizont de
timp cat mai scurt posibil, a decalajelor care separa inca Romania de nivelul
mediu al UE in privinta calitatii vietii si pentru asigurarea unei coeziuni
reale, atat la nivel national, cat si in cadrul mai larg al Uniunii Europene.
Evolutia economica a Romaniei din ultimii 7 ani (2001-2007), cu o rata
medie anuala de crestere a produsului intern brut de peste 6%, fata de un ritm
de sub 2% in UE-25, demonstreaza ca realizarea acestui obiectiv este posibila.
Intrarea pe Piata Unica a Uniunii Europene, imbunatatirea mediului de afaceri
si a cadrului concurential, consolidarea sectorului privat, cresterea ratei si
calitatii investitiilor sunt factori incurajatori, care favorizeaza continuarea
acestui proces.
Continuarea cresterii economice cu
rate medii anuale ale PIB de 5,6-5,8% in perioada 2008-2013, de 4,8-5% in perioada 2014-2020 si de 3,8-4,2% in
intervalul 2021-2030 constituie un
obiectiv realist, aceste ritmuri fiind apropiate de evaluarile cu privire
la PIB-ul potential pentru perioadele
respective si compatibile cu cerintele de realizare a criteriilor de
convergenta necesare pentru adoptarea monedei unice europene.
In conditiile extinderii liberei circulatii de bunuri si servicii si a
efectelor globalizarii, competitivitatea si eco-eficienta vor reprezenta
factori determinanti ai sustenabilitatii cresterii economice. Asigurarea
performantei pe termen mediu si lung a economiei romanesti impune, prin urmare,
adoptarea de instrumente eficiente de politica economica, care sa permita
gestionarea si valorificarea substantial imbunatatita a potentialului existent
in anumite domenii-cheie, care determina dezvoltarea durabila intr-un cadru
concurential.
Principalele obiective pe termen
mediu, stabilite in domeniul economic prin documentele programatice
nationale, in conformitate cu tintele prevazute in Strategia Lisabona
revizuita, in Liniile Directoare Generale de Politica Economica si in Pactul de
Stabilitate si Crestere al Uniunii Europene, sunt:
·
Mentinerea stabilitatii
macroeconomice, continuarea procesului de dezinflatie si limitarea deficitului
de cont curent;
·
Imbunatatirea predictibilitatii si
performantelor politicii fiscale, inclusiv atragerea si utilizarea eficienta a
fondurilor europene nerambursabile;
·
Continuarea si adancirea
reformelor structurale si furnizarea de servicii imbunatatite de sanatate,
educatie, formare profesionala, cercetare si dezvoltare, precum si continuarea
reformelor necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare si de eficienta;
·
Asigurarea sustenabilitatii
finantelor publice pe termen lung;
·
Imbunatatirea mediului de afaceri,
promovarea culturii antreprenoriale, cresterea flexibilitatii si participarii
pe piata muncii si o dezvoltare regionala armonioasa;
·
Reforma administratiei publice.
O conditie esentiala pentru indeplinirea obiectivelor dezvoltarii
durabile este implementarea unei combinatii adecvate de politici macroeconomice coerente, prin care sa se asigure
sustenabilitatea resurselor materiale si energetice folosite pentru cresterea
economica, finantarea investitiilor strict necesare pentru modernizarea si
cresterea competitivitatii sectoarelor productive si de servicii, precum si a
infrastructurilor, calificarea si perfectionarea continua a fortei de munca in
acord cu cerintele progresului tehnic si tehnologic. Din analiza evolutiei
economice a Romaniei in ultimii 18 ani rezulta ca in acest scop se impune, de
asemenea, solutionarea unor probleme de importanta principiala:
·
Imbinarea optima a initiativei
private cu o rationala interventie publica pe baza unor politici flexibile de
corectare a disfunctionalitatilor mecanismelor de piata. Interventia statului
in economie trebuie sa vizeze numai domeniile in care se dovedeste ca piata ar
solutiona problemele existente cu risipa de resurse sau intr-un timp mai
indelungat, pornind de la investigatii
si evaluari prealabile realizate in mod impartial, independent si transparent.
·
Imbunatatirea semnificativa a
structurii si atributiilor institutiilor publice centrale, regionale si locale,
definirea mai precisa a responsabilitatilor si modului de conlucrare pentru a
permite o evaluare corecta a performantelor obtinute si identificarea
domeniilor in care se impun masuri pentru cresterea eficientei actului
administrativ la toate nivelurile.
·
Accelerarea descentralizarii
conform principiului subsidiaritatii, concomitent cu masuri pentru cresterea
capacitatii administrative si a competentelor decizionale.
·
Urmarirea sistematica a
obiectivului coeziunii sociale ca premisa a dezvoltarii durabile si
re-examinarea periodica, din aceasta perspectiva, a politicilor salariale,
fiscale si sociale.
Fara a se substitui programelor existente de dezvoltare a Romaniei,
prezenta Strategie propune o viziune focalizata pe atingerea unor obiective pe
termen lung, care transced orizonturile curente de referinta si ciclurile
electorale, prin prisma criteriilor de sustenabilitate stipulate in Directivele
Uniunii Europene si a tendintelor principale care se contureaza pe plan
mondial.
2.1.
Asigurarea sustenabilitatii pe
termen lung a consumurilor energetice si materiale bazata pe evaluarea realista
a capacitatii de suport a capitalului natural.
Din datele prezentate in Partea III, Capitolul 1.1 a rezultat ca
intensitatea energetica primara si cea finala sunt, in Romania, de peste trei
ori mai ridicate decat nivelurile medii actuale din UE. De aici decurge
constatarea ca exista un potential important pentru reducerea consumului de energie, principala sursa fiind cresterea
eficientei energetice in sectoarele productive de bunuri si servicii, si
diminuarea pierderilor considerabile de energie in sectorul rezidential.
Potrivit programelor nationale in domeniul eficientei energetice, se
prognozeaza ca intensitatea energiei primare se va putea reduce pana in anul
2013, fata de 2006, cu peste o treime, de la 0,555 la 0,377 tone echivalent
petrol (tep) pentru generarea unei valori de 1.000 euro in PIB, exprimata in
preturi constante si euro 2000, iar pana in 2020 cu inca 23-24% (0,26 tep),
ajungand la nivelul mediu al UE din 2006.
In aceste conditii, cresterile medii anuale ale PIB estimate pentru
perioada 2008-2020 se pot realiza prin decuplarea cresterii economice de
consumul de energie primara.
Pentru asigurarea sustenabilitatii consumului total de resurse
materiale in raport cu gestionarea responsabila a capitalului natural se impune
ca o preocupare prioritara ameliorarea
semnificativa a productivitatii resurselor. Este de prevazut ca si legislatia
primara si secundara a UE in materie sa evolueze in directia stabilirii unor
obiective mai ambitioase si a unor reglementari mai exigente, in conformitate
cu Agenda Lisabona reinnoita.
Din analiza evolutiei din ultimii ani a industriei prelucratoare din
Romania a rezultat, de exemplu, ca in sectoarele energo- si material-intensive
(metalurgie, prelucrarea titeiului, substante si produse chimice, materiale de
constructie), care, in plus, sunt poluante si reprezinta 25% din totalul
productiei, se constata tendinta de reducere a productivitatii resurselor ca
urmare a cresterii consumului intermediar. Comparativ cu anul 2000, in 2005
consumul total de resurse in industria metalurgica a crescut cu peste 48%, in
timp ce valoarea adaugata s-a redus cu 2,6%. In industria de prelucrare a
titeiului, la o crestere cu 12,4% a valorii adaugate, consumul de resurse s-a
majorat cu peste 50%. In anul 2005, productivitatea resurselor totale consumate
in metalurgie a fost de numai 0,18, iar in prelucrarea titeiului 0,34, fata de
0,55 pe ansamblul industriei prelucratoare.
Exemple similare pot fi furnizate si in privinta productivitatii
resurselor din agricultura si silvicultura. Si in acest caz, se observa ca
exista un potential insemnat pentru imbunatatirea substantiala a situatiei,
intr-un termen rezonabil de timp, prin promovarea unor politici care sa
stimuleze modernizarea tehnologica si cresterea ponderii produselor cu
prelucrare avansata, atat pentru export cat si pentru consumul intern.
Perfectarea, intr-o prima etapa, a unor acorduri voluntare cu
asociatiile patronale (asa cum se procedeaza deja in unele tari ale UE) si
adoptarea ulterioara a unor reglementari pentru transferul unei parti din
impozitul pe forta de munca spre impozitarea consumului de resurse materiale si
energetice ar stimula operatorii economici sa actioneze pentru cresterea
productivitatii resurselor, ceea ce va avea, in final, un impact favorabil
asupra costurilor si competitivitatii si asupra sustenabilitatii consumului de
resurse.
Avand in vedere cresterea considerabila in viitor a ponderii
importurilor de resurse primare de energie si materii prime, este necesara
elaborarea unei strategii speciale atat pentru diversificarea surselor de
aprovizionare, cat si pentru securizarea acestora prin acorduri de lunga
durata.
2.2. Modernizarea treptata
a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerintelor sociale si de mediu.
Cresterea ponderii serviciilor in formarea PIB de la 48,8% in 2006 la
circa 55% in 2013 si 60-65% in 2020 (aproape de nivelul mediu actual din UE) si
a calitatii acestora va determina si sporirea eficientei economice si a
competitivitatii in celelalte sectoare economice, cu efecte sociale benefice
asupra mobilitatii verticale a fortei de munca si a nivelului de calificare si remunerare.
Dezvoltarea serviciilor de cercetare, consultanta, expertiza, informatica, a
celor financiare si de perfectionare manageriala va contribui direct la
cresterea productivitatii resurselor totale consumate pe ansamblul economiei,
avand in vedere ca in sectorul serviciilor raportul dintre valoarea adaugata
bruta si consumul intermediar este net superior celui din agricultura,
industrie si constructii.
Ajustarea structurilor intersectoriale va avea loc, in special, prin
stimularea dezvoltarii prioritare a substructurilor care realizeaza valoare
adaugata mare cu un consum mai redus de resurse, cu accent pe folosirea
resurselor regenerabile sau reciclabile.
In industrie, se va pune accentul pe dotarea cu tehnologii de
complexitate medie si inalta si pe dezvoltarea si introducerea in productia
proprie a unor asemenea tehnologii cu efect important de antrenare si care pot
avea o contributie substantiala la cresterea volumului si eficientei
exporturilor. Eco-eficienta si folosirea celor mai bune tehnologii disponibile
vor deveni, intr-o masura crescanda, criterii esentiale in deciziile
investitionale, nu numai in domeniul achizitiilor publice, ci si in alte sfere
ale activitatii economice.
Schimbarile cele mai profunde se vor produce in mediul rural prin inlocuirea
in mare masura, pe parcursul vietii unei singure generatii, a structurilor
arhaice, a practicilor de productie in agricultura si a infatisarii satului
romanesc, in conditiile pastrarii identitatii locale si culturale specifice.
Dezvoltarea productiei agro-alimentare organice, antrenarea comunitatilor
locale in activitati de ecologizare si conservare a mediului natural,
cointeresarea lor directa in protejarea monumentelor si siturilor cu valoare
istorica sau de patrimoniu cultural, asigurarea accesului la serviciile
comunale si sociale de baza, reducerea si eliminarea saraciei, imbunatatirea
comunicatiilor si a relatiilor de piata vor contribui la estomparea treptata a
discrepantelor in privinta calitatii vietii intre sat si oras.
Tinand seama de cerintele de dezvoltare in profil regional, de
necesitatea unei absorbtii optime a fondurilor cu cofinantare comunitara si de
nevoia de a atrage investitii suplimentare, mai ales pentru modernizarea
infrastructurii edilitare, de transport si de sustinere a agriculturii, se
impune un efort sporit pentru constituirea si actualizarea permanenta a unui
portofoliu de proiecte viabile, insotite de analize de prefezabilitate
profesional alcatuite, care sa intruneasca sprijinul activ al tuturor
factorilor de decizie si al comunitatilor locale.
2.3.
Cresterea productivitatii muncii si imbunatatirea ratei de ocupare
Nivelul productivitatii muncii pe ansamblul economiei (PIB pe persoana
ocupata) cat si la nivel sectorial sau de intreprindere (valoare adaugata bruta
pe salariat) este inca mult inferior in Romania comparativ cu nivelul mediu al
UE. Nivelul relativ scazut al salariilor din Romania, in special al celor mici,
se explica in parte prin acest decalaj de productivitate care se reflecta,
aproximativ in acelasi raport, in calitatea locurilor de munca si volumul
veniturilor dispozabile.
Reinnoirea lenta a bazei tehnologice, calitatea inferioara a
infrastructurilor, subfinantarea cronica, contributia slaba a activitatilor
proprii de cercetare-dezvoltare-inovare, performantele scazute ale produselor
si serviciilor oferite pe piata, capacitatea insuficienta de adaptare la
cerintele pietei globalizate au fost principalele cauze care au influentat
negativ atat productivitatea muncii, cat si randamentul folosirii resurselor.
Desi in ultimii ani ritmul de crestere al productivitatii muncii in Romania,
mai ales in industriile procesatoare si in constructii, a fost mai mare decat
media UE, diferenta ramane foarte ridicata.
Intrucat productivitatea resurselor materiale (randamentul utilizarii)
si productivitatea muncii sunt determinantii principali ai eficientei si
competitivitatii si, implicit, ai sustenabilitatii dezvoltarii economice si
sociale, se impun eforturi considerabile, investitionale si de management,
pentru remedierea situatiei si alinierea la standardele curente ale Uniunii
Europene. Caracterul de urgenta al acestor masuri este pus in evidenta si de
evolutiile demografice nefavorabile, cu tendinte de agravare in cazul Romaniei.
In acelasi timp, este necesara imbunatatirea ratei de ocupare a fortei
de munca potential active care, in perioada 2002-2006, a fost in Romania de
57,9%, comparativ cu media UE de 63,1%, in aceeasi perioada.
Prin politicile de crestere a investitiilor in capitalul uman, se
estimeaza o rata de ocupare a populatiei intre 15 si 64 ani de peste 62%, in
2013, cu tendinta de imbunatatire constanta in perioadele urmatoare (64-65% in
2020).
2.4. Imbunatatirea
managementului micro- si macro-economic
In perioadele urmatoare, se impune o crestere considerabila a calitatii
managementului economic la toate nivelurile, de la cel national sau regional
pana la nivel de intreprindere sau exploatatie agricola, pentru utilizarea
eficienta si completa a resurselor de capital disponibile si atragerea unor
surse de finantare suplimentare pentru investitii atat in dotarea cu tehnologie
moderna, cat si in formarea si perfectionarea fortei de munca, in cercetarea
stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare. Intrucat cresterea sustenabila
a produsului intern brut este determinata de evolutia valorii adaugate
realizate de operatorii economici, extinderea managementului performant este
cruciala in toate verigile principale ale activitatii fiecarei unitati
producatoare de bunuri sau servicii: administrativ si tehnic, tehnologic,
financiar, logistic, comercial, precum si in gestionarea resurselor umane.
In acest scop, este oportuna stabilirea de criterii specifice de
performanta pentru manageri in sectorul public si incurajarea aplicarii unor
standarde similare in sectorul privat, prin angajarea responsabilitatii
actionarilor si consiliilor de administratie in monitorizarea performantei
manageriale conform standardelor minimale stabilite pentru cresterea valorii
adaugate, a competitivitatii si profitului.
Se are in vedere, de asemenea, revizuirea politicilor de amortizare a
imobilizarilor corporale in corelare cu evolutia progresului tehnologic din
fiecare domeniu pentru a preveni uzura morala a utilajelor, care genereaza
consumuri majorate de resurse energetice, materiale si de munca si are efecte
negative directe asupra competitivitatii.
Implementarea in activitatea curenta a firmelor a elaborarii de bugete
multianuale, cel putin pe termen mediu, este necesara atat pentru asigurarea
unei viziuni pe termen lung privind perspectiva de dezvoltare, cat si pentru
fundamentarea unor politici eficiente in domeniul investitiilor si pentru
adaptarea volumului si structurii productiei de bunuri si servicii la
tendintele anticipate ale pietei.
2.5. Politica de
investitii si diversificarea surselor de finantare
Nevoile specifice de dezvoltare ale Romaniei si asigurarea
compatibilitatii politicilor economice, sociale si de mediu cu filonul
principal de evolutie in cadrul UE necesita implicarea activa si responsabila a
institutiilor publice centrale si locale, a sectorului privat, a asociatiilor
profesionale, partenerilor sociali si societatii civile in mentinerea unui
mediu de afaceri favorabil investitiilor de capital autohton si strain
destinate modernizarii si dezvoltarii durabile a tarii.
Mentinerea unei rate de investitii mai mari decat in tarile cu economie
matura din Europa este absolut necesara pentru realizarea unei convergente in
termeni reali. Modernizarea infrastructurii energetice, de transport si
edilitare (apa curenta si canalizare), invatamantului si sanatatii publice,
dezvoltarea rurala si reducerea decalajului tehnologic si informational reclama
un mare efort investitional. In vreme ce in majoritatea tarilor UE asemenea
probleme au fost rezolvate cu decenii in urma, pentru Romania ele reprezinta
prioritati esentiale.
Pentru cresterea ratei de investitii pe termen mediu si lung va trebui
continuata politica de atragere a investitiilor straine directe, in special a
celor care pot contribui substantial la cresterea exportului, astfel ca
exportul sa devina determinantul principal al cresterii economice. Evolutia
investitiilor straine directe din ultimii patru ani (2004-2007), cu o medie
anuala de 6,2 miliarde euro, creeaza premise pentru stabilizarea acestei
tendinte si in perioadele urmatoare la nivele comparabile, chiar si in absenta
unor mari privatizari, prin atragerea prioritara a investitiilor de tip greenfield.
Asigurarea surselor de finantare pentru investitiile publice si private
necesita cresterea treptata a ratei economisirii interne de la 15,3% in anul
2007 la peste 20% in perioadele urmatoare, ca urmare a temperarii tendintelor
de consum.
Dezvoltarea instrumentelor de economisire, pe baza practicilor aplicate
cu succes in alte tari ale UE, pot include: dezvoltarea unei piete pe care sa
se poata tranzactiona liber titluri de stat, obligatiuni publice si
corporative, instrumente de plasament pe termen lung la care sa aiba acces si
persoane fizice; reglementarea unei piete a ipotecilor in care sa se poata
tranzactiona liber atat drepturile cat si, mai ales, garantiile ipotecare;
stimularea instrumentelor si institutiilor de plasament colectiv, respectiv a
fondurilor suplimentare de pensii si asigurarilor de viata care pot atrage sume
importante prin angajamente pe termen lung (15-20 ani); incurajarea bancilor de
economisire sa-si extinda activitatile in mediul rural.
De asemenea, este util sa se examineze costurile si beneficiile
utilizarii unor instrumente fiscale pentru stimularea economisirii.
Extinderea utilizarii pietei de capital prin listarea companiilor la
care statul mai detine pachete semnificative de actiuni si imbunatatirea
reglementarilor in acest domeniu poate atrage un volum considerabil de capital
pentru asigurarea finantarii suplimentare directionate a marilor proiecte de
infrastructura in scopul urgentarii finalizarii acestora, cu efecte economice
si sociale benefice in profil spatial.
Dezvoltarea parteneriatelor public-privat nu trebuie sa se limiteze la
concesionari, desi acestea trebuie incurajate in continuare, in conditii
economico-financiare favorabile dezvoltarii durabile. Infiintarea unor companii
noi, capitalizate partial prin oferte publice initiale (IPO), in care statul
sau autoritatea locala detine un pachet minoritar in compania care face investitia
si o exploateaza, dar care se capitalizeaza ulterior prin listarea pe bursa,
poate constitui o alta solutie pentru reducerea efortului bugetar initial si a
cheltuielilor de intretinere dupa darea in exploatare in cazul investitiilor in
infrastructura. Reducerea participarii banilor publici diminueaza in acelasi
timp potentialul de coruptie si efectele negative asupra eficientei
investitiilor.
Utilizarea completa si eficienta a fondurilor alocate prin programele
UE poate contribui substantial atat la cresterea ratei de investitii cat si la
reducerea deficitului de cont curent, avand in vedere ca ponderea acestora in
PIB este de circa 2,5% in 2008 si va fi de peste 3% in perioada 2010-2013, in
timp ce contributia Romaniei la bugetul comunitar se reduce de la 0,98% din PIB
in 2008 la 0,7-0,8% in 2013. Se estimeaza ca absorbtia completa a fondurilor
structurale si de coeziune va duce la o crestere suplimentara a PIB de 15-20%
pana in anul 2015.
Este necesara cresterea substantiala a capacitatii de a asigura
proiecte eligibile si de a acorda consultanta si expertiza necesara la nivel
regional si local prin masuri precum: cresterea rolului structurilor existente
la nivel regional si local, atragerea in aceste structuri si motivarea unor
specialisti cu inalta calificare in domeniile specifice oportunitatilor reale
din fiecare regiune; inventarierea si evaluarea fezabilitatii proiectelor
existente si completarea portofoliului de proiecte atat pentru investitii
destinate modernizarii infrastructurii si serviciilor publice de baza cat si a
proiectelor initiate de intreprinzatori privati; atragerea in elaborarea de
proiecte a potentialului existent in institutiile de proiectare-dezvoltare si
in universitatile cu profil tehnic si economic, inclusiv atragerea studentilor
din anii terminali si masteranzilor care vor putea sa-si sustina lucrarile de
diploma cu asemenea proiecte pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial si
initierea de afaceri proprii dupa absolvire; analizarea masurilor necesare
pentru cresterea capacitatii de executie a investitiilor, evaluarea necesarului
de forta de munca pe calificari si specialitati si asigurarea acestuia prin
formare initiala si recalificare.
2.6.
Mentinerea echilibrelor
macroeconomice
Realizarea unei cresteri economice sustenabile, definite prin ratele
medii anuale de evolutie a PIB, si a tintelor operationale ale prezentei
Strategii la orizontul anului 2030 este conditionata de implementarea unui
complex adecvat si coerent de politici economice care sa fie in concordanta cu
obiectivele convenite in cadrul UE, in special cu Strategia Lisabona revizuita.
Pentru perioada 2008-2013, obiectivele cu privire la evolutia
indicatorilor si echilibrelor macroeconomice au fost prevazute in Programul de
Convergenta care vizeaza cu prioritate indeplinirea criteriilor de performanta
cerute pentru adoptarea de catre Romania a monedei unice europene incepand cu
anul 2014. Programul a evaluat impactul generat de evolutia unor factori
externi (turbulentele manifestate pe pietele financiare internationale,
cresterea preturilor la produsele alimentare, majorarea cea mai substantiala a
pretului petrolului din ultimii 25 de ani, modificarile relativ mici
intervenite in prognozele privind cresterea economica mondiala si in UE) precum
si a unor factori interni (reducerea productiei agricole ca urmare a secetei,
cresterea veniturilor populatiei insuficient sustinuta de sporul de
productivitate, amplificarea creditelor de consum si ritmul de crestere a
importurilor, rata scazuta a economisirii). Acesti factori au avut efecte
negative asupra sustinerii procesului de dezinflatie, deficitului balantei
comerciale si de cont curent, stabilitatii cursului monedei nationale si
costului finantarii externe. In acest context, politicile economice au fost
re-evaluate in scopul de a asigura mentinerea echilibrelor macroeconomice in
limite admisibile si realizarea criteriilor de convergenta reala si nominala
pana in anul 2012.
Politica monetara si a
cursului de schimb va urmari continuarea traiectoriei
descendente a inflatiei, incepand cu a doua parte a anului 2008. Tintele
prevazute pentru anii 2008 si 2009 sunt de 3,8-4,8% si, respectiv, 3,5-4,5%,
urmand sa se incadreze in limita de convergenta in 2012-2013 si sa se mentina
in apropierea acestui nivel in perioada urmatoare. Se are in vedere asigurarea
unui grad mai ridicat de stabilitate a cursului de schimb pe termen mediu si a
anticipatiilor privind evolutia acestuia ca urmare a incadrarii in limitele
criteriilor de convergenta.
Avand in vedere cresterile semnificative ale PIB, productivitatii
muncii si fluxurilor de capital productiv din ultimii 6 ani precum si
previziunile pentru perioadele urmatoare, se anticipeaza ca aprecierea leului
fata de moneda europeana va continua, dar in limite moderate si fara socuri.
Prin gestionarea lichiditatilor pe piata monetara, Banca Nationala a
Romaniei va urmari consolidarea rolului politicii ratei dobanzii de politica
monetara si capacitatea acesteia de a influenta anticipatiile inflationiste
pana la intrarea in zona euro (2014), cand principalele atributii de politica
monetara vor fi transferate in competenta Bancii Centrale Europene.
Politica bugetara si fiscala va fi mentinuta in limite prudente pentru a reduce dezechilibrele
externe si a sustine procesul de dezinflatie. Se anticipeaza ca promovarea in
continuare a unui mediu de afaceri favorabil si cresterea flexibilitatii pietei
muncii vor stimula dinamica investitiilor, productivitatii muncii si
competitivitatii.
Politica bugetara va urmari cu prioritate realizarea programelor pentru
eliminarea disfunctionalitatilor structurale din infrastructura, invatamant,
sanatate, cercetare-dezvoltare-inovare, mentinand in acelasi timp niveluri
prudente ale deficitului bugetar prin imbunatatirea colectarii veniturilor si
prin sporirea eficientei cheltuielilor bugetare,
Deficitul structural al bugetului va ajunge in anul 2011 la 0,9-1% din
PIB, respectand prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere revizuit, cu o
marja de siguranta suficienta pentru a evita depasirea nivelului de 3% in conditiile
aparitiei unor factori perturbatori.
In domeniul infrastructurii (energie, transporturi, mediu) precum si,
in mod diferentiat, in alte sectoare de activitate se va adopta o politica
financiara si fiscala asemanatoare practicilor acceptate in alte tari ale UE
care sa incurajeze investitiile si eficienta lor economica si ecologica.
Politica fiscala va viza, pe de o parte, simplificarea sistemului prin
reducerea numarului de taxe si impozite iar, pe de alta parte, incurajarea
muncii prin masuri fiscale si prin transferul partial al impozitarii de pe
munca pe consumul de resurse energetice si materiale.
Deficitul de cont curent si
politica de asigurare a surselor de finantare vor
constitui in continuare un obiect de preocupare, cel putin pe termen scurt si
mediu.
Evolutia nefavorabila a balantei de incasari si plati externe din
ultimii ani a fost generata in principal de soldul negativ al balantei
comerciale ca urmare a cresterii importurilor cu mult peste ritmul de crestere
a exporturilor, desi acestea din urma au avut o evolutie satisfacatoare, cu
rate anuale cuprinse intre 15,4% in 2002 si 14,7% in 2007, depasind substantial
dinamica productiei de bunuri si servicii. Ca urmare, deficitul de cont curent
a crescut de la 3,3% din PIB in anul 2002 la 10,4% in 2006 si la 14% in 2007.
Tinand seama de stabilitatea si nivelul redus al deficitului bugetar
precum si de ponderea mult mai mica in PIB a datoriei publice externe in
comparatie cu alte tari, se poate aprecia ca, prin politici economice adecvate,
deficitul de cont curent, raportat la PIB, se va putea reduce in perioadele
urmatoare. Principalele modalitati de acoperire a deficitului, prin care sa se
evite formule de finantare mai volatile (investitii de portofoliu sau credite
directe) de natura sa expuna economia la riscurile ce pot fi generate de
perturbarile posibile la nivel global sunt: cresterea substantiala a absorbirii
fondurilor comunitare de la 1,5 miliarde euro in 2007 la peste 4 miliarde euro
in perioada 2009-2013; mentinerea contributiei investitiilor straine directe la
nivele apropiate de cele din ultimii doi ani; reducerea deficitului balantei
comerciale prin masuri active de stimulare a exporturilor si de temperare a
importurilor.
Se estimeaza ca prin reducerea influentei negative a exportului net la
cresterea PIB, de 6,2% in 2006 si 8,7% in 2007, acesta va ajunge la cel mult
3,5-4% in 2013 si se va mentine sub aceasta limita in toata perioada 2011-2030.
3. Dezvoltarea regionala si actiunea locala;
problematica specifica a dezvoltarii rurale
Conform reglementarilor Comisiei Europene din
2003 privind stabilirea unui sistem comun de clasificare statistica a
unitatilor teritoriale, transpuse in legislatia romaneasca inca din 1998 si
adaptate in 2004, Romania cuprinde 8 regiuni de dezvoltare, incluzand fiecare
intre 4 si 7 judete (cu exceptia regiunii Bucuresti-Ilfov). Ele corespund
nivelului NUTS II potrivit clasificarii EUROSTAT si reprezinta cadrul de
colectare a datelor statistice specifice in profil teritorial. Consiliile de
Dezvoltare Regionala grupeaza reprezentanti ai autoritatilor judetene si locale
si au drept organisme executive Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR).
Toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei,
inclusiv Bucuresti-Ilfov, au un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor mai
mic de 75% din media comunitara si sunt eligibile pentru finantare din
Instrumentele Structurale ale UE in cadrul obiectivului Convergenta.
Din perspectiva principiilor si obiectivelor
dezvoltarii durabile, evolutiile la nivel regional prezinta o importanta
cruciala, accentuata in conditiile specifice ale Romaniei de tendinta de
crestere a disparitatilor teritoriale in ceea ce priveste dezvoltarea economica
si sociala, utilizarea rationala a resurselor si calitatea infrastructurii de
mediu.
Astfel, raportat la media nationala (100),
PIB/locuitor in Regiunea Nord-Est a reprezentat 79,8% in 1998 si 68,4% in 2005
in comparatie cu Regiunea Bucuresti-Ilfov de 162,2% in 1998 si 212,5% in 2005,
rata somajului a fost in Regiunea Sud-Vest de 104,8% in 1998 si de 125,4% in
2005 fata de 47,1% in 1998 si 40,7% in 2005 in Regiunea Bucuresti-Ilfov, iar
proportia populatiei rurale a crescut in Regiunea Sud de la 129% in 1998 la
129,3% in 2005 dar s-a redus in Regiunea Nord-Vest de la 83,8% in 1998 la 80,7%
in 2005. Din totalul investitiilor straine atrase pana in anul 2006, 64,3%
(22,2 miliarde euro din totalul de 34,5 miliarde) s-au concentrat in Regiunea
Bucuresti-Ilfov fata de numai 2,7% in regiunea Sud-Vest si 1,2% in Regiunea
Nord-Est.
In comparatie cu celelalte state membre ale
Uniunii Europene, inclusiv cele care au aderat in sau dupa 2004, Romania
prezinta particularitatea singulara de a avea cea mai inalta proportie a
populatiei rurale (45,1% din total in 2005) din care peste o treime lucra in
agricultura. Segmentul de populatie ocupata in agricultura se caracterizeaza
printr-un avansat proces de imbatranire: 33,7% peste 55 ani, 36,3% intre 35 si
54 ani si numai 30,0% intre 15 si 34 ani in 2006.
Proiectul Strategiei post-aderare a Romaniei
(2007) enumera aspectele definitorii ale starii actuale a agriculturii si
ruralului romanesc: evolutia produsului agricol pe o traiectorie sinuoasa si la
cote scazute de performanta conditionata intr-o masura exagerat de mare de
factorii climaterici; perpetuarea unei structuri agrare dominate de o excesiva
faramitare a capitalului funciar si de o penurie generalizata de capital de
exploatare; posibilitatile extrem de modeste de capitalizare; slaba legatura cu
pietele a marii majoritati a exploatatiilor; excedentul semnificativ de forta
de munca in exploatatiile individuale; nivelul si proportiile saraciei in
zonele rurale; starea infrastructurii, a sistemului de sanatate si a celui de
educatie si formare profesionala initiala si continua in mediul rural. Drept
consecinta, in ultimii ani s-a perpetuat pozitia periferica a producatorilor
agricoli romani in context european sub raportul performantei economice si s-a
accentuat evolutia descendenta a competitivitatii in schimburile economice
internationale, dupa cum o atesta dinamica soldului balantei comerciale cu
produse agro-alimentare.
3.1.
Dezvoltarea regionala
Dezbaterile care au avut loc pe marginea
proiectului prezentei Strategii in cele 8 regiuni de dezvoltare ale Romaniei
confirma constatarile continute in Programul Operational Regional 2007-2013,
adoptat in aprilie 2007, privind punctele slabe identificate la nivel regional:
·
Concentrarea cresterii economice,
impulsionata de investitiile straine directe, in jurul Bucurestiului si
cresterea disparitatilor dintre regiunea Bucuresti-Ilfov si celelalte sapte
regiuni, precum si aparitia problemelor de congestionare a orasului-capitala;
·
Declinul socio-economic al unui
numar insemnat de centre urbane mari si diminuarea rolului lor in dezvoltarea
arealelor adiacente si a regiunilor;
·
Accentuarea dezechilibrelor
demografice la nivel regional, degradarea structurii pe varste si imbatranirea
populatiei capatand dimensiuni alarmante in regiunile din sudul tarii;
·
Pierderea functiilor urbane ale
multor orase mici si mijlocii, in special ale celor monoindustriale afectate de
restructurare, frecvent asociata cu accentuarea problemelor sociale;
·
Reaparitia dezechilibrului istoric
de dezvoltare intre jumatatea de est si cea de vest a tarii, decuplarea
economica a unor zone traditional subdezvoltate din nordul si estul tarii si
de-a lungul Dunarii;
·
Accesibilitatea redusa a unor zone
cu efecte negative asupra dezvoltarii locale;
·
Existenta unor zone extinse cu
deficit de forta de munca datorita scaderii populatiei, migratiei temporare
masive si imbatranirii, ceea ce duce la o presiune sporita asupra serviciilor
sociale si de sanatate;
·
Posibila aparitie a unui fenomen
de stagnare economica in zonele montane;
·
Slaba competitivitate a multor
afaceri, in special in turism, nivelul scazut al productivitatii muncii, lipsa
investitiilor de capital si a capacitatii manageriale, gradul scazut de
utilizare a tehnologiilor moderne;
·
Calitatea scazuta a
infrastructurii publice, degradarea utilitatilor urbane, incapacitatea de a
conserva bunurile istorice si culturale;
·
Experienta si calificarea limitate
ale autoritatilor locale in gestionarea unor programe complexe de dezvoltare
durabila incluzand componentele economice, sociale si de mediu.
Elementele strategice continute in Programul Operational Regional 2007-2013
au menirea de a da raspunsuri concrete si efective la punctele slabe
identificate mai sus prin mobilizarea activa a resurselor si potentialului
regional si local pe directiile care pot avea cea mai mare influenta directa
asupra dezvoltarii regionale si locale. Pe aceasta baza se fundamenteaza
masurile care intra in competenta autoritatilor regionale, judetene si locale
pentru remedierea si imbunatatirea substantiala a situatiei pe termen scurt si
mediu.
Obiectivele specifice ale Programului au fost definite pe baza
analizelor economice si sociale la nivel national precum si la nivelul celor
opt regiuni de dezvoltare, analizei SWOT si viziunii strategice a Planului
National de Dezvoltare si Cadrului National Strategic de Referinta in
concordanta cu prioritatile Uniunii Europene.
Orizont 2013. Obiectiv national: Sprijinirea dezvoltarii economice si
sociale echilibrate teritorial si durabile a regiunilor Romaniei corespunzator
nevoilor si resurselor lor specifice prin concentrarea asupra polilor urbani de
crestere; imbunatatirea conditiilor infrastructurale si a mediului de afaceri
pentru a face din regiunile Romaniei, in special cele ramase in urma, locuri
mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi si a munci.
In scopul realizarii acestui obiectiv central se va pune accentul
principal pe cresterea rolului economic
si social al centrelor urbane prin
adoptarea unei abordari policentrice in vederea unei dezvoltari mai echilibrate
a regiunilor.
Interventiile sectoriale la nivel national vor fi completate prin
actiuni cu specific regional, subregional si local pentru a sprijini aplicarea
principiilor dezvoltarii durabile. Dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor
se va realiza printr-o abordare integrata, bazata pe combinarea investitiilor
publice in infrastructura locala cu politici active de stimulare a
activitatilor de afaceri si sprijinirea valorificarii resurselor locale pe
urmatoarele axe prioritare tematice:
(i)
Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor ca poli urbani de crestere
Actiunile se vor concentra pe cresterea calitatii vietii si crearea de
noi locuri de munca prin reabilitarea infrastructurii urbane, imbunatatirea
serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, si dezvoltarea structurilor
de sprijinire a afacerilor si antreprenoriatului.
Pentru a contribui la o dezvoltare teritoriala echilibrata a tarii si
pentru a evita cresterea disparitatilor interne, investitiile vor fi
concentrate in acele orase care actioneaza ca poli regionali si/sau locali de
crestere si iradiaza dezvoltare in zonele adiacente, acordandu-se prioritate
polilor de crestere localizati in regiunile si judetele cu un nivel de
dezvoltare mai scazut in termeni de PIB pe locuitor si de rata a somajului.
Avand in vedere situatia actuala din orasele Romaniei, este prevazut ca
fondurile alocate dezvoltarii urbane sa fie utilizate in proportie de 60%
pentru infrastructura publica urbana, 25% pentru infrastructura sociala si 15%
pentru imbunatatirea mediului de afaceri.
Experienta dobandita anterior in tarile UE prin implementarea
programelor Urban I si Urban II, a aratat ca abordarea integrata a problemelor
economice, sociale si de mediu din zonele urbane degradate a fost o metoda de
succes pentru obtinerea dezvoltarii durabile a localitatilor. Aplicarea planurilor
integrate de dezvoltare urbana, elaborate intr-un cadru larg participativ, cu
implicarea tuturor actorilor relevanti, va duce la sprijinirea simultana a
activitatilor de renovare fizica a mediului urban si a celor de reabilitare a
infrastructurii de baza, a actiunilor pentru dezvoltare economica, cresterea
competitivitatii si ocuparii, integrarea grupurilor etnice si a categoriilor
defavorizate in conditiile conservarii si protejarii adecvate a mediului.
Planurile integrate vor cuprinde proiecte referitoare la urmatoarele tipuri de
activitati:
·
Reabilitarea infrastructurii
urbane si imbunatatirea serviciilor municipale, inclusiv a celor de transport
urban prin: regenerarea fizica si functionala a cladirilor cu valoare istorica,
culturala sau artistica; demolarea esalonata a cladirilor sau structurilor
abandonate sau aflate intr-un stadiu avansat de degradare care nu apartin
patrimoniului national; modernizarea spatiilor publice si infrastructurii
aferente (reteaua stradala, zone pietonale, trotuare, iluminat public etc.);
reabilitarea siturilor poluate (perimetre industriale abandonate, terenuri
nefolosite); reglementarea traficului auto pentru reducerea congestionarii
oraselor (semaforizare si semnalizare, locuri de parcare) si modernizarea
transportului urban in conditii de sustenabilitate;
·
Dezvoltarea mediului de afaceri
prin cultivarea spiritului antreprenorial, imbunatatirea infrastructurii pentru
afaceri si incurajarea activitatilor economice care asigura folosirea optima a
resurselor umane si materiale existente pe plan local.
·
Modernizarea infrastructurii
sociale prin reabilitarea fizica si termica a locuintelor multi-familiale
detinute de administratiile municipale si sprijinirea asociatiilor de
proprietari pentru efectuarea unor asemenea lucrari; asigurarea spatiilor si
dotarea asezamintelor sociale (centre de ingrijire a copiilor sau persoanelor
varstnice, de asistenta pentru persoanele cu dizabilitati, centre pentru
tineret etc.); sprijinirea masurilor de asigurare a ordinii publice si a
sigurantei cetatenilor.
(ii)
Imbunatatirea
accesibilitatii regiunilor prin
modernizarea infrastructurii de transport regionale si locale
Dezvoltarea infrastructurii de transport intre centrele urbane si a
legaturilor cu zonele invecinate este o conditie esentiala pentru realizarea
obiectivelor coeziunii teritoriale la nivel european si ale Strategiei Lisabona
privind cresterea economica si a gradului de ocupare a populatiei. La nivel
national realizarea unei retele moderne de transporturi reprezinta un factor
vital pentru dezvoltarea judetelor si a regiunilor, pentru localizarea
companiilor, imbunatatirea mediului de afaceri si incurajarea turismului.
Investitiile in modernizarea infrastructurii vor facilita mobilitatea
persoanelor si bunurilor intre regiuni si in interiorul acestora, reducerea
costurilor de transport pentru marfuri si calatori, imbunatatirea accesului pe
pietele regionale, cresterea eficientei activitatilor economice, economisirea
de energie si a timpilor de parcurs, creand conditii pentru extinderea schimburilor
comerciale si a investitiilor productive.
Prioritatile vizate sunt reabilitarea si modernizarea conexiunilor
feroviare, fluviale si aeriene, a retelei de drumuri judetene, inclusiv
constructia sau reabilitarea soselelor de centura. Pe langa tintele mentionate
in Partea III, Capitolul 1.2 (Transport durabil) se va efectua, pana in anul
2015, reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene pe o lungime de
877 kilometri, a retelei de strazi urbane de 411 km si construirea sau
modernizarea unor sosele de centura pe o lungime de 219 km, avand ca rezultat
cresterea traficului rutier de marfa si pasageri in conditii de siguranta
sporita cu 10%.
Avand in vedere nevoile specifice si nivelul de dezvoltare al
regiunilor Romaniei, cu o infrastructura de transport insuficienta si slab
competitiva, care nu corespunde cerintelor Pietei Unice a UE in conditiile
globalizarii, este de asteptat ca rentabilitatea, valoarea adaugata si efectul
de antrenare ale investitiilor in infrastructura sa fie considerabile.
(iii) Imbunatatirea
infrastructurii sociale a regiunilor.
Se vor crea premisele necesare pentru asigurarea populatiei cu
serviciile esentiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului UE al
coeziunii economice si sociale prin
imbunatatirea infrastructurii serviciilor de sanatate, educationale,
sociale, siguranta publica si pentru situatii de urgenta. Masurile avute in
vedere si tintele propuse pe termen scurt si mediu pentru descentralizarea si
eficientizarea serviciilor de sanatate, sociale si educationale si pentru
intarirea responsabilitatilor autoritatilor regionale, judetene si locale sunt
detaliate in Partea III, Capitolul 1.5 (Sanatatea publica), Capitolul 1.6
(Incluziunea sociala, demografia si migratia) si Capitolul 2.1 (Educatia si
formarea profesionala).
Investitiile in acest domeniu au ca scop imbunatatirea calitatii
acestor servicii si ridicarea lor la standarde europene, cu implicatii pozitive
asupra realizarii personale, starii de sanatate si participarii populatiei pe
piata muncii, precum si in ceea ce priveste gradul general de atractivitate a
regiunilor.
(iv) Consolidarea mediului de afaceri regional si local.
·
Se va actiona pentru infiintarea
si dezvoltarea structurilor de afaceri de importanta regionala si locala,
reabilitarea siturilor industriale si sprijinirea initiativelor antreprenoriale
conform specificului fiecarei regiuni, in special in zonele mai putin
dezvoltate sau aflate in declin economic. Dezvoltarea sustenabila a
structurilor de sprijinire a afacerilor cu impact pe plan regional si local, pe
baza experientei pozitive acumulate in cadrul parcurilor industriale, zonelor
de afaceri si platformelor logistice prin: construirea, reabilitarea sau
extinderea de cladiri destinate exclusiv activitatilor de productie si
servicii, cu exceptia celor pentru incubatoare de afaceri; reabilitarea si
extinderea sistemului de strazi din interiorul structurii de afaceri si a
drumurilor de acces; asigurarea utilitatilor de baza (statii de tratare a apei,
furnizare de energie si gaz, sistem de canalizare) si a retelelor de cablare si
conectare broadband; demolarea de cladiri redundante in perimetrele de afaceri,
indepartarea molozului si deseurilor, servicii de salubritate; activitati
promotionale.
·
Reabilitarea siturilor industriale poluate neutilizate
si pregatirea lor pentru noi activitati (brownfield)
prin: curatirea si ecologizarea suprafetelor acestor situri; demolarea
cladirilor inutilizabile si planarea terenului; reabilitarea si extinderea
cladirilor apte pentru activitati de productie sau prestari de servicii;
operationalizarea infrastructurii de utilitati publice; cablarea si conectarea
la retelele Internet etc.
·
Sprijinirea dezvoltarii
microintreprinderilor pentru revitalizarea zonelor nedezvoltate, cu precadere a
oraselor mici si mijlocii, in vederea utilizarii potentialului endogen al
regiunilor (resurse naturale, materii prime, resurse umane) si promovarii
tehnologiilor moderne si inovarii prin: facilitarea achizitionarii de
echipamente si tehnologii moderne pentru productie, servicii si constructii,
precum si de echipamente si software informationale; relocalizarea
microintreprinderilor in structurile de afaceri; asigurarea serviciilor
logistice.
(v) Dezvoltarea durabila si promovarea turismului.
Masurile stabilite
vizeaza in principal valorificarea sustenabila a patrimoniului cultural si a
resurselor naturale cu potential turistic precum si imbunatatirea calitatii
infrastructurii turistice de cazare si agrement in vederea cresterii
atractivitatii regiunilor, dezvoltarii economiilor locale (comert, constructii,
transporturi, alimentatie publica, industria mica si artizanat) si crearii de
noi locuri de munca. In acest fel regiunile, zonele si localitatile isi
identifica si consolideaza o identitate proprie si isi imbunatatesc avantajele
competitive in sectoare cu valoare adaugata mare si continut calitativ si
cognitiv ridicat, atat pe pietele traditionale cat si pe cele noi, in formare.
O parte insemnata a locurilor de munca nou create ofera oportunitati sporite
pentru ocuparea fortei de munca feminine si a unor categorii defavorizate.
Restaurarea si valorificarea patrimoniului cultural si modernizarea
infrastructurii conexe;
·
Crearea, dezvoltarea si
modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea sustenabila a
resurselor naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor turistice prin:
amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potential turistic (canioane,
defileuri, pesteri, lacuri glaciare, Delta Dunarii si alte zone umede etc.) in
conditiile monitorizarii permanente a presiunii asupra mediului in conformitate
cu planurile de management pentru ariile naturale protejate, inclusiv siturile
Natura 2000; valorificarea potentialului turismului montan, inclusiv amenajarea
cailor de acces, a platformelor de campare si a refugiilor alpine, marcarea
traseelor turistice, instalarea de posturi Salvamont; dezvoltarea turismului
balnear; crearea, modernizarea si extinderea structurilor de cazare si de
agrement precum si ale utilitatilor aferente.
·
Promovarea potentialului turistic
si crearea infrastructurii necesare in scopul cresterii atractivitatii Romaniei
ca destinatie turistica, prin proiectarea unei imagini pozitive a Romaniei,
definirea si promovarea brandului turistic national, dezvoltarea turismului
intern prin diversificarea ofertei si a activitatilor de marketing specifice,
inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare si statistica
turistica on-line.
La nivelul anului 2015 se prevede implementarea a 400 de proiecte in
domeniul infrastructurii de turism, sprijinirea directa sau indirecta a 350
firme in domeniul turismului, desfasurarea a cel putin 10 campanii de promovare
a brandului turistic la nivel national si international si infiintarea a 10
centre nationale de informare si promovare turistica, avand ca rezultat,
printre altele, crearea unui numar de 1.000 de noi locuri de munca.
In plus fata de prevederile specifice ale Programului privind turismul
balnear, se propune extinderea si diversificarea, in statiunile
balneo-climaterice, a procedurilor de tratament pe baza factorilor naturali,
dezvoltarea unei retele de parcuri balneare care sa ofere servicii complexe de
tip wellness, promovarea
tratamentelor gerontologice cu medicamente si preparate originale romanesti.
Pentru realizarea obiectivelor Programului Operational Regional
2007-2013 cheltuielile eligibile pot fi finantate in proportie de 85% (circa
3,7 miliarde euro) din Fondul European de Dezvoltare Regionala, cu o
cofinantare publica nationala de 657,56 milioane euro si fonduri private
estimate la184,76 milioane euro.
Orizonturi 2020 si 2030.
Strategiile si programele existente privind dezvoltarea regiunilor nu
contin proiectii dincolo de actualul exercitiu bugetar UE 2007-2013, cu
exceptia unor tinte specifice programate la nivelul anului 2015.
3.2.
Dezvoltarea rurala, agricultura, silvicultura si pescuitul
Dispozitiile legale, documentele programatice si deciziile executive in
aceste domenii sunt corelate cu directivele UE si reglementarile comunitare,
precum si cu strategiile nationale si programele sectoriale ale Romaniei.
Orizont 2013. Obiectiv national: Cresterea dinamismului economic al
zonelor rurale din Romania in conditiile mentinerii echilibrului social prin
dezvoltarea durabila a agriculturii, silviculturii si pescuitului, inclusiv a
industriilor procesatoare aferente pentru satisfacerea optima a nevoilor de
hrana ale populatiei si pentru asigurarea conservarii si imbunatatirii
resurselor naturale.
In aceasta etapa se vor pune bazele modelului agricol european,
caracterizat prin structuri de exploatare viabile, apropiate de piata,
concomitent cu dezvoltarea rurala si protectia mediului. Se vor lua masuri de
sprijinire a producatorilor pentru adaptarea agriculturii la consecintele
schimbarilor climatice intrucat aceste schimbari vor influenta nivelul si
variabilitatea marimii productiei agricole si a efectivelor de animale. Vor fi
organizate filiere de produs, inclusiv pentru productia durabila a biomasei si
biocombustibililor.
In mod deosebit se va pune accentul pe dezvoltarea productiei agro-alimentare
de nisa precum si a produselor ecologice si traditionale in zonele in care
exista conditii favorabile. Se vor lua masuri pentru protejarea denumirii
produselor, retetelor si procedurilor de preparare specific romanesti pe Piata
Unica a UE si in tari terte, cu respectarea normelor de siguranta alimentara,
si pentru promovarea adecvata a acestora.
Obiectivele principale pentru perioada imediat urmatoare sunt:
·
Dezvoltarea competitivitatii
sectoarelor agricol, forestier si de pescuit bazat pe cunoastere si initiativa
privata;
·
Reducerea populatiei ocupate in
agricultura in corelare cu crearea de exploatatii viabile;
·
Reducerea gradului de fragmentare
a suprafetei agricole si stimularea concentrarii fermelor de mici dimensiuni;
·
Mentinerea calitatii si
diversitatii spatiului rural si forestier, urmarind echilibrul intre
activitatile umane si conservarea resurselor naturale.
Se vor implementa prevederile Planului National Strategic pentru
Dezvoltare Rurala 2007-20013, axat pe urmatoarele domenii principale de
actiune:
(i)
Cresterea competitivitatii sectoarelor
agro-alimentar, forestier si piscicol prin:
·
Imbunatatirea competentelor
fermierilor si altor persoane implicate in sectoarele agro-alimentar, forestier
si de pescuit pentru incurajarea unui management mai performant;
·
Imbunatatirea competitivitatii
fermelor comerciale si de semi-subzistenta, incurajarea cooperarii si asocierii
acestora, cu respectarea principiilor dezvoltarii durabile, stimularea formarii
grupurilor de producatori in vederea functionarii filierelor de tip asociativ;
accelerarea adaptarii structurale si incurajarea fermelor de semi-subzistenta
sa patrunda pe piata; modernizarea exploatatiilor agricole; instalarea
tinerilor fermieri si inlocuirea generatiei actuale de sefi de exploatatii agricole
si forestiere, inclusiv prin pensionarea timpurie; cresterea adaptabilitatii
fermelor la conditiile de piata si cerintele de mediu;
·
Restructurarea si modernizarea
sectoarelor de procesare si de marketing ale produselor agricole, forestiere si
piscicole in vederea cresterii valorii adaugate in conditii de sustenabilitate
si stabilizarii preturilor; sprijinirea dezvoltarii integrate prin formarea si
consolidarea filierelor agroalimentare, imbunatatirea calitatii produselor si
cresterea performantei industriilor alimentare; imbunatatirea modului de
gospodarire a padurilor si de valorificare a produselor silvice; exploatarea
rationala si responsabila a fondului piscicol.
(ii)
Imbunatatirea mediului si spatiului rural,
consolidarea aplicarii bunelor practici agricole, silvice si in industriile
agroalimentare pentru asigurarea securitatii consumatorilor prin
·
Continuarea utilizarii terenurilor
agricole din zonele defavorizate si promovarea agriculturii durabile pentru
mentinerea viabilitatii spatiului rural in zonele montane si alte zone
defavorizate;
·
Conservarea si imbunatatirea
starii resurselor naturale si a habitatelor prin incurajarea utilizarii de
metode de productie agricola compatibile cu protejarea mediului, conservarea
biodiversitatii si imbunatatirea calitatii apei, solului si a peisajului
natural; compensarea fermierilor pentru dezavantajele rezultate din
implementarea retelei Natura 2000 pe baza obligatiilor asumate conform
Directivelor UE privind protectia pasarilor, conservarea habitatelor naturale
si a speciilor salbatice;
·
Promovarea managementului durabil
al terenurilor forestiere prin cresterea suprafetei de padure cu rol de
protectie a apei, solului si biodiversitatii impotriva factorilor distructivi
naturali si antropici, precum si dezvoltarea functiilor recreative ale padurii;
compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru dezavantajele create
de masurile de conservare a arealelor protejate.
(iii) Incurajarea
diversificarii economiei rurale si imbunatatirea calitatii vietii in spatiul
rural prin:
·
Mentinerea si dezvoltarea
activitatilor economice si cresterea numarului de locuri de munca prin
diversificarea activitatilor economice non-agricole si incurajarea micilor
intreprinzatori in spatiul rural; crearea, imbunatatirea si diversificarea
facilitatilor de dezvoltare economica si a atractiilor turistice;
·
Cresterea atractivitatii zonelor
rurale si diminuarea migratiei populatiei tinere spre zonele urbane prin
crearea si modernizarea infrastructurii fizice de baza; imbunatatirea conditiilor
sociale, economice si de mediu; protejarea si conservarea patrimoniului
cultural si natural rural; diversificarea ofertei turistice;
·
Dezvoltarea abilitatilor si
competentelor actorilor locali privind buna administrare, organizarea
teritoriului pe plan local si modernizarea satelor.
(iv)
Demararea si functionarea initiativelor de dezvoltare locala prin:
·
Introducerea conceptului de
actiune de jos in sus in administrarea comunitatilor rurale, care sa asigure un
grad ridicat de integrare economica si sociala teritoriala, sustinuta prin
organizarea grupurilor de actiune locala (GAL);
·
Promovarea potentialului endogen
al teritoriilor prin participarea membrilor comunitatilor rurale la procesul de
elaborare si implementare a strategiilor de dezvoltare locala si stimularea
actiunilor inovative; incurajarea factorilor locali de a conlucra cu alte
comunitati locale din tara si din strainatate pentru realizarea unor proiecte
comune;
·
Imbunatatirea administrarii locale
prin dezvoltarea competentelor de formulare si administrare a proiectelor,
inclusiv a celor realizate in parteneriat, si atragerea participarii
cetatenilor in procesul decizional; valorificarea potentialului programului
LEADER si a resurselor financiare alocate acestuia pentru mediul rural si
sprijinirea grupurilor de actiune locala.
Va fi continuat temporar Programul Fermierul, adoptat in 2005, pentru
sustinerea investitiilor efectuate in agricultura si in sectoarele de
procesare, depozitare, conservare si valorificare a produselor.
Pana in anul 2013 va fi finalizata armonizarea legislatiei nationale cu
acquis-ul comunitar in domeniu si se va asigura operationalizarea structurilor
nationale corespunzatoare celor care functioneaza la nivelul UE.
In completarea obiectivelor continute in Planul National de Dezvoltare
Rurala 2007-2013, se recomanda
urmatoarele masuri suplimentare:
·
Elaborarea, cu concursul
comunitatii academice de specialitate, si implementarea unui Program National pentru Gestionarea
Durabila a Padurilor care sa prevada: interzicerea reducerii suprafetei
totale a padurilor; cresterea suprafetei padurilor cu cel putin 200.000 hectare
prin impadurirea in special a terenurilor degradate si abandonate. Sunt
necesare masuri suplimentare pentru realizarea unui sistem national de perdele
forestiere de protectie, cu precadere in tinuturile secetoase si predispuse la
desertificare; promovarea cu prioritate a tratamentelor intensive, bazate pe
regenerarea naturala, capabile sa contribuie in cea mai mare masura la
promovarea speciilor autohtone valoroase, asigurandu-se astfel exercitarea
continua a functiilor multiple, ecologice, economice si sociale pe care trebuie
sa le indeplineasca padurea in ansamblul ei. Se impun, de asemenea, masuri
active pentru aplicarea stricta a prevederilor legale privind interzicerea
taierilor rase; pentru cresterea suprafetei padurilor destinate sa protejeze
regimul apelor, solul, clima, peisajul precum si a celor cu rol de conservare a
biodiversitatii in sistemul ariilor naturale protejate; adaptarea padurilor si
a silviculturii la efectele schimbarilor climatice globale; aplicarea de varste
optime de taiere a arboretelor, contracarand tendintele de reducere a acestor
varste si de majorare artificiala a volumului de taieri din paduri; conservarea
biodiversitatii la toate nivelurile: genetic, al speciilor, ecosistemic si al complexelor de ecosisteme;
integrarea padurilor virgine si cvasi-virgine in arii naturale protejate;
reconstructia ecologica a padurilor deteriorate si nefunctionale sub raport
ecologic si economic; ingrijirea padurilor tinere si conservarea lemnului mort
in limitele statuate in Uniunea Europeana; amenajarea integrata participativa a
bazinelor hidrografice montane torentiale; cresterea gradului de accesibilitate
a padurilor; compensarea proprietarilor de terenuri forestiere pentru
dezavantajele create de incadrarea de paduri in grupa celor cu functii speciale
de protectie, inclusiv in arii naturale de protectie; implicarea financiara a
statului in gestionarea durabila a padurilor private avand suprafete de sub 30
hectare.
·
Urgentarea pregatirii unui Program pe termen mediu si lung pentru
modernizarea sistemelor de irigatii prin reabilitarea celor existente si
construirea unor sisteme noi, bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile;
stabilirea necesarului de investitii, pe etape, si identificarea surselor de
finantare. Aceasta actiune capata aspect prioritar in contextul efectelor
schimbarilor climatice globale, cresterii frecventei si acuitatii perioadelor
de seceta, extinderii desertificarii, concomitent cu reducerea resurselor de
apa disponibile. Programul va trebui sa contina si dispozitii privind
optimizarea folosirii apei in agricultura, sector care utilizeaza circa 70% din
consumul total de apa.
·
Elaborarea unui Program National privind protectia si conservarea
solului, conform principiilor dezvoltarii durabile, ca element esential al
viziunii strategice pentru promovarea securitatii si sigurantei alimentare.
·
Punerea in aplicare a Strategiei pentru dezvoltarea durabila a zonei
montane din Romania, care este fragila ecologic si se caracterizeaza prin
handicapuri naturale si sociale semnificative, antreneaza eforturi mari, cu
restrictii in exercitarea unor activitati economice si in utilizarea
terenurilor, si implica o crestere a costurilor lucrarilor datorita
altitudinii, pantelor si conditiilor climatice cu perioade de vegetatie mai
reduse. Prin indeplinirea obiectivelor stabilite de aceasta Strategie, aprobata
de Guvernul Romaniei inca din 2004, se va realiza protejarea si valorificarea
responsabila a resurselor montane, tinand seama si de efectele schimbarilor
climatice, prevenindu-se depopularea acestor zone si degradarea traditiilor,
indeletnicirilor si specificitatii culturale a acestora, iar asigurarea
mijloacelor pentru dezvoltarea lor echilibrata, la paritate cu alte zone in
privinta veniturilor si conditiilor de viata, va trebui sa beneficieze de
sprijinul statului.
Pentru finantarea obiectivelor Planului National Strategic pentru
Dezvoltare Rurala, Romania poate accesa fondurile prealocate totale aferente
perioadei 2007-2013 de circa 8,02 miliarde euro, din care 80,46% provin din
cofinantarea comunitara prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala.
De asemenea, se prevad alocari comunitare pentru 2007-2013 de peste 5,5
miliarde euro sub forma de plati directe pentru producatorii agricoli, peste
248 milioane euro pentru masuri de piata in 2008 si 230 milioane euro pentru
pescuit. In perioada 2007-2013 se vor transfera de la bugetul comunitar pentru
agricultura, sectorul piscicol si dezvoltarea rurala circa 14 miliarde euro. La
aceste sume se adauga alocari importante de la bugetul de stat al Romaniei.
Orizont 2020. Obiectiv national: Consolidarea structurilor din domeniul
agro-alimentar si silvic concomitent cu dezvoltarea economica si sociala a
zonelor rurale pentru reducerea in continuare a decalajelor si atingerea
nivelului mediu actual de performanta al tarilor membre ale UE; afirmarea
Romaniei ca element de stabilitate a securitatii alimentare in Europa de
Sud-Est.
In acest scop va fi elaborat inca din perioada anterioara un nou
program de actiune pentru 2014-2020 axat pe principiile dezvoltarii durabile,
cu tinte specifice privind imbunatatirea conditiilor de mediu (masuri de
combatere a degradarii solului si de protectie a zonelor expuse la risc de
inundatii, mentinerea plantatiilor la un nivel suficient si sustenabil,
sprijinirea zonelor defavorizate, ameliorarea calitatii peisajului), cresterea
competitivitatii anumitor sectoare cu impact asupra mediului (utilizarea
surselor de energie regenerabila, imbunatatirea gestionarii apei, deseurilor si
dejectiilor, fertilizantilor, pesticidelor si ierbicidelor), imbunatatirea
calitatii vietii in mediul rural (cresterea veniturilor din activitati
agricole, silvice si piscicole performante, extinderea serviciilor si
utilitatilor publice, diversificarea activitatilor non-agricole si a spiritului
antreprenorial).
Se va continua programul de gestionare durabila a padurilor prin masuri
suplimentare de reimpadurire si de reconstructie ecologica a padurilor si a
terenurilor forestiere afectate de fenomene de degradare.
Se vor lua in continuare masuri pentru imbunatatirea pregatirii
profesionale si capacitatii manageriale a fermierilor pentru valorificarea
superioara a resurselor naturale locale, imbunatatirea standardelor de
securitate a muncii, incurajarea initiativelor de mediu si asigurarea
conditiilor de igiena si bunastare a animalelor.
Actiunile preconizate vor avea in vedere schimbarile posibile in
mecanismele de aplicare a Politicii Agricole Comune a UE dupa 2013.
Orizont 2030. Obiectiv national: Adoptarea in totalitate a politicilor
si practicilor comunitare in domeniul agriculturii, silviculturii si
pescuitului; finalizarea restructurarii si modernizarii acestor sectoare si a
spatiului rural.
In aceasta perioada se va atinge un nivel inalt de competitivitate in
sectorul agro-alimentar, care va deveni compatibil cu cel vest-european ca
urmare a crearii unor structuri agricole viabile, modernizarii economiei
rurale, diversificarii productiei si realizarii unor produse de calitate.
Romania va recupera decalajele de productivitate in sectorul agricol si se va
apropia de nivelul de dezvoltare a industriilor alimentare din tarile europene
cu traditie. Se vor asigura integral normele de siguranta a alimentelor prin
respectarea cerintelor de eco-conditionalitate comunitare.
In urma aplicarii programului multianual coerent in domeniul
silviculturii, procentul de impadurire va ajunge, in anul 2030, la 34% din
suprafata tarii, cu perspectiva sa evolueze in continuare spre procentajul
optim de 45%.
Masurile ce urmeaza a fi intreprinse precum si necesarul de finantare
urmeaza a fi stabilite in functie de evaluarea rezultatelor obtinute in
perioada anterioara, pe baza unor studii de specialitate care sa ia in
considerare diferite scenarii posibile, inclusiv volumul de investitii pe
programe si obiective.
3.3. Implementarea Agendei
Locale pentru secolul XXI (AL-21)
Promovarea sistematica a principiilor si practicilor dezvoltarii
durabile a inceput in Romania inca din anul 2000 prin implementarea unor
proiecte concrete la nivel local initiate si cofinantate de Programul
Natiunilor Unite pentru Dezvoltare – Romania in cadrul Agendei Locale 21.
Acest proces a contribuit la intarirea capacitatii administratiilor
locale din zonele si localitatile participante la program de a elabora si
aplica politici si planuri concrete pentru promovarea dezvoltarii
socio-economice durabile prin:
·
Crearea unui cadru participativ,
implicand toate categoriile de actori locali, in conturarea deciziilor privind
dezvoltarea durabila a comunitatilor din care fac parte. Alaturi de
autoritatile locale, au fost antrenati reprezentanti ai sectorului public,
inclusiv ai unitatilor descentralizate, ai antreprenoriatului privat,
asociatiilor profesionale, institutiilor de invatamant sau cercetare,
sindicatelor, organizatiilor neguvernamentale sau altor formatiuni ale
societatii civile si ai mijloacelor de comunicare in masa in structuri care
si-au pastrat functionalitatea si dupa incheierea fiecarui proiect.
·
Dezvoltarea retelelor si
parteneriatelor locale, ceea ce a permis concentrarea resurselor si
valorificarea optima a potentialului local. Acest rezultat a devenit posibil
prin utilizarea mecanismului participativ, dar a implicat si un sistem eficient
de comunicare si informare.
·
Elaborarea a trei tipuri de
instrumente principale menite sa orienteze si sa promoveze o viziune realista
si responsabila asupra perspectivelor de dezvoltare in plan local: (i) o strategie locala de dezvoltare durabila
care stabileste obiectivele pe termen mediu si lung; (ii) un plan de actiune cu prioritati si pasi
de urmat pe termen scurt si mediu pentru indeplinirea obiectivelor strategiei,
continand o evaluare a costurilor, identificarea surselor de finantare si a modalitatilor
de accesare a acestora si (iii) un portofoliu
de proiecte considerate de intreaga comunitate drept prioritati pentru
asigurarea dezvoltarii durabile a localitatii sau zonei.
·
Construirea capacitatii
institutionale si administrative la nivelul autoritatilor locale si societatii
civile pentru promovarea dezvoltarii durabile.
Programul Agenda Locala 21 a pornit initial de la nivelul municipiilor
medii-mari si a fost diversificat atat in sensul extinderii ariei de
implementare la nivel judetean cat si prin restrangerea anvergurii proiectului
pana la nivel de oras sau comunitate rurala.
In perioada 2000-2003 a fost definitivata metodologia si s-au elaborat
primele seturi de documente AL-21 pentru 9 municipii-pilot. Rezultatele acestei
etape au fost apreciate atat la nivelul autoritatilor si comunitatilor locale
cat si la nivel central guvernamental, mai ales prin prisma calitatii
contributiilor rezultate din dezbaterile publice, de care s-a tinut seama in
definitivarea Planului National de Dezvoltare al Romaniei.
Ca urmare, Guvernul Romaniei a decis extinderea programului Agenda
Locala 21 la nivel national, cuprinzand peste 40 de noi localitati sau unitati
teritoriale pana la sfarsitul anului 2007. In acest sens s-a semnat o Conventie
de colaborare intre reprezentantii Guvernului, Federatiei Autoritatilor Locale
din Romania si Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare prin Centrul
National pentru Dezvoltare Durabila. Proiectele realizate in perioada 2003-2007
au inclus de aceasta data si 6 judete si 2 comune.
Programul a beneficiat de asistenta tehnica din partea unor experti
ONU, UE si ai Institutului International pentru Dezvoltare Durabila (Canada),
precum si din partea unor agentii de dezvoltare internationala din Europa si
America.
Elaborarea strategiilor si planurilor de dezvoltare durabila a
mobilizat in principal expertiza locala, circa 2.000 de persoane fiind
implicate in Comitetele Locale de Coordonare, Grupurile de lucru si Oficiile
locale AL-21. Pentru definitivarea seturilor de documente in toate aceste
locatii au fost organizate 90 de dezbateri publice care au reunit peste 10.000
de participanti.
In cadrul a 6 sesiuni de pregatire pentru participantii la elaborarea,
implementarea si monitorizarea in continuare a setului de documente AL-21,
avand o tematica diversa, bazata pe evaluarea atenta a nevoilor de instruire si
pe cerintele specifice din teritoriu, au fost abordate, printre altele, teme
precum principiile dezvoltarii durabile, evaluarea integrata de mediu,
metodologia de identificare a proiectelor prioritare de interes local si de
accesare a fondurilor UE si altor surse de finantare. Au fost organizate doua
Forumuri Nationale si 10 ateliere de lucru sau seminarii pentru diseminarea
cunostintelor despre continutul programului AL-21 si rezultatele obtinute in
fiecare etapa. Aceste actiuni, alaturi de practica efectiva a lucrului in
echipa pentru realizarea AL-21, au contribuit la imbunatatirea capacitatii
institutionale a autoritatilor locale si la constientizarea societatii civile pentru
aplicarea preceptelor dezvoltarii durabile pe plan local.
Portofoliile de proiecte agreate de toti factorii activi la nivel local
si considerate drept prioritare cuprind peste 1.200 de propuneri care acopera o
mare varietate de domenii, mergand de la elemente de infrastructura urbana sau
rurala, accesul la utilitatile de baza sau regenerarea unor situri industriale
abandonate pana la initierea unor actiuni pentru protectia mediului si
conservarea biodiversitatii sau pentru ocrotirea patrimoniului istoric si
cultural. Documentele finale adoptate in urma dezbaterilor publice au fost
publicate in peste 40.000 de exemplare, in limbile romana si engleza.
In acest fel se realizeaza o larga informare si comunicare asupra
rezultatelor programului AL-21 si o emulatie constructiva din partea altor
localitati de a participa la acest program. Totodata, investitorii romani si
straini dispun de un instrument util pentru deciziile lor de afaceri intrucat
au certitudinea ca proiectele incluse in portofoliile convenite au sprijinul
comunitatilor locale.
Experienta acumulata in procesul implementarii programului Agenda
Locala 21, retelele de conlucrare constituite in plan vertical si orizontal si
progresele inregistrate in generalizarea bunelor practici prezinta, in cazul
Romaniei, un inalt grad de relevanta pentru punerea in aplicare cu succes a
Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila.
In faza urmatoare a implementarii programului Agenda Locala 21 se va
aplica o abordare structurala intersectoriala, coreland obiectivele convenite
la nivelul comunitatilor cu resursele existente si sistemele de implementare.
4. Amenajarea teritoriului si planificarea spatiala
In perspectiva dezvoltarii durabile, spatiul geografic amenajat si
locuit – cuprinzand elemente fizice naturale si antropice dar si elemente
institutionale si culturale – reprezinta un complex functional care sustine
calitatea vietii populatiei si reprezinta acea parte a avutiei nationale de
care beneficiaza toti cetatenii.
Obiectivul de a realiza coeziunea teritoriala a Uniunii Europene este
prezent in Tratatul de Reforma de la Lisabona (13 decembrie 2007) si a capatat
treptat contur in documentele adoptate la nivel ministerial inca 1983, cu o
sistematizare mai precisa in Carta de la Leipzig (mai 2007). Coeziunea
teritoriala presupune adecvarea resurselor teritoriului (naturale si antropice)
la necesitatile dezvoltarii socio-economice in vederea eliminarii
disparitatilor si disfunctionalitatilor intre diferite unitati spatiale in
conditiile pastrarii diversitatii naturale si culturale a regiunilor.
Chiar in absenta unei autoritati specializate cu activitate permanenta
la nivelul UE, orientarile convenite au produs efecte vizibile in promovarea
coeziunii teritoriale prin coordonarea politicilor sectoriale pe baza
conceptelor si tehnicilor planificarii spatiale. Documentele UE subliniaza in
mod expres necesitatea ca fundamentarea politicilor nationale de amenajare a
teritoriului si planificare spatiala sa devina o dimensiune esentiala a
Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabila si a Strategiei de la Lisabona
revizuite.
Asezarile umane, ca subsistem al teritoriului locuit, reprezinta
spatiul unde problemele economice, sociale si de mediu trebuie coordonate la
scari spatiale diferite, instrumentele de implementare fiind amenajarea
teritoriului si urbanismul. Teritoriul, inteles ca spatiu geografic locuit,
include elemente fizice naturale si antropice, dar si elemente institutionale
si culturale, toate integrate intr-un complex functional al carui principal
scop si resursa il reprezinta populatia umana. Asezarea umana ca entitate
functionala, fizica, institutionala si culturala reprezinta cadrul de asigurare
a unui cat mai inalt nivel al calitatii vietii. Asezarile umane trebuie privite
in calitate de consumatoare de resurse dar si de generatoare de bunastare si
potentiala resursa de creativitate, in special in mediul urban.
Amenajarea teritoriului are un caracter predominant strategic,
stabilind directiile de dezvoltare in profil spatial, care se determina pe baza
analizelor multidisciplinare si a sintezelor interdisciplinare. Documentele
care rezulta din acest proces au un caracter atat tehnic, prin coordonarile
spatiale pe principiul maximalizarii sinergiilor potentiale ale dezvoltarii
sectoriale in teritoriu cat si legal, avand in vedere ca, dupa aprobarea
documentatiilor, acestea devin norme de dezvoltare spatiala pentru teritoriul
respectiv. Aspectele tehnice, legale si politice integrate in planurile
aprobate de amenajare a teritoriului constituie elemente care fundamenteaza
planurile regionale de dezvoltare si constituie expresia coordonata spatial si
temporal a politicilor de dezvoltare.
Planurile de amenajare a teritoriului constituie fundamentarea tehnica
si asumarea politica si legala a strategiilor in vederea accesului la
finantarea programelor si proiectelor din fonduri nationale si europene, in
particular prin Programul Operational Regional si programele operationale
sectoriale. In cadrul actiunii de aplicare a Planului de Amenajare a
Teritoriului National au fost aprobate prin lege, pana in luna septembrie 2008,
cinci sectiuni: retele de transport, apa, arii protejate, reteaua de localitati
si zone de risc natural.
In conditiile specifice ale Romaniei, clarificarea regimului juridic al
proprietatii asupra terenurilor – fie intravilane (construibile), fie
extravilane (preponderent agricole, silvice sau perimetre naturale protejate) –
printr-un sistem cadastral adecvat reprezinta obiectul principal al dezvoltarii
teritoriale sanatoase si precede stabilirea regimului tehnic si economic prin
documentatii de urbanism.
4.1. Planificarea spatiala
Conceptul de planificare spatiala reprezinta un cumul de metode,
programe, proiecte si actiuni prin care se realizeaza dezvoltarea directionata,
ghidata de strategii explicite, a spatiului fizic pentru a echilibra
componentele economice, sociale, culturale si istorice, de peisaj si mediu
natural ale unui teritoriu. Planificarea spatiala presupune demersuri
interdisciplinare si include paliere diferite de analiza si proiectare,
constituind baza conceptuala a politicilor de dezvoltare regionala si
intervenind pentru corectarea anomaliilor si disfunctionalitatilor care pot sa
apara in derularea acestora.
Strategiile, programele si planurile de amenajare integrata in
teritoriu si localitatile din Romania vor trebui, prin urmare, sa incorporeze
orientarile comune pentru spatiul amenajat european, cu referinta prioritara la
mentinerea unui echilibru rational intre interesul privat si cel public, in
conditiile respectarii stricte a regimului juridic al proprietatii asupra
terenurilor. Se are in vedere evitarea dispersiei zonelor de locuit, asigurarea
diversitatii sociale si culturale intraurbane, controlul jocurilor speculative
de ocupare a spatiilor publice si peisajului, mixajul optim intre elementele
functionale si cele sociale. In acest fel, dezvoltarea echilibrata a
localitatilor, imbinata cu respectarea spatiului cultural si natural, va oferi
o contributie esentiala la ameliorarea calitatii vietii in armonie cu mediul
ambiant, la folosirea corecta a resurselor si la prevenirea unor evolutii
negative ireversibile.
Pentru intreaga perioada pana in anul 2030, imbunatatirea conditiilor de locuit, inclusiv
in cartierele de cladiri multietajate din orase, in sprijinul dezvoltarii urbane
durabile vizeaza urmatoarele obiective:
·
Adaptarea dinamicii si
caracteristicilor locuintelor la nevoile prezente si viitoare ale populatiei;
·
Precizarea directiilor de
dezvoltare viitoare a constructiei de locuinte (principii de constructie,
materiale si structura adaptate la conditiile specifice);
·
Dezvoltarea controlata a zonelor
rezidentiale (asigurarea accesului la utilitati, transport, servicii publice si
sociale);
·
Realizarea unor politici de
locuire care sa integreze grupurile vulnerabile si sa asigure mixitatea
sociala;
·
Constituirea de rezerve funciare
suficiente si dispuse in amplasamente diverse prin realizarea unor politici
locale coerente referitoare la folosinta terenurilor;
·
Asigurarea accesului la conditii
de locuire sigure si sanatoase pentru persoanele care nu isi pot achizitiona
locuinte pe piata libera.
Orizont 2013. Obiectiv national: Integrarea preceptelor stiintifice ale
planificarii spatiale in programele de dezvoltare regionala; modernizarea
cadrului legislativ si normativ in concordanta cu orientarile de coeziune
teritoriala a UE si cu cerintele dezvoltarii durabile.
In acest scop se prevad, in completarea masurilor stabilite prin
Programul Operational Regional (a se vedea Capitolul IV.3.1) si in concordanta
cu prevederile Conceptului National de Dezvoltare Spatiala – Romania 2025,
urmatoarele directii de actiune prioritare:
·
Completarea cadrului legislativ
pentru integrarea viziunii strategice de planificare spatiala si amenajare a
teritoriului in programele de dezvoltare regionala, pentru eliminarea
neclaritatilor privind raportul dintre proprietatea privata si cea publica,
pentru intarirea prevederilor legale impotriva urbanismului derogatoriu (care
anuleaza caracterul strategic al planurilor urbanistice generale - PUG) si
pentru pastrarea integritatii fizice a zonelor simbolice cu valoare de
patrimoniu, monumentelor istorice si de arta si peisajului;
·
Determinarea viitoarelor centre
urbane de polarizare a zonelor rurale pentru a mari gradul de accesibilitate a
populatiei rurale la servicii de calitate (sanatate, educatie, servicii
sociale);
·
Stabilirea cadrului legislativ si
tehnico-normativ pentru demararea unui program multianual vizand stramutarea
locuintelor aflate in zone de risc (cutremur, inundatii, alunecari de teren,
avalanse, poluare chimica sau radioactiva);
·
Elaborarea, aprobarea si aplicarea
normelor care impun consultarea populatiei asupra deciziilor de urbanism si a
celor care privesc dezvoltarea comunitatii;
·
Limitarea prin lege a expansiunii
spatiului intravilan al localitatilor urbane pentru o perioada de 10 ani in
favoarea restructurarii (reciclarii) terenurilor intravilane existente pentru
noile investitii;
·
Intocmirea planurilor strategice
de dezvoltare a oraselor mari si aprobarea lor ca planuri-tema pentru planurile
urbanistice generale, reactualizate conform principiilor de dezvoltare
integrata si sustenabilitate urbana acceptate in cadrul UE;
·
Intocmirea, la nivelul fiecarei
localitati, a planului local de dezvoltare durabila (Agenda Locala 21) cu
antrenarea larga si activa a comunitatii;
·
Statuarea obligativitatii ca
planurile strategice si urbanistice pentru orasele mari sa fie elaborate si
aprobate in corelare cu cele ale unitatilor teritorial-administrative
adiacente;
·
Stabilirea si aplicarea planurilor
de masuri pentru realizarea centurilor verzi-galbene (spatii verzi si terenuri
agricole) in jurul oraselor de rangul I si II; marirea suprafetelor de spatii
verzi intravilane cu 10% pentru atingerea unui indicator de minimum 15 metri patrati pe locuitor;
·
Lansarea proiectelor pentru
sporirea substantiala a spatiilor de parcare in orasele mari;
·
Promovarea orientarilor strategice
ale UE privind cooperarea teritoriala europeana prin implementarea programelor
operationale comune in interiorul frontierelor UE (cu Ungaria si Bulgaria) si
in zonele frontierei externe (cu Serbia, Ucraina-Moldova,
Ungaria-Slovacia-Ucraina, zona extinsa a Marii Negre), programului operational
de cooperare transnationala in sud-estul Europei (SEES) si programelor de
colaborare inter-regionala ale UE, respectiv INTERREG IVC, URBACT II, ESPON
2013 si INTERACT 2007-2013. In acest scop se va utiliza in regim
transfrontalier si experienta pozitiva a Romaniei in implementarea Agendei
Locale 21.
In perioada 2007-2013 va participa la realizarea obiectivelor de
cooperare teritoriala europeana in cadrul a 11 programe finantate din Fondul
European de Dezvoltare Regionala, Instrumentul European de Vecinatate si
Parteneriat si Instrumentul de Asistenta pentru Preaderare, inclusiv in cadrul
Gruparii Europene de Cooperare Teritoriala (GECT).
Orizont 2020. Obiectiv national: Constituirea la nivel regional,
conform strategiilor de dezvoltare spatiala, a sistemului policentric de arii
functionale urbane (aglomerari urbane) si de coridoare de urbanizare in lungul
arterelor de transport de interes european (policentricitate de retea).
Pe langa continuarea actiunilor initiate in cadrul implementarii
programelor lansate in perioada 2007-2013, se vor urmari urmatoarele tinte
orientative:
·
Asigurarea in totalitate a terenurilor
pentru constructii noi prin reciclarea terenurilor intravilane si extravilane
desemnate prin planurile strategice sau restructurarea terenurilor subutilizate
sau parasite si limitarea expansiunii zonelor urbanizate;
·
Realizarea structurilor fizice si
institutionale care sa permita declararea ca localitati urbane a viitoarelor
centre de polarizare a zonelor rurale;
·
Reconfigurarea spatiala la nivelul
comunelor in vederea micsorarii numarului de unitati teritorial-administrative;
·
Dezvoltarea spatiala policentrica
si echilibrata a ariilor cu functiuni metropolitane (Bucuresti si Timisoara,
apoi Constanta si Iasi) si pregatirea accesului la categoria de metropole a 4
municipii cu peste 300 mii locuitori (Brasov, Cluj-Napoca, Craiova si sistemul
urban Galati-Braila);
·
Realizarea efectiva a centurilor
verzi-galbene din jurul oraselor de rangul I; atingerea unui indicator de
spatiu verde de 26 metri patrati pe locuitor pentru orasele de rangul I si II;
·
Atingerea unei valori medii pe
tara a indicelui suprafetei locuibile de 15 metri patrati pe locuitor;
·
Reducerea la 40% a proportiei
locuintelor incalzite cu sobe cu combustibil solid prin inlocuirea
instalatiilor si introducerea unor sisteme moderne de incalzire;
·
Realizarea de spatii publice de
calitate in toate zonele principale ale oraselor;
·
Rezolvarea problemei parcajelor
pentru orasele de rangul I, inclusiv Municipiul Bucuresti; dezvoltarea
traseelor functionale pietonale si pentru biciclisti in orasele de rangul I si
II;
·
Obtinerea unei mixitati
functionale si sociale optime a localitatilor pentru a evita enclavizarea
socio-economica;
·
Continuarea si amplificarea
programelor de colaborare transfrontaliera, transnationala si interregionala
pentru a asigura indeplinirea obiectivelor de coeziune teritoriala a Uniunii
Europene si a imbunatati conectivitatea si interactiunea cu spatiile invecinate.
Orizont 2030. Obiectiv national: Structurarea si dezvoltarea retelei
extinse de localitati urbane si rurale ca premisa pentru afirmarea regiunilor
Romaniei ca entitati dinamice, atragatoare si competitive si pentru racordarea
lor deplina la spatiul european.
In acest sens se prevad ca tinte orientative:
·
Cresterea nivelului de urbanizare
pana la 70% prin atingerea indicatorilor care sa permita includerea a circa 650
de localitati rurale in categoria de orase si prin aplicarea generalizata a
instrumentelor de dezvoltare urbana integrata;
·
Realizarea principalelor elemente
ale tramei nationale de interconectare functionala a regiunilor Romaniei
(inclusiv prin coridoarele transcarpatice) ca armatura a dezvoltarii lor
durabile si a racordarii lor la sistemul european;
·
Folosirea politicilor si
instrumentelor de amenajare a teritoriului pentru refacerea fondului forestier,
renaturarea luncii Dunarii, re-crearea bazinelor naturale de retentie a apelor
si reabilitarea zonei de litoral;
·
Realizarea centurilor
verzi-galbene in jurul oraselor de rangul II; atingerea unui indicator de
spatiu verde de 35 metri patrati pe locuitor pentru orasele de rangul I si II;
·
Incheierea programului de stramutare
a locuintelor aflate in zone de risc la hazardurile naturale sau antropice;
·
Atingerea unei valori medii pe
tara a indicelui suprafetei locuibile de 17 metri patrati pe locuitor.
4.2. Cadastrul Romaniei
Cadastrul general reprezinta singurul sistem unitar si obligatoriu de
evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea,
descrierea si inregistrarea in documentele cadastrale a imobilelor de pe intreg
teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de proprietar, in vederea
inscrierii acestora in cartea funciara.
Spre deosebire de marea majoritate a statelor membre ale UE, Romania nu
dispune inca de un cadastru general continand date esentiale complete pentru
intregul teritoriu al tarii privind delimitarea unitatilor teritorial-administrative,
a proprietatilor, a suprafetelor cu destinatie economica (inclusiv
imobiliar-edilitare), imobilelor, ecosistemelor terestre si acvatice (inclusiv
arealele protejate), siturilor cu valoare istorica (inclusiv cele arheologice)
sau cele facand parte din patrimoniul cultural.
Pe teritoriul actual al Romaniei, un sistem de publicitate imobiliara
(„Cartea Funduara”), pentru evidenta tehnica si fiscala a terenurilor, a
functionat inca din secolul XIX in provinciile aflate atunci in componenta
Imperiului Austro-Ungar (Transilvania, Banat si Bucovina). Dupa Marea Unire din
1918, legislatia corespunzatoare privind organizarea cadastrului funciar si
introducerea cartii funciare pe intreg teritoriul national a fost promulgata
abia in anul 1933 si apoi modificata in 1938. Instalarea regimului comunist
(1948-1989) a intrerupt procesul de aplicare a acestei legi, preocuparile in
materie limitandu-se doar la evidenta funciara a terenurilor pe categorii de
folosinta si detinatori, dar fara efect juridic prin publicitate imobiliara in
cartea funciara.
Pentru a raspunde noilor cerinte ale unei economii functionale de piata
si a realiza treptat alinierea la reglementarile juridice si practicile tarilor
din Uniunea Europeana, s-a infiintat Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
41/2004 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului si a publicitatii
imobiliare nr. 7/1996, aprobata prin Legea nr. 499/2004 Agentia Nationala de
Cadastru si Publicitate Imobiliara. Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate
Imobiliara are in subordine Centrul National de Geodezie, Cartografie,
Fotogrammetrie si Teledetectie iar la nivelul fiecarui judet si in municipiul
Bucuresti oficiile de cadastru si publicitate imobiliara.
Dezbaterile pe marginea proiectului prezentei Strategii la nivel
national si mai ales cele desfasurate in cele 8 regiuni de dezvoltare ale
Romaniei, precum si numeroasele semnalari primite din partea specialistilor si
a formatiunilor interesate ale societatii civile au scos in evidenta necesitatea
intensificarii actiunilor concrete pentru a urgenta realizarea Cadastrului
General prin esalonarea realista a lucrarilor complexe ce se cer executate.
Caracterul prioritar al acestei actiuni este subliniat de numarul mare
de litigii de proprietate (multe dintre acestea legate de ambiguitati de
delimitare) aflate pe rolul instantelor judecatoresti si de necesitatile
imediate privind efectuarea corecta a platilor directe catre producatorii
agricoli.
In mod deosebit se impune folosirea sistemului cadastral pentru
delimitarea perimetrelor de interes special din punct de vedere ecologic,
istoric si cultural in vederea protejarii efective a acestora fata de
agresiunea speculatorilor si dezvoltatorilor imobiliari, precum si fata de
deturnarea lor in alte scopuri (elemente de infrastructura, parcuri
industriale, acumulari de apa etc.).
Se estimeaza ca finalizarea cadastrului general la nivel national pe
baza planului cadastral index va putea avea loc estimativ in jurul anului 2020,
avand ca rezultat:
·
Asigurarea unei baze reale in
vederea garantarii dreptului de proprietate;
·
Sustinerea dezvoltarii pietei
imobiliare si a creditului ipotecar;
·
Stabilirea unei baze reale de
impozitare;
·
Asigurarea transparentei si a
accesului la informatia publica.
In acest scop se va adopta si implementa un plan de actiune pentru
realizarea pe etape a urmatoarelor obiective
specifice:
Orizont 2013. Obiectiv national: Modernizarea cadrului legal,
consolidarea capacitatii institutionale si efectuarea lucrarilor preliminare in
vederea introducerii cadastrului general.
·
Modificarea cadrului legal;
dezvoltarea de manuale operationale (regulamente etc.) urmare a derularii unui
proiect pilot de introducere a cadastrului general intr-o comuna (2007-2008);
·
Consolidarea capacitatii
institutionale a tuturor celor care vor fi implicati in procesul de introducere
a cadastrului general; programe de instruire (2007-2012);
·
Extinderea la nivel national a
sistemului informatic existent (2007-2008) si modernizarea acestuia
(2007-2010);
·
Conversia in format digital a
cartilor funciare (11 milioane) si a documentatiilor cartografice existente (4
milioane) – (2007-2010);
·
Aerofotografierea si realizarea
ortofotoplanurilor digitale pentru 24 orase resedinta de judet scara 1:1.000 si
pentru municipiul Bucuresti si zonele limitrofe scara 1:500;
·
Introducerea cadastrului general
in aproximativ 10 judete (2009-2012);
·
Aerofotografierea si realizarea
ortofotoplanurilor digitale scara 1:5.000 – refacerea ortofotoplanului pentru
intreaga tara (o data la 5 ani), utilizabil si pentru LPIS;
·
Campanii de constientizare a
populatiei referitor la procesul de introducere a cadastrului general
(2009-2012);
·
Achizitionarea/amenajarea de spatii
adecvate de birouri (20) atat la nivel central cat si la nivel local
(2007-2012).
Orizont 2020. Obiectiv national: Finalizarea, in linii generale, a
cadastrului general al Romaniei si asigurarea transparentei si accesibilitatii
sistemului.
·
Realizarea cadastrului general si
a bazei de date cadastrale reale, inclusiv deschiderea cartilor funciare pentru
100% din suprafata teritoriului national;
·
Realizarea sistemului
informational geografic al fondului imobiliar-edilitar pentru municipiile si
orasele tarii precum si pentru localitatile resedinte de comune; al fondului
apelor de suprafata (cadastrul apelor) privind conditiile naturale, lucrarile
de stapanire si folosire a apelor precum si cele pentru protectia calitatii
apei; al fondului forestier (cadastrul forestier) pentru inventarierea si
evidenta terenurilor cu vegetatie forestiera in scopul exploatarii rationale si
consolidarii padurilor si ecosistemelor asociate fondului forestier;
·
Finalizarea realizarii sistemului
informational geografic al fondului cailor de comunicatie terestre (cadastrul
drumurilor publice judetene si comunale, cadastrul cailor ferate secundare) si
a delimitarii cadastrale a perimetrelor de interes special din punct de vedere
ecologic, istoric si cultural.
·
Mentenanta (intretinerea,
actualizarea) continua a cadastrului general si a sistemelor informationale
geografice specifice domeniilor de activitate (cadastre de specialitate) ca
sisteme deschise pentru a evita perimarea informatiilor din bazele de date.
Orizont 2030. Obiectiv national: Asigurarea compatibilitatii si
interoperativitatii depline a sistemului cadastral din Romania cu standardele
de fiabilitate si siguranta a datelor din celelalte state ale UE.
·
Finalizarea realizarii cadastrului
general pentru intreaga suprafata a tarii;
·
Realizarea sistemului
informational geografic al fondului imobiliar-edilitar pentru restul localitatlor
rurale apartinatoare comunelor;
·
Realizarea sistemului informatic
al cadastrului si publicitatii imobiliare la nivelul tuturor unitatilor
administrativ-teritoriale, al judetelor si al intregii tari si asigurarea
accesului controlat la acest sistem pentru toti utilizatorii potentiali.
5. Dimensiunea culturala a dezvoltarii durabile
Pastrarea patrimoniului cultural, creatiei contemporane si diversitatii
culturale ca premisa a coeziunii si solidaritatii europene este mentionata in
mod expres in Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE si se regaseste in
principalele documente politice ale Uniunii Europene, inclusiv in Tratatul de
la Lisabona, precum si intr-o serie de conventii multilaterale adoptate sub
egida UNESCO sau a Consiliului Europei. Importanta dimensiunii culturale la
nivelul Uniunii Europene este evidentiata de faptul ca in domeniul creatiei si
serviciilor culturale lucreaza aproximativ 6 milioane de cetateni europeni,
reprezentand 3,1% din totalul locurilor de munca in UE.
Tema protectiei si valorificarii bunurilor culturale (imobile, mobile
si imateriale, peisajele culturale) revine frecvent in dezbaterile
Parlamentului European, generand initiative importante cum ar fi introducerea
unei sigle a patrimoniului european, masuri suplimentare pentru protectia
proprietatii intelectuale, inclusiv pentru creatiile online, realizarea unui
echilibru rational intre libertatea de acces si combaterea pirateriei digitale,
promovarea unui cadru fiscal favorabil industriilor culturale. Se subliniaza,
de asemenea, valoarea intrinseca si perena a diversitatii si creativitatii
culturale si se recomanda prudenta in aplicarea mecanica a logicii strict
economice la domeniul cultural.
Dezvoltarea durabila ca obiectiv strategic fundamental presupune incetatenirea
unor practici si instrumente libere si diverse de acces la educatie si
cunoastere, la tezaurul cultural al propriei natiuni si al umanitatii in
ansamblu, la toate resursele care pot dezvolta creativitatea si spiritul
novator. Este vorba de asigurarea sansei pentru toti indivizii de a deveni
producatori de cultura, depasind astfel statutul de simpli consumatori de
divertisment.
In esenta, principiile dezvoltarii durabile se aplica in egala masura
patrimoniului cultural ca si capitalului natural, fiind vorba de resurse
mostenite de care trebuie sa beneficieze si generatiile urmatoare. Intrucat
avem de-a face cu resurse neregenerabile, eventuala lor irosire, din ignoranta
sau neglijenta, devine astfel irecuperabila si ireversibila.
·
Orizont 2013. Obiectiv
national: Crearea si mentinerea unui cadru legislativ si institutional coerent,
congruent cu reglementarile si practicile existente in cadrul UE; implementarea
primei faze a planurilor de masuri pentru inventarierea, protejarea si
valorificarea patrimoniului cultural national si racordarea lui deplina la
spatiul european si universal al valorilor culturale; cresterea accesului
tuturor categoriilor de populatie, din toate zonele si mediile sociale, la
informatie si cultura si imbunatatirea statutului social si economic al
creatorului si artistului.
Activitatile privind patrimoniul cultural national sunt in prezent
reglementate de un numar de 43 de acte normative (legi, inclusiv cele pentru
ratificarea unor conventii europene sau internationale in materie, ordonante
sau hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrului Culturii si Cultelor) si se
realizeaza, sub coordonarea Ministerului de resort, de catre ministerele de
linie si agentiile relevante, autoritatile publice locale, serviciile
deconcentrate sau subordonate MCC (institute de cercetare, muzee, institutii de
arta, centre de cultura), in colaborare
cu asociatii profesionale, organizatiile neguvernamentale si universitati.
La 18 aprilie 2008 s-a infiintat, printr-o Decizie a Presedintelui
Romaniei, Comisia Prezidentiala pentru Patrimoniul construit, situri istorice
si naturale, cu caracter pluridisciplinar, care urmeaza sa prezinte in termen
de 6 luni un raport referitor la situatia actuala, sa elaboreze o strategie pe
termen mediu si lung privitoare la modalitatile de protejare si promovare a
patrimoniului cultural, sa identifice masuri eficiente la nivel institutional
pentru o mai buna coordonare si implementare a politicilor prioritare, sa
elaboreze un Ghid al patrimoniului construit, siturilor istorice si naturale.
In acest fel se urmareste generarea unei abordari coerente la nivel national in
acord cu reglementarile europene in domeniu.
Proiectul de Strategie in domeniul Patrimoniului Cultural National
2008-2013, elaborat in februarie 2008, defineste patrimoniul national ca un
ansamblu de resurse mostenite, identificate ca atare indiferent de regimul de
proprietate, care reprezinta marturia si expresia valorilor, credintelor,
cunostintelor si traditiilor aflate in continua evolutie si cuprinde toate
elementele rezultate din interactiunea dintre factorii umani si naturali de-a
lungul timpului. Strategia evoca drepturile culturale de baza, asa cum sunt
fundamentate la nivelul Uniunii Europene, si stabileste ca principii generale:
participarea cetatenilor, imbunatatirea administratiei in sectorul
patrimoniului cultural, dezvoltarea resurselor culturale si folosirea durabila
a resurselor patrimoniului.
Prioritatile generale identificate in aceasta Strategie sunt:
realizarea inventarului si a codului patrimoniului cultural national precum si
a unui sistem informational operativ si eficient care sa conecteze, in conditii
de transparenta, autoritatile centrale si locale, institutiile specializate si
formatiunile societatii civile cu atributii sau interese in domeniu.
(a) in
domeniul conservarii si valorificarii patrimoniului
cultural national obiectivele stabilite se concentreaza pe urmatoarele
domenii de interventie:
(i)
Patrimoniul imobil (monumente arheologice si
arhitecturale incluzand cetati, curti domnesti, biserici fortificate, castele,
conace, palate, cule, cladiri civile urbane, biserici din lemn, muzee
etnografice in aer liber, biserici rupestre, biserici si ansambluri
manastiresti, arhitectura industriala, monumente de arhitectura populara, precum
si complexe paleolitice, neolitice si eneolitice, asezari si necropole din
epoca bronzului, fortificatii si asezari din prima epoca a fierului,
fortificatii dacice, orase antice, edificii, monumente medievale, rezervatii
arheologice):
·
Mentinerea unui cadru legislativ coerent prin
eliminarea excesului de reglementare si corelarea cu obiectivele planificarii
spatiale, stabilizarea legislatiei secundare si descentralizarea mecanismelor
de avizare cu implicarea specialistilor calificati in domeniul protejarii si
restaurarii monumentelor;
·
Stabilirea prioritatilor si esalonarea
multi-anuala a finantarii in privinta lucrarilor de restaurare, punere in
valoare si revitalizarea monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice, cu
accent pe cele care prezinta posibilitati rapide de atragere a publicului si de
amortizare a cheltuielilor;
·
Dezvoltarea unor planuri integrate de
protejare a patrimoniului cultural si natural cu participarea directa a
specialistilor din domeniile planificarii teritoriului, urbanismului,
conservarii si restaurarii monumentelor, industriei turismului, arhitectilor
peisagisti, ecologilor, sociologilor etc.; descentralizarea deciziei in
domeniul punerii in valoare a bunurilor culturale imobile;
·
Asigurarea unui mecanism pentru dezvoltarea
durabila a zonelor protejate pe baza conservarii integrate a patrimoniului
cultural imobil;
·
Acordarea unei prioritati majore formarii
profesionale a specialistilor in toate profesiile necesare, de la cele de
cercetare si evidenta pana la cele de intretinere fizica a monumentelor
restaurate si revitalizate prin revizuirea sistemului de formare
post-universitara, stagii in strainatate si perfectionare continua;
·
Responsabilizarea si constientizarea unor
paliere sociale diverse asupra rolului patrimoniului cultural imobil in
pastrarea identitatii nationale si locale si in realizarea coeziunii sociale;
·
Mentinerea monumentelor inscrise in lista
patrimoniului mondial intr-un stadiu optim de conservare prin masuri de
consolidare in cazul riscului unor degradari iminente, retrasarea retelei de
artere de circulatie si acces cu salvgardarea peisajului autentic, amplasarea
facilitatilor turistice astfel incat sa nu impieteze asupra integritatii
monumentelor si zonelor de protectie, realizarea de masuri promotionale;
·
Dezvoltarea unor programe comune cu parteneri
din UE si alte state pentru protejarea patrimoniului cultural imobil si a
peisajelor, mai ales in zonele de granita, inclusiv la nivelul autoritatilor
locale in cadrul euroregiunilor; utilizarea experientei si lectiilor invatate
din programele ”Sibiu – capitala culturala a Europei” (2007) si „Programul
Regional pentru Patrimoniul Cultural si Natural din Sud-estul Europei 2003-2008
(RPSEE)”;
·
Revizuirea unor prevederi ale legislatiei
financiare pentru a stimula utilizarea unor surse suplimentare de finantare in
vederea protejarii monumentelor istorice si cresterii independentei fata de
subventiile bugetare;
·
Completarea inventarului de patrimoniu imobil
prin identificarea valorilor culturale neclasate, corectarea erorilor si
includerea de noi categorii de situri protejate (industriale, balneare,
constructii din secolul XX etc.).
(ii) Patrimoniul mobil (muzee,
arhive, colectii cu specific de arta, arheologie si istorie, stiinta si
istorie, etnografie si antropologie, specializate):
·
Perfectionarea cadrului legislativ si
normativ in materie;
·
Asigurarea accesului larg al publicului la
muzee si colectii prin actiuni promotionale adecvate si anuntarea planurilor
expozitionale cu cel putin doi ani inainte;
·
Introducerea unor module speciale la nivel
universitar si post-universitar pentru pregatirea si formarea continua a
specialistilor muzeografi si in management si marketing cultural;
·
Mentinerea in stare optima a exponatelor si
stabilirea unor programe clare, cu ordine de prioritati, pentru lucrarile
necesare de intretinere si restaurare;
·
Diversificarea sferei de activitati a
asezamintelor muzeale pentru a prelua unele dintre atributiile unui centru
cultural in calitate de mediator cultural si furnizor de servicii culturale;
·
Dezvoltarea substantiala a schimburilor de
expozitii cu muzeele din tarile Uniunii Europene si din alte state si
efectuarea unor proiecte comune de cercetare;
·
Includerea muzeelor si colectiilor in
ansambluri culturale care sa constituie poli de atractie pentru vizitatori si
dezvoltarea infrastructurii aferente;
·
Adoptarea unor masuri suplimentare pentru
asigurarea integritatii si securitatii fizice a bunurilor culturale muzeale
impotriva furtului, distrugerii sau deteriorarii si altor factori de risc
naturali sau antropici.
(iii) Patrimoniul imaterial si etnografic (traditii si expresii orale avand limba drept vector principal, artele
vizuale si ale spectacolului, practici sociale, ritualuri si evenimente
festive, datini, cunostinte si practici legate de natura si univers, artizanat
traditional):
·
Identificarea, documentarea, cercetarea,
inventarierea si actualizarea permanenta a diverselor elemente ale
patrimoniului imaterial cu participarea specialistilor, comunitatilor si organizatiilor
societatii civile;
·
Prezervarea, promovarea si punerea in valoare
a patrimoniului prin programe la nivel national si regional si sustinerea din
resurse publice a proiectelor si initiativelor in acest domeniu;
·
Transmiterea in forme autentice a
continuturilor specifice prin sistemul de educatie formala si informala si prin
mijloacele de informare in masa;
·
Implementarea unor programe speciale de
formare a artizanilor si creatorilor populari in vederea insusirii tehnicilor,
materialelor si formelor de expresie traditionale pentru prezervarea
autenticitatii si stimularea creativitatii si inovarii; stabilirea procedurilor
de acreditare sau autorizare a formatorilor si de emitere a certificatelor de
calificare;
·
Asigurarea protectiei legale a proprietatii
intelectuale a comunitatilor asupra formelor de expresie traditionale create
inlauntrul lor si care le exprima identitatea spirituala, precum si a
artizanilor si creatorilor populari;
·
Proiectarea unei retele multifunctionale la
nivel national si local (muzee etnografice, scoli populare de arta, ansambluri
folclorice, asociatii voluntare) care sa potenteze capacitatile creative si
initiativele de valorizare si reinsertie a patrimoniului imaterial in
coordonatele vietii comunitare.
(b)
In domeniul creatiei contemporane si diversitatii culturale Planul National
Unic de Dezvoltare 2007-2013, sectiunea Cultura, Culte, Cinematografie,
stabileste o serie de obiective strategice si directii de actiune:
(i)
Artele spectacolului:
·
Diversificarea tipurilor de oferta si a
formelor de expresie artistica, inclusiv prin sustinerea proiectelor care
vizeaza organizarea de turnee si micro-stagiuni in zonele unde nu exista
colective artistice permanente, organizarea de festivaluri, gale, concursuri de
creatie si de interpretare la nivel national, regional si local;
·
Consolidarea si diversificarea structurilor
institutionale prin continuarea descentralizarii administrative si financiare,
dezvoltarea infrastructurii institutiilor de spectacol si dotarea lor cu
echipamente moderne;
·
Asigurarea adresabilitatii ofertei si,
implicit, cresterea audientelor; cultivarea trasaturilor distinctive ale
artelor spectacolului din diferite zone si comunitati;
·
Stimularea creatiei si promovarea artelor
interpretative; sustinerea mobilitatii profesionale si a circulatiei
artistilor;
·
Stimularea comunicarii inter-culturale prin
organizarea schimburilor de turnee artistice si sprijinirea participarii
artistilor romani la evenimente internationale.
(ii)
Lectura publica si biblioteci:
·
Actualizarea si completarea colectiilor de
biblioteca; modernizarea incintelor si a serviciilor oferite;
·
Redefinirea rostului bibliotecilor publice
prin conectarea lor la societatea informatica si tehnologica, asumarea rolului
de „mediateca” prin imbogatirea colectiilor oferite cu noi tipuri de materiale
in format video, electronic si multimedia;
·
Imbunatatirea calitatii prestatiei
bibliotecarilor si a capacitatii lor de a initia programe culturale complexe,
inclusiv pentru prezervarea memoriei colective a comunitatilor locale.
(iii)
Artele vizuale (sculptura, pictura, gravura, litografia, arta monumentala,
scenografia, tapiseria, ceramica, plastica sticlei si a metalului, desen,
design, alte forme de arta aplicata, arta fotografica si procedeele asimilate):
·
Stimularea potentialului creativ prin
consultarea si implicarea directa a artistilor in elaborarea politicilor si
reglementarilor care privesc activitatea acestora;
·
Protectia drepturilor de autor si sprijinirea
organizarii de asociatii profesionale sau sindicale ale liber-profesionistilor
pentru asigurarea securitatii lor sociale, sigurantei muncii si ocuparii;
·
Sporirea interesului publicului pentru artele
vizuale prin cresterea numarului si diversificarea functionalitatilor spatiilor
de expunere, sprijinirea formarii pietei specifice si desfasurarea unor
programe de „educatie pentru arta” in cadrul invatamantului formal si informal.
(iv)
Industriile culturale:
·
Cresterea rentabilitatii si competitivitatii
industriilor culturale romanesti pe piata UE si internationala prin sustinerea
intreprinderilor mici si mijlocii in domeniu, revizuirea mecanismelor de
acordare a ajutoarelor de stat, identificarea si utilizarea unor surse
suplimentare de finantare, inclusiv prin incurajarea parteneriatelor
public-privat;
·
Imbunatatirea statutului social si economic
al creatorului si artistului;
·
Promovarea unor mecanisme eficace de
protejare a proprietatii intelectuale, inclusiv prin sisteme de marcare a
operelor produse, atat in formate clasice cat si in forme digitale sau
virtuale, combaterea pirateriei si contrafacerilor;
·
Facilitarea accesului la produsele culturale,
inclusiv prin comenzi si achizitii din fonduri publice.
(v)
Asezaminte culturale (case de cultura, universitati populare, scoli populare de arte si
meserii, camine culturale, centre de cultura, formatii artistice si ansambluri
profesioniste, centre zonale pentru educatia adultilor, Centrul National pentru
Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale si filialele sale judetene):
·
Asigurarea coerentei sistemului la nivelul
fiecarei comunitati prin fructificarea sinergiilor intre actorii locali si
evitarea paralelismelor; cresterea responsabilitatii autoritatilor locale
pentru buna functionare a asezamintelor;
·
Reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii asezamintelor,
dotarea lor cu echipament modern;
·
Redefinirea si completarea functiilor
traditionale ale asezamintelor; crearea unor centre de resurse si asistenta
pentru elaborarea de programe si proiecte si accesarea unor surse suplimentare
de finantare.
Orizonturi 2020 si 2030.
Stabilirea obiectivelor nationale pentru aceste orizonturi de timp nu
apare posibila intrucat documentele si studiile elaborate pana in prezent nu
permit identificarea unor prioritati de perspectiva in domeniu.
6. Capacitatea
administrativa si calitatea serviciilor publice; dezvoltarea durabila ca masura
a eficientei guvernarii si a calitatii politicilor publice
Inca de la inceputul procesului de tranzitie la democratia pluralista
si economia de piata functionala a devenit evident in Romania, ca si in
celelalte tari post-comuniste, ca imbunatatirea radicala a calitatii guvernarii
prin cresterea eficientei, credibilitatii si transparentei este esentiala
pentru succesul ansamblului de reforme in viata politica, economica si sociala
si pentru cladirea increderii cetatenilor in administratia publica.
Cerintele privind dezvoltarea capacitatii administrative sunt
subliniate in orientarile strategice ale Uniunii Europene privind coeziunea, in
Strategia de la Lisabona revizuita si in Strategia pentru Dezvoltare Durabila
reinnoita a UE din 2006.
Importanta acordata acestor aspecte in Romania a crescut treptat in
perioada 1992-2001, cu asistenta din partea programului PHARE al UE, insa
progresele au fost inegale si s-au dovedit insuficiente fata de complexitatea
cerintelor de modernizare si eficientizare a administratiei publice. O
strategie nationala in domeniul reformei administratiei publice a fost adoptata
abia in 2001 si actualizata in 2004 in scopul accelerarii schimbarilor necesare
in perioada de pre-aderare la UE. Pentru schimbarea fundamentala a legaturii
dintre functiile politice si cele administrative din administratia publica si
tinand seama de calitatea scazuta a serviciilor publice oferite, de motivarea
insuficienta a functionarilor publici, de manifestarile de coruptie in sistem
si de imaginea nefavorabila in fata opiniei publice, obiectivele pe termen
mediu au vizat:
·
Stabilirea procedurilor de
recrutare, gestiune si formare a functionarilor publici prin norme si reguli
care pot fi puse efectiv in aplicare;
·
Reforma sistemului de salarizare
in sensul omogenizarii si tratarii echitabile a tuturor categoriilor de
functionari publici;
·
Ameliorarea imaginii
administratiei publice prin cresterea transparentei actului administrativ si
luarea unor masuri anticoruptie ferme, vizibile pentru opinia publica.
Actiunile ulterioare s-au concentrat pe adoptarea, in 2006, a unui
pachet legislativ pentru aplicarea reformelor in administratie si crearea
cadrului institutional necesar in contextul descentralizarii si deconcentrarii.
Au fost infiintate, inca din 1999, Agentia Nationala a Functionarilor Publici
pentru gestionarea functiei publice si Institutul National de Administratie
pentru formarea initiala si continua a functionarilor publici si a celor
contractuali din administratia publica. Programul Operational „Dezvoltarea
Capacitatii Administrative 2007-2013”, aprobat de Comisia Europeana in
noiembrie 2007, prevede un ansamblu de masuri menite sa determine o
imbunatatire substantiala a eficientei, trasparentei si responsabilitatii
actului administrativ la toate nivelurile.
Orizont 2013. Obiectiv national: Crearea unei administratii publice mai
eficiente si capabile sa genereze politici publice adecvate si sa le gestioneze
in mod eficace in scopul implementarii principiilor dezvoltarii durabile.
Strategiile nationale si reglementarile legale in domeniu vizeaza
indeplinirea urmatoarelor obiective
specifice pentru aceasta perioada de referinta:
(i) Cresterea capacitatii
administratiei publice prin realizarea unor imbunatatiri de structura si proces
in managementul ciclului de politici publice
Masurile avute in vedere pornesc de la constatarea persistentei unor
slabiciuni in sistemul administratiei centrale si locale in privinta abilitatii
de a gestiona procesul de planificare, formulare, implementare si evaluare a
politicilor publice, precum si in privinta capacitatii de definire clara a
obiectivelor si de coordonare a actiunilor inter-sectoriale, ceea ce duce la
niveluri scazute de eficienta in furnizarea de servicii publice. Se ia in
consideratie faptul ca, desi s-a format o anumita expertiza in planificare si
management, mecanismele de evaluare si feedback sunt inca foarte slabe. Se
urmareste in acest cadru si depasirea deficientelor existente in evaluarea
impactului programelor sau proiectelor propuse spre implementare asupra
mediului inconjurator.
Grupurile tinta vizate in cadrul acestui obiectiv sunt ministerele,
agentiile aflate in subordinea guvernului sau ministerelor, autoritatile publice
locale si structurile lor asociative, organizatiile neguvernamentale relevante,
institutiile de invatamant superior si cercetare, avand urmatoarele domenii de
interventie:
·
Imbunatatirea procesului de luare
a deciziilor la nivel politico-administrativ prin: perfectionarea
instrumentelor si metodologiilor stabilite si eficientizarea cadrului
institutional specific orientarii catre politici publice, inclusiv planificarea
strategica si bugetarea pe programe, care sa duca la o operativitate sporita si
la reducerea costurilor in administratia publica; insusirea si aplicarea celor
mai bune practici existente in alte tari ale UE; instruirea specialistilor
implicati in procesul de formulare a politicilor publice; implementarea unor
programe de instruire in domeniul planificarii strategice pentru personalul de
conducere din administratie, inclusiv programe de formare a formatorilor;
dezvoltarea de mecanisme pentru promovarea si implementarea initiativelor de
parteneriat la toate nivelurile pentru a asigura implicarea factorilor
interesati in formularea politicilor publice;
·
Cresterea responsabilizarii
administratiei publice prin: dezvoltarea de metodologii si instrumente pentru
imbunatatirea sistemelor si procedurilor de masurare a performantelor si de
raportare, inclusiv a mecanismelor de feedback, luandu-se in consideratie
opinia societatii civile si a cetatenilor; cursuri de pregatire pentru
imbunatatirea calitatii si frecventei raportarii performantelor catre
beneficiarii directi ai serviciilor publice si catre grupurile de cetateni;
insusirea de tehnici pentru masurarea performantelor si raportare prin
indicatori si proceduri de monitorizare si evaluare; dezvoltarea unei baze de
date la nivel national pentru colectarea, raportarea, analiza si publicarea
datelor statistice relevante cu privire la performantele administratiei publice
locale; elaborarea metodologiilor si cadrului institutional pentru extinderea
evaluarii de politici si programe la nivelul administratiei centrale si locale;
·
Imbunatatirea eficientei organizationale
vizand introducerea unei noi culturi administrative in ansamblul structurilor
administratiei publice dar concentrandu-se in mod prioritar asupra sectoarelor
de sanatate, educatie si asistenta sociala, prin: revizuirea structurilor
existente si implementarea unor instrumente moderne de management in fiecare
sector, stabilirea si operationalizarea unor structuri noi; introducerea unor
proceduri de evaluare a managementului calitatii actului administrativ;
implementarea unui sistem de management al performantelor resurselor umane;
dezvoltarea functiei de management in cadrul instruirii personalului din
administratia publica; instituirea unor programe post-universitare de formare
manageriala a personalului cu functii de conducere; introducerea unor module de
pregatire in domenii ca achizitiile publice, dezvoltarea de proiecte, limbi
straine, licitarea si managementul proiectelor etc.
Prin implementarea acestor masuri se va asigura elaborarea, pana in
2015, a 19 ghiduri, metodologii sau proceduri de lucru (fata de 3 in 2007),
efectuarea, pana in 2015 a circa 380 mii zile de instruire pentru personalul
administrativ la toate nivelurile (fata de 1.000 in 2006) si certificarea
competentelor unui numar de 75.000 de persoane, reducerea in 2012 a sarcinilor administrative
cu 20% fata de anul 2007, operationalizarea pana in 2015 a 287 de structuri nou
create sau reorganizate.
(ii) Imbunatatirea calitatii
si eficientei furnizarii serviciilor publice, cu accent pe procesul de
descentralizare
Actiunile stabilite urmaresc remedierea deficientelor semnalate in
privinta definirii neclare a responsabilitatilor intre diverse institutii si
niveluri ale administratiei, transferului incomplet al puterii de decizie si
mijloacelor financiare catre unitatile si serviciile descentralizate, calitatii
si promptitudinii in furnizarea serviciilor publice. Se va asigura aducerea
deciziilor de implementare mai aproape de cetatean si imbunatatirea timpului de
raspuns, introducerea unor instrumente de masurare a performantelor din punctul
de vedere al costurilor si calitatii serviciilor furnizate catre cetateni. In
acest scop, principalele domenii de interventie sunt:
·
Sprijin pentru procesul de
descentralizare prin: training si asistenta tehnica pentru structurile
implicate in planificarea si coordonarea procesului de descentralizare;
elaborarea unor proceduri de cooperare intre administratia centrala si locala
si intre autoritatile locale si unitatile de sanatate, educatie si asistenta
sociala descentralizate; training pentru functionarii publici din administratia
locala si pentru managerii noilor servicii descentralizate; evaluarea fazelor
pilot ale procesului de descentralizare a serviciilor publice si implementarea
recomandarilor rezultate din analize; optimizarea structurilor pentru noile
servicii descentralizate; elaborarea de studii si strategii in sprijinul
initiativelor de descentralizare;
·
Imbunatatirea calitatii si
eficientei furnizarii serviciilor publice prin: abordarea complexitatii
proceselor si reglementarilor din perspectiva cetatenilor si a mediului de
afaceri in vederea simplificarii si reducerii sarcinilor administrative;
monitorizarea si reducerea timpului de furnizare a serviciilor cu reducerea
corespunzatoare a costurilor; introducerea unui sistem de evaluare a calitatii
serviciilor care sa includa obiective masurabile pentru serviciile destinate
cetatenilor; dezvoltarea, testarea si implementarea unor standarde de cost si
calitate a serviciilor publice; elaborarea de mecanisme, instrumente si
proceduri pentru imbunatatirea sistemului de colectare a taxelor, inclusiv
crearea unei interfete pentru bazele de date existente; implementarea
initiativelor de reducere a duratei de livrare a serviciilor publice (ghiseul
unic pentru cetateni, portaluri si alte servicii electronice, managementul
documentelor, folosirea regulii aprobarii tacite etc.); training in domeniul
evaluarii performantelor serviciilor publice; implementarea unor
documente-cadru pentru furnizarea de servicii publice (charters) cu stabilirea unor criterii de performanta clare
(egalitate de tratament, impartialitate, continuitate, regularitate,
transparenta, libertatea alegerii, amabilitate, promptitudine, consultare,
raportul cost/valoare); introducerea si mentinerea in functiune a sistemelor de
evaluare a performantei manageriale in raport cu mediul natural de tipul EMAS (Eco-management and Audit Scheme).
·
Dezvoltarea si promovarea
serviciilor publice disponibile prin mijloace electronice in vederea cresterii
transparentei si eficientei administratiei publice si a relatiilor cu cetatenii
si mediul de afaceri prin: implementarea alternativei electronice a serviciilor
publice, dezvoltarea resurselor umane in vederea exploatarii eficiente a noilor
solutii, dezvoltarea de instrumente si mecanisme de promovare a serviciilor
electronice in vederea utilizarii acestora de catre un numar cat mai mare de
institutii, operatori economici si cetateni.
Cel putin 50% din fondurile alocate pentru implementarea masurilor
stabilite in cadrul acestui obiectiv vor fi orientate spre cele trei sectoare
ale serviciilor publice identificate ca prioritare (sanatatea, invatamantul
preuniversitar si asistenta sociala). Se vor efectua, pana in 2015, revizuiri
structurale in toate cele 41 judete si intr-un numar de 100 municipalitati care
vor deveni astfel operationale in regim descentralizat, se vor elabora 25 de
ghiduri, studii si rapoarte de sprijinire a procesului de descentralizare, se
vor efectua circa 42.000 de zile de instruire pentru personalul din
administratia publica la toate nivelurile, se vor produce 250 de analize de
simplificare administrativa (fata de 7 pana in 2006), se vor introduce
standarde de calitate si cost in 3 sectoare prioritare din sistemul
administratiei, iar gradul de colectare a veniturilor proprii ale administratiei
publice locale va creste la 95% (fata de 84% in 2006).
Prin corelare cu alte strategii si programe operationale la nivel
national, se urmareste realizarea principiilor si obiectivelor dezvoltarii
durabile, inclusiv prin introducerea unor teme specifice pentru protectia
mediului si utilizarea rationala a resurselor naturale in fiecare dintre
modulele de pregatire si prin includerea elementelor de eco-eficienta in
criteriile de selectie a proiectelor si in efectuarea achizitiilor publice.
Orizont 2020. Obiectiv national: Definitivarea procesului de reforma in
administratia publica si reducerea substantiala a decalajelor fata de nivelul
mediu de performanta al administratiei centrale si locale si al serviciilor
publice din celelalte state membre ale UE; cresterea gradului de incredere si
satisfactie al cetatenilor in raporturile cu autoritatile administratiei
publice centrale si locale.
Intrucat procesul de consolidare a structurilor decizionale centrale si
a serviciilor publice recent descentralizate va continua si in aceasta
perioada, este necesara reevaluarea obiectivelor propuse dincolo de tintele
stabilite pentru anul 2015.
Orizont 2030. Obiectiv national: Apropierea semnificativa de nivelul
mediu al celorlalte state membre ale UE in privinta performantei administratiei
publice centrale si locale in furnizarea serviciilor publice.
7. Politica
externa si de securitate; orientari generale si contributii specifice ale
Romaniei la Politica Externa si de Securitate Comuna si Politica Europeana de Securitate
si Aparare ale UE in raport cu cerintele dezvoltarii durabile
Directiile prioritare de actiune ale politicii externe a Romaniei
urmaresc afirmarea si promovarea intereselor nationale, care au un caracter
peren si transpartinic, in contextul nevoii de adaptare continua la schimbarile
ce survin in sistemul relatiilor internationale, transformarii treptate a
profilului international al Romaniei si consecintelor situarii sale geografice
specifice ca stat aflat, in prezent, la
frontiera estica a UE si NATO.
Pentru masurarea viabilitatii obiectivelor generale si a performantei
efective a actiunii externe a Romaniei sunt definite drept criterii de succes urmatoarele elemente fundamentale:
·
Multidimensionalitatea
participarii Romaniei la procesul de construire a unei ordini globale bazate pe
respectarea dreptului international, valorilor democratice si principiilor
dezvoltarii durabile prin utilizarea corelata a instrumentelor politice si
economice atat formale (tratatele, institutiile internationale si regionale,
demersurile diplomatice) cat si informale (diplomatia publica, contactele bi-
si multilaterale directe, aliante ad-hoc functionale, retele sau parteneriate
public-privat);
·
Integrarea prioritatilor
dezvoltarii durabile (politice, de securitate, economice, sociale si de mediu)
prin asigurarea coerentei si complementaritatii in colaborarea dintre
institutiile statului precum si cu factorii extra-guvernamentali la nivel
national si prin reflectarea acestor prioritati in actiunile de politica externa;
·
Echilibrul intre interese si
valori prin sustinerea consecventa a principiilor democratice, ale statului de
drept si ale drepturilor omului intr-un mod congruent cu promovarea intereselor
economice si geo-strategice ale Romaniei.
In perspectiva urmatorului deceniu, politica externa a Romaniei se
articuleaza in jurul urmatoarelor obiective
si actiuni prioritare:
(a)
Crearea unui mediu de securitate previzibil si stabil pentru Romania,
conform interesului national, avand ca domenii
principale:
(i) Consolidarea locului
Romaniei in NATO prin:
·
Promovarea reformei NATO si a
extinderii sale catre statele din vecinatatea Romaniei;
·
Intarirea relatiilor NATO cu
statele partenere care au interese si valori convergente cu cele ale Aliantei;
·
Continuarea procesului de reforma,
profesionalizare si modernizare a fortelor armate ale Romaniei si asigurarea
interoperativitatii depline cu armatele tarilor aliate;
·
Respectarea angajamentelor asumate
de Romania pe teatrele de operatiuni ale NATO, in stransa colaborare politica
si operativa cu partenerii strategici si cu autoritatile nationale respective,
inclusiv in procesul de reconstructie post-conflict;
·
Contributii efective, pe plan
conceptual si practic, la solutionarea dosarelor delicate aflate pe agenda NATO
(controlul armamentelor si dezarmarea, inclusiv Tratatul CFE, scutul
anti-racheta, conflictele «inghetate» sau latente, securitatea energetica,
protectia infrastructurilor critice etc.);
·
Consolidarea dimensiunii
transatlantice a Aliantei.
(ii) Amplificarea contributiei Romaniei la adaptarea sistemului international de securitate la cerintele
impuse de globalizare prin:
·
Dezvoltarea unei capacitati civile
multi-functionale, cu elemente capabile a fi dislocate in misiuni pe diverse
teatre de operatiuni, si a unui corp de experti in domeniul reconstructiei
post-conflict;
·
Participarea la misiuni de
mentinere a pacii sub egida ONU, in functie de zona de interes si de resursele
disponibile, precum si la operatiuni de stabilizare post-conflict si de
gestionare a crizelor civile sau militare;
·
Amplificarea capacitatii de a
contribui la combaterea amenintarilor neconventionale la adresa securitatii
internationale, in special a riscurilor teroriste, inclusiv prin demersuri care
tintesc remedierea cauzelor fenomenului terorist.
(b) Contributia la
dezvoltarea durabila a Romaniei prin:
·
Integrarea informatiilor si
analizei economice in procesul de articulare a deciziilor de politica externa
in sensul atragerii de investitii straine, promovarii investitiilor romanesti
si optimizarii fluxurilor comerciale;
·
Sustinerea intereselor romanesti
pe plan economic si comercial, promovarea aplicarii principiilor dezvoltarii
durabile in dezbaterile interne privind orientarile si reglementarile
sectoriale in cadrul UE;
·
Participarea activa la elaborarea
pozitiilor UE si sustinerea acestor pozitii in cadrul forurilor mondiale
consacrate dezvoltarii durabile, precum si in negocierile din cadrul
Organizatiei Mondiale a Comertului;
·
Implicarea in elaborarea si
implementarea politicii energetice a UE si punerea in valoare a potentialului
Romaniei ca tara de trazit, producatoare si consumatoare de energie, paralel cu
actiunile proprii, in relatiile bilaterale, pentru asigurarea necesarului de
resurse energetice si alte materii prime din import.
(c) Conturarea si afirmarea profilului Romaniei
in Uniunea Europeana, avand ca domenii principale de
actiune:
(i) Implicarea
activa in cristalizarea pozitiilor
comune ale UE in domeniul politicii externe,
de securitate si aparare, si promovarea
in acest cadru a intereselor nationale specifice ale Romaniei prin:
·
Sustinerea reformei institutionale
a UE conform Tratatului de la Lisabona si a procesului de perfectionare a
instrumentelor Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC) si Politicii
Europene de Securitate si Aparare (PESA);
·
Promovarea extinderii in
continuare a UE si a respectarii angajamentelor asumate fata de tarile
candidate, precum si in relatiile cu statele partenere in cadrul Politicii
Europene de Vecinatate (ENP);
·
Derularea unei politici eficiente
de asistenta pentru dezvoltare, conforme cu orientarile generale ale UE si
ancorate in prioritatile de politica externa ale Romaniei;
·
Cultivarea si extinderea
parteneriatelor speciale, a mecanismelor de cooperare bilaterala si a
dialogului politic cu celelalte state membre ale UE;
·
Intensificarea, prin instrumente
specifice, a conlucrarii cu tarile din vecinatatea imediata a Romaniei, membre,
candidate sau partenere ale UE;
·
Incurajarea aprofundarii
raporturilor bilaterale si cooperarii multilaterale cu tarile din Spatiul
Economic European;
·
Cooperarea cu partenerii europeni
in combaterea criminalitatii transfrontaliere, migratiei ilegale si tuturor
formelor de trafic ilicit;
·
Elaborarea unei Strategii
Nationale in domeniul prevenirii conflictelor si a unui Plan de Actiune
aferent, in conformitate cu deciziile Consiliului European de la Goeteborg
(2001);
·
Infiintarea in Romania, si
consacrarea pe plan international, a unui Centru pentru Reconstructia
Post-conflict, cu programe de cercetare si instruire avansata axate pe
interfata dintre dezvoltarea durabila si cerintele securitatii internationale;
·
Valorificarea, in acord cu aliatii
si partenerii europeni, a potentialului Romaniei de promovare a cooperarii
regionale in zona Marii Negre, in Balcani si in bazinul Dunarii.
(ii) Consolidarea relatiei
transatlantice prin:
·
Sustinerea relatiei speciale intre
UE si SUA prin cultivarea unui dialog activ, intens si constructiv la toate
nivelurile, in forme adecvate, asupra tuturor temelor majore ale agendei
internationale, inclusiv sfidarile globalizarii si dezvoltarii durabile la
nivel mondial;
·
Amplificarea, in plan bilateral, a
parteneriatului strategic cu Statele Unite si a relatiei speciale cu Canada.
(iii) Participarea activa la
constituirea spatiului democratiei, stabilitatii, securitatii si prosperitatii
in vecinatatea Romaniei prin:
·
Sustinerea, in cadrul organismelor
comunitare, a demersurilor si eforturilor tarilor din Balcanii de Vest pentru parcurgerea procesului de Stabilizare si
Asociere si aderarea la UE; participarea la initiativele si misiunile UE in
zona; implicarea in proiectele regionale de anvergura, in special in domeniul
infrastructurilor de transport si energie; sprijinirea functionarii eficiente a
Zonei de Comert Liber in Europa de Sud-Est (CEFTA+);
·
Promovarea colaborarii
multilaterale in zona extinsa a Marii
Negre prin conectarea ei la procesele de integrare europeana, dezvoltarea
unor politici si instrumente specifice ale UE pentru aceasta zona si
valorificarea sinergiilor cu organismele inter-guvernamentale, precum si cu
initiativele si mecanismele informale de consultare existente pe plan regional;
·
Sprijinirea vocatiei europene si
atlantice a Republicii Moldova, atat in
mod direct cat si prin articularea unor politici coerente la nivelul UE,
pentru restabilirea suveranitatii sale asupra intregului teritoriu, conectarea
progresiva la spatiul economic, politic si juridic comunitar si edificarea unui
parteneriat bilateral solid, bazat pe asumarea comunitatii de cultura, limba si
traditii;
·
Amplificarea relatiilor cu Ucraina, in spiritul bunei vecinatati
si sustinerea aspiratiilor sale europene si euro-atlantice;
·
Dezvoltarea relatiilor bilaterale
cu Federatia Rusa si cresterea
gradului lor de functionalitate pe baze pragmatice; promovarea in spirit
constructiv a unei voci unitare a UE in raport cu Rusia;
·
Adancirea relatiilor bilaterale cu
tarile din Caucazul de Sud si
extinderea cooperarii multilaterale in plan regional;
·
Cresterea implicarii Romaniei in
tarile din Asia Centrala, in
concordanta cu obiectivele Strategiei UE pentru aceasta regiune.
(d) Promovarea si apararea
valorilor romanesti in lume, avand ca domenii
principale de actiune:
(i)
Protejarea si promovarea intereselor cetatenilor romani si
a romanilor de pretutindeni; mentinerea identitatii etnice si culturale
a romanilor din afara granitelor prin:
·
Continuarea demersurilor pentru
eliminarea obligativitatii vizelor pentru calatoriile cetatenilor romani in SUA
si desfiintarea sau simplificarea regimului de vize in relatiile cu Japonia,
Canada si alte state;
·
Incheierea actiunii pentru
eliminarea restrictiilor de acces al cetatenilor romani pe piata muncii in
toate tarile UE si Spatiului Economic European;
·
Finalizarea pregatirilor pentru
aderarea Romaniei la Spatiul Schengen in anul 2010;
·
Extinderea retelei de oficii
consulare in tarile in care numarul cetatenilor romani este in crestere,
largirea sferei de cuprindere si a standardelor de calitate ale serviciilor
consulare, formarea unui corp consular stabil si profesionist;
·
Sprijinirea comunitatilor
romanesti din strainatate pentru pastrarea identitatii lor lingvistice,
culturale si religioase prin finantarea unor cursuri de limba romana, istorie
si geografie a Romaniei, punerea in valoare a patrimoniului cultural romanesc,
sustinerea bisericilor, preotilor si scolilor parohiale din aceste comunitati;
·
Construirea de parteneriate cu
asociatiile de romani din strainatate precum si intre acestea, pentru
solutionarea problemelor cu care se confrunta in tarile de resedinta.
(ii) Promovarea valorilor
culturale si spirituale nationale; remodelarea
demersurilor diplomatiei publice pentru
imbunatatirea imaginii Romaniei prin:
·
Continuarea programelor de
valorizare a contributiei culturii romane la patrimoniul cultural european si
de facilitare a accesului la produsele culturale romanesti;
·
Dezvoltarea dialogului cultural cu
spatii din afara continentului european;
·
Realizarea unei strategii de
diplomatie publica si crearea de parteneriate cu organizatii si institutii care
detin competente in promovarea imaginii Romaniei in strainatate, pentru
formularea si transmiterea unor mesaje coerente catre mediul politic,
formatorii de opinie, cercurile academice si societatea civila din alte tari.
(e) Cresterea valorii contributiei Romaniei pe
scena internationala, avand ca principale domenii de
actiune:
(i) Intensificarea
prezentei Romaniei pe planul diplomatiei
multilaterale prin:
·
Participarea activa la formularea
unor pozitii comune ale UE si/sau NATO in cadrul organizatiilor internationale
guvernamentale, in special al celor din sistemul ONU, si sprijinirea acestor
pozitii prin initiative si demersuri proprii;
·
Imbunatatirea reprezentarii
Romaniei in structurile de conducere si executive ale principalelor organizatii
internationale;
·
Folosirea prezentei in aceste
organizatii pentru promovarea valorilor democratiei, statului de drept,
drepturilor omului, tolerantei si dialogului inter-cultural, mai cu seama prin
intermediul Consiliului Europei, Comunitatii Democratiilor, Aliantei
Civilizatiilor, Conferintei democratiilor noi sau restaurate etc.
(ii) Reafirmarea Romaniei ca partener
important de dialog si cooperare cu
statele din toate regiunile lumii prin:
·
Implicarea efectiva in articularea
orientarilor strategice ale UE si, dupa caz, NATO, in raporturile cu alte zone
geografice (Asia si Oceania, Orientul Mijlociu si Africa de Nord, Africa
sub-Sahariana, America Latina;
·
Dezvoltarea diferentiata, in
functie de interesul national al Romaniei si de disponibilitatea partenerilor,
a relatiilor bilaterale cu tarile de pe alte continente;
·
Participarea la programele
desfasurate sub egida UE si institutiilor din sistemul ONU si promovarea unor
initiative proprii, in cadru bilateral, privind asistenta pentru dezvoltare in
strainatate.
Tinand seama de dinamica relatiilor internationale si de particularitatile
activitatii politico-diplomatice, nu sunt prevazute obiective specifice, in
forme cuantificabile, pe orizonturi de timp definite.
Partea
V. Implementare, monitorizare si raportarea rezultatelor
Pentru punerea in aplicare a prezentei Strategii Nationale pentru
Dezvoltare Durabila a Romaniei se
recomanda urmatoarele masuri, ca rezultat al consultarilor in cadrul
Consiliului National de Dezbatere Publica, Grupurilor Regionale (pentru fiecare
dintre cele 8 Regiuni de Dezvoltare), Consiliului Stiintific sub egida
Academiei Romane si al incorporarii in textul final al Strategiei a
observatiilor si propunerilor pertinente formulate pe parcursul acestui proces
consultativ, a celor primite din partea institutiilor centrale, autoritatilor
locale, partidelor politice, forurilor academice si universitare, asociatiilor
patronale si partenerilor sociali, organizatiilor neguvernamentale si altor
formatiuni ale societatii civile, persoanelor interesate din tara si
rezidentilor romani in strainatate, precum si a celor semnalate in mijloacele
de comunicare in masa:
1. Aprobarea proiectului
Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila de catre Guvernul Romaniei.
2.
Inaintarea oficiala a Strategiei catre Comisia Europeana.
3.
Obtinerea avizului consultativ asupra
textului proiectului de Strategie din partea specialistilor Organizatiei pentru
Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) si altor experti internationali, si
sondarea prealabila a opiniei profesionale a Directiei Generale de specialitate
a Comisiei Europene.
4.
Instituirea unui Comitet Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabila,
la nivel executiv, sub coordonarea directa a Primului Ministru, incluzand
ministerele si alte institutii centrale implicate in implementarea Strategiei.
Comitetul Interdepartamental, prin persoana desemnata de presedintele acestuia,
va fi nominalizat ca punct de legatura in relatiile cu Comisia Europeana si
celelalte institutii ale UE in privinta implementarii pe plan national a
Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabila.
5. Stabilirea obligatiei Comitetului
Interdepartamental de a prezenta un raport anual Parlamentului Romaniei asupra
modului de implementare a Strategiei, pe baza monitorizarii indicatorilor
dezvoltarii durabile conveniti la nivelul UE, precum si a indicatorilor
specifici, adaptati la conditiile Romaniei, asupra eventualelor ramaneri in
urma si asupra masurilor de remediere a acestora, incluzand si posibile
propuneri de ajustare a obiectivelor-tinta pe plan national si a termenelor de
executie, in functie de situatia reala si de prevederile Directivelor UE in
materie, adoptate pe parcurs.
6. Stabilirea responsabilitatii Comitetului
Interdepartamental de a coordona activitatile legate de elaborarea si
actualizarea permanenta a setului de indicatori pentru monitorizarea
implementarii obiectivelor dezvoltarii durabile la nivel national, regional si
sectorial, potrivit orientarilor metodologice stabilite de Institutul National
de Statistica, in congruenta cu reglementarile convenite in cadrul UE, in
vederea asigurarii acuratetei si comparabilitatii datelor cu cele ale
celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
7. Statuarea obligatiei Comitetului
Interdepartamental, in conformitate cu prevederile Strategiei pentru Dezvoltare
Durabila a UE, de a prezenta Comisiei Europene un raport complet asupra
implementarii Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila la fiecare doi
ani, incepand cu luna iunie 2011, insotit de propuneri si recomandari privind
eventuala modificare a orientarilor generale, politicilor si prioritatilor
Strategiei UE in materie.
8. Asigurarea reprezentarii Comitetului
Interdepartamental in Reteaua Europeana pentru Dezvoltare Durabila (European Sustainable Development Network -
ESDN) la nivelul UE.
9. Instituirea unui Consiliu Consultativ pentru Dezvoltare Durabila la
nivel national, cu un Secretariat Permanent. Consiliul Consultativ se
constituie ca organism total autonom fata de puterea executiva, dar finantat de
la bugetul de stat (in concordanta cu practica statornicita in majoritatea statelor
membre ale UE). Consiliul va include 11-15 reprezentanti ai comunitatii
stiintifice si academice precum si ai societatii civile din Romania,
personalitati cu prestigiu recunoscut si competente precise in materie.
Consiliul Consultativ va functiona sub egida Academiei Romane si va avea ca
obiect principal de activitate monitorizarea implementarii Strategiei Nationale
pentru Dezvoltare Durabila.
10. Acordarea dreptului Consiliului Consultativ de
a prezenta Parlamentului Romaniei un raport anual, complementar celui prezentat
de Comitetul Interdepartamental, privind implementarea Strategiei, continand
propriile evaluari si recomandari de actiune.
11. Aderarea Consiliului Consultativ la reteaua UE
a Consiliilor Consultative Europene pentru Mediu si Dezvoltare Durabila (European Environmental and Sustainable
Development Councils – EEAC).
12. Declansarea procedurilor pentru evaluarea
colegiala a Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila de catre institutii
si experti din alte state membre ale UE, conform recomandarii exprese continute
in Strategia UE in materie.
De asemenea, in urma semnalelor primite din partea
institutiilor centrale si locale consultate si a asociatiilor sau persoanelor
interesate, se recomanda spre
considerare Guvernului Romaniei urmatoarele masuri:
1.
Elaborarea unor estimari bugetare
multianuale pe 7 ani, congruente cu exercitiile bugetare ale UE, concepute
intr-o formula glisanta, revizuita in fiecare an, pentru asigurarea pe termen
mediu a finantarii continue si fara sincope a obiectivelor dezvoltarii durabile
in conformitate cu obligatiile asumate in calitate de membru al Uniunii
Europene si cu interesele nationale ale Romaniei.
2.
Crearea, in componenta Guvernului
Romaniei, a unei institutii specializate (eventual sub forma unui Institut
National de Planificare Strategica) pentru elaborarea si urmarirea strategiilor
de dezvoltare economica si sociala a Romaniei, in corelare cu capacitatea de
suport a capitalului natural pe termen mediu si lung, coordonarea programelor
sectoriale interdependente si asigurarea coerentei programelor guvernamentale
si a celor cu finantare comunitara.
3.
Crearea unui Minister al Energiei
si Resurselor (eventual in urma restructurarii Ministerului Economiei si
Finantelor) si reexaminarea functionalitatii mecanismelor de reglementare si
agentiilor specializate in conditii de transparenta, conform politicilor si
practicii UE.
4.
Pregatirea, in regim prioritar, a
unei strategii pro-active pe termen lung privind evolutiile demografice si
migratia, ca element de referinta pentru revizuirea realista a programelor
sectoriale; ajustarea corespunzatoare a strategiilor privind resursele umane,
educatia si formarea profesionala, sanatatea publica.
-oOo-
