Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Istoricul cercetarilor a apelor minerale

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TURISMUL IN ZONA MUNTILOR APUSENI
HOTEL “HELIOS” 4* - OCNA SIBIU
Studiu de caz privind modul de functionare a restaurantului NERA
PIATRA CRAIULUI - PREZENTARE GENERALA - TURISMUL IN PIATRA CRAIULUI - TRASEE TURISTICE
ANALIZA IMPACTULUI SOCIO-CULTURAL SI ECONOMIC AL TURISMULUI RURAL ASUPRA COMUNITATII UMANE DIN ARIESENI
Structuri institutionale ale dezvoltarii regionale in Romania
Pensiunea “IRIS” 3* - TUSNAD
IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA CELOR DOUA TARI: Ucraina, Insulele Cayman
PROPUNERI DE VALORIFICARE SI RELANSARE A ZONEI TURISTICE ROSIA MONTANA
GRADINA CISMIGIU

ISTORICUL CERCETARILOR A APELOR MINERALE

Apele minerale de aici sunt mentionate pentru prima data intr-un hrisov din 1760 si numite „ape tamaduitoare”, acestea aflandu-se pe mosia clucerului Toma Olanescu care construieste primele „camere de bai”.                                   Atestarea documentara a apelor minerale de la Olanesti prin analiza chimica se datoreaza lui Al. D. Ghica care insarcineaza in anul 1829 pe medicul militar dr. Johann Nepomouc Mayer sa caute „Pe teren toate izvoarele noi de cura din Muntenia”, concluziile acestei actiuni fiind publicate in 1830 in „Curierul Romanesc”.                                                                                    Primele analize chimice ale apelor minerale au fost facute de dr. Karl Friedrich Siller in anul 1830, iar rezultatul cercetarilor sale a fost publicat 10 ani mai tarziu intr-o brosura de 24 de pagini. Asa cum procedasera austriecii in timpul ocupatiei Olteniei din 1718-1739, iar rusii in timpul ocupatiei Munteniei din 1829-1834 incep catagrafierea bogatiilor solului si subsolului.      Dintr-un dosar datat in 6 mai 1832 reiese ca ofiterul major de stat Silivanski este trimis „pe la munti sa cerceteze apele miralicesti”. Mineralogii rusi au alcatuit un „Jurnal” al exploatarilor lor in care au notat loc cu loc si zi cu zi, rezultatele obtinute, iar mai tarziu acest „Jurnal” a fost folosit de mineralogul englez D. Lovi cu prilejul cercetarii pe care o intreprinde el insusi in Muntii Munteniei. O buna parte din rezultatele acestor exploatari este isi gasesc expresia in Harta de la  1835.                               In anul 1837 dr. Stefan Vasile Episcopescu face o noua analiza a apelor minerale. Cercetarile sale despre toate izvoarele existente, analizate si in alte localitati din tara, le-a publicat in cursul anului 1837 in cartea „Apele metalice ale Romaniei Mari” cu scopul de a le face cunoscute in primul rand medicilor, care nestiindu-le, trimiteau pacientii la baile si apele minerale din strainatate.                                                                                                                              La 29 iunie 1838 Tadeus Navara cerceteaza apele minerale din Judetul Valcea, in vederea asemanarii cu cele de la Borsec si constata ca nu exista nici o asemanare intre ele.                                                                                                           In vara anului 1844 a poposit la Olanesti pictorul Carol Popp de Szathmary, cu care prilej a realizat cateva lucrari importante. In Colectiile Muzeului de Arta ale Judetului Valcea se afla portretul unui participant la revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca, tablou, achizitionat in 1970. Lucrarea il reprezinta pe revolutionarul valcean Ion Nisipeanu.                                          In „Gazeta de Transilvania” din 1846 se facea recomandare locuitorilor tarii sa nu mai calatoreasca in strainatate ci sa „viziteze frumusetile Tarii Romanesti unde puteau sa-si efectueze cura la statiunile balneare” cum erau cele de la Olanesti si Calimanesti.                                                           Urmeaza o perioada de cativa ani in care informatiile documentare referitoare la bai lipsesc cu totul.                                                                                            In anul 1873 apele minerale de la Olanesti sunt trimise la Expozitia de la Viena, unde sunt din nou examinate, obtinand Medalia de Aur. Dupa lucrarile chimice, analitice, comparative, apele minerale de la Olanesti, s-au comparat cu mai multe surse straine si s-a constatat ca studiile geologice si hidrologice efectuate de dr. Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, ca si analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au permis ca in anul 1922 sa poata incepe captarea, dupa cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 de surse de ape minerale, distribuite in patru zone, Valea Olanesti, Valea Tisei, Valea Buduroiu si Valea Rapuroasa. Odata terminata captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigatiilor fizice si chimice de catre dr. Krizon din Praga, chimistii Meta si Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihailescu, dr. L. Alexiu, dr. P. Petrescu.                            Actiunea a beneficiat si de sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializata in astfel de lucrari.         Premierea apelor minerale de la Olanesti cu Medalia de Aur reprezinta momentul culminant al aprecierilor acestor ape minerale si implicit recunoasterea internationala a unor statiuni ale Romaniei, dintre care  si statiunea Baile Olanesti.                                                                     Apele minerale sunt studiate din punct de vedere al actiunii fiziologice si terapeutice de dr. Strehaianu, care isi sustine teza de doctorat: „Lex eaux minerals D’Olanesci-Valcea” in 1880 la Facultatea de Medicina din Montpellier din Franta. El a facut studii la Olanesti timp de un deceniu, prin observatii clinice asupra bolnaviilor care se tratau cu apele minerale de aici.                         In 1882 generalul dr. N. Popescu-Zorileanu, intemeietorul statiunii Govora, publica rezultatul cercetarilor sale si modul de intrebuintare al acestor ape in lucrarea „Apele minerale de la Olanesti”. Tot acum cerceteaza si dr. Valeanu  apele de la Olanesti.                                                                                               In 1887 Grigore Cobalcescu studiaza apele minerale de la Olanesti cat si pe cele de la Calimanesti, in articolul „Sorgintiile minerale de la Calimanesti”. Este cel mai vechi studiu hidrogeologic asupra apelor minerale, cu un continut stiintific, fiind editat in 1887 in „Buletinul societatii de medici si naturalisti”.                                                                                                   In 1902 izvoarele sunt din nou analizate chimic de catre prof. dr. Grigore Pfeiffer, care le-a si numerotat pentru prima oara, numerotare ramasa si in prezent. Observatiile si rezultatele sale le-a publicat in brosura „Analiza sumara a apelor minerale din Olanesti”, Imprimeria Statului Bucuresti, 1904. Intr-o brosura despre Olanesti, aparuta in anul 1905, ni se enumera toate bolile care au fost tratate in perioada 1832-1877 la Olanesti.    In lucrarea „Vecinatatea despre obstea mosnenilor Olanesti la portiunea Glodul”, material dactilografiat intocmit de ing. Inspector Bottescu prin anii 1921-1922 si autentificat de N. Ceauselu, se face si un istoric al stapanirii acestei portiuni de teren.                                                                           Intre anii 1924-1925 apele minerale de la Olanesti au fost reanalizate chimic de catre Meta si Schwartz in cadrul Institutului Geologic Bucuresti. Dr. Vasile Bianu cerceteaza radioactivitatea izvoarelor in 1925.                                       In vara anului 1925 dr. C. Mihailescu, conferentiar universitar, face un studiu amanuntit asupra izvoarelor in ceea ce priveste radioactivitatea.                    In urma analizelor, in 1926, izvoarele minerale din Olanesti, dupa concentratie, au fost clasificate in trei grupe:



·       ape hipotone (izvoarele minerale nr. 24, 12, 11, 14, 10, 6);

·       ape izotone (izvoarele minerale nr. 5, 7, 30);

·       ape foarte usor hipertone (izvoare minerale nr. 19, 3, 20).

Conform unei brosuri publicata in 1939, caracteristicile celor 30 izvoare minerale captate erau urmatoarele: „ape minerale atermale, homeoterme, cloruro-sodice, alcalino-feroase, iodurate, sulfuroase, magneziene, feruginoase, cu reactiune alcalina sau slab acidulate; unele izvoare contin si urme de litiu si brom. Analizele izvoarelor, facute in diferite anotimpuri ale anului, au aratat o compozitie, un debit si o temperatura constanta”. Analize sumare au mai fost facute in anul 1941 de chimistii dr. V. Crasu si V. Manole. O parte din izvoare vor fi analizate de Institutul de Igiena din Bucuresti in 1948, de asemenea analize complete vor fi realizate in cadrul Institutului de balneologie si fizioterapie in 1950-1951. Prospectiuni geologice legate de apele minerale de la Olanesti au facut in august 1949 dr. Maria Baldovin si Elena Cerchez, iar in aprilie 1950 dr. Maria Baldovin si Dumitru Narti.                                                                                                Localitatea mai este supranumita si „Izvoarele de aur”, nume datorat izvoarelor minerale iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase si clorurate, hipotone sau izotone.                                                                                                   In urma studiilor comparative cu alte ape minerale din Europa, s-a constatat ca:                                                                                                                                               - izvorul mineral nr. 24 din Baile Olanesti, egaleaza sau depaseste efectele apelor de la Contrexville, Karlsbad, Martingni, Viltel, Evian, Tahanon;                                                                                                                                 - Izvorul mineral nr. 2 are actiune egala sau superioara a apelor minerale de la Eaux-Bonnes, Barroger, Aix-les-Bains, Baden, Weisbaden, Achen;                                                                                                                                   - izvoarele minerale nr.3 si nr.9 au calitati similare apelor minerale de la Ems si Eaux Bonnes;                                                                                                                        - sursa minerala nr. 20 (folosita pentru bai) depaseste calitatile celor din Hall, Salies de Beaurn, Bax, Eaux Bonnes.       

1.2.IMPORTANTA STATIUNII BAILE OLANESTI PE PLAN NATIONAL SI INTERNATIONAL

      Importanta statiunii Baile Olanesti pe plan national si international se datoreaza  valorilor terapeutice ridicate a factorilor de cura, unicitatea unora dintre ei precum si  calitatile deosebite ale cadrului natural.                                            Vegetatia ornamentala din perimetrul statiunii Baile Olanesti coroborata cu oferta de spatii de odihna si relaxare, precum si oportunitatile de tratament balnear sunt principalele elemente determinante ale evolutiei activitatii turistice din aceasta zona. Practic, statiunea in discutie este una dintre putinele localitati din tara care intruneste in chip armonios doi factori naturali de cura: factorul topoclimatic al zonei si factorul hidromineral reprezentat de apele minerale. Bioclimatul de dealuri sedativ – indiferent (de crutare) este tolerat si de persoanele de o varsta inaintata, precum si de pacientii cu tare organice[1]. Cele peste 35 de izvoare minerale existente situeaza Baile Olanesti pe primul loc intre statiunile balneoclimaterice din tara. Pezenta hidrogenului sulfurat da caracteristica chimica a apelor minerale din statiune, conferind astfel surselor hidrominerale calitati curative apreciate. Numeroasele posibilitati de petrecere a timpului liber intr-un cadru natural atractiv, nepoluat si linistit, departe de agitatia marilor orase, rezervatiile naturale si flora naturala din parcurile statiunii, precum si puterea binefacatoare a izvoarelor minerale si a centrelor de recuperare si tratament sunt motivele maririi numarului de turisti care viziteaza statiunea Baile Olanesti.                                                                                                                    Astfel, daca la sfarsitul secolului XIX in statiune sezonul balnear incepea la 20 mai si se sfarsea pana la jumatatea  lunii septembrie, incepand cu secolul trecut statiunea este populata de turisti pe tot parcursul anului[2]. Pe cale de consecinta, un concediu petrecut in statiunea Baile Olanesti ofera nu numai contextul necesar pentru relaxare, recreere si reincarcare de energie pozitiva, ci si posibilitatea de amelioare a diferitelor afectiuni ale sanatatii, in special cele renale, reumatice, hepatice si alergice.                                                                     Asadar, pentru sanatate, un numar crescand de persoane, si in mod deosebit cele apartinand varstei “a treia”, a recurs la folosirea in mod preventiv sau curativ a calitatii apelor minerale de care statiunea dispune in belsug. Curele balneare, altadata apanaj a celor care stapaneau bogatiile tarii au intrat in programul de viata, tendinta fiind de crestere rapida a populatiei beneficiare[3]. In acest context, tratamentul balnear s-a dezvoltat si s-a diversificat continuu.                                                                                                             In concret, in statiunea Baile Olanesti se practica, in principal, un turism de odihna si de tratament. Turismul de odihna are un caracter mai putin dinamic, cu un sejur mai lung, fiind preferat din dorinta turistului de a schimba mediul, de a se desprinde cel putin pentru o perioada de activitatile pe care le practica in mod obisnuit. Turismul de tratament, o forma specifica a celui anterior, este justificat de intentia de a preveni anumite imbolnaviri, de cresterea surmenajului si a amplificarii bolilor profesionale provocate de ritmul vietii moderne. Din acest motiv, el este legat mai mult de statiuni cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele lor minerale, termale, asa cum este si statiunea Baile Olanesti.






[1] Popescu Ion, Gorgan Nicolae, Baile Olanesti. Ghid balnear si turistic, Editura “CONPHIS”, Ramnicu Valcea, 2002, p. 60-61.

[2] Marinoiu Costea, Itinerare Valcene, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987, p. 136-137.

[3] Postelnicu Gheorghe, op. cit., p.24-25.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1408
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site