Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Comuna Corni judetul Botosani

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
POSIBILITATI SI RESURSE DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC DIN VALEA PRAHOVEI
Potentialul turistic al judetului Cluj
Hotel “FAGET” 2* - SOVATA
EVALUAREA ECONOMICA A ACTIVITATII TURISTICE RURALE
Turing-Clubul Romaniei
Instruirea personalului din cadrul pensiunilor turistice rurale
Scurt istotic Galati
Hotel “MINERVA” 2* - HERCULANE
Consideratii asupra amenajarii turistice a ariilor protejate. Studiu de caz: parcurile nationale din Europa
Hotel “TRAIAN” 2* - EFORIE NORD

TERMENI importanti pentru acest document

: relief cu structuri geomorfologice lipsite de invelis : alunecari in zona saraciune : : huma afecteaza apa fantani :

Teritoriul comunei Corni este asezat in extremitatea vestica a judetului Botosani, pe partea stanga a raului Siret, in cursul sau mijlociu la o distanta de 20 km (in linie dreapta 12 km) sud-vest de municipiul Botosani, intr-un tinut deluros cu altitudine redusa, in cea mai mare parte in jur de 300 m.

Prin asezarea geografica teritoriul comunei Corni apartine in intregime Podisului Sucevei, la contactul cu Campia Moldovei. (fig.1)

Din punct de vedere geo­mor­fo­lo­gic teritoriul comunei Corni apar­ti­ne Platformei Moldo­venesti, re­pre­zen­tata prin Plat­for­ma Mandrestilor-Saua Bucecea, care apartine culmii Siretului Su­perior (Vintila Mihai­lescu, 1966) din extremitatea estica a Podisului Sucevei, asezata in stanga raului Siret.

Din punct de vedere al asezarii matematice, comuna Corni se gaseste la intretaierea paralelei de 47o 40' latitudine nordica si meridianul de 26o 35' longitudine estica si este delimitata de paralelele 47o 36' 37'' si 47o 42' 34'' latitudine nordica si meridianul de 26o 30' si 26o 41' 28'' longitudine estica. (fig.2)

Coordonatele geografice res­pective demonstreaza faptul ca teri­to­riul comunei Corni este asezat in pli­na zona temperata, fiind supus in­fluentelor climatice continentale ale Europei de Est si mai putin ale Europei Centrale, ori de sud-vest sau sud, desi cea mai mare parte din precipitatii sunt opera maselor de aer care se deplaseaza dinspre vestul si nord-vestul Europei. Aceasta asezare explica influenta pe care o au elementele est-europene in vegetatia si fauna comunei, elemente ce sunt caracteristice silvostepei.

Comuna Corni este asezata pe drumul judetean partial asfaltat Baisa-Corni-Vorona, care face lega­tu­ra intre drumul national Botosani-Suceava si drumul interjudetean Botosani-Liteni-Falticeni.

Comuna Corni este legata de re­se­dinta judetului prin trei cai rutiere : Baisa-Botosani (calea cea mai utilizata), Sarafinesti-Mesteacan-Oraseni-Deal-Botosani (folosita de locuitorii din satele Mesteacan si Sarafinesti) si Balta-Arsa-Baiceni-Botosani (folosita de locuitorii din satul Balta-Arsa), care pana in anul 1950 a reprezentat principala cale de legatura cu cel mai apropiat centru urban a locuitorilor din satul Corni. In prezent acest drum comunal este supus unui proces de reconstructie si de balastare. (fig.3)

Al doilea centru urban cu care comuna realizeaza legaturi este municipiul Suceava, pe itinerarul Vladeni-Dumbraveni-Salcea, in lun­gime de 35 km.

Raul Siret desparte comuna Corni la vest de comunele Fantanele si Veresti din judetul Suceava.

Limita nordica, cuprinsa intre albia minora a Siretului si versantul de vest al Dealului Crivat, desparte teritoriul comunei Corni de cel al comunei Vladeni.

Limita de est se afla in apropierea liniei de contact dintre Podisul Sucevei si Campia Moldovei, pe interfluviul Miletin-Dresleuca si valea Miletinului, unde se invecineaza cu comuna Curtesti.

Limita sud-estica, din apropierea soselei asfaltate Botosani-Vorona-Liteni, in plina zona forestiera, desparte teritoriul comunei Corni de cel al comunei Cristesti.

Limita sudica, cuprinsa intre partea estica a satului Mesteacan si albia minora a Siretului, desparte teritoriul comunei Corni de cel al comunei Vorona.

Din punct de vedere geologic, pe teritoriul comunei se intalnesc formatiuni sedimentare de varsta sarmatian inferior (volhinian) reprezentate prin argile, marne, gresii slab cimentate, nisipuri si pietrisuri de varsta cuaternara prezente in valea Siretului.

Relieful, asimetric pe directia est-vest, este reprezentat printr-o zona mai inalta in jumatatea vestica (culmi interfluviale), unde altitudinea maxima este de 367,5 m in Dealul Cornet din culmea Dealului Viei, care coboara lin spre valea Siretului (altitudine in jur de 250 m), din platouri si culmi interfluviale in partea centrala, unde altitudinea maxima este de 354,6 m in Dealul Luparia din partea de nord a satului Sarafinesti si coboara in trepte spre valea Miletinului si afluentilor lui, cu altitudini ce variaza intre 148-250 m. Numai in partea nord-estica altitudinile cresc ajungand la aproape 300 m in culmile Buda si Crivat.

Pe teritoriul comunei se intalnesc forme de relief create de actiunea apelor curgatoare, de siroire si a torentilor, concretizate prin procese de siroire, eroziune areolara, liniara si torentiala, vai (consecvente, subsecvente), platouri si culmi interfluviale, sei, abrupturi cuestiforme si de eroziune, albii majore, glacisuri proluvio-coluviale, deplasari de teren, solifluxiuni, surpari etc.

Climatul este temperat continental, intr-o zona de influenta directa a climatului continental al Europei de est, de silvostepa, cu nuanta de padure in jumatatea estica. Se pot individualiza o serie de topoclimate, cum ar fi: al vaii Siretului, al platourilor si culmilor interfluviale si de padure in partea de est.

Reteaua hidrografica este formata din doua rauri care curg prin partile extreme de vest si de est ale comunei si anume: Siret cu afluentii Garla Morii si Paraul Caramidariei si Miletin cu afluentii Buda si Miletin Chirivoaia.

Apele statatoare sunt reprezentate prin iazuri (Iazul Morii, Iazul Bledei), ramnice, bulhace de versant si balti in meandrele parasite din lunca Siretului.

Apele freatice variaza ca adancime in functie de treapta de relief si anume: pe platourile interfluviale panza freatica variaza intre 3-15 m, pe versanti, intre 2-8 m, iar pe vaile raurilor in albiile majore se afla la mica adancime sau chiar aproape de suprafata solului. Continutul in saruri a apelor subterane este in general sarac.

Vegetatia spontana este caracteristica zonei de silvostepa pe platourile si culmile interfluviale din partea centrala si de vest, si este reprezentata de plante care fac parte din familiile graminee, leguminoase, crucifere, o serie de arbori si arbusti si o vegetatie de padure de foioase in jumatatea estica, unde predomina stejarul, frasinul, ulmul, carpenul, fagul etc.

Fauna este reprezentata prin mamifere specifice zonei de padure (mistretul, vulpea, capra salbatica, iepurele, reptile, insecte etc.), rozatoare specifice zonei de silvostepa (iepurele, harciogul, popandaul, soarecele de camp etc.), pasari (vrabia, cioara, cucuveaua, porumbelul salbatic, uliul, gaita, cotofana, mierla, graurul etc.). Fauna acvatica este reprezentata din pesti (crap, caras, tipar, mreana, clean, stiuca, lin etc.) si batracieni.

Invelisul pedologic este format din soluri brune si cenusii argiloiluviale formate pe depozite mijlocii si grele si soluri aluvionare in lunca Siretului.

Resursele subsolice sunt in general nesemnificative. Sunt utilizate pe scara larga nisipul, pietrisurile, gresiile slab cimentate din Dealul Viei, argilele comune in toate satele pentru utilitati casnice (pentru uns, chirpici si caramida).

Ca aspecte negative semnalam: alunecarile de teren, mai frecvente pe unii versanti puternic inclinati cum ar fi: Saraciune, Dealul Luparia, Haileni (Fasoleni), Dumbrava, Dealul Nitescu si Gura Goronei, inundatiile in luncile Siretului si Miletinului, eroziunea areolara si torentiala, actiunea apei de siroire, grindina care produce pagube mai ales in satele Sarafinesti si Mesteacan, inzapezirile etc.

Suprafata comunei este de 7113 ha (71,13 km2). Aceasta suprafata reprezinta 1,7 % din suprafata judetului si plaseaza comuna Corni intre comunele cu o suprafata mijlocie.

Fiind asezata in apropierea resedintei judetului, comuna Corni realizeaza cu aceasta un schimb permanent (zilnic) de forta de munca, materiale de constructii, produse industriale, agricole si alimentare.

Evolutia paleogeografica si alcatuirea geologica

Evolutia paleogeografica a reliefului comunei corespunde evolutiei generale a Podisului Moldovei de Nord. Geologic, teritoriul comunei se incadreaza in Platforma Moldoveneasca, care reprezinta continuarea spre vest a Platformei Est-europene.

Relieful este specific de platforma, caracterizat printr-un fundament cristalin vechi, precambrian, cutat si faliat, scufundat la adancimi din ce in ce mai mari spre vest, pana in apropierea orogenului carpatic (denumit si soclul platformei), acoperit de o stiva groasa de sedimente, formata din roci paleozoice, mezozoice si tertiare necutate, cu numeroase si importante discordante stratigrafice intre ele si usor inclinate spre sud-est, in directia de retragere a apelor marine sarmatice (cuvertura).

Soclul platformei este constituit din formatiuni cristaline de varsta precambriana, inscriindu-se intre primele uscaturi ale pamantului Europei. El a fost cutat si metamorfozat in timpul proterozoicului mediu si este alcatuit, in principal, din gnaise, granitoide, paragnaise plagioclazice, sisturi migmatice s. a., strabatute de filoane de pegmatite, granite roz cu muscovit si biotit, uneori chiar de bazalte, asa cum s-a constatat in forajul de la Todireni, judetul Botosani. (V. Bacauanu si colab., 1980).

I. Gavat si colab. in 1963 au aratat ca in structura fundamentului Platformei Moldovenesti se pot deosebi trei zone distincte, din ce in ce mai noi si mai scufundate spre vest si sud. Comuna Corni este situata in cea de-a treia zona, la vest de linia ce ar uni localitatile Ibanesti-Botosani-Tg. Frumos-Bacau. Aceasta zona este constituita din sisturi verzi, care reprezinta continuarea in fundamentul Moldovei de Vest a formatiunilor existente la suprafata in Dobrogea centrala (soclul assyntic).

Fundamentul cristalin este strabatut de mai multe linii de maxime magnetice, legate de eruptii paleozoice, ce s-au produs pe fracturi cristale neregenerate, mascate de cuvertura sedimentara. De altfel, structura sa de ansamblu indica existenta indelungata a unui regim de geosinclinal, caracterizat si prin prezenta unor miscari orogenetice in proterozoicul inferior si mijlociu (V. Bacauanu si colab., 1980).

Odata cu aceste miscari care au determinat si o morfologie proprie regiunilor muntoase, se incheie regimul tectonic de geosinclinal, teritoriul transformandu-se intr-o unitate de platforma cu o mobilitate destul de redusa. In consecinta, denudatia activa a modelat intens relieful de orogen, transformandu-l treptat intr-o suprafata structurala putin accidentata, cunoscuta sub numele de peneplena soclului cristalin precambrian, inhumata apoi sub stiva cuverturii de roci sedimentare (V. Bacauanu si colab., 1980) .

Forajele executate in lungul vaii Siretului n-au iesit din depozitele sarmatice nici la 3000 m, in timp ce la Batranesti (la est de Botosani) soclul a fost atins la 1008 m, iar la Frasin (la vest de Gura-Humorului) la peste 13000m.

Cratogenizarea treptata a domeniului podolic si instalarea regimului tectonic de platforma, au facut ca, de la sfarsitul proterozoicului si pana astazi, regiunea sa fie afectata doar de miscari oscilatorii cu amplitudini reduse, dar cu o larga desfasurare in suprafata. Acestea au determinat numeroase transgresiuni si regresiuni marine ce au dat nastere etajului structural superior al platformei, constituit dintr-o stiva groasa de roci sedimentare necutate, cu importante discordante stratigrafice.

In aceasta parte a tarii sunt identificate trei mari cicluri de sedimentare si anume : proterozoic superior-silurian, cretacic si badenian-levantin, separate de doua importante lacune stratigrafice (devonian-jurasic si paleogen-miocen inferior).

La sfarsitul proterozoicului superior, peneplena cristalina sufera prima miscare de scufundare generala, care a avut drept rezultat instalarea unei mari epicontinentale ce s-a mentinut pana la sfarsitul silurianului. Cele mai vechi depozite de cuvertura, cu grosimi pana la 600 m, sunt constituite din gresii cu conglomerate in baza si cu intercalatii de sisturi argiloase, care sunt atribuite cambrianului si ordovicianului. Ele sunt continuate cu un pachet de formatiuni siluriene, reprezentate prin calcare cu intercalatii de marne, gresii calcaroase si argile, dispuse sub forma de paturi cu inclinare generala dinspre nord-est catre sud-vest si care in zona comunei Corni se gasesc la o adancime de 650-750 m

Figura 4 Profil schematic prin depozitele tortoniene din nordul Moldovei
(intre Prut si Siret - jud. Botosani)

1 - gresii silicioase; 2 - nisip alb; 3 - silexuri; 4 - gips; 5 - calcare;  6 - calcare cu Lithothamnium; 7 - marne cu Pectinide

O usoara miscare de ridicare, care s-a produs la sfarsitul silurianului, a determinat retragerea apelor marine spre sud si vest si exondarea unei mari parti a Platformei Moldovenesti. Astfel, a luat nastere o campie de acumulare marina care, in urma modelarii de catre factorii externi a fost transformata intr-o suprafata sculpturala derivata, postsiluriana si care a fost supusa modelarii pana in cretacicul mediu. Al doilea mare ciclu de sedimentare a fost determinat de o noua coborare a suprafetei platformei si de transgresiunea marilor mezocretacice. Sedimentele cretacice, care au acoperit transgresiv si discordant formatiunile paleozoice ale platformei apartin cenomanianului si senonianului, sunt constituite in principal de calcare marnoase si cretoase cu concretiuni de silex, sub care urmeaza gresii si nisipuri glauconitice, avand grosimi de 200-300 m (la Todireni s-a constatat intre 212 si 520 m). Depozitele senoniene sunt constituite dintr-un complex de roci calcaroase cu grosimi ce pot ajunge pana la aproape 300 m.

Incepand de la sfarsitul cretacicului si pana in badenian, cea mai mare parte a teritoriului Moldovei a fost exondata si a evoluat in conditii continentale, timp in care suprafata campiei cenomanian-senoniene a fost intens modelata de denudatie.

Cel de-al treilea mare ciclu de sedimentare, care a generat partea superioara a cuverturii platformei, corespunde in general neogenului. El incepe prin transgresiunea puternica a apelor marii badenian superioare, care s-au intins spre nord si est pana dincolo de granitele tarii noastre, urmata de retragerea lor treptata spre sud sud-est, din sarmatian si pana in cuaternar.

Constitutia petrografica este reprezentata, in general, prin argile si marne cu alternante de nisipuri, la care se adauga si unele orizonturi subtiri de calcare oolitice, gresii calcaroase, conglomerate, prundisuri, cinerite andezitice etc.

Primul orizont al cuverturii neogene este badenianul superior, dispus transgresiv si discordant peste suprafata sedimentelor mai vechi cretacice si eocene, denudata in conditiile unui climat cald si arid.

Peste badenian urmeaza buglovianul, considerat multa vreme ca etaj al miocenului. Depozitele bugloviene sunt constituite din calcare organogene, deasupra carora urmeaza un facies detritic format din argile si marne, cu intercalatii de nisipuri si chiar prundisuri. In partea superioara se gaseste un orizont de calcare gresoase, fosilifere, cu lamelibranhiate, gasteropode, tuburi cu Serpula si briozoare. Grosimea totala a depozitelor bugloviene este de 20-30 m in valea Prutului, ajungand la 650 m in imprejurimile municipiului Suceava. (fig.5)

Ciclul de sedimentare deschis in badenian se continua, in partea de nord a Moldovei, pana catre sfarsitul volhinianului, cand, regiunea incepe sa fie din nou exondata si modelata de catre agentii denudatiei. Astazi, dupa o perioada indelungata de evolutie continentala, in care depozitele de la partea superioara a reliefului acestei regiuni au fost in buna masura erodate, sarmatianul inferior are grosimi sub 100 m spre Prut si de cca. 500 m la vest de valea Siretului.

Fig.5  Sectiune geologica prin nordul Podisului Moldovei

Litologic, volhinianul este constituit aproape exclusiv din depozite detritice reprezentate, in cea mai mare parte, prin alternante de argile si nisipuri, la care se adauga unele nivele de gresii si calcare oolitice, bentonit si tuf andezitic.

Daca se are in vedere evolutia in timp a volhinianului, asa cum precizeaza N. Macarovici si P. Jeanrenaud (1958), precum si cercetarile intreprinse de Bica Ionesi (1968), Natalia-Paghida Trelea (1968), aici se pot separa doua orizonturi : un orizont inferior, alcatuit din argile, marne, nisipuri si gresii-cunoscut sub numele de „Orizontul cu Ervilia“ si, un orizont superior, reprezentat printr-un pachet de nisipuri cu intercalatii argiloase si gresoase.

Catre sfarsitul sarmatianului inferior si inceputul celui mediu, partea de nord a Platformei Moldovenesti incepe sa fie antrenata intr-o usoara miscare generala de ridicare care, in etapele urmatoare, s-a extins pana ce-a cuprins intregul podis. Ea a avut consecinta retragerea succesiva spre sud sud-est a apelor marine (V. Bacauanu si colab., 1980).

La sfarsitul bessarabianului, toata jumatatea nordica a Moldovei extracarpatice functiona deja ca uscat. Procesele sculpturale care au modelat relieful dupa exondarea sa au modificat, in buna masura, arealul formatiunilor de suprafata.

In timpul pliocenului se continua evolutia sculpturala a partii de nord si de nord-vest a Podisului Moldovei, iar tre­ce­rea de la pliocen la cuaternar marcheaza inceputul unei noi etape de evolutie, in care se desavarseste infatisarea actuala a re­liefului, schitata in partea nordica inca din miocen. (fig.6)

Accentuarea miscarilor de ridicare din zona carpatica (faza valaha), care s-au reflectat cu siguranta si asupra podisului, ca si factorii de ordin climatic, care au actionat in timpul cuaternarului, au dus la accentuarea fragmentarii reliefului, la adancirea si dezvoltarea vailor, la aparitia unor depozite continentale variate din punct de vedere genetic si litofacial (V. Bacauanu si colab., 1980).

Depozitele cuaternare de origine fluviatila se intalnesc in cadrul vaii Siretului si vaii Miletinului, sub forma de terase pleistocene, ori aluviuni de lunca holocene, constituite din nisipuri, prundisuri, argile si luturi. Ele sunt completate de cuverturi locale si luturi aluviale situate pe interfluvii si pe suprafete slab incli­nate, depozite deluviale si proluvio-coluviale.

1. 2. Miscarile tectonice si seismicitatea

Tectonica depozitelor de suprafata in Podisul Moldovei a constituit o problema mult controversata. S-au emis mai multe ipoteze ajungandu-se la ideea ca tot Podisul Moldovei este intretaiat de linii tectonice. Dealurile din partea stanga a Siretului (deci si zona in care se gaseste comuna) sunt delimitate de linii tectonice.

Cercetarile ulterioare efectuate de catre geologi si geografi (N. Macarovici, I. Gavat, V. Bacauanu si altii) au aratat ca rolul eroziunii si nu a tectonicii si-au pus amprenta in peisajul actual al Podisului Moldovei.

In afara de existenta miscarilor specifice de platforma (pozitive sau negative), prezentate mai sus la evolutia paleogeografica, majoritatea specialistilor sunt de acord cu existenta unor miscari neotectonice actuale, caracteristice, mai ales in Campia Moldovei (V. Bacauanu,1968, I. Dragoiescu, 1974), cu viteza mica, in jur de 2 -3 mm / an in partea de nord. Dupa parerea noastra, sunt antrenate in miscarile tectonice verticale pozitive si depozitele din regiunea vecina cu Campia Moldovei, deci si zona comunei Corni.

Seismicitatea zonei noastre, ca de altfel a intregului teritoriu al Moldovei si al tarii, este pusa pe seama cutremurelor moldavice cu focare situate in zona Vrancei (V. Bacauanu si colab., 1980).

Dupa harta seismica a Romaniei (R. Ciocardel, 1965), zona in care se gaseste comuna are magnitudine de 6 si de respectiv 7 pe scara Richter.

1. 3. Resurse subsolice

Alcatuit in intregime din formatiuni sedimentare cu predominarea argilelor comune, teritoriul comunei Corni nu se remarca prin bogatia unor resurse minerale de prim ordin.

Rezerve de pietrisuri si nisipuri sunt conturate in aluviunile din albia minora a raului Siret. Nisipurile, de regula sunt cuartoase, se incadreaza in fractiunile medii-grosiere si sunt folosite la betoane si tencuieli. Pietrisurile sunt formate din elemente ce provin din gresii calcaroase, gresii silicioase, calcare, cuart si chiar roci eruptive, granulometric incadrandu-se in fractiunea marunta-mare. Aluviunile din aceasta zona care contin pietrisuri sunt mai restranse ca suprafata fata de alte zone din judet, dar prezinta grosimi mari ale utilului (4-5 m). Pietrisurile se exploateaza pentru betoane si pentru sosele, insa in insuficienta masura datorita drumurilor de acces mai putin practicabile fata de cele de la Tudora, Hutani sau Varfu-Campului.

In depozitele argilo-marno-nisipoase, sarmatiene, ce afloreaza la baza versantului de vest al Dealului Viei-Cornet, in apropierea catunului Hruba au fost semnalate intercalatii stratiforme de gresii calcaroase, cenusii-galbui, care prezinta uneori o tarie care le fac propice utilizarii ca piatra de constructii. Gresia din acest loc a fost exploatata intens pana in anul l950, la executarea de fundatii si pavaje de catre cetatenii din sat.

Argilele sunt cele mai raspandite roci, fiind utilizate pentru diverse trebuinte gospodaresti. In cateva puncte de pe teritoriul comunei Corni s-a semnalat marna (huma in denumire populara), utilizata de localnici.

Fundamentul precambrian, fara indoiala, contine resurse minerale utile de prim ordin, insa adancimea mare, cat si tehnologia actuala nu permite exploatarea lor.

Pe teritoriul comunei sunt importante panze de apa freatica, cantonate la baza diverselor depozite si la adancimi ce permit exploatarea lor in bune conditiuni. Acestea constituie singura sursa de alimentare cu apa potabila a populatiei comunei si a animalelor.

Panzele de apa freatica sunt cantonate in depozitele aluviale de terasa si albie majora din valea Siretului si Miletinului, bogate in apa potabila de buna calitate, in depozitele deluviale, cu apa putina si de calitate inferioara, de prezenta carora sunt legate procesele de alunecare a versantilor (Saraciune, Dumbrava, La Nitescu) si la baza depozitelor eluviale de pe platourile substructurale din cadrul Seii Bucecea.

Originea si evolutia reliefului

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei apartine provinciei Platformei Moldovenesti, reprezentata prin Platforma Mandrestilor-Saua Bucecea (care apartine de Culmea Siretului Superior, V. Mihailescu, 1966), asezata in extremitatea estica a Podisului Sucevei, la contactul cu Campia Moldovei.

Relieful actual al comunei a inceput sa se schiteze catre sfarsitul volhinianului (sarmatianul mediu), imediat dupa ce apele marilor care-l acopereau se retrageau spre actualul bazin al Marii Negre.

Retragerea apelor sarmatice, care au dus la aparitia unei campii de acumulare marina, fara accidente importante de relief, cu o structura si suprafata usor inclinata spre sud sud-est, a fost urmata de o perioada indelungata de manifestare intensa a factorilor denudatiei, favorizata atat de conditiile climatice variate din acest interval de timp, cat si prezenta unor roci sedimentare moi, usor de modelat.

Dintre factorii modelatori, un rol important l-au avut reteaua hidrografica si procesele de versant, a caror activitate s-a desfasurat concomitent.

Relieful comunei este dezvoltat pe cuvertura de depozite neogene (predomina volhinianul, alcatuit din material psamitic de mica adancime). Deasupra culmilor dealurilor apare frecvent o cuvertura de depuneri cuaternare loessoide.

Teritoriul comunei fiind asezat pe interfluviul Siret-Miletin, este de inteles ca aceste doua artere hidrografice, impreuna cu afluentii lor, au avut un rol deosebit de activ in geneza si evolutia reliefului.

Forme de relief fluviatil create in a doua jumatate a sarmatianului si prima parte a pliocenului nu s-au putut pastra din cauza denudatiei, care a indepartat paturi groase de roci din partea superioara a interfluviului Siret-Prut (V. Bacauanu,1980). Toate celelalte vai ale afluentilor Siretului si ale Miletinului au fost sculptate mai tarziu, dezvoltandu-se si ramificandu-se treptat, actiunea fiind in plina desfasurare si astazi.

Rolul si importanta proceselor de versant rezulta si din faptul ca cca. 60-70 % din suprafata Podisului a fost continuu sub influenta actiunii directe a proceselor de ablatie, ravinare si alunecare care au desavarsit evolutia si morfologia de detaliu a versantilor schitati prin adancirea arterelor hidrografice. Platourile, de dimensiuni mici, culmile interfluviale si o serie de cueste sunt opera modelarii exclusive de catre procesele de versant (V. Bacauanu, 1980).

Depozitele geologice, in care este sculptat relieful, sunt constituite dintr-o alternanta de argile, argile nisipoase si nisipuri intre care se gasesc cateva nivele de gresii si calcare oolitice, au structura monoclinala, cu o cadere de 4,5-6 m/ km pe directia NV-SE. Peste acestea, in lungul vaii Siretului se astern depozite cuaternare, proprii luncilor si teraselor, iar spatiile interfluviale largi si suprafetele cu inclinari slabe sunt acoperite de luturi loessoide eluviale si coluviale, cu grosimi reduse, prezenta acestora fiind semnalata pe versantii vestici ai dealurilor Morii si Viei.

Fiind asezata in partea centrala a inseuarii largi (Bucecea), comuna Corni are un relief larg valurit, cu o fragmentare colinara, pana la netezimea unei platforme, cu altitudini care numai in trei locuri depaseste 350 m (Cornet-367,5 m, Mesteacan-360 m si Luparie-354,6 m). Aspectul larg, valurit, cu pante domoale si cu altitudini reduse, fata de alte zone din Podisul Sucevei demonstreaza ca au lipsit placile dure din partea superioara a campiei de acumulare marina sarmatica, iar substratul geologic este alcatuit din formatiuni argiloase, in cadrul carora nivelarea locala si sculptarea au fost mult mai intense (Anexa 4).

In jumatatea estica a comunei, relieful a fost si este atacat vehement de Miletin si afluentii sai, care apartine bazinului hidrografic al Prutului. Nivelul de baza mai coborat al Prutului fata de cel al Siretului, cu frecvente fenomene de captare (posibile), au facut ca relieful din aceasta parte (constituit din roci friabile) sa fie mai usor de modelat si redus ca altitudine. Acest lucru poate fi argumentat prin prezenta cuestelor, a pantelor mai mari si a energiei reliefului, in general, mai mare decat in jumatatea vestica.

Formele de relief existente pe teritoriul comunei se datoresc in mare parte substratului geologic, apoi eroziunii in suprafata si adancime, precum si proceselor de versant.

Un rol important in modificarea reliefului l-a avut si clima, mai ales regimul precipitatiilor, al temperaturii, care au determinat intensitatea diferita a unor procese si fenomene cum ar fi : eroziunea, activitatea de transport si depunere, procesele fizico-chimice de dezagregare si alterare a rocilor, procesele de versant si altele.

In jumatatea vestica a comunei, vegetatia de padure care pana acum 200 de ani acoperea intreaga zona, a diminuat efectul eroziunii in adancime si suprafata. Vegetatia de padure, caracteristica partii de est a comunei si in prezent este un element care atenueaza efectul actiunii agentilor externi. In schimb, in zonele unde pentru ratiuni economice s-au despadurit suprafete intregi de padure si nu s-au luat cele mai eficiente masuri pentru limitarea efectelor eroziunii s-au declansat procese si fenomene care au produs schimbari in aspectul reliefului, cum ar fi de exemplu pe versantul de vest al Dealului Viei, pe versantii vaii Saraciune, pe versantul nordic al Dealului Luparie, pe cuesta Gura-Goronei-Nitescu, pe versantul sudic al Dealului Dumbrava si altele.

Activitatea antropica, caracterizata prin folosirea terenurilor pentru agricultura prin diferite lucrari cum ar fi: constructia de diguri, iazuri, canale, consolidarea versantilor, terasari, construirea de drumuri etc. au influentat in buna masura factorii de modelare a reliefului.

Avand in vedere cele prezentate, am putea sublinia faptul ca relieful comunei Corni este reprezentat in cea mai mare parte prin forme sculpturale colinare, culmi si platouri interfluviale, versanti deluviali, abrupturi cuestiforme, cornise, vai, precum si o gama variata de procese geomorfologice actuale (alunecari, surpari si depuneri) si ca rolul cel mai important in morfogeneza reliefului l-a avut reteaua hidrografica.

2. 2. Caracteristicile morfografice si morfometrice

Trasaturile specifice ale reliefului sunt definite de succesiunea de culmi tesite si prelungi, orientate pe directia NV-SE (Dealul Morii si Dealul Viei) si valea larga consecventa a Siretului din partea vestica a comunei, platourile si suprafetele interfluviale din partea centrala a teritoriului, abrupturile cuestiforme si de eroziune, dealurile joase si colinele, valea Miletinului si vaile afluentilor lui in partea de est. (fig.7)

Fig. 7 Vedere generala asupra unei parti din  Saua Bucecea (in zona comunei Corni)

Dealurile si colinele de pe teritoriul comunei au culmile in general rotunjite, depasesc in cateva locuri altitudinea de 325 m (Dealul Cornet-367,5 m, Dealul Mesteacan-360 m, Dealul Luparie-354,6 m, Dealul Fantana Mare-Sarafinesti-342,7 m, Dealul Dumbrava-331 m, Dealul Morii-324,5 m), formate pe seama orizonturilor dure de gresii si calcare oolitice, care au opus o rezistenta mai mare la eroziune, despartite de vai batrane care pe alocuri iau aspectul de depresiuni, cum ar fi : Balta-Arsa, Saraciune, Dubas-Cetatuie, de origine erozivo-aluvionara (fig. 8).

Cel mai important interfluviu – ca extindere si altitudine este interfluviul Siret-Miletin, pe care se gasesc asezate cele doua sate mari ale comunei – Corni si Sarafinesti, strabatut prin partea estica de drumul judetean Baisa-Corni-Vorona < Anexa 5 >.

Fig. 8. Dealul Cornet.

Partea estica a interfluviului care este puternic atacata de afluentii Miletinului, cu un nivel de baza coborat, se termina adesea prin abrupturi sub forma de cueste cu pante destul de mari cuprinse intre 15-20º, 20-30º dar si cu pante ce depasesc 30º. Cueste sau abrupturi cuestiforme sunt versantii nordici ai dealurilor Luparie, Gura Goronei, Nitescu, versantul sudic al dealului Dumbrava, versantul vestic al dealului Casoaia si versantii estici ai dealurilor Dumbrava si Casoaia (fig. 9).

Fig. 9. Cuestele : La Nitescu si Gura Goronei.

Valea consecventa a Siretului, dar mai ales lunca, cu latimi de 1-4 km prezinta un peisaj aparte, dominat de prezenta unei trepte inundabile inguste, deasupra careia se dezvolta larg o terasa cu altitudini de 4-7 m, de existenta cursurilor si meandrelor vechi, care adapostesc balti si de alternanta unor sectoare zvantate cu altele umede. (fig.10).

Deasupra luncii inundabile urmeaza o serie de terase si anume : de 10 -15 m, 20-25 m si 35-40 m. Terasa de 35-40 m apare doar fragmentar, iar terasele de 60 m, 90 m, 100 m au fost erodate aproape in intregime de intensele procese de versant.

Fig. 10. Valea Siretului

Energia reliefului are ca valoare medie pentru intreaga comuna cifra de 140 m Valorile maxime ale energiei reliefului depasesc 175 m (fig.11).

Fig. 11. Profile V-E.

Altitudinea maxima a comunei este de 367,5 m in Dealul Cornet din culmea Dealului Viei, iar altitudinea minima este de 148 m la iesirea Miletinului din comuna, deci o diferenta
de 219,5 m caracteristica zonelor de trecere intre unitati fizico-geografice distincte.

2. 3.  Tipuri genetice de relief

Din punct de vedere geomorfologic pe teritoriul comunei se intalnesc urmatoarele tipuri de relief : structural, sculptural, fluviatil si antropic.

2. 3. 1. Relieful structural. Aspectul de monoclin al cuverturii geologice de suprafata este ilustrat de orientarea si inclinarea generala pe directia NV-SE, a culmilor si vailor, de prezenta cuestelor. Lipsa la suprafata sau in apropiere de suprafata, a orizonturilor de roci dure, calcare gresoase, a accelerat eroziunea, a condus la nerealizarea pe teritoriul comunei a unor platouri (suprafete sau platforme) structurale de genul celor din podisurile Dragomirna, Falticenilor si chiar din culmea Siretului (Dealul Mare-Tudora), a determinat ca relieful sa capete mai mult aspect sculptural (fig. 12).

Fig. 12. Platoul structural Tarna-Mare (Corni)

De fapt relieful structural reprezinta un caz de adaptare la litologie, fiind vorba de existenta unor orizonturi de gresii pe care relieful s-a mulat, dand nastere la mici platouri structurale. Marginile acestor platouri spre est sunt abrupte, sub forma de cornisa, la baza carora apar panze de apa subterana care determina alunecari de teren, ca de exemplu in partea de nord a Dealului La Nitescu, partea sud-estica a Dealului Dumbrava, in Saraciune, Fasoleni etc.

Pe teritoriul comunei relieful structural este reprezentat prin cueste (coaste), abrupturi cuestiforme si vai in raport cu structura.

Cuestele de pe teritoriul comunei, enumerate mai sus, sunt, dupa parerea noastra, create exclusiv de procese de versant (procese deluviale). O caracteristica morfologica a acestor cueste o constituie frecventa si intensitatea sporita a proceselor sculpturale care le-au dat nastere si care intretin o evolutie rapida a acestora. Pe fruntea acestor cueste (abrupturi cuestiforme) se dezvolta prabusiri si alunecari de intensitate mica, precum si torenti (fig. 13).

Fig. 13. Alunecari de teren pe cuesta Luparie

Fig. 14. Cuesta Casoaia (in plan indepartat). In plan apropiat – Depresiunea sculpturala Dubas

Vaile structurale formeaza elementul motor care a declansat formarea reliefului structural. Acestea sunt de 3 tipuri: consecvente, subsecvente si obsecvente.

Vaile consecvente au aceeasi directie cu inclinarea stratelor. Intre acestea se numara si valea Siretului.

Vaile subsecvente sunt acelea care reteaza stratele geologice monoclinale sub un unghi de aproximativ de 90º si care reprezinta reversul negativ al cuestelor. Pe teritoriul comunei vaile subsecvente sunt putin evoluate. In aceasta categorie se inscriu vaile: Dubas, Paraul Humariei, Paraul Bursucului, Ovesnita (Bledea), Ratosel-Vadulet.

Vaile obsecvente sunt cele care curg in sens contrar inclinarii stratelor. Acestea sunt putine la numar, mai putin dezvoltate, scurte de 1-2 km, simetrice si pe alocuri cu caracter torential. Din aceasta categorie fac parte vaile: Paraul Pascareni si Paraul Satului.

Miletinul, care dreneaza partea de est a comunei are o vale cu orientare generala NV-SE, este considerata a fi de tip resecvent (V. Bacauanu si colab., 1980) .

2. 3. 2. Relieful sculptural. Cu toate ca factorii amintiti au imprimat reliefului o serie de caracteristici, rolul morfogenetic principal il au totusi factorii externi, reprezentati prin reteaua hidrografica si totalitatea proceselor de versant. Acestia, ajutati in mod substantial de conditiile climatice si de existenta complexului de roci sedimentare moi, au contribuit la formarea celui mai larg ansamblu morfologic al comunei – relieful sculptural. El inglobeaza interfluviul Siret-Miletin care este lipsit de existenta unor orizonturi dure, care sa-l protejeze; versantii ale caror pante depasesc 3-4º, care sunt modelati, de spalari, organisme torentiale sau deplasari de teren.

Interfluviul sculptural se prezinta sub forma de platouri joase, coline si dealuri cu contururi relativ domoale, usor bombate, slab inclinate conform cu structura.

Evolutia culmilor si platourilor interfluviale se datoreste astazi unor procese slabe de alterare, dezagregare si ablatie, in comparatie cu suprafetele mult mai inclinate ale versantilor, unde se intalneste o gama larga de procese distructive, cu intensitati diferite. De aceea, coborarea suprafetei generale a reliefului se face lent, existand posibilitatea conservarii naturale a solurilor printr-o utilizare cat mai judicioasa (V. Bacauanu, 1980).

Eroziunea afluentilor Siretului, a Miletinului si a afluentilor lui a favorizat formarea unor mici bazinete (depresiuni) si anume : Saraciune, Dubas, Buda-Vadulet si Balta-Arsa (fig. 15).

Fig. 15. Valea Miletinului si microdepresiunea Balta-Arsa.

Pe platourile interfluviale domina formele de relief si procesele geomorfologice eluviale, pe versanti formele si procesele gravitationale, iar in albiile majore formele de relief si procesele de acumulare. La partea superioara a interfluviilor largi, lipsesc in general procesele de degradare, aici se dezvolta un relief propriu, rezultat al proceselor eluviale. Interfluviile reprezinta pentru comuna Corni terenuri bune pentru agricultura si cai de comunicatii.

Versantii deluviali au un grad mai mare de inclinare a pantelor, intre 15-30º , ceea ce face ca procesele gravitationale sa aiba o extindere mai mare dand nastere unui microrelief specific de versant. Versantii orientati impotriva directiei de inclinare a stratelor sunt mai abrupti, in timp ce versantii conformi cu structura geologica sunt mai prelungi, mai putin inclinati.

Versantii cu valori ale pantelor ce depasesc 15º ii intalnim in mod frecvent in partile de est si de vest a comunei.

2. 3. 3. Relieful de acumulare. Este un tip de relief care apartine sistemului de modelare fluviatil si deluvial.

Asa dupa cum s-a aratat, reteaua hidrografica a constituit primul si cel mai important factor care si-a inceput activitatea odata cu exondarea primei campii de acumulare marina.

Actiunea indelungata a proceselor denudatiei a contribuit la distrugerea suprafetei initiale a podisului, indepartand in zona comunei, depozite groase de sute de metri. Ca urmare a acestei sculptari intense au disparut si marturiile morfologice referitoare la inceputul evolutiei vailor. Aceasta evolutie poate fi reconstituita mai bine doar de la sfarsitul pliocenului si pana astazi, pe baza teraselor Siretului.

Acest tip de relief este caracteristic partilor vestice si estice ale comunei, de la albia Siretului la nivelul terasei superioare si in valea Miletinului si inglobeaza luncile, terasele si glacisurile proluvio-coluviale.

Albiile minore. Siretul are in zona comunei o latime variabila a albiei minore cuprinsa intre 20-50 m, ca de altfel si adancimile sale, care depaseste in unele locuri 3-5 m. Albia minora este captusita cu prundisuri si nisipuri care apar mai ales lateral. Malurile vaii nu sunt peste tot abrupte, cu plaje, prezinta numerose meandre cu abrupturi, ce inainteaza anual cu 5-10 m fie spre teritoriul comunei Corni, fie spre cel al comunelor limitrofe din judetul Suceava. Intrucat panta de scurgere este redusa, in albia minora apar ostroave mici, nisipoase si stabile, pe care creste rachita, folosita de localnici la impletituri.

Albia minora a Miletinului pe teritoriul comunei este ingusta (2-4 m), se largeste pe ma­sura ce inainteaza in aval, iar adancimea apei este mica (0,3-0,5 m), iar malurile au 1 -2 m.

Albiile majore. Suprafata luncii Siretului are un aspect terasat, prezentand doua-trei trepte sculptate in acelasi complex aluvionar, ale caror altitudini oscileaza in jur a 1-2 m, 3-4 m si 5-7 m. Aceasta are in compozitia sa, in partile sale marginale, depozite argilo-prafoase, iar spre albia minora a raului Siret, depozite de prundisuri cu bolovani, foarte indesate.

Dezvoltarea luncii raului Siret este mica spre localitatea Corni (1-1,5 km), intrucat tendinta generala de eroziune a raului este spre est, spre deosebire de partea dreapta, spre localitatea Fantanele, unde lunca atinge latimea de 3-4 km.

In cuprinsul luncii se schiteaza meandre, brate parasite, vechi popine care se ridica doar cu cativa metri peste nivelul general al sesului, microforme de tasare (microdepresiuni), sectoare cu exces de umiditate, care in timpul inundatiilor sunt acoperite cu apa.

Marginile luncii Siretului sunt adesea parazitate de glacisuri proluvio-coluviale, sau de conuri de dejectie izolate, care creaza o trecere gradata de la versant la lunca propriu-zisa. Astfel de glacisuri sunt in partea vestica a Dealului Viei.

Amenajarea cursului Siretului, constructia canalului Garla Morii, pentru scoaterea de sub efectul inundatiilor a unei suprafete de teren si coborarea nivelului panzei freatice care determina inmlastinirea unor suprafete de teren, constructia unor canale de desecare si de irigatii, completeaza microrelieful luncii cu numeroase forme antropice.

Albia majora a raului Miletin este mai slab dezvoltata, atingand latimea maxima in centrul satului Balta-Arsa (400 m), dupa care se ingusteaza, atingand la iesirea din comuna 50-70 m. Pentru a feri de inundatii suprafetele de teren agricol din lunca Miletinului, pe anumite sectoare s-au construit canale, actiune care, insa trebuie terminata in cel mai scurt timp pe intreaga lungime a raului.

Terasele fluviatile. Valea Siretului prezinta un sistem de terase variat, in a carui infatisare sunt evident reflectate conditiile in care a evoluat valea in cuprinsul Podisului Sucevei. Prin deplasarea albiei Siretului spre est, valea a capatat o asimetrie pronuntata cu desfasurarea complexului de terase, mai ales spre dreapta, iar spre stanga sa apare numai fragmentar (Lucian Badea si colab., 1983) .

Terasa superioara de 100 m este greu de identificat datorita distrugerii de eroziune, fiind atestata de cons­ti­tutia geologica. Este constituita din depozite de argila. La fel fragmentar, intre­rup­te pe mari distante si inlocuite cu nivele sculpturale formate pe seama rocilor sarmatice apar si terasele de 90 si 60 m (fig. 16).

Terasa de 35-40 nu prezinta mare largime, iar terasa de 20-25 m apare cu totul fragmentar.

Bine reprezentata este terasa de 10-15 m, pe care a fost amplasata fosta fabrica de spirt, iar mai tarziu fostul sector zootehnic al C.A.P. Corni.

Celelalte terase de 1-2 m, 3-4 m si 5-7 m se confunda cu lunca Siretului, despre care am mentionat mai sus.

In satul Balta-Arsa, raul Miletin prezinta o singura terasa de 15 m. La baza acestei terase lipsesc prundisurile, in schimb sunt prezente nisipurile.

In general, se apreciaza ca terasele sunt pleistocene si ca varsta lor coincide cu aceea a fazelor glaciare si interglaciare.

Aceste forme ale reliefului de acumulare fluviatila constituie terenuri de cea mai buna calitate pentru multiple utilizari agricole, deoarece au o fragmentare redusa, au soluri fertile bine conservate, sunt stabile si bine drenate, contin strate acvifere relativ bogate.

Glacisurile si conurile de dejectie. Sunt forme de relief de origine acumulativa si se intalnesc pe versantii cu pante pronuntate. Raspandirea acestor forme de acumulare pe teritoriul comunei este redusa, ele fiind de dimensiuni mici.

Glacisurile s-au format prin depunerea materialelor carate de pe versanti la baza acestora (coluvii). Depozitul coluvial este format din particole mai bine triate prin transportul pe toata lungimea pantei. Acolo unde sunt povarnisuri in depozitul coluvial apar si grohotisuri rezultate din actiunea de rostogolire.

Alte depozite sunt de natura proluvio-coluviala. Proluviile sunt depozitele carate cu ajutorul suvoaielor cu regim torential de felul conurilor de dejectie.

Glacisurile proluvio-coluviale in relieful comunei apar la baza versantului de vest al Dealului Viei, la periferia sesului Siretului si la baza versantului de vest al Dealului Fantana Mare-Sarafinesti.

Conurile de dejectie au luat nastere prin depunerea materialelor transportate fie de eroziunea torentiala, la schimbarile de panta, fie de unele paraie in zona lor de confluenta. Pe teritoriul comunei conuri de dejectie sunt pe valea Saraciune, Paraul Caramidariei, Paraul Poienii, Miletin Chirivoaia, Paraul Bursucului, Vadulet si altele.

Majoritatea formelor de relief prezentate prezinta importanta practica pentru agricultura, cai de comunicatie si constructii. Interventia omului a modificat evolutia formelor de acumulare in ideea valorificarii in conditii mai bune a terenurilor aflate pe teritoriul comunei.

. Eroziunea torentiala intregeste activitatea denudativa a celorlalte procese de versant, dand nastere la o familie specifica de forme (ogase, ravene, torenti), dezvoltata in aceleasi conditii ca si eroziunea areolara (spalarea solului), preferand insa versantii defrisati, cei folositi ca imas, terenurile destelenite cu pante mari.

Organismele torentiale sunt prezente pe versantii cu inclinari de peste 5-10º, dar cu o frecventa mai mare in sectoarele unde predomina faciesul psamitic-psefitic de pe versantul vestic al Dealului Viei-Cornet, versantul vestic al Dealului Mesteacan, in zona Saraciune, in lungul abrupturilor cuestiforme si in zonele predominant nisipoase sau argilo-nisipoase. In aceste zone se intalneste de regula intreaga gama de forme caracteristice eroziunii liniare, de la cele incipiente, pana la cele avansate, remarcandu-se insa predominarea celor minore si frecventa mai redusa a ravenelor si torentilor, desi pe versantul vestic al Dealului Viei se ajunge la ravene si organisme torentiale cu lungimi de ordinul sutelor de metri si adancimi ce pot depasi 10 m. Aici, de la nord spre sud apar mai multe ogase la 50-70 m distanta intre ele. Sinuoase si adanci de 0,5-0,8 m in partea nordica, devin mult mai evoluate spre sud cu adancimi de 1,5-2 m si cu fundul in trepte (fig. 17).

Fig. 17. Ogas in Dealul Viei-Cornet.

In sudul ogaselor apar organisme torentiale foarte bine dezvoltate. Datorita eroziunii liniare puternice adancimea acestora variaza de la 3-8-12 m. In profil longitudinal fundul este neregulat, in trepte. In evolutia lor au interceptat depozite groase formate din: marne, argile, nisipuri si gresii. In timpul verii pe fundul lor curge un firicel de apa mic fata de marimea vaii. Aceste ape mici nu au fost capabile sa sape aceste vai adanci. In urma ploilor scurgerile torentiale au determinat o puternica eroziune liniara, contribuind la adancirea puternica a acestor vai. Apoi eroziunea laterala a determinat o eroziune considerabila, ce variaza intre 4-30 m. Versantii reprezinta interesante profile deschise. In aceste profile se poate foarte bine observa inclinarea generala a tuturor stratelor spre sud-est. Alternanta depozitelor de nisipuri, gresii, marne, argile cu grosimi diferite, indica caracterul linistit, de mica adancime al bazinului de sedimentare (fig. 18).

Fig. 18. Organism torential in Dealul Viei-Cornet.

Legate direct de procesele de eroziune areolara si liniara de pe versanti sunt si acumularile coluviale si proluviale care contribuie la suprainaltarea unor sectoare din sesul Siretului in zona Tiganeasca-Hruba, apoi depunerile de la baza versantilor, cele de pe podurile unor terase si de pe alte suprafete slab inclinate.

Organismele torentiale provoaca pagube atat agriculturii, cat si cailor de comunicatie, contribuie la accentuarea instabilitatii versantilor. De aceea, se pune tot mai hotarat problema prevenirii si combaterii lor.

Amenajarile prin plantatii, baraje, consolidari ale malurilor si talvegurilor ravenelor, care pot fi vazute in multe locuri din Moldova, si care si-au dovedit din plin eficienta, ar trebui realizate si in comuna Corni, unde se actioneaza cu rezerve.

2. 4. 3. Alunecarile de teren pe teritoriul comunei nu afecteaza decat areale limitate in spatiul versantilor din zona Saraciune si a abrupturilor cuestiforme (Luparie, Fasoleni, Dubas, La Nitescu, Gura Goronei).

Conditiile naturale au rolul generator hotarator in declansarea alunecarilor de teren, intre acestea, relieful reprezinta cauza potentiala.

Porozitatea gresiilor si permeabilitatea nisipurilor sarmatiene si depozitelor de terasa, care inmagazineaza apa, alaturi de plasticitatea accentuata a argilelor si marnelor argiloase, denota un puternic potential de alunecare a versantilor (Gr. Posea si colab., 1974).

Chiar in contextul morfologic si geologic prezentat, deranjarea echilibrului natural al versantilor si declansarea alunecarilor de teren nu se poate produce decat in urma aparitiei unui exces de umiditate. Caderea unor cantitati mari de precipitatii in anii 1912, 1915, l932-1933, 1940, 1942, 1962, si mai ales in anii 1968-1973 si 1975 a fost urmata de eroziuni torentiale si alunecari de mari proportii.

Alaturi de conditiile naturale mentionate, o serie de interventii antropice se adauga, adesea cu rol de cauze directe, in acest proces. Orientate in directia unor scopuri utilitare, aceste interventii s-au soldat de multe ori insa, cu pagube materiale considerabile. Intre acestea enumeram: despadurirea unor versanti ramasi fara protectia padurii si supunerea unei exploatari agricole nerationale, utilizarea nerationala a pajistilor naturale pentru pasunat.

Dupa grosimea deluviului, pe teritoriul comunei se disting alunecari superficiale (sub 1 m) si de adancime (1-2 m), care se produc pe versantii vailor secundare (Saraciune) si in cadrul abrupturilor cuestiforme (Luparie, Dubas, La Nitescu, Gura Goronei).

Dupa forma reliefului cele mai extinse sunt alunecarile monticulare, alunecarile in trepte si alunecarile in valuri.

Alunecarile monticulare sunt legate in special de uniformitatea accentuata a conditiilor de dezvoltare (grosimea mare a depozitelor deluviale, substrat impermeabil si ape subterane bogate). Reprezentative pentru aceasta categorie sunt zonele: Fasoleni-Broscarie si Saraciune (fig. 19).

Fig. 19. Alunecari in zona Saraciune.

Alunecarile in trepte sunt legate, mai cu seama, de denivelarile mai accentuate ale versantilor si de alcatuirea litologica a lor, in care alterneaza argile cu nisipuri ori marne (gresii) cu nisipuri, fapt ce determina si o etajare a panzelor de apa subterana. Versantii cu alunecari in trepte se intalnesc pe valea Saraciune, partea sudica a Dealulului Dumbrava.

Alunecarile sub forma de valuri se formeaza acolo unde deluviul are grosimi relativ mici, dar substratul geologic este alcatuit din alternante de roci permeabile si impermeabile. Cele mai tipice alunecari sub forma de valuri sunt cele din zona abrupturilor cuestiforme Luparie, Gura Goronei si La Nitescu (fig. 20).

Fig. 20. Alunecari sub forma de valuri in zona cuestei La Nitescu.

In afara proceselor de alunecare, pe teritoriul comunei se produc si procese de surpare, cu dezvoltare liniara, in malurile albiei minore adancite a Siretului, mai ales in zona Tiganeasca. Prabusiri au loc si pe fruntea corniselor active.

Desi au o extindere redusa, sunt la fel de pagubitoare ca si alunecarile, prin faptul ca duc la distrugeri iremediabile a terenurilor agricole, a drumurilor etc.

Terenurile cu potential de alunecare si surpare ar trebui sa fie in atentia specialistilor care sa fundamenteze planuri de prevenire si combatere a deplasarilor de teren, urmand in egala masura si executarea lucrarilor planificate.

. APELE

Resursele hidrografice ale comunei sunt asigurate de apele de adancime si freatice relativ bogate, ce se gasesc cantonate in lunca si terasele Siretului, precum  si la baza depozitelor deluviale, depozitelor aluvionare de pe versanti, de raul Siret, Garla Morii, Paraul Caramidariei, Miletinul si afluentii sai si de apele statatoare (balti, mlastini si iazuri). < Anexa 6 >.

4. 1. Apele subterane

Apele subterane de adancime se afla de regula sub presiune, au caracter ascensional, urcand prin tuburile de foraj pana la suprafata.

In legatura cu apele freatice de pe teritoriul localitatii Corni, in anul 1980, colectivul geotehnic al Consiliului Popular al judetului Cluj, a efectuat un studiu hidro pentru depistarea surselor de apa.

Stratele freatice sunt cantonate de obicei in nisipuri sau argile prafoase nisipoase, si au debite destul de consistente (0,1-0,2 l/s), ceea ce a dus la saparea a numeroase fantani cu apa potabila, in cuprinsul localitatii, cu duritate moderata. Datorita existentei unor strate impermeabile mai aproape de suprafata, mai ales in partea nordica si in centrul civic al localitatii, nivelul hidrostatic este ridicat (– 1, 20, –1, 50 m). Acest lucru face ca in zonele respective constructiile sa nu poata avea subsoluri sau pivnite. Cei care totusi isi construiesc pivnite, in anii cu precipitatii bogate, mai ales primavara cand topirea zapezilor este insotita si de caderi masive de ploi, le au invadate de apa. Netinand seama de nivelul panzei freatice, constructorii anexei Scolii nr. 1 Corni, in anul 1981, au fost nevoiti sa-si modifice proiectul, executand drenuri, prin care au coborat nivelul panzei freatice.

Apele freatice intersectate de vai dau nastere la izvoare, ale caror debite sunt influentate de cantitatea de precipitatii. Pe teritoriul comunei izvoarele sunt destul de numeroase, dar din cauza ca ele sunt rasfirate si faptul ca sunt la departare de localitate, nu sunt rentabile a fi captate. Dintre izvoarele principale amintim: izvorul satului, Bahna, Oboroceanu, izvoare cuprinse intre 0,1-0,2 l./s. cu utilizare locala pentru alimentarea cu apa a elesteelor. Zona cu cele mai multe izvoare cu debite mari este „In Vaiugi“, care sunt captate intr-un put colector si care asigura apa necesara sectorului zootehnic al fostului C.A.P. Corni.

Forajele executate pe terasele mijlocii ale Siretului au pus in evidenta strate acvifere cu debite mici si mijlocii. In schimb, in terasa de lunca a raului Siret, forajele executate au pus in evidenta la 3-4 m, strat acvifer destul de consistent (6 l/s), strat cantonat in prundisuri si bolovanisuri aluvionare.

Numeroasele fantani de la baza versantilor demonstreaza ca rezerve de apa freatica sunt cantonate si in depozitele deluviale de pe versanti.

In satele Sarafinesti si Mesteacan, apele freatice se gasesc la o adancime mai mare, dar care asigura apa necesara pentru baut si trebuinte gospodaresti.

Pe cursul superior al Miletinului, in satul Balta-Arsa, panzele freatice se gasesc aproape de suprafata, cu un debit bogat. In unele zone din acest sat nivelul ridicat al apelor freatice a dus la inmlastinirea unor suprafete de teren.

4. 2. Apele de suprafata

Pe teritoriul comunei apele de suprafata sunt reprezentate de reteaua hidrografica, precum si de apele statatoare (iazuri, helestee, balti). Acestea, avand debit mare si foarte mare primavara, cand se topesc zapezile, ori vara si toamna in perioadele de ploi abundente, cand produc si viituri si debit mic iarna si spre sfarsitul verii si inceputul toamnei, sunt puternic influentate de caracteristicile climei temperat continentale.

4. 2. 1. Apele curgatoare. Reteaua de ape curgatoare apartine la doua bazine hidrografice si anume: Siret si Prut.

Raul Siret formeaza hotarul de vest si sud-vest a comunei pe o lungime de 13 km. Curge intr-o albie larga, pe un pat gros de pietris, sub care se acumuleaza debite bogate de apa de buna calitate. Latimea cursului de apa variaza intre 15-40 m. Cursul sau este meandrat datorita pantei mici (fig. 25). La intrarea raului Siret in comuna altitudinea este de 250 m iar la iesire de 245m.

Fig. 25. Meandrele raului Siret in zona Tiganeasca

In general are un debit constant ca urmare a constructiei lacurilor de acumulare in amonte de Bucecea. Uneori, primavara cand topirea zapezilor este insotita de ploi abundente si cateodata vara in lunile iunie-iulie, raul isi mareste debitul, produce inundatii, avand latimea de 200-300 m

Siretul primeste pe teritoriul satului Corni Paraul Garla Morii. Intrucat in perioada caderilor masive de precipitatii producea inundatii, periclitand culturile pe cateva sute de hectare, a fost in cea mai mare parte canalizata.

La locul numit „Fon“ primeste ca afluent Paraul Caramidariei, format din apa care se scurge din Iazul Morii, care este alimentat de apa paraielor Pascareni, Lipoveni si Paraul Satului (Paraul lui Clopotaru).

Tot de bazinul hidrografic al Siretului apartin paraiele care strabat satul Sarafinesti si se varsa in Paraul Poienii si paraul care strabate microdepresiunea Saraciune.

Apele raului Siret, Paraului Garla Morii si Paraului Caramidariei sunt folosite in mica masura pentru irigarea terenurilor agricole din sesul Siretului si din imediata apropiere a acestuia.

Apele Siretului prezinta un grad moderat de poluare, mai ales datorita aportului de ape uzate (menajere si industriale) din localitatile Bucecea si Siret.

Un grad relativ ridicat de poluare prezinta Paraul Garla Morii datorita deversarii de dejectii animaliere de catre complexele de crestere si de ingrasare a animalelor de la Bucecea si Hutani.

Poluate sunt si apele Paraului Caramidariei datorita nerespectarii de catre localnici a Legii protectiei mediului inconjurator prin aruncarea in paraiele care trec prin sat, a resturilor menajere, a gunoaielor si animalelor moarte, impunandu-se din partea consiliului local masuri mai hotarate pentru inlaturarea acestor aspecte negative.

Paraul Miletin care apartine bazinului hidrografic al Prutului izvoraste din partea de nord nord-est a satului Corni la hotarul cu comuna Vladeni, strabate teritoriul comunei pe o lungime de 4 km, trecand prin partea centrala a satului Balta-Arsa. Acesta colecteaza toate paraiele ce izvorasc din partea stanga a interfluviului Siret-Prut, care este strabatut aproximativ prin mijloc de drumul judetean Baisa-Corni-Vorona.

Printre cei mai importanti afluenti care ii asigura un debit destul de mare cand paraseste comuna sunt: Buda, Paraul Bursucului, Vadulet, Miletin-Chirivoaia.

Alimentarea acestor ape curgatoare se face in proportie de peste 86 % din precipitatii atmosferice, de unde si dependenta accentuata a scurgerii de factorul climatic, diferenta de 14 % fiind din surse subterane. Tipul de alimentare este pluvial-moderat.

Regimul scurgerii variaza in timp in raport cu cantitatea de precipitatii. Debitele cele mai scazute se inregistreaza toamna si in prima parte a iernii (septembrie-ianuarie), iar cele mai mari in perioada martie-mai. Spre exemplu, la postul hidrometric Hutani, la data de 4 mai 1978 s-a inregistrat 623 m / s ( fig. 26).

Scurgerile medii lunare au pentru raul Siret la postul hidrometric Hutani, urmatoarele valori:

m3/s

Anul

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

An

1954

0,8

0,7

11,0

13,2

16,2

8,3

5,3

2,2

1,7

1,6

2,0

2,6

4,59

1981

9,1

27,9

53,6

17,2

60,8

11,1

74,8

18,8

8,9

6,4

29,5

20,0

28,2

Media

5,7

9,4

22,3

29,9

24,9

25,7

23,1

17,3

10,7

7,8

11,0

7,2

10,3

Perioada de calcul pentru medie este 1953-1986. Incepand cu anul 1981, in sectorul comunei, Siretul evolueaza in regim amenajat (barajele de la Bucecea si Rogojesti.

Apele Siretului, ale afluentilor sai, precum si ale Miletinului ingheata la inceputul iernii. Aparitia fenomenului se produce intre 20 noiembrie si 15 ianuarie, iar eliberarea de gheata dupa 1 martie; durata fenomenului de inghet fiind cuprinsa intre 50-100 zile.

Procesul de incalzire a apelor incepe in luna martie, atingand valori maxime in lunile iulie-august, scazand apoi treptat pana in lunile ianuarie-februarie.

Temperatura apelor raului Siret, ca si evolutia incalzirii apelor sale fac ca acestea sa poata fi folosite cu bune rezultate la irigarea culturilor incepand inca din a doua jumatate a lunii aprilie, cand apa poate fi folosita pentru udarile de rasarire, iar in cazul plantelor de nutret-leguminoase, chiar pentru crestere.

Turbiditatea apei este de 590 g/ m, iar debitul solid specific este de 0,90 rt/h/an, ceea ce pune in evidenta aspectul eroziunii accelerate a zonei prin care trece Siretul. Aceeasi situatie este valabila si pentru celelalte ape de pe teritoriul comunei.

Densitatea retelei hidrografice este de aproximativ 0,95 km/ km, din care a apelor curgatoare cu scurgere permanenta este de 0,33 km/ km. Lungimea apelor curgatoare cu scurgere nepermanenta si intermitenta este de 0, 62 km/km . Lungimea apelor curgatoare cu scurgere permanenta este de 24 km, iar lungimea apelor curgatoare cu scurgere nepermanenta si intermitenta este de 43 km.

4. 2. 2. Apele statatoare de pe teritoriul comunei Corni insumeaza o suprafata de peste 25 ha si sunt constituite din: Iazul Morii (7 ha), Iazul Bledii (2 ha), cateva iazuri mici (ramnice) realizate de cetateni in excavatii la poalele versantilor sau de a lungul paraielor unde apele freatice sunt la suprafata (1,5 ha), balti in meandrele parasite ale Siretului si bulhace de versant in jumatatea estica a comunei (15, 37 ha).

Iazul Morii, asezat in partea de nord-vest a satului Corni, este de origine antropica,
s-a amenajat prin zagazuirea Paraului Caramidariei, care si astazi il alimenteaza cu apa. O alta sursa de alimentare sunt izvoarele din viroagele „Vaiugi“. (fig.27)

Denumirea de Iazul Morii vine de la Dealul Morii, care se gaseste in apropiere.

Folosindu-se de elementele oferite de cadrul natural local, in preajma primului razboi, boierul Theodor Leon Ghyka, proprietar a celei mai mari parti a terenului din apropierea Dealului Morii, cu ajutorul unor lipoveni bareaza cursul Paraului Caramidariei si realizeaza Iazul Morii cu o suprafata de aproximativ 8 ha, apa statatoare care a dat culoare peisajului din zona, rezervor de peste proaspat pentru proprietar, dar si pentru sateni.

Iazul a fost folosit si dupa cooperativizarea (colectivizarea) agriculturii pentru pescuit sportiv, braconaj si pescuit organizat de fostul C.A.P. Corni pana in jurul anilor 1980, cand in cea mai mare parte a fost colmatat si ulterior scurs, dand peisajului din zona un aspect dezolant.

La propunerile cetatenilor din satul Corni, I. E. E. L. I. F. (O. I. F.) Botosani aloca in perioada 1985-1986 cateva milioane de lei, decolmateaza valea, intareste si mareste barajul, construieste calugarul si sectorul de evacuare a volumului de apa excedentar, mai ales in timpul viiturilor. (fig. 27). Dupa realizarea luciului de apa (aproximativ 7 ha), conducerea fostului C.A.P. Corni, cu sprijinul prof. univ. dr. doc. ing. Nicolae Irimiciuc, il populeaza cu puiet de peste (caras, crap si peste chinezesc fitofag).

Fig. 27. Iazul Morii

Dupa anul 1989, anual s-au pescuit cateva tone de peste, iar impatimitii pescuitului sportiv, dar si braconierii, aveau unde sa-si consume o parte din timpul liber.

Dar a venit anul 1997. In toamna acestui an, in urma unei sedinte de consiliu local, un grup de salariati ai Primariei Corni, insotiti de persoane dubioase, neautorizate, fara cunostinte de specialitate, in toiul noptii, cu scopul „de-a reduce volumul de apa“ in vederea pescuitului, forteaza calugarul, scapa de sub control masa de apa, care cu energia-i cunoscuta paraseste suprafata biotopului. Cel care a fortat calugarul a scapat cu viata
printr-o minune!

Era o perioada cu vreme ploioasa. In zona, ploile nu mai conteneau de trei zile. Ce-a urmat e lesne de inteles. Dezastru ecologic! Cetatenii din apropierea iazului, cat si cei alarmati de la distanta, se napustesc asupra spatiului mocirlos, cu furci, bate si saci, recolteaza ce n-a putut lua puhoiul, distrug sute de broaste testoase, pe care le-au intepat cu furcile si alte obiecte tepoase, omoara mii de raci, preiau cu lopata, de pe mal, pestii mici pe care i-au dat de mancare la rate si la gaste.

Sosesc redactori de la ziarele locale, apar articole in presa, soseste televiziunea, sunt luate interviuri, se dau imagini la Somax Botosani si TVR 1, se organizeaza sedinte ale Consiliului Local in cadrul carora cei vinovati, sustinuti de partizani politici, pun totul pe seama fortelor si stihiilor naturii. Se reface, empiric, calugarul, se reface o parte din luciul de apa. Si atat!

Si astazi, dupa aproape doi ani si jumatate, cetatenii comunei se intreaba de ce nu au fost pedepsiti cei vinovati? De ce nu au fost pusi sa plateasca? De ce Consiliul Local nu ia nici o masura pentru refacerea si punerea in exploatare a acestei resurse? De ce comunitatea locala respinge orice propunere, initiativa sau oferta? In aceasta situatie bugetul local are de suferit! Si se subintelege ca sufera institutiile si cetatenii comunei.

Iazul Bledei, situat in partea de nord-est a Dealului Morii, este si el de constructie antropica si s-a realizat prin bararea paraielor care se scurg de pe versantii dealurilor Ovesnita, Ratosel si Dealul Morii. Acest iaz a fost mai intens colmatat de aluviunile aduse de ape si invadat de vegetatie specifica de balta, luciul de apa reducandu-se la o suprafata foarte mica.

In anul 1986, O. I. F. Botosani executa lucrari de decolmatare si de constructie a unui baraj inalt de 6 m, prevazut cu calugar si sector de evacuare a volumului de apa excedentar, dupa care este populat cu peste, in special cu caras auriu. Luciul de apa dupa terminarea constructiei barajului acoperea o suprafata de cateva hectare. Prin proiect, concomitent cu exploatarea resurselor sale piscicole, apele iazului trebuiau sa fie folosite la irigarea catorva sute de hectare teren agricol. In aceasta directie s-a montat o retea de conducte ceramice subterane in tarlaua „Bulgaria Veche“, s-a construit un adapost cu transformator si pompe electrice care sa transmita apa in reteaua subterana si cu ajutorul unor aspersoare sa fie irigate culturile in perioadele cu deficit de precipitatii atmosferice.

Dupa revolutia din decembrie 1989, ca urmare a comoditatii si neglijentei Consiliului Local, elemente locale si din alte parti, certate cu legea si fara frica de Dumnezeu, au distrus adapostul, au furat motoarele, pompele, cablul electric si caramida. Nimeni n-a luat nici o masura.

Pestele din iaz a fost pescuit numai de braconieri.

Aceeasi soarta a avut si Iazul Bledei. In toamna anului 1997, un grup de cetateni din apropiere si probabil din satul Brehuiesti au fortat calugarul si au scurs iazul, furand toata cantitatea de peste.

Si la acest capitol, Consiliul Local este corigent, nu a luat nici o masura pentru refacerea si punerea in exploatare a acestei resurse. In cele din urma iazul a fost dat cetateanului care a primit in posesie suprafata de pamant pe care se gaseste luciul de apa si vegetatia de balta.

Denumirea acestui iaz vine de la numele sau porecla proprietarului sau a celui care a construit barajul de pamant.

Balta Neagra este o balta situata in partea de sud a satului Balta-Arsa, la o distanta de 1,2 km, inconjurata de padure. Prin partea dreapta curge paraul Miletin, care in timpul viiturilor improspateaza apele acestei balti (fig. 28).

Denumirea vine de la malul depus pe fundul baltii –  de culoare neagra, care are, dupa toate probabilitatile, calitati terapeutice, iar apa este usor mineralizata. Efectuarea unor studii si cercetari de specialitate ar conduce, fara indoiala, la punerea in discutie a amenajarii unui punct balnear in apropiere.

Balta Dracilor este o alta balta (bulhac) in suprafata de 0,3 ha, situata la intretaierea drumurilor Cioate si Gura Goronei. Vegetatia hidrofila abundenta din jur este periculoasa pentru pasunat, intrucat contine o serie de ierburi otravitoare. Acest lucru i-a determinat pe localnici sa denumeasca vegetatia si locul respectiv „Napraznic“. In anii 1987-1988 s-au executat de catre O. I. F. Botosani, canale de scurgere care au condus la reducerea suprafetei ocupate cu vegetatie hidrofila si la redarea in circuitul agricol a unei suprafete de aproape 2 ha de pasune.

Balta cu Rogoz este o balta in suprafata de aproape 0,3 ha, la o distanta de 3,2 km est de satul Corni, inconjurata de vegetatie hidrofila, in cadrul careia predomina rogozul, de unde-i vine si numele. Aceasta balta nu seaca niciodata, intrucat este alimentata de izvoare puternice.

Balta Pralei este una din baltile formate in meandrele parasite ale Siretului situata la o distanta de 5 km sud-vest de satul Corni, la locul numit „Hruba“, fara importanta economica.

Fig. 28. Balta Neagra

In incheierea acestor sublinieri asupra hidrografiei comunei, se poate afirma ca problema alimentarii cu apa a locuitorilor, cat si utilizarea pentru necesitati economice a apei, inclusiv pentru irigatii nu constituie o dificultate, fiind usor de rezolvat. De altfel, acest lucru este ilustrat de numarul mare al fantanilor, izvoarelor, prezenta raului Siret, a raului Miletin si a paraielor afluente, a baltilor si iazurilor, cat si a posibilitatilor existente pentru amenajarea de lacuri antropice, a caror apa ar putea fi folosita la irigat, la obtinerea de energie electrica pentru necesitati locale, la alimentarea cu peste proaspat a cetatenilor comunei. Cu mult spirit de initiativa, cu mai mult curaj si investitii mici aceste proiecte sunt posibile de realizat intr-un timp foarte scurt.

4. 3. Caracteristici hidrologice

Scurgerea medie fluviatila este de 80-90 mm, evaporatia este de 500 mm, coeficientul scurgerii medii este de 0,10 %, scurgerea subterana de 10 mm, iar coeficientul de umezire a solului este de 525 mm (I. Ujvari, 1972).

Vegetatia

Asezarea geografica, relieful si clima au determinat dezvoltarea pe teritoriul comunei a unei vegetatii forestiere si de silvostepa, care se incadreaza fitogenetic regiunii eurosiberiene, la interferenta dintre provinciile dacica si ponto-sarmatica.

Pe teritoriul comunei se deosebesc doua categorii de vegetatie si anume: vegetatia spontana lemnoasa si vegetatia spontana ierboasa < Anexa 7 >.

Din analiza hartilor cu modul de utilizare a terenurilor comunei rezulta urmatoarea structura[1]:

Categorii de folosinta

1982-1983 ha

%

1998 ha

%

Suprafata totala din care

7112.46

100

7111.300

100

- arabil

3418,96

47,8

3249

45.7

- pasuni

1063,93

14,9

1071

15,0

-fanete

207,84

2,9

238

3,3

-livezi

85,89

1,2

29

0,4

- vii

30,18

0,4

11

0,2

- paduri + plantatii

1869,38

26,3

1982

27,9

- tufarisuri

21,50

0,3

2100

0,3

- stufaris

22,45

0,3

23

0,3

- alte folosinte

392,33

5,9

489

6,9

5. 1. 1. Vegetatia de padure este formata din padurile de stejar mezofil, care  acopera o suprafata de 1982 ha (27,9 % din suprafata comunei).

Padurea nu acopera teritoriile din partea centrala si vestica, unde relieful prezinta altitudinile cele mai mari (peste 250 m), ci in jumatatea estica cu altitudini cuprinse intre 150- 300 m. Prezenta padurii in aceasta parte a comunei se datoreste mai ales fragmentarii reliefului pe verticala si orizontala, mai pronuntata fata de partea vestica a comunei, iar valoarea pantelor este mult mai mare. Aceste terenuri nu prezinta conditii bune pentru cultura plantelor, fapt ce a determinat mentinerea padurii pe aceste locuri.

In vremuri istorice, padurea a ocupat suprafete mult mai mari (1500 – 90%, 1800 – 70 %, 1900 – 40 %). Acest fapt il deducem din tipurile de sol existente si anume: solurile de padure.

Concomitent cu cresterea numarului locuitorilor, padurea a fost defrisata de pe terenurile mai plane din partea centrala si vestica prielnice pentru agricultura. Din neatentie si nestiinta s-au defrisat si suprafete de pe pante mari, care au cazut imediat prada actiunii agentilor externi, transformandu-se in terenuri neproductive si slab productive. Odata cu acestea, pe parcursul timpului au intervenit schimbari in componenta floristica, cat si solurilor.

 Padurile acestor locuri fac parte din zona nemorala care se continua si la vest de valea Siretului, sunt alcatuite din stejar pedunculat si gorun, care formeaza pe anumite suprafete arborete pure, la care se asociaza carpenul, teiul din ambele varietati (cu frunza mica, cu frunza mare), jugastrul, artarul tatarasc, paltinul de camp, ulmul, frasinul, ciresul salbatic, marul paduret, parul paduret, plopul tremurator etc. Razlet, apare si fagul.

In aceasta categorie de paduri bine reprezentati sunt arbustii (isi fac aparitia unde padurea este mai luminoasa), dintre care citam: alunul, cornul, lemnul raios, porumbarul, macesul, sangerul, lemnul cainesc, gherghinarul sau paducelul etc.

Stratul ierbos in cadrul acestor paduri este bogat in specii, dintre care cel mai reprezentative sunt: pecetea lui Solomon, pochivnicul, floarea pastilor, mierea ursului, urzica moarta, firuta de padure, toporasii, lacramioara etc. De timpuriu, primavara infloresc ghioceii, viorelele, brandusele de primavara, brebeneii etc. In locurile mai umbrite se gasesc briofite (muschi).

In mediul de padure se dezvolta si diferite specii de ciuperci, dintre care multe sunt comestibile, ca de exemplu: ghebele, zbarciogii, hribii, galbiorii, rascovii, iutarii etc.

In poienele padurilor se intalneste o flora ierboasa alcatuita in special din graminee, dicotiledonate si altele.

Asa dupa cum se stie, silvostepa se caracterizeaza prin alternanta padurilor si a pajistilor de stepa pe suprafete mari. Pe teritoriul comunei padurile sunt dispuse, mai ales pe dealurile si coastele umbrite, iar pajistile pe coastele si versantii sudici, vai si in zonele unde solul s-a format pe strat marno-argilos.

5. 1. 2. Pajistile. Vechile pajisti stepizate, in cea mai mare parte cultivate si-au restrans arealul, insa cele existente sunt in mare parte degradate datorita unui pasunat intens, fara masuri de regenerare si ameliorare.

Vegetatia ierboasa spontana este formata din asociatii mezoxerofite in cadrul carora se intalnesc plante apartinand gramineelor, leguminoaselor si altor familii. Dintre graminee se intalnesc paiusul, golomatul, obsiga, firuta de stepa, pirul gros, ovascior, precum si alte ierburi. Dintre leguminoase amintim: trifoiul rosu, trifoiul alb, lucerna galbena, sulfina, mazarichea, care alcatuiesc impreuna cu gramineele aproape intreaga compozitie floristica a pasunilor si fanetelor.

Dintre alte familii de plante ierboase am determinat existenta urmatoarelor: scaiul dracului, palamida, lumanarica, talpa gastei, cimbrisorul, carcelul, zazania, laptele cainelui, pirul gros, pelinita etc.

. Vegetatia intrazonala. In lunca Siretului si Miletinului apar suprafete mici de paduri de salcii, plop, rachita, arin negru si o vegetatie ierboasa alcatuita din pir, iarba campului, coada vulpii, firuta etc. In aceste zone suprafata ocupata de padure s-a extins prin plantarea plopului hibrid, dar care nu si-a gasit o noua patrie, intrucat in cea mai mare parte este bolnav.

Vegetatia de mlastina (palustra) apare in areale mici localizate in microdepresiuni, in albiile majore ale raurilor Siret si Miletin, in jurul baltilor si iazurilor si in regiunile mlastinoase, formate din asociatii de plante higrofite. Speciile mai des intalnite sunt: stuful, coada calului, izma broastei, rogozul, pipirigul, papura. Rogozul si papura au fost folosite pana in anul l989 ca materii prime pentru industria mica din comuna si din municipiul Botosani.

Dintre plantele hidrofile (care stau numai in apa) amintim: cosorul, broscarita, iarba broastei, nufarul, alge etc. Nuferii plutesc pe baltile din lunca Siretului, pe Balta Neagra si pe iazul cetateanului Scutelnicu Olimpiu.

Vegetatia halofila (de saraturi) apare insular acolo unde se intalnesc petice de saraturi.

5. 1. 4. Plantele medicinale au o larga raspandire pe teritoriul comunei. Dintre cele mai importante mentionam: musetelul, pojarnita, pelinul, urzica vie, urzica moarta, podbalul, cimbrisorul, cucuta, matraguna, papadia, menta, grausorul, socul, paducelul, macesul, coada soricelului, patlagina, vascul, chimionul, salcamul, mesteacanul, teiul etc.

 5. 1. 5. Plantele melifere de pe cuprinsul comunei sunt: salcamul, teiul, artarul, jugastrul, ciresul, paltinul, socul, borceagul, trifoiul, plantele cu flori din pajisti, culturile agricole, viile etc.

5. 1. 6. Plantele industriale sunt : stejarul, gorunul, mesteacanul, salcia, arinul, musetelul, pelinul, dudul, de la care pot fi valorificate lemnul, frunza, coaja, floarea etc.

Masa lemnoasa ce se exploateaza este utilizata, mai ales ca lemn de foc.  Pana in anul 1989 o mare cantitate de lemn era transportata la intreprinderi botosanene sau la marile combinate de profil din Suceava si Falticeni. Dupa 1989 cantitatea de lemn folosita ca materie prima in industria lemnului s-a redus an de an. In aceasta directie se poate afirma ca padurea care reprezinta o sursa naturala de mare insemnatate in cadrul comunei, este inca insuficient pusa in valoare.

Dintre monumentele naturii, pe teritoriul comunei, in ultima perioada s-a semnalat prezenta catorva exemplare de lalea pestrita in lunca Siretului si de papucul doamnei in zona padurii (fig.29).

a

 
             

Fig. 29. Monumente ale naturii : a, laleaua pestrita; b, papucul doamnei.

Pe langa importanta economica, vegetatia spontana joaca un rol determinant in mentinerea echilibrului natural al mediului inconjurator, la care se adauga si alte functii cum ar fi: functia hidrologica, functia antierozionala, climatica, de purificare a atmosferei, recreativa, estetico-peisagistica a padurii si functia stiintifica.

. Solurile

Formarea, evolutia si distributia solurilor pe teritoriul comunei sunt determinate de ase­zarea geografica, de relief, de roca mama, de clima si microclimate, de apa freatica, de ve­getatia lemnoasa si ierboasa, de timp si de utilizarea agrosilvica a teritoriului. In functie de acesti factori, pe teritoriul comunei exista o gama variata de unitati de soluri. < Anexa 8 >

Tipul de sol reprezentativ este solul brun de padure, care este prezent in circa zece tipuri si subtipuri si care face parte din clasa a II-a de soluri, denumite „Argiluvisoluri“.

Bine reprezentata este clasa de soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate, formata din soluri aluviale, aluvio-coluviale si coluviale, care ocupa o suprafata de peste 1700 ha.

Pe o suprafata mica (1,6 ha) sunt reprezentate solurile hidromorfe prin „Lacovisti“.

5. 3. 1. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin :

- brun de padure mediu podzolit, mediu pseudogleizat, care ocupa o suprafata de 390,9 ha pe versanti;

- brun de padure mediu-puternic podzolit, mediu pseudogleizat, moderat erodat, care ocupa o suprafata de 423,2 ha pe versanti. Pe aceste soluri dau bune rezultate plantele cu inradacinare superficiala, cat si acelea care previn si combat eroziunea ca: cereale paioase si plante furajere;

- brun de padure puternic erodat, cuprinde o suprafata de numai 16 ha pe versantii puternic inclinati, unde fenomenul de eroziune este accelerat;

- brun cenusiu deschis de padure puternic podzolit, slab-moderat erodat, in suprafata de 410 ha, situat pe versanti. Sunt terenuri folosite ca arabil, pe alocuri se intalnesc suprafete mici ocupate cu vii hibride si fanete naturale;

- brun cenusiu de padure puternic erodat, cuprinde o suprafata de 167,7 ha, a carei folosinta este arabil si partial pasune. Sunt situate pe versanti;

- cenusii deschise cu profil normal. Cuprinde o singura unitate de soluri - „cenusiu deschis de padure puternic podzolit“, in suprafata de 54 ha, situata pe platouri. Plantele cu cele mai bune rezultate sunt: graul, plantele furajere, cartoful si secara;

- cenusiu deschis de padure slab erodat. Cuprinde o suprafata de 34,5 ha; sunt recomandate cerealele paioase si plantele furajere ;

- brune galbui de padure. Ocupa o suprafata de 311,3 ha situata pe platourile interfluviale ;

- brun galbui de padure puternic podzolit, moderat erodat. Cuprinde o suprafata de 86,2 ha, situata pe versanti ;

- soluri foarte puternic si excesiv erodate, partial resolificate. Cuprinde o suprafata de 125,2 ha si sunt folosite ca pasuni si fanete, unde procesul de eroziune prin aceasta folosinta este mult atenuat.

5. 3. 2. Solurile neevoluate, trunchiate si desfundate. Cuprinde solurile: „Aluviale“, „Aluvio -coluviale“ si „Coluviale“, cu o suprafata totala de 1777,4 ha si 14 tipuri de soluri:

- aluviuni recente. Sunt soluri crude, neevoluate, fara orizonturi, constituite din depunerile actuale ale raului Siret, fiind situate in imediata apropiere a acestuia, neproductive. Se recomanda esente forestiere ;

- aluvial slab erodat. Cuprinde o suprafata de 210,9 ha. Sunt terenuri folosite ca pasune, padure si partial arabil;

- aluvial slab erodat, mediu lacovistit. Sunt folosite ca fanete, insa prin lucrari de desecare pot fi transformate in arabil;

- aluvial slab-mediu erodat. Folosinta actuala a acestor terenuri este faneata, in viitor unele suprafete pot fi transformate in arabil ;

- aluvial mediu in strat slab mediu gleizat. Cuprinde o suprafata de 688,2 ha, fiind terenurile agricole bune din lunca Siretului. Pe aceste terenuri dau bune rezultate toate plantele de cultura si in special: graul, sfecla de zahar. Pe aceste soluri se pot face irigatii;

- coluvial slab erodat. Sunt soluri situate la baza pantelor si cuprinde o suprafata de 41,3 ha. Sunt soluri a caror folosinta a fost pasune, astazi fiind transformate in arabil;

- coluvial mediu erodat. Cuprinde o suprafata de 116,2 ha la baza pantelor, a caror folosinta este arabil. Dau bune rezultate toate plantele de cultura;

- solurile aluvo-coluviale cuprind o suprafata restransa, avand ca folosinta arabil si fanete;

- solurile aluvo-coluviale slab-mediu erodate. Sunt soluri situate la baza pantelor si in imediata vecinatate a paraielor. Sunt folosite ca arabil, pasuni si fanete;

- aluvial brun si brun de lunca. Cuprinde suprafata de 38,8 ha si respectiv 114,6 ha. Dau bune rezultate toate plantele de cultura si in general graul, porumbul, sfecla de zahar si cartoful.

5. 3. 3. Solurile hidromorfe cuprind tipul de sol „Lacoviste “ pe o suprafata de 1,6 ha, fiind folosite ca stufarisuri cu apa. Pot fi desecate si transformate in fanete.

5. 3. 4. Complex de soluri in zona de alunecari. Ocupa o suprafata de  1468,5 ha, fiind impartite in trei subgrupe :

- complex de zone de alunecari active. Cuprind o suprafata de 16,4 ha; aceste terenuri sunt folosite ca pasune degradata. In viitor se recomanda impaduriri cu esente forestiere;

- complex de zone de alunecari stabilizate. Ocupa o suprafata de 1346,5 ha si sunt folosite ca: arabil, pasune, fanete, plantatii forestiere, neproductiv. Se recomanda ca unele din aceste suprafete sa treaca la folosinte superioare (plantatii pomiviticole) ;

- complex de soluri in zone semiactive. Cuprind o suprafata de 7,8 ha. Se recomanda impaduriri;

- soluri excesiv erodate in zone de rapi si ravene, cat si in zone de ruptura. Pe aceste terenuri este necesar sa se execute lucrari de impadurire, exceptandu-se ravenele intelenite.

5. 3. 5. Solurile antropice sunt reprezentate de acele suprafete unde a intervenit omul prin sapaturi, desfundari, ori materiale aduse din alte parti. Au o raspandire redusa si nu prezinta importanta economica.

In concluzie, putem spune ca teritoriul comunei dispune de un potential apreciabil al invelisului de sol, care valorificat pe baza unei agrotehnici superioare, poate conduce la obtinerea de rezultate valoroase in cadrul productiei agricole.

6. RESURSELE SOLICE

Resursele solice sunt : apa, padurile, pasunile, fanetele, fertilitatea solurilor, fondul cinegetic si fondul piscicol.

Hidrosfera este domeniul unora dintre cele mai importante resurse naturale. Dintre acestea, cea mai de pret este apa insasi, care constituie masa acestui invelis si care este considerata una dintre resursele naturale fundamentale, tinandu-se seama de faptul ca, alaturi de alte resurse, sta la baza tuturor activitatilor omului si a proceselor vitale.

Colectivul geotehnic al Consiliului Popular Judetean Cluj, prin „Studiul hidro pentru depistare surse de apa in judetul Botosani“, pentru comuna Corni, a apreciat ca stratele freatice sunt destul de consistente, existand conditii pentru construirea unor instalatii care sa asigure alimentarea centralizata a localitatilor Corni si Sarafinesti.

Reteaua hidrografica formata de raul Siret si afluentul sau Garla Morii (vechiul curs si canalul) poate asigura irigarea a peste o treime din suprafata agricola a comunei. O suprafata de cateva sute de hectare poate fi irigata cu apa iazurilor existente. Exista posibilitati, asa cum am mai aratat mai sus, pentru amenajarea de noi iazuri cu care sa se mareasca suprafata irigata a comunei.

Pentru realizarea de microcentrale hidroelectrice, pe teritoriul comunei exista doua posibilitati: una langa cantonul silvic din lunca Siretului, insa cu conditia de a se realiza un baraj mai mare a Iazului Morii si alte cateva baraje in cascada in aval de acesta si alta in apropierea satului Balta-Arsa, a carui baraj ar putea fi construit in zona „Vadulet“.

Iazuri pentru irigatii si cresterea pestelui ar putea fi realizate si in satul Sarafinesti, in amonte si in aval de fostul sector zootehnic.

Printre resursele solului, resursele forestiere reprezinta o importanta deosebita. Insemnatatea mare a padurii deriva din cele doua functii ale ei: functia economica (furnizoare de material lemnos si produse accesorii, protectia unor obiective de interes economic, refacerea sanatatii fizice si psihice a oamenilor) si functia ecologica –  fiind cunoscut rolul padurii asupra climei, apelor, solului etc.

Cresterea numerica a populatiei si implicit a necesarului de produse agroalimentare a determinat reducerea suprafetelor ocupate de padure prin defrisari, uneori chiar prin incendieri. Astazi, suprafata ocupata de padure este de 1982 ha, care reprezinta 27,9 % din suprafata comunei, fata de 26,6 % la nivel national.

Padurea este o sursa de materii prime valoroase pentru industrie, constructii, precum si pentru necesitati gospodaresti (principala sursa de combustibil pentru locuitorii comunei). De mare importanta sunt produsele accesorii care le ofera padurea si anume: ciupercile si fructele de padure, bine valorificate de locuitorii satului Balta-Arsa.

Avand in vedere eterogenitatea fondului forestier al comunei, sunt necesare masuri de plantare a unor specii valoroase, de regenerare a masei lemnoase, pentru a asigura o valorificare superioara a acesteia. Pentru economisirea speciilor forestiere consideram necesara plantarea integrala a zonelor neproductive din lunca Siretului, exploatarea padurilor de lunca. Pentru atenuarea si chiar oprirea unor procese geomorfologice actuale ar fi de dorit plantarea de arbori, in special salcam, care ar reprezenta si o sursa importanta (melifera) pentru extinderea albinaritului in comuna.

In paduri, dar si in afara acestora, se dezvolta un numar mare de plante medicinale si aromatice, de importanta economica deosebita, printre care enumeram : ciubotica cucului, podbal, nalba, izma, pojarnita, romanita, patlagina, pelinul, chimionul, brusturele, papadia, cimbrisorul de camp etc.

Pasunile si fanetele detin 1309 ha (pasunile - 1071 ha, fanetele - 238 ha) reprezentand 18,4 % din suprafata comunei (1998).

Pasunile de pe teritoriul comunei sunt formate din pasunile de lunca si pasunile din zona de deal si colinara.

Pasunile de lunca sunt foarte valoroase, au o putere mare de nutritie si o durata mare de pasunat, care poate avansa si in anotimpul rece.

Pasunile din zona de deal si colinara sunt cele mai extinse ca suprafata, sub forma de islaz, cu o putere medie de nutritie. Acestea sunt: Luparie-Dubas, Ratosel-Gura Goronei-Buda si Saraciune. In general, pasunile sunt de slaba calitate si productivitate, iar in toiul verii cand perioadele de seceta se prelungesc, multe din speciile care le alcatuiesc isi incheie ciclul de vegetatie. Irigarea acestor suprafete in conditiile in care cresterea animalelor este o importanta activitate la nivelul comunei, impun luarea de masuri organizatorice si tehnice din partea factorilor raspunzatori.

Fanetele sunt mai restranse decat pasunile, ocupand suprafete mai mari in sesurile Siretului si Miletinului, in apropierea si in poienile padurilor. Productivitatea fanetelor este in general mica, aceasta impunand din partea Consiliului Local si a factorilor cu atributii agricole masuri in consecinta.

Solul are in cadrul comunei, ca de altfel si al judetului, functia de resursa naturala fundamentala. In dependenta stransa de sol se dezvolta nu numai vegetatia naturala, baza pentru cresterea animalelor si nevoilor complexe ale omului, dar si plantele de cultura, plantele furajere, pomicultura si viticultura. Din aceasta rezulta calitatea de mijloc de productie a solului asupra caruia omenirea isi concentreaza atentia in vederea asigurarii necesitatilor de hrana si de materii prime necesare industriei.

In cadrul comunei solurile au o fertilitate diferita. Astfel, in lunca Siretului, care concentreaza o patrime din suprafata agricola, solurile au o fertilitate ridicata, in zona interfluviului Siret-Prut au o fertilitate mijlocie, iar in zona drenata de afluentii Miletinului au o fertilitate scazuta.

In procesul de productie solului nu-i descreste fertilitatea daca este folosit rational, ci dimpotriva, calitatea lui creste. Interventia omului asupra solului poate duce la diminuarea fertilitatii, aspect care este de actualitate pe multe suprafete in cadrul comunei Corni sau la cresterea acesteia, aspect care-l intalnim in programe de masuri, in intentiile de perspectiva ale organelor agricole din comuna.

De mare importanta pentru viitorul agriculturii comunei este stavilirea eroziunii solului prin: refacerea padurilor in zonele cu versanti cu inclinare mare, evitarea monoculturii si pasunatului nerational, lucrarea solului in sisteme de terase si paralel cu curbele de nivel etc.

Fondul cinegetic al comunei este relativ bogat, fiind format din speciile faunistice caracteristice zonelor de padure, silvostepa si de lunca. Speciile vanate pe teritoriul comunei sunt formate din iepuri, caprioare, vulpi, mai rar mistreti, pasari specifice padurii de foioase, reprezentate prin potarnichi si prepelite. Exemplare rare de fazani pot fi vazute si in lunca Siretului.

Fondul piscicol este format din pesti care traiesc in apele Siretului, ca de exemplu ; cleanul, mreana, crapul, linul, porcusorul, carasul argintiu si mai rar pesti ca somnul si specii care traiesc in apele statatoare, cum ar fi : stiuca, rosioara, carasul auriu, carasul argintiu, crapul.

Pentru ocrotirea resurselor biosferei trebuie luate masuri corespunzatoare, fara de care aspectele negative isi vor face aparitia negresit.

Resursele biosferei cuprind in cadrul comunei, pe mari suprafete si alte elemente si anume: papura, rogozul, rachita si stuful, care in parte sunt utilizate de catre industria mica si artizanala.

Economia forestiera

Pe teritoriul comunei Corni se gaseste o suprafata totala de 1982 ha padure. Fondul forestier al comunei cuprinde doua tipuri de padure si anume: padurea din zona deluroasa si colinara si padurea din lunca Siretului.

Padurea din zona deluroasa si colinara este situata in partea estica pe versantii Miletinului si a afluentilor sai si apartine Ocolului Silvic „M. Eminescu“ (1629,57 ha) si cetatenilor din comunele: Corni, Fantanele, jud. Suceava si din alte localitati (352, 43 ha). Ea se continua spre nord-est, est si sud-est pe teritoriul comunelor Vladeni, Curtesti, Cristesti si Vorona. Padurea este aproape compacta cu exceptia poienilor care ocupa suprafete reduse si a vaii Miletinului, unde a fost defrisata pentru extinderea satului Balta-Arsa.

Speciile lemnoase care se intalnesc in mod frecvent sunt: stejarul pedunculat si gorunul, in amestec cu carpenul, teiul, jugastrul, plopul si, razlet, fagul, la care se adauga numeroase specii de arbusti (alunul, cornul, catina, porumbarul, sangerul, macesul, paducelul etc.).

Rolul padurii este de a produce lemn pentru industrie si pentru foc. Pentru a obtine materia prima pentru industrie s-au executat taieri rase de suprafete de 10-15 ha anual pana in anul 1990, dupa care suprafata s-a redus. Cea mai mare parte din lemnul exploatat este transportat la combinatele de prelucrare a lemnului de la Suceava si Falticeni. O parte din lemnul deseu rezultat este vandut localnicilor pentru foc. Lemn de foc si pentru constructii se obtine si din taierile executate cu scopul de igienizare, atat in padurile proprietatea statului, dar mai ales in cele proprietatea cetatenilor. Din toti arborii care alcatuiesc padurea din aceasta zona, stejarul este cel mai atacat de o boala care duce la uscarea in cativa ani a arborelui respectiv. In urma taierilor cu scop de igienizare se reduce treptat densitatea arborilor la hectar.

Padurea are si importanta cinegetica, ea constituind o zona de refugiu a vanatului existent in regiune.

Padurea din lunca Siretului este formata din mici areale dispuse de-a lungul raului. Se intinde in partea vestica a comunei si ocupa o suprafata de 98 ha. Principalele specii de arbori sunt: plopul alb, plopul negru, salcia, rachita si arinul.

Lemnul rezultat din exploatarea acestor paduri este folosit la fabricarea celulozei, pentru foc si uneori in constructii.

Masa lemnoasa care se exploateaza anual din padurile comunei depaseste 3000 mc.

Suprafata reimpadurita anual depaseste 10 ha, ceea ce echivaleaza cu suprafata defrisata, astfel incat fondul forestier nu este afectat de pe urma exploatarii lemnului.

In ultimii 2-3 ani ca urmare a neasigurarii pazei padurilor care apartin domeniului privat, acestea au fost supuse unor taieri masive executate de hoti de padure, sub privirile pasive ale comunitatii locale. Drept consecinta, padurile particulare din comuna Corni au un aspect ecologic dezolant. Este un atentat grav la sanatatea mediului, dar si a noastra.

Padurea reprezinta in acelasi timp un important furnizor de plante medicinale si fructe de padure, valorificate de trustul Plafar din Botosani.

In anii bogati in precipitatii, in lunile de vara si in septembrie se recolteaza o cantitate mare de ciuperci de padure, intre care predomina ghebele si hribii.

4.5. Economia vanatului si pescuitului

In cadrul comunei Corni economia vanatului si pescuitului ocupa un loc secundar.

Fondul de vanatoare este format din mistreti, caprioare, iepuri. Se mai vaneaza ratele salbatice, potarnichea, precum si animalele rapitoare, in special vulpea.

Vanatoarea se executa in grup, ocazional si destul de rar datorita reducerii resurselor vanatoresti.

Pescuitul este slab dezvoltat datorita faptului ca apele Siretului in anumite perioade ale anului sunt poluate, au fond piscicol redus, nu se iau masuri pentru repopularea iazurilor existente, iar baltile neamenajate ofera o cantitate extrem de mica de peste. Pescuitul se practica mai mult de catre amatori. Speciile cele mai frecvent pescuite sunt: crapul, carasul, bibanul, cleanul si porcusorul. Mai rar se pescuieste mreana, stiuca, somnul, linul etc.



[1] Dupa „Registrul cadastral al comunei Corni: 1982 - 1983; 1998“.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1057
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved