ISTORICUL CERCETARILOR A APELOR MINERALE
Apele minerale de aici sunt mentionate
pentru prima data intr-un hrisov din 1760 si numite "ape
tamaduitoare", acestea aflandu-se pe mosia clucerului Toma
Olanescu care construieste primele "camere de bai". Atestarea
documentara a apelor minerale de la Olanesti prin analiza
chimica se datoreaza lui Al. D. Ghica care insarcineaza in
anul 1829 pe medicul militar dr. Johann Nepomouc Mayer sa caute "Pe teren
toate izvoarele noi de cura din Muntenia", concluziile acestei
actiuni fiind publicate in 1830 in "Curierul Romanesc". Primele analize chimice
ale apelor minerale au fost facute de dr. Karl Friedrich Siller in anul
1830, iar rezultatul cercetarilor sale a fost publicat 10 ani mai tarziu
intr-o brosura de 24 de pagini. Asa cum procedasera
austriecii in timpul ocupatiei Olteniei din 1718-1739, iar rusii in
timpul ocupatiei Munteniei din 1829-1834 incep catagrafierea
bogatiilor solului si subsolului. Dintr-un dosar datat in 6 mai 1832 reiese ca ofiterul
major de stat Silivanski este trimis "pe la munti sa cerceteze apele
miralicesti". Mineralogii rusi au alcatuit un "Jurnal" al
exploatarilor lor in care au notat loc cu loc si zi cu zi,
rezultatele obtinute, iar mai tarziu acest "Jurnal" a fost folosit de
mineralogul englez D. Lovi cu prilejul cercetarii pe care o intreprinde el
insusi in Muntii Munteniei. O buna parte din rezultatele acestor
exploatari este isi gasesc expresia in Harta de la 1835. In anul 1837 dr. Stefan Vasile
Episcopescu face o noua analiza a apelor minerale. Cercetarile
sale despre toate izvoarele existente, analizate si in alte
localitati din tara, le-a publicat in cursul anului 1837 in
cartea "Apele metalice ale Romaniei Mari" cu scopul de a le face cunoscute in
primul rand medicilor, care nestiindu-le, trimiteau pacientii la
baile si apele minerale din strainatate. La
29 iunie 1838 Tadeus Navara cerceteaza apele minerale din Judetul
Valcea, in vederea asemanarii cu cele de la Borsec si
constata ca nu exista nici o asemanare intre ele. In
vara anului 1844 a poposit la Olanesti pictorul Carol Popp de
Szathmary, cu care prilej a realizat cateva lucrari importante. In
Colectiile Muzeului de Arta ale Judetului Valcea se afla
portretul unui participant la revolutia de la 1848 din Tara
Romaneasca, tablou, achizitionat in 1970. Lucrarea il reprezinta
pe revolutionarul valcean Ion Nisipeanu. In
"Gazeta de Transilvania" din 1846 se facea recomandare locuitorilor
tarii sa nu mai calatoreasca in
strainatate ci sa "viziteze frumusetile Tarii
Romanesti unde puteau sa-si efectueze cura la statiunile
balneare" cum erau cele de la Olanesti si
Calimanesti. Urmeaza
o perioada de cativa ani in care informatiile documentare
referitoare la bai lipsesc cu totul. In
anul 1873 apele minerale de la Olanesti sunt trimise la
Expozitia de la Viena, unde sunt din nou examinate, obtinand Medalia
de Aur. Dupa lucrarile chimice, analitice, comparative, apele
minerale de la Olanesti, s-au comparat cu mai multe surse straine
si s-a constatat ca studiile geologice si hidrologice efectuate
de dr. Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, ca si
analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de prof. Krizan
de la Institutul Chimic din Praga au permis ca in anul 1922 sa poata
incepe captarea, dupa cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 de surse de
ape minerale, distribuite in patru zone, Valea Olanesti, Valea Tisei,
Valea Buduroiu si Valea Rapuroasa. Odata terminata
captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigatiilor fizice
si chimice de catre dr. Krizon din Praga, chimistii Meta si
Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihailescu, dr.
L. Alexiu, dr. P. Petrescu. Actiunea a beneficiat si
de sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializata in astfel de
lucrari. Premierea apelor
minerale de la Olanesti cu Medalia de Aur reprezinta momentul
culminant al aprecierilor acestor ape minerale si implicit
recunoasterea internationala a unor statiuni ale Romaniei,
dintre care si statiunea
Baile Olanesti. Apele
minerale sunt studiate din punct de vedere al actiunii fiziologice si
terapeutice de dr. Strehaianu, care isi sustine teza de
doctorat: "Lex eaux minerals D'Olanesci-Valcea" in 1880 la Facultatea de
Medicina din Montpellier
din Franta. El a facut studii la Olanesti timp de un
deceniu, prin observatii clinice asupra bolnaviilor care se tratau cu
apele minerale de aici. In
1882 generalul dr. N. Popescu-Zorileanu, intemeietorul statiunii Govora,
publica rezultatul cercetarilor sale si modul de
intrebuintare al acestor ape in lucrarea "Apele minerale de la
Olanesti". Tot acum cerceteaza si dr. Valeanu apele de la Olanesti. In
1887 Grigore Cobalcescu studiaza apele minerale de la
Olanesti cat si pe cele de la Calimanesti, in
articolul "Sorgintiile minerale de la Calimanesti". Este
cel mai vechi studiu hidrogeologic asupra apelor minerale, cu un continut
stiintific, fiind editat in 1887 in "Buletinul societatii
de medici si naturalisti". In
1902 izvoarele sunt din nou analizate chimic de catre prof. dr. Grigore
Pfeiffer, care le-a si numerotat pentru prima oara, numerotare
ramasa si in prezent. Observatiile si rezultatele sale
le-a publicat in brosura "Analiza sumara a apelor minerale din
Olanesti", Imprimeria Statului Bucuresti, 1904. Intr-o
brosura despre Olanesti, aparuta in anul 1905, ni
se enumera toate bolile care au fost tratate in perioada 1832-1877 la
Olanesti. In lucrarea "Vecinatatea
despre obstea mosnenilor Olanesti la portiunea
Glodul", material dactilografiat intocmit de ing. Inspector Bottescu prin anii
1921-1922 si autentificat de N. Ceauselu,
se face si un istoric al stapanirii acestei portiuni de teren. Intre anii 1924-1925
apele minerale de la Olanesti au fost reanalizate chimic de
catre Meta si Schwartz in cadrul
Institutului Geologic Bucuresti. Dr. Vasile Bianu cerceteaza
radioactivitatea izvoarelor in 1925. In
vara anului 1925 dr. C. Mihailescu, conferentiar universitar, face un
studiu amanuntit asupra izvoarelor in ceea ce priveste
radioactivitatea. In
urma analizelor, in 1926, izvoarele minerale din Olanesti, dupa
concentratie, au fost clasificate in trei grupe:
ape hipotone (izvoarele minerale nr. 24, 12,
11, 14, 10, 6);
ape izotone (izvoarele minerale nr. 5, 7, 30);
ape foarte usor hipertone (izvoare
minerale nr. 19, 3, 20).
Conform unei brosuri publicata in 1939,
caracteristicile celor 30 izvoare minerale captate erau urmatoarele: "ape
minerale atermale, homeoterme, cloruro-sodice, alcalino-feroase, iodurate,
sulfuroase, magneziene, feruginoase, cu reactiune alcalina sau slab
acidulate; unele izvoare contin si urme de litiu si brom.
Analizele izvoarelor, facute in diferite anotimpuri ale anului, au
aratat o compozitie, un debit si o temperatura constanta". Analize
sumare au mai fost facute in anul 1941 de chimistii dr. V. Crasu
si V. Manole. O parte din izvoare vor fi analizate de Institutul de
Igiena din Bucuresti in 1948, de asemenea analize complete vor fi
realizate in cadrul Institutului de balneologie si fizioterapie in 1950-1951.
Prospectiuni geologice legate de apele minerale de la Olanesti
au facut in august 1949 dr. Maria Baldovin si Elena Cerchez, iar in
aprilie 1950 dr. Maria Baldovin si Dumitru Narti. Localitatea
mai este supranumita si "Izvoarele de
aur", nume datorat izvoarelor minerale iodurate, bromurate, sodice, calcice,
sulfuroase si clorurate, hipotone sau izotone. In urma studiilor comparative cu alte ape minerale din
Europa, s-a constatat ca: -
izvorul mineral nr. 24 din Baile Olanesti, egaleaza sau
depaseste efectele apelor de la Contrexville, Karlsbad, Martingni,
Viltel, Evian, Tahanon; -
Izvorul mineral nr. 2 are actiune egala sau superioara a apelor
minerale de la Eaux-Bonnes, Barroger, Aix-les-Bains, Baden, Weisbaden, Achen; -
izvoarele minerale nr.3 si nr.9 au calitati similare apelor minerale
de la Ems si Eaux Bonnes; -
sursa minerala nr. 20 (folosita pentru bai)
depaseste calitatile celor din Hall, Salies de Beaurn,
Bax, Eaux Bonnes.
1.2.IMPORTANTA STATIUNII BAILE
OLANESTI PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL
Importanta statiunii Baile
Olanesti pe plan national si international se
datoreaza valorilor terapeutice ridicate a factorilor de
cura, unicitatea unora dintre ei precum si calitatile deosebite ale cadrului
natural. Vegetatia
ornamentala din perimetrul statiunii Baile Olanesti
coroborata cu oferta de spatii de odihna si relaxare,
precum si oportunitatile de tratament balnear sunt principalele
elemente determinante ale evolutiei activitatii turistice din
aceasta zona. Practic, statiunea in discutie este una
dintre putinele localitati din tara
care intruneste in chip armonios doi factori naturali de cura:
factorul topoclimatic al zonei si factorul hidromineral reprezentat de
apele minerale. Bioclimatul de dealuri sedativ - indiferent (de crutare)
este tolerat si de persoanele de o varsta inaintata, precum
si de pacientii cu tare organice . Cele
peste 35 de izvoare minerale existente situeaza Baile Olanesti
pe primul loc intre statiunile balneoclimaterice din tara.
Pezenta hidrogenului sulfurat da caracteristica chimica a apelor
minerale din statiune, conferind astfel surselor hidrominerale calitati
curative apreciate. Numeroasele posibilitati de petrecere a timpului
liber intr-un cadru natural atractiv, nepoluat si linistit, departe
de agitatia marilor orase, rezervatiile naturale si flora
naturala din parcurile statiunii, precum si puterea
binefacatoare a izvoarelor minerale si a centrelor de recuperare
si tratament sunt motivele maririi numarului de turisti
care viziteaza statiunea Baile Olanesti. Astfel,
daca la sfarsitul secolului XIX in statiune sezonul balnear incepea
la 20 mai si se sfarsea pana la jumatatea lunii septembrie, incepand cu secolul trecut
statiunea este populata de turisti pe tot parcursul anului . Pe cale
de consecinta, un concediu petrecut in statiunea Baile
Olanesti ofera nu numai contextul necesar pentru relaxare,
recreere si reincarcare de energie pozitiva, ci si
posibilitatea de amelioare a diferitelor afectiuni ale
sanatatii, in special cele renale, reumatice, hepatice
si alergice. Asadar,
pentru sanatate, un numar crescand de persoane, si in mod
deosebit cele apartinand varstei "a treia", a recurs la folosirea in mod
preventiv sau curativ a calitatii apelor minerale de care
statiunea dispune in belsug. Curele balneare, altadata
apanaj a celor care stapaneau bogatiile tarii au
intrat in programul de viata, tendinta fiind de crestere
rapida a populatiei beneficiare . In
acest context, tratamentul balnear s-a dezvoltat si s-a diversificat
continuu. In
concret, in statiunea Baile Olanesti se practica, in
principal, un turism de odihna si de tratament. Turismul de
odihna are un caracter mai putin dinamic, cu un sejur mai lung, fiind
preferat din dorinta turistului de a schimba mediul, de a se desprinde cel
putin pentru o perioada de activitatile pe care le practica
in mod obisnuit. Turismul de tratament, o forma specifica a
celui anterior, este justificat de intentia de a preveni anumite
imbolnaviri, de cresterea surmenajului si a amplificarii
bolilor profesionale provocate de ritmul vietii moderne. Din acest motiv,
el este legat mai mult de statiuni cunoscute pentru proprietatile
lor terapeutice, pentru apele lor minerale, termale, asa cum este si
statiunea Baile Olanesti.
