Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


OBCINELE BUCOVINEI: CARACTERIZARE GEOGRAFICA, TURISM, TRASEE TURISTICE

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
OBCINELE BUCOVINEI: CARACTERIZARE GEOGRAFICA, TURISM, TRASEE TURISTICE
CALATORUL IN ACTIUNE
PREZENTAREA STATIUNII VATRA DORNEI
Servicii turistice – turismul, activitate specifica de servicii
Proiect Tehnician in Turism: Comercializarea de produse turistice montane
Hotel “UNIREA” 2* - BAILE FELIX
Hotel “DOBRU” 3* SLANIC MOLDOVA
Strategii de Dezvoltare in Statiunea Baile Govora
CENTRUL ISTORIC AL SIBIULUI
Portofoliu Relatii Publice in agentia de turism

Vizitati Obcinele Bucovinei

“Dulce Bucovina, vesela gradina,



Cu pomi roditori si mandri feciori”

(V. ALECSANDRI)

Intreg spatiul geografic al Romaniei, cu deosebire Carpatii, ofera privelisti de neuitat si o ambianta reconfortanta. Dar daca ar fi sa alegem doar cateva regiuni dintre cele mai imbietoare la drumetie si recreare, desigur ca Obcinele Bucovinei s-ar inscrie intre primele locuri. De ce?

Pentru ca natura a plamadit aici un peisaj magnific, in care culmile muntoase, prelungi si usor accesibile, impadurite masiv sau smaltuite cu pajisti multicolore, alterneaza cu largi culoare (“campulunguri”), in care omul si-a durat vatra stabila sau prin care a trecut spre alte tinuturi romanesti, contribuind la desavarsirea profilului etnic si spiritual al poporului nostru. Pentru ca sunt inzestrate cu un climat generos, lipsit de contraste daunatoare, in care aerul ozonat, inmiresmat de aroma rasinilor si parfumul florilor, imbie deopotriva la odihna meditativa, ca si la drumetie pe potecile tainuite ale codrilor adanci.

Pentru ca sunt purtatoare ale atator raritati geologice, floristice si faunistice, declarate monumente ale naturii sau conturate in rezervatii naturale ce trezesc interesul cercetatorului si curiozitatea turistului dornic de a cunoaste si intelege natura. Pentru ca in acest decor al verdelui vegetal armonizat cu albastrul cerului traieste o populatie cu o vechime multimilenara, darza si viguroasa, harnica si inteleapta, plina de omenie si ospitalitate, pastratoare nealterata a mestesugurilor, datinilor si obiceiurilor stravechi, a unitatii de neam si de limba, a idealurilor de libertate si independenta nationala.

Pentru ca sunt incarcate de cea mat demna istorie si autentica arta populara romaneasca, vestigiile arheologice, marturiile etnografice si folclorice, ctitoriile feudale de valoare mondiala, realizarile moderne si contemporane inscriindu-se pe linia unei continuitati neintrerupte, a unui trecut si prezent glorios. Pentru ca natura si omul s-au infratit aici de milenii - natura oferind omului sursa de existenta si sensibilitate artistica, adapost in timpurile de restriste si loc de munca in anii de acalmie, omul intuind legitatile naturii, protejand-o si ferindu-se sa-i declanseze stihiile    realizan-du-se astfel o armonioasa coexistenta intre patria bourului legendar si populatia martora ,,descalecatului”. Aceasta perfecta simbioza intre om si natura se tradeaza intr-un echilibru ecologic cum rar poate fi intalnit, in frescele manastirilor de rezonanta internationala, in toate productiile artistice si culturale, in pitorescul fara egal al Obcinelor Bucovinei.

Vom incerca sa dezvaluim treptat valorile turistice ale acestei regiuni, cu sentimentul neputintei de a reda pe aceasta cale maiastra creatie a naturii si a mainii omului in decursul timpului. De aceea revenim cu caldurosul apel:

“Vizitati Obcinele Bucovinei !”

Caracterizare geografica

ASEZARE SI LIMITE

Obcinele Bucovinei sunt situate in nord-estul Carpatilor Orientali romanesti si reprezinta, prin specificul geografiei lor, o subunitate distincta a acestora. Desi unele trasaturi de asemanare le intalnim si mai spre nord sau mai spre sud, consideram ca cea mai clara expresie a peisajului lor se realizeaza intre valea Sucevei si valea Moldovei. Valea Sucevei constituie limita lor nordica, incepand de la izvoare si pana la iesirea din munte, la Vicovu de Sus, pe o lungime de 65 km. Limita sudica porneste din valea Bistritei, la Iacobeni, si se continua pe valea Mestecanisului (afluent al Bistritei), Pasul Mestecanis (1096 m), valea Putnei (afluent al Moldovei, care separa Obcina Mestecanisului de Giumalau) si valea Moldovei de la Pojorata pana la Paltinoasa, care separa Obcina Feredeului si Obcina Mare de Rarau si Muntii Stanisoarei. Cea mai clara limita in peisaj este cea estica, prin care Obcinele se pun direct in contact cu Podisul Sucevei, pe linia localitatilor Vicovu de Sus - Marginea - Solca - Cacica - Paltinoasa. In schimb, limita vestica a suscitat opinii divergente, generate de constructia geologica diferita a Obcinei Mestecanisului (sisturi cristaline) fata de Obcina Feredeului si Obcina Mare, inscrise pe formatiunile sedimentare ale flisului. Analizand argumentele pro si contra, N. Barbu (1976) ajunge la concluzia ca Obcina Mestecanisului se incadreaza intru-totul fizionomiei generale de peisaj a Obcinelor Bucovinei si, in consecinta, limita vestica este data de valea Bistritei Aurii, intre Iacobeni si Carlibaba, de unde ea se continua pe valea Carlibabei si Pasul Carlibabei, prin care se face legatura cu bazinul Sucevei (la localitatea Izvoarele Sucevei).

Intre aceste limite, Obcinele Bucovinei cuprind un teritoriu de cca 2200 km2, situat intre 47035'25” (Pasul Mestecanis) si 47053'30” (satul Ulma) latitudine nordica, si intre 25007'40” (satul Carlibaba) si 25057'25” (satul Paltinoasa) longitudine estica. Administrativ, intreaga arie a Obcinelor Bucovinei se cuprinde in judetul Suceava.

ALCATUIRE GEOLOGICA

           

In limitele mentionate, Obcinele Bucovinei sunt o portiune a Orogenului alpino-carpatic si ele se inscriu pe zona flisului (Obcina Mare si Obcina Feredeului) si pe zona cristalino-mezozoica (Obcina Mestecanis). In alcatuirea lor intra 3 categorii de formatiuni litologice: metamorfice sau sisturi cristaline (de varsta proterozoic superioara si paleozoica), magmatice si sedimentare (de varsta mezozoica).

Obcina Mestecanisului se suprapune zonei cristalino-mezozoice, fiind alcatuita din formatiuni metamorfice, sedimentare si magmatice.

a) Formatiunile metamorfice sunt reprezentate prin: gnaisuri de Rarau (ce apartin grupului Bretila - Rarau), de varsta proterozoic superioara (cca 800 milioane ani); micasisturi cu granati, sisturi muscovitice, cuartite (grupul de Rebra – Barnar), de aceeasi varsta; sisturi sericito-cloritoase, sericito-grafitoase, grafitoase, cuartite negre, metatufuri si metatufite acide si bazice (grupul de Tulghes), de varsta cambriana (cca 500 milioane ani), si prin calcare si dolomite cristaline (formatiunea de Tibau), de varsta carbonifera (cca 300 milioane ani).

Gnaisurile de Rarau apar in partea estica a Obcinei Mestecanisului, ca o fasie ingusta de la Pojorata spre NV. Rocile grupului de Rebra - Barnar se vad numai in zona de confluenta a paraului Mestecanis cu Bistrita Aurie. Cea mai mare parte din Obcina Mestecanis este alcatuita din rocile grupului de Tulghes, in care sunt localizate si zacamintele de mangan (Dadu, Orata, Oita, Colacul) si de sulfuri polimetalice (Mestecanis, Fundu Moldovei, Dealul Negru, Pojorata). Formatiunea de Tibau apare pe suprafete mici, in versantul stang al Bistritei Aurii.

b) Formatiunile sedimentare, de varsta mezozoica (Triasic, Jurasic, Cretacic) apar pe latura estica a Obcinei Mestecanis, unde alcatuiesc terminatia nordica a cuvetei Rarau, cat si sub forma unor iviri reduse, mai la V, cum sunt la confluenta paraului Alunis cu paraul Putna, la Valea Putnei si la Iacobeni. Ele se aseaza transgresiv si discordant peste sisturile cristaline, fiind reprezentate prin roci carbonatate (dolomite, calcare, marne), roci detritice (conglomerate, gresii, argile) si roci silicioase (jaspuri). Toate se impun in relief prin forme specifice: dolomitele si calcarele triasice, ce apar pe flancurile cuvetei, creeaza reliefuri carstice cu abrupturi si chei (Lucava, Tatarca, Breaza); pe argilele cretacice (wildflis) dintre cele doua flancuri ale cuvetei se contureaza un uluc depresionar, foarte expresiv in zona Pojorata si pe paraul Cailor. In wildflisul argilos, cretacic, sunt incorporate blocuri de roci calcaroase triasice (Klippe), diferite de cele care apar pe flancurile cuvetei, care dau un relief de nbatci” si ,,pietre” izo-late. Klippa de calcar rosu de pe paraul Cailor este foarte fosilifera - din ea descriindu-se aproape 100 de specii fosile, mai ales amoniti si lameli-branhiate - incat a fost declarata rezervatie geologica. In versantul drept al Moldovei, imediat in aval de Cheile Pojoratei, apare un afloriment cu marne rosii si verzi, cutate intr-un anticlinal, ce contin numeroase exemplare de Aptychus (de unde si-au capatat denumirea de formatiunea cu Aptychus), de varsta jurasic superioara-berriasiana (I. Turculet, 1971). Pentru importanta sa geologica, aflorimentul respectiv este declarat, de asemenea, rezervatie geologica. In continuarea lor, imediat in amonte, apar gresiile si conglomeratele de Muncel (Cretacic inferior), care se exploateaza intr-o mare cariera. Fiind roci foarte dure, la traversarea lor valea Moldovei se ingusteaza mult, luand aspect de chei (Cheile Strajii).

c) Formatiunile magmatice apar sub forma unor Klippe (blocuri) in masa wildflisului si pe o suprafata mai mare, ca un petic de acoperire, intre Benea si Sadova, fiind reprezentate prin bazalte (Klippele) si peridotite si serpentine (peticul de acoperire). Sunt considerate ca vestigiile unui rift oceanic.

Din punct de vedere tectonic, formatiunile din zona cristalino-mezozoica sunt intens cutate, sub forma unor panze de sariaj, realizate in miscarile austriece din Cretacicul mediu. Cea mai inferioara este panza Iacobeni (Infrabucovinica), vizibila pe o portiune mica la confluenta paraului Mestecanis cu Bistrita Aurie, peste care este sariata panza Subbucovinica (Mestecanis), ce apare intre Iacobeni si Valea Putnei. La randul ei, aceasta din urma este acoperita de panza Bucovinica, ce se extinde pana la contactul cu flisul (confluenta Sadovei cu Moldova). Cea superioara este panza Transilvana, din care se mai pastreaza doar ofiolitele de la Breaza. Intreg acest ansamblu de panze este sariat peste flisul carpatic din est.

Obcina Feredeului si Obcina Mare sunt modelate pe depozite de flis (roci predominant detritice, sub forma de succesiuni titmice, groase de sute si mii de metri), formate in intervalul Jurasic superior (Tithonic) - Miocen inferior (Burdigalian). Partea de vest a flisului, denumita flis intern, apare ca o fasie ingusta (300 m - 3 km), incepand din versantul drept al paraului Sadova si continuandu-se spre NV, pe aliniamentul Breaza - Benea - Moldova - Sulita. Este format din gresii, calcare grezoase, marne si argile de varsta tithonica si cretacica, care, tectonic, constituie doua panze: panza de Ceahlau (in vest), sariata peste panza de Teleajen. Din paraul Roatele (afluent pe stanga Sadovei) spre S, panza de Ceahlau acopera in intregime panza de Teleajen. Reliefal, flisului intern ii corespunde culoarul depresionar Moldova-Sadova, care separa Obcina Mestecanisului de Obcina Feredeului.

Partii de est a flisului, denumita flisul extern, ii corespund Obcina Feredeului si Obcina Mare. Alcatuirea litologica a acestuia este mult mai variata: gresii, conglomerate, argile, marne, calcare, silicolite, bitumolite etc., de varsta cretacica, paleogena si miocena inferioara. Este puternic cutat, fiind separat in trei panze: Audia, Tarcau si Vrancea.

Obcina Feredeului se suprapune, in cea mai mare parte, pe panza de Audia, alcatuita din depozite cretacice (argile si marne negre, gresii cuartoase, sferosiderite, argile rosii si verzi) si paleoceneocene (gresia micacee de Prisaca). Acestea din urma, cat si cele cuartoase, fiind roci dure, se inscriu pregnant in relief, conferind Obcinei Feredeului particularitatile sale morfologice. Fruntea panzei de Audia se pune in evidenta printr-un abrupt accentuat de 300-100 m, corespunzator flancului estic al acestei obcine.

Obcina Mare se grefeaza pe panzele de Tarcau si Vrancea, formate din roci cretacice superioare (marno-calcare cu fucoide, gresii calcaroase) si, mai ales, paleogene si miocene inferioare. Acestea din urma au dezvoltare foarte mare, fiind reprezentate prin tipuri variate de gresii (gresii de Tarcau, gresii de Fusaru, gresii de Kliwa) cu duritate diferita, argile, calcare, conglomerate, bitumolite etc., care, impreuna cu structura, imprima aspectele morfologice variate ale acestei obcine (ulucuri depresionare si culmi prelungi). In Oligocen (partea mijlocie a Paleogenului) au fost conditii optime pentru formarea de roci bituminoase (sisturi bituminoase), cum sunt disodilele, marnele albe si menilitele, considerate generatoare de hidrocarburi. In disodile se gasesc numeroase impresiuni de solzi si schelete de pesti. Puncte fosilifere mai cunoscute sunt la Piatra Pinului (in apropiere de cabana Arinis) si pe paraul Vacareni (afluent pe stanga al Humorului). Pe paraul Rusca (bazinul Sucevita) a fost gasit cel mai mare peste fosil din tara noastra (Lepidopus glorisianus), pastrat in Muzeul de stiinte naturale din Piatra Neamt.

Structural, panza de Tarcau este sariata puternic spre E, peste panza Vrancea, pe care, la Solonet si pe valea Putnei, o acopera complet. Datorita acestul fapt, panza Vrancea apare in marginea flisului Obcinelor ca trei semiferestre: Putna-Suceava, Sucevita si Humor. Panzele flisului sunt sariate la randul lor peste molasa pericarpatica si intreg acest ansamblu de panze este sariat peste marginea Platformei Moldovenesti, fapt atestat de forajele sapate la Putna, Sucevita si Frasin.

RELIEFUL

Prima trasatura definitorie pentru Obcinele Bucovinei este inaltimea redusa a reliefului acestora. Altitudinea medie a culmilor principale scade de la V la E, fiind sub 1400 m in Obcina Meste-canisului, intre 1300-1200 m in Obcina Feredeului si in jur de 1100 m in Obcina Mare. Aceasta din urma domina insa cu 300-500 m Podisul Sucevei de la E, incat contactul morfologic intre aceste doua unitati este deosebit de evident. Maximul de altitudine din Obcinele Bucovinei este atins in Vf. Lucina (1588 m) din nordul Obcinei Mestecanisului, iar altitudinea minima o intalnim la iesirea Moldovei din munte (la Paltinoasa), de 460 m. Rezulta deci o energie maxima a reliefului de peste 1100 m, in timp ce energia medie, calculata pentru intreaga suprafata, este de 400 m, ceea ce indreptateste, alaturi de altitudinea medie (1000 m), incadrarea Obcinelor Bucovinei in categoria muntilor josi.

A doua trasatura generala a reliefului acestei regiuni o constitute paralelismul culmilor si vailor pe directia NV-SE, directie concordanta cu cea a componentelor structurale. Adaptarea reliefului major la directionalitatea elementelor geologice este, desigur, caracteristica intregului lant muntos al Carpatilor Orientali, dar nicaieri ea nu apare cu atata evidenta ca in Obcinele Bucovinei. Acest fapt a determinat pe unii cercetatori sa atribuie reliefului si retelei hidrografice de aici caracterul de ,,jurasian”. Lucrarile mai recente (N. Barbu 1976-1378) sunt de acord cu adaptarea reliefului la structura zonal-longitudinala si la variatia  litologica, dar ii contesta tiparul jurasian. Contestarea se justifica prin aceea ca, in profil transversal, nu avem de-a face cu o succesiune de anticlinale si sinclinale normale (carora sa le corespunda culmi si, respectiv, vai), ci cu o structura in cute asimetrice, faliate si strans imbricate pana la aspectul de solzi cu deversare estica, rezultand un monoclin al stratelor geologice, caruia ii corespunde in relief o succesiune de ,,cueste” de orogen (hogbackuri), cu fruntile orientate spre E si reversurile spre V.

Fig. 01 OBCINELE BUCOVINEI. SUBUNITATI GEOGRAFICE

Unghiularitatea acestor forme, impuse de monoclinul structural, este, mai mult sau mai putin, atenuata de actiunea modelatoare a factorilor externi (indeosebi climatici) in decursul evolutiei geomorfologice subaeriene a Obcinelor. In unele etape aceasta modelare a fost foarte avansata, pana la aspectul de suprafata cvasiorizontala. O astfel de suprafata de nivelare, generalizata pe toata suprafata Obcinelor si in multe alte sectoare periferice ale Carpatilor, este cunoscuta in literatura geografica sub numele de ,,Suprafata Mestecanis” (I. Sarcu, 1961), pentru ca cel mai important fragment al ei, sub forma unui platou larg ondulat la 1300-1400 m, se pastreaza pe spinarea Obcinei Mestecanisului. Este posibil ca aceasta suprafata sa se fi extins, usor inclinata, pana la marginea estica a Obcinelor, formata sub influenta nivelatoare a generatiei de vai transversale, dintre care numai Suceava si Moldova se mai mostenesc in morfohidrografia actuala. Generatia vailor longitudinale care a urmat, indeosebi Moldova superioara si Moldovita, a detasat, din aceasta suprafata unitara, cele trei obcine principale pe care le vedem astazi: Obcina Mestecanisului, Obcina Feredeului si Obcina Mare.

In procesul de adancire viguroasa a acestor vai s-a intercalat si o faza de incetinire a adancirii si de accentuare a evolutiei laterale, soldata cu formarea unui nivel in lungul vailor (,,nivelul Moldovita”), situat la 200 - 300 m sub nivelul general al Obcinelor si suspendat la cca 200 m deasupra albiei actuale. Dezvoltarea acestui nivel este deosebit de clara in culoarele depresionare longitudinale ale Moldovei superioare si Moldovitei, iar sub forma de umeri racordabili el poate fi urmarit si pe alte vai.

Sub acest ultim nivel se etajeaza terasele cuaternare din lungul vailor, tot mai bine pastrate cu cat sunt mai joase si deci mai recente. Cea mai tipica desfasurare a lor o intalnim in culoarele depresionare ale Moldovei (in Depresiunea de la Campulung ele apar in succesiune completa, intre 2 si 110 m altitudine relativa) si Moldovitei, intens utilizate pentru asezari omenesti, cai de comunicatii, culturi si fanete, in timp ce in sectoarele de ingustare ale vailor ele se reduc pana la disparitie. Prezenta acestor terase si departajarea lor altitudinala sunt o consecinta a alternarii fazelor de adancire viguroasa a vailor cu a celor de aluvionare puternica, determinata de ritmicitatea inaltarii generale a reliefului (orogeneza valaha) si de importantele oscilatii climatice (faze glaciare si interglaciare) din timpul Cuaternarului.

Pentru completarea imaginii generale asupra reliefului, trebuie mentionat ca versantii (pantele de racord intre culmi si fundul vailor), care ocupa peste 700/0 din spatiul Obcinelor Bucovinei, se gasesc in cea mai mare parte intr-un echilibru relativ stabil, intrucat procesele gravitationale sunt mult atenuate de invelisul vegetal al padurilor si pajistilor. Interventia omului a avut loc destul de rational, neschimband esential raportul natural de forte care se infrunta pe versanti. Asta nu inseamna ca aceste procese nu se manifesta, dar desfasurarea lor este destul de lenta, fara consecinte distructive de amploare. Supravegherea acestui echilibru se impune cu atat mai mult cu cat, in unele sectoare, unde  pretabilitatea naturala a terenului se conjuga cu abuzul interventiei nerationale a omului (despaduriri, desteleniri, pasunat nerational etc.), el a inceput sa cedeze, favorizand declansarea degradarii accelerate, manifestata prin eroziune de suprafata, aparitia de organisme torentiale (ogase, ravene, rapi) si alunecari de strate. Astfel de situatii se intalnesc mai frecvent spre poalele versantilor din vecinatatea asezarilor omenesti, cu deosebire a celor din lungul culoarelor depresionare ale Moldovei, Moldovitei si Humorului. Pentru a evita extinderea si amplificarea lor si deci pentru a nu afecta echilibrul general al regiunii, se impun masuri de prevenire si combatere in cadrul unui program controlat de exploatare rationala a versantilor.

Privit in ansamblu deci, relieful Obcinelor Bucovinei, cu calmul sau arhitectonic - lipsit de inaltimi si genuni ametitoare, dar departe de a fi monoton - se preteaza pentru toate tipurile de turism. Unele detalii asupra obiectivelor geomorfologice de interes turistic vor fi inserate la locul cuvenit.

CLIMA

Prin pozitia lor, spre extremitatea nord-estica a provinciei central-europene, Obcinele Bucovinei se includ in aria climatului temperat moderat continental, care suporta insa vadite influente ale climatului boreal din nord si unele manifestari ale climatului mai accentuat continental din est. De altfel, caracterul boreal devine tot mai evident cu cat inaintam spre NNV si in altitudine, rezultand o interferenta intre zonalitatea climatica orizontala si cea verticala. Limita dintre etajul temperat montan si cel boreal montan, care in sud-estul Obcinelor se situeaza la 900-1000 m, coboara treptat spre N si V pana la fundul vailor (700-800 m). Se contureaza astfel doua sectoare climatice: unul sud-estic de predominare a climatului temperat montan, cu medii anuale mai ridicate ale temperaturii (5-70C), amplitudinilor termice ( 220), evapotranspiratiei (in jur de 660 mm), si mai scazute ale precipitatiilor (600-800 mm); altul nord-vestic, de predominare a climatului boreal montan, mai racoros (30-50C) si mai umed (800-1000 mm), cu medii anuale mai scazute ale amplitudinii termice ( 200) si evapo-transpiratiei (500 mm). Data fiind tranzitia lenta intre elementele celor doua tipuri de climat, acestea din urma se intrepatrund, atat in sens orizontal, cat si vertical. Astfel, climatul temperat montan din SE prezinta intranduri accentuate spre V si NV, in lungul culoarelor Moldovei, Moldovitei si Humorului (mai putin pe valea Sucevei), in timp ce climatul boreal montan din NV se prelungeste spre SE in lungul culmilor.

Obcinele Bucovinei se bucura deci de un climat specific regiunilor montane joase si mijlocii, lipsit de temperaturile prelungit scazute, vanturile si umezeala varfurilor inalte, ca si de caldurile excesive ale regiunilor extracarpatice. Temperaturile medii ale lunilor celor mai calde (iulie-august) sunt in jur de 150C (cu variatii intre 170 pe vaile din SE si 120-130 pe culmile mai inalte din NV), iar a celor mai reci (decembrie-februarie) in jur de -50 (cu variatii spatiale intre -40 si -60). Asadar, anotimpurile extreme sunt termic moderate - verile fiind placut racoroase, iar iernile usor suportabile. Tot moderate sunt si precipitatiile anuale, in jur de 800 mm (cu variatii intre 600 mm pe vaile din SE si 1000 mm pe inal-timile mai mari din NV). Nebulozitatea, relativ ridicata iarna si primavara, scade in timpul verii si toamnei, indeosebi in lunile august-septembrie-octombrie, cand predomina timpul senin si o pronuntata acalmie atmosferica. Primenirea aerului se face cu o intensitate ponderata (1-4 m/s in medie), in principal de catre masele de aer de origine maritima din NV (V si N). Directia lor de miscare in atmosfera libera este coincidenta eu directia obcinelor si a principalelor vai, ceea ce explica predominanta vanturilor dinspre NV, care, pe plan local, isi pot modifica directia in functie de configuratia reliefului. Vanturile din sectorul estic (SE, E, NE) au o frecventa si durata reduse. Cu un rol climatic deosebit de favorabil sunt brizele de munte: cele de dimineata ridica ceturile de pe fundul vailor si le disperseaza in atmosfera inalta, iar cele de seara, cu caracter descendent, ingramadesc pe vai aerosoli si ioni grei negativi - de mare importanta in tratarea afectiunilor nevrotice, in calmarea sistemului nervos.

O situatie climatica mai deosebita ne-o ofera depresiunile din spatiul Obcinelor (Humor, Moldovita, Campulung etc.), care, fiind bine adapostite de culmile din jur, se caracterizeaza prin frecvente stari de calm atmosferic, ce totalizeaza 35-400/o din timpul anului. Acest calm, in lipsa unor surse importante de impurificare a aerului, nu are efecte negative asupra starii de sanatate a populatiei. In timpul sezonului cald, el da chiar o senzatie placuta organismului, favorizeaza activitatea productiva sau turistica, asigura maturizarea culturilor, pajistilor si pomilor fructiferi. In sezonul rece insa, mai ales in conditii de cer senin, el favorizeaza coborarea, acumularea si stationarea aerului rece pe fundul depresiunilor, determinand acele “inversiuni”, cu temperaturi foarte scazute, mai scazute decat pe culmile muntoase din imprejurimi. Totusi, chiar in aceste perioade (care nu sunt de lunga durata), temperatura nu coboara la valori care sa afecteze suportabilul pentru om, plante si animale sau care sa stanjeneasca activitatea turistica.

Dintre componentele climatice, zapada si aerul favorizeaza in cel mai inalt grad activitatea turistica. Patura groasa de nea (in medie peste 50 cm), care imbraca pantele molcome ale Obcinelor din noiembrie pana in aprilie, poate fi intens valorificata pentru diverse sporturi de iarna, iar peisajul feeric creat de ea indeamna, pe tineri si varstnici, la plimbari reconfortante pe drumuri de sanii sau pe sub coroanele monumentale ale arborilor impovarati de hlamida alba.

Dar aerul, aerul tare de munte, ozonat si tonifiant, de o rara puritate si transparenta, incarcat doar cu mireasma rasinilor si taninurilor, cu parfumul imbatator al covorului floral, este poate cea mai de seama tentatie si binefacere. Aeroterapia Obcinelor este deosebit de eficienta in oxigenarea si reconfortarea intregului organism, in calmarea si fortificarea sistemului nervos, in afectiunile endocrine si respiratorii. Cu amenajari in acest scop sunt statiunile climaterice Campulung Moldovenesc, Gura Humorului si Solca, dar orice asezare si orice punct din Obcinele Bucovinei pot fi folosite pentru necesitati aeroterapeutice.

Asadar, Obcinele Bucovinei pot fi vizitate in orice anotimp, fiecare din ele oferind turistului, venit la odihna sau amator de drumetie, o gama variata de stari ale vremii, care de care mai placute si mai pline de satisfactii. Intervalul august-octombrie ramane insa cel mai atragator prin calmul sau imperturbabil, seninul de azur al cerului, transparenta si blandetea aerului.

APELE

Bogatia si calitatea apelor din Obcinele Bucovinei au constituit dintotdeauna unul din punctele de atractie si permanentizare a omului, unul din motivele frecvent invocate in basmele si legendele regiunii, una din sursele de inspiratie a numeroase cantece si poezii.

Principalele artere hidrografice - Moldova, Suceava, Bistrita Aurie - si afluentii lor de diferite ordine formeaza o retea cu o densitate apreciabila si cu o dispozitie rectangulara specifica. Alimentarea predominant pluvionivala, sustinuta substantial de cea subterana, asigura permanenta scurgerii raurilor, desigur cu variatii de debit in functie de anotimp.  De remarcat ca, exceptand Bistrita (ale carei izvoare se gasesc in Inaul Rodnei), toate celelalte ape, care dreneaza sau limiteaza teritoriul Obcinelor Bucovinei, isi au izvoarele in spatiul acestora.

Chimismul apelor din Obcinele Bucovinei explica calitatea superioara a acestora. In marea lor majoritate, apele de aici se includ in clasa apelor bicarbonatate. Pe alocuri ele au si un continut ridicat de sulfati, proveniti din alterarea sulfurilor complexe ale sisturilor cristaline si disodilelor oligocene, sau de cloruri, mai ales spre extremitatea estica a Obcinei Mari, la contactul cu rocile miocene pericarpatice, unde apar si numeroase izvoare sarate. Mineralizarea si duritatea apelor au valori medii reduse (100-300 mg/1 si, respectiv, 8-12 grade germane), iar reactia lor, in general neutrala (pH-ul 6,5-7,5), buna lor oxigenare (8-15 mg/1 oxigen dizolvat), slaba poluare cu ape reziduale, continutul redus de suspensii minerale si organice etc. fac ca ele sa corespunda calitativ pentru necesitatile de apa potabila, menajera si industriala, ca si pentru  continutul de substante minerale dizolvate in apa, concentratia sarurilor de Ca si Mg, exprimata in grade germane, normala dezvoltare a biocenozelor acvatice. Izvoarele sarate de la contactul cu Podisul Sucevei, desigur, nu mai corespund parametrilor de accesibilitate de mai sus, dar ele pot fi captate si artenajate pentru tratamente balneare.

Urmarind toate particularitatile morfo-hidrografice si hidrologice ale principalelor cursuri de apa, constatam ca: Bistrita Aurie - impreuna cu afluentul sau Carlibaba - formeaza limita vestica a Obcinelor Bucovinei pe o lungime de 45 km (din care 22 km revin Carlibabei). In sectorul care ne intereseaza (Carlibaba-Iacobeni), Bistrita Aurie este o vale evident mai larga (1-2,5 km), cu o panta medie de numai 3,5 m/km si insotita de terase. Debitul sau mediu este de 8,5 m3/s in aval de confluenta cu Carlibaba (al carei aport este de 1,35 m3/s), pentru ca la gura paraului Puciosul (amonte de Iacobeni) sa fie de 10,5 m3/s, fata de 52 m3/s la varsarea in Siret. Ambele vai dreneaza flancul vestic al Obcinei Mestecanisului prin afluentii scurti si cu talveg accentuat inclinat, intre care mai importanti sunt Tatarca (8 km lungime) pentru Carlibaba si Valea Stanii (9 km) pentru Bistrita Aurie. Prin chimismul lor, aceste ape sunt bicarbonatate, dar cu continut ridicat de sulfati -pana la sulfatate si mijlociu mineralizate (200-350 mg/1).

Moldova, ale carei izvoare sunt separate de ale Sucevei prin culmea joasa a Alunisului si Pasul Izvor (1110 m), strabate Obcinele longitudinal in cursul sau superior (de la izvoare pana la Pojorata) si le delimiteaza spre sud prin cursul sau mijlociu, transversal (intre Pojorata si Paltinoasa). Pe intreg acest traseu montan, cu o lungime de aproape 90 km, ea strabate o succesiune de mici depresiuni (Izvoarele Moldovei, Breaza, Botus, Fundu Moldovei, Pojorata, Campulung, Varna, Molid, Gura Humorului) si chei (Brezei, Pojoratei, Stramtura Rosie). Talvegul sau are o cadere de la 25 m/km in amonte de Moldova Sulita la 5 m/km in Depresiunea Campulungului si la 3,5 m/km intre Vama si Paltinoasa.

Principalii sai afluenti de pe dreapta (din Obcina Mestecanisului) sunt Lucina, Lucava, Tatarca (9 km), Botus (10 km). Valea Putnei (20 km) impreuna cu Pasul Mestecanis (1096 m alt.) completeaza limita sudica a Obcinelor. De pe stanga primeste, intre altele, pe Sulita, Breaza, Paraul Negru, Sadova (15 km), Paraul Morii, Corlateni, Deia, Moldovita, Dobra, Beltagul, Humorul.

Debitul sau mediu creste de la 2,76 mVs la Fundu Moldovei la 4 mVs la Pojorata, 6 m3/s la Prisaca Dornei, 10,5 m3/s in aval de confluenta cu Moldovita si 15 m3/s la iesirea din munte (Paltinoasa), fata de 26,5 m3/s cu cat debuseaza in Siret (Roman). Apele sale sunt tot bicarbonatate pana la bicarbonato-sulfatate, mijlociu mineralizate (250-450 mg/1). Dupa parametrii chimici, ele pot fi considerate de calitatea I de la izvoare la Campulung si de calitatea a II-a de la Campulung la Paltinoasa (datorita impuritatilor de la fabricile si instalatiile de pe acest traseu, fara sa depaseasca limitele admise pentru diverse utilizari).

Moldovita, cel mai important afluent al Moldovei din spatiul Obcinelor Bucovinei, dreneaza longitudinal depresiunea cu acelasi nume si separa Obcina Feredeului de Obcina Mare. Ea colecteaza paraiele de pe versantul estic al Obcinei Feredeului (dintre care mai importante sunt Argel 13 km, Demacusa 15 km, paraul Boului 13 km, Deia 8 km) si de pe cel vestic al Obcinei Mari (Dubul 8 km, Putna 12 km, Ciumarna 13 km, Dragosa 13 km, Frumosu 11 km s.a.) si, dupa un curs de 51,5 km, se uneste cu Moldova (la Vama), careia ii sporeste debitul cu cca 4,5 m3/s.

Humorul, 26 km lungime, isi colecteaza apele din Obcina Mare, pe care o strabate longitudinal, si debuseaza in Moldova la Gura Humorului, cu un debit mediu de 0,7 mVs.

Suceava, vale tipic transversala, formeaza limita nordica a Obcinelor romanesti. Dupa un curs de 60 km si o panta medie de 13 m/km (cu variatii intre 50 m/km in sectorul de obarsie si 6 m/km in aval), si dupa ce strabate cateva bazinete depresionare (Izvoarele Sucevei, Nisipitu, Brodina, Falcau), cu sectoarele de defileu dintre ele, colectand paraiele din nordul Obcinelor (Nisipitu 12 km, Brodina 28 km, Putna 20 km s.a.), paraseste muntele la localitatea Straja cu un debit mediu de 6,75 mVs (fata de peste 17 m3/s cu cat ajunge in Siret). Apele ei, de la izvoare si pana la Brodina, intra in categoria I de calitate, iar de aici spre aval in categoria a II-a, datorita si impuritatilor deversate de instalatiile industriale de pe acest traseu. Toate aceste rauri constituie zone de atractie pentru practicarea pescuitului sportiv si ofera posibilitati de amenajare a strandurilor si terenurilor sportive.

Apele stagnante aproape ca lipsesc in Obcinele Bucovinei, datorita drenajului bun efectuat de apele curgatoare. Exceptand mlastinile locale din bazinul Lucinei si din unele sectoare ale sesurilor principalelor vai, amintim micul si unicul lac de aici, Iezerul, unul dintre putinele lacuri de baraj natural din tara, situat pe valea Sadovei, in amonte de satul cu acelasi nume si cu reale posibilitati de amenajare in scopuri turistice si de agrement.

VEGETATIA

Covorul vegetal are o semnificatie definitorie pentru conturarea personalitatii peisajului Obcinelor Bucovinei. Termenul de ,,obcine” implica nu numai culmi muntoase prelungi, ci si masiv impadurite, iar cel de ,,bucovina” indica o regiune cu paduri de fag sau cu fag (buk-fag), de unde si numeroasele fitonime intalnite aici: bucov, bucova, bucovat, bucovinesti, fag, faget, fagetel, multe din ele devenite nume proprii. Falnicii codri de conifere si fag, cu enclavele lor de pajisti, reliefeaza acel magnific decor al verdelui nuantat pastelat, care, oglindit pe fundalul cerului de azur, creeaza acea ambianta cromatica armonioasa, calma, odihnitoare. Populatia de aici, infratita de milenii cu aceasta exuberanta natura vegetala, a imortalizat, prin rapsozii sai, verdele plin de vitalitate al verii in fondul cromatic al vestitelor fresce exterioare ale Sucevitei galbenul ca de sulf nativ al codrului de toamna timpurie in culoarea dominanta a picturilor din exteriorul ctitoriei lui Petru Rares de la Moldovita, cu ruginiul frunzelor de toamna tarzie in registrul color de la Humor, pentru ca albastrul cerului sa devina culoarea de fond a Voronetului. De altfel aceste culori, divers imbinate, predomina in ornamentatia locuintelor si in numeroase opere artistice locale.

Padurile (inclusiv raristile si poienile care le apartin) ocupa aproximativ 750/0 din suprafata, procent prin care Obcinele Bucovinei se inscriu intre regiunile cu cele mai intinse domenii forestiere ale tarii. La compozitia padurilor de aici, molidul participa cu aproape 700/0, fagul si bradul cu peste 250/0, iar celelalte esente cu  doar 50/0. Aceste procente se modifica insa in functie de zona (etajul) la care ne referim.

Astfel, zona (etajul) fagulul apare pe fatada estica a Obcinei Mari, unde domina fagul (Fagus silvatica) si bradul (Abies alba), in arborete de amestec (fageto-bradete, bradeto-fagete) si mai rar pure, urmata de molid (Picea abies) care, pe alocuri (mai ales pe expozitiile nordice si nord-vestice), poate ajunge codominant sau chiar dominant. Prezenta relativ bogata a molidului constituie o trasatura specifica a padurilor de aici, de unde si supozitia ca nu ne aflam intr-o zona tipica de fag, ci in una de tranzitie (fag-conifere), pe fond de fag. Cu distribute sporadica participa mesteacanul (Betula verrucosa), plopul (Populus tremula), paltinul (Acer pseudoplatanus), scorusul (Sorbus aucuparia), ulmul (Ulmus montana), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul pucios (Tilia cordata) s.a., iar pe vaile largi de la contactul cu Podisul Sucevei apare si gorunul (Quercus petraea), carpenul (Carpinus betulus), teiul alb (Tilia tomentosa), artarul (Acer platanoides) etc. Zona (etajul) de amestec molid-brad-fag, pe fond de molid, corespunde partii centrale a Obcinelor (versantul vestic al Obcinei Mari, Depresiunea Moldovitei, versantul estic al Obcinei Feredeului si Obcinele Brodinei). Cele trei esente de baza formeaza frecvent arborete mixte, mai rar arborete aproape pure, ale uneia sau alteia dintre ele. Dintre esentele auxiliare doar mesteacanul, plopul, paltinul si scorusul au o participare mai consistenta.

Zona (etajul) molidului are o larga dezvoltare in partea vestica a Obcinelor, respectiv pe culmea si versantul vestic al Obcinei Feredeului, in Culoarul depresionar Moldova-Sadova si in toata aria Obcinei Mestecanisului. Molidisurile de aici sunt pe drept apreciate ca cele mai pure, mai masive si mai falnice din tara. Participarea izolata a altor specii de arbori nu afecteaza nicaieri autoritatea molidului (Picea abies). Astfel, fagul si bradul se insinueaza ceva mai frecvent in partea sudica a zonei (Campulung, Pojorata, Obcina Arseneasa); pinul (Pinus silvestris) apare izolat sau in grupuri mici in locurile cele mai neospitaliere, ca pe calcarele si dolomitele de la stirbu, Gaina, Darmoxa, Botus, Dl. Cailor, Valea Putnei etc.), pe ivirile de serpentine din Dl. Rachitasu, pe gresiile si microconglomeratele de Muncel, in tinovul de la Lucina etc.; mesteacanul, uneori asociat cu plopul si salcia capreasca (Salix capraea), se gaseste frecvent in raristi naturale sau parcele de molid exploatate; paltinul, scorusul, arinul verde (Alnus viridis) au aparitii sporadice, iar larita sau zada (Larix decidua) apare numai plantata in cateva puncte.

Facand abstractie de unele situatii locale (impuse de expozitii diferite, inversiuni climatice, exploatari dirijate), se constata ca limita superioara a fagului si bradului, care pe flancul estic al Obcinei Mari se gaseste la 800-1000 m, coboara constant spre vest, incat, la vest de creasta Feredeului, ele raman cu totul sporadice in masa generalizata a molidisurilor. In acelasi timp, limita inferioara a molidului, care in Obcina Mestecanisului si vestul Feredeului se gaseste pe fundul vailor, spre est vrea treptat pana la partea superioara a Obcinei Mari. Este un exemplu de interferenta a zonalitatii orizontale cu cea verticala, de unde si echivalenta termenilor zona-etaj.

Padurea Obcinelor constituie o sursa imensa de masa lemnoasa (700-1000 m/ha) pentru industriile de profil, constructii, combustibil etc., oferind in acelasi timp si cantitati importante de fructe, ciuperci, substante colorante, tananti, rasinoase. De asemenea, Obcinele Bucovinei au constituit una din cele mai importante arii de raspandire a molidului de rezonanta, mult apreciat pentru confectionarea instrumentelor muzicale. In prezent el se mai gaseste in putine exemplare in molidisurile batrane de pe raza ocoalelor Moldovita, Falcau, Putna, Breaza si Carlibaba. Protectia si regenerarea lui stau in atentia organelor silvice locale si centrale.

Pajistile, desi totalizeaza doar 220/0 din suprafata, au avut si au un rol deosebit de important in economia regiunii. Ele sunt aproape in intregime secundare, obtinute prin defrisari in masa compacta a padurii din trecut. Suprafetele cele mai extinse (indeosebi fanete) le intalnim in lungul culoarelor depresionare (Moldova-Sadova, Moldovita, Humor). Pajistile de versant si de culme (indeosebi pasuni) sunt net subordonate padurilor, cu exceptia partii centrale si nordice a Obcinei Mestecanisului (Poiana Manaila-Lucina), unde au o larga extensiune.

Asociatiile dominante din alcatuirea acestor pajisti sunt cele de paiusca sau iarba vantului (Agrostis tennis), mai caracteristice zonei fagului, si de paius rosu (Festuca rubra), mai adaptate zonei molidului. Adeseori - cu deosebire in zona de interferenta - ele isi disputa terenul sau se combina in diverse proportii. In compozitia lor mai participa paiusul (Festuca pratensis), firuta (Poa pratensis), pirul crestat (Cynosurufr cristatus), golomatul (Dactylis glomerata), zazania (Lolium perenne), paiusul de padure (Deschampsia caespitosa), timoftica (Phleum pratense), coada vulpii (Alopecurus pratensis), tremuratoarea (Briza media) s.a., care pot forma chiar asociatii locale, inclusiv teposica (Nardus stricta) de pe locurile intens pasunate, care compromite valoarea furajera a pajistilor. Pe fondul acestor graminee se dezvolta si numeroase plante cu flori, viu colorate si placut mirositoare.

Pajistile de aici constitute principala sursa pentru dezvoltarea sectorului zootehnic. Ele ofera o importanta cantitate de masa verde (8000-15000 kg/ha) de o ridicata valoare furajera, datorita procentului mare de graminee (bogate in polizaharide) si leguminoase (bogate in proteine). Local, ele sunt depreciate prin buruieni, musuroaie, pasunat nerational etc., ceea ce implica masuri de ingrijire, exploatare corecta, ameliorare biologica si pedologica.

Padurile si mai ales pajistile ofera un bogat sortiment de plante medicinale (peste 100 specii), melifere, industriale etc., care pot face obiectul unei mai intense valorificari.

In afara de importanta economica, unele plante, asociatii si biotipuri din Obcinele Bucovinei prezinta si un interes stiintific deosebit. De remarcat in acest sens unele plante rare: tisa (Taxus baccata), floarea de colt (Leontopodium alpinum), papucelul doamnei (Cypripedium calceolus), vulturica (Hieracium pojoratense), mesteacanul pitic (Betula nana), strugurele ursului (Arctostapyllos uvaursi) s.a., numeroase elemente dacice si endemisme carpatice, rezervatii naturale cu biotopuri specifice - bogate in relicte glaciare si alte plante rare - intre care tinovul Gaina (de la Lucina) cu mesteacan pitic, Dl. Rachitis (langa satul Benea pe valea Moldovei) cu strugurele ursului.

FAUNA

Este cea specifica Carpatilor de altitudine joasa si mijlocie. Dintre numeroasele elemente care o compun, ne vom referi numai la acele cu mai mare importanta in caracterizarea peisajului si in economia regiunii. Mentionam in acest sens, dintre mamifere: lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), mistretul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), jderul (Myrtes martes, M. foina), pisica salbatica (Felis silvestris), parsul (Glis glis) s.a., iar in numar redus si cu areale limitate: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus) si rasul (Lynx lynx).

Pasarile de talie mica sunt in numar mare si bine adaptate la conditiile de mediu de aici (cele sedentare), altele sunt sezoniere sau in pasaj. Pasarile mai mari, mult rarite prin vanat si de aceea ocrotite, au ca principali reprezentanti cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix), cocosul de munte (Te-trao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia) etc. Dintre pasarile rapitoare, majoritatea reduse pana sub: necesarul echilibrului biologic si deci protejate, amintim: uliul gainilor (Accipiter gentilis), uliul pasarar (Accipiter nisus), sorecarul (Buteo buteo), ciuful (Asio otus), huhurezul (Strix aluco, S. uralensis), cucuveaua (Athene noctua), acvila tipatoare (Aquila clanga, A. pomarina), eretele (Circus macrourus), soimul (Falco vespertinus. F. subbuteo), buha (Bubo bubo).

Pestii apelor din Obcinele Bucovinei se incadreaza in zona pastravului, pe paraiele mici, si in zona lipanului si mrenei, pe raurile mari (Moldova, Moldovita, Suceava, Bistrita Aurie), fara ca intre cele doua zone sa fie o delimitare stricta. Bine reprezentati sunt si zlavocul, boisteanul, molanul, porcusorul, fantanelul, pastravul curcubeu etc. In schimb, pastravul (Salmo trutta fario) si-a redus mult numarul din cauza pescuitului nerational, iar lostrita (Hucho hucho) se mai pastreaza doar in cateva exemplare pe Bistrita Aurie.

Fauna cinegetica este bogata si variata. Locul principal il detin mamiferele: cerbul, caprioara, mistretul, ursul, lupul, rasul, vulpea si pasarile: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, ierunca si diverse pasari cantatoare sau rapitoare. Unele dintre aceste animale sunt vanate pentru necesitati alimentare, industriale, altele pentru ca sunt daunatoare, iar altele pentru blana, trofee de vanatoare, piese de muzeu etc. Datorita vanatului abuziv din trecut, unele specii au disparut (bourul, zimbrul, marmota etc.), altele sunt pe cale de disparitie (cocosul de mesteacan), iar altele s-au rarit sub necesarul economic si echilibrul biologic (rasul, cerbul, ursul, cocosul de munte, ierunca, pasarile rapitoare). Ca urmare a reglementarii vanatului si reproducerii, numarul de animale a crescut simtitor, incat Obcinele Buco-vinei constituie in prezent unul dintre cele mai importante fonduri de vanatoare ale tarii. Multe din exemplarele vanate aici (cerbi, ursi, mistreti, capriori, rasi, cocosi de munte si de mesteacan etc.) au primit medalii la numeroase concursuri internationale.

SOLURILE

Apartin celor doua clase de baza ale solurilor montane: cambisoluri si spodosoluri. Primele au cea mai larga raspandire in Obcinele flisului (Obcina Feredeului, Obcina Brodinei, Depresiunea Moldovitei si Obcina Mare) si se caracterizeaza, cu unele exceptii, printr-o mai mare grosime si un apreciabil volum fiziologic util pentru plante, o saturatie moderata pana la ridicata in baze si elemente nutritive, o aciditate slaba pana la accentuata (fara sa atinga valori extreme), motiv pentru care sunt bine valorificate de vegetatia forestiera si ierboasa. Dintre cambisoluri, locul dominant il detin solurile brune acide, in timp ce solurile brune eumezobazice se impun mai mult in sud-estul Obcinei Mari si in Depresiunea Moldovita.

Spodosolurile sunt net dominante in Obcina Mestecanisului, unde sisturile cristaline, altitudinea mai mare si climatul mai umed justifica larga lor dezvoltare. Desi cu grosime mai redusa, aciditate mare si continut redus de baze si elemente de nutritie, ele sunt bine valorificate de molidisuri si de pajisti. Dintre spodosoluri, cea mai mare extensiune o au aici solurile brune podzolice (feri-iluviale), fata de podzoluri care detin areale restranse. Doar la altitudini reduse sau pe marnele si gresiile din bazinul Lucinei, se insinueaza si cambisoluri, dupa cum spodosolurile pot fi intalnite local si in Obcinele flisului de la est, cu deosebire pe gresia de Kliwa din Obcina Mare (Dealul Secries, Dealul Ciumarna, Dealul Tomii etc.).

Pe fondul pedologic zonal, asigurat de cambisolurile si spodosolurile de mai sus, aparitii insulare au si unele soluri intrazonale, dintre care mai importante sunt rendzinele, dependente de calcarele si dolomitele flancurilor sinclinalului mezozoic marginal al Obcinei Mestecanisului (Vf. Lucina, Dl. Oamionca, Dl. stirbu, Dl. Gaina, Cheile Lucavei, Cheile Darmoxei, Cheile Breaza-Botus, Piatra Fus-cului, Dl. Rachiti, Dl. Cailor, Batca Psenilor -de unde, prin Adam si Eva, se continua spre Rarau) sau al celor de pe cristalinul Mestecanisului mai de la vest (Botusel, Delnita, Dl. Haului, Valea Putnei). In aria flisului de la est, ele au aparitii sporadice pe calcarele senoniene si pe calcarele de Doamna din Obcina Mare. Tot legate de roci dure (dar necarbonatice) sunt si litosolurile, cu prezenta insulara pe ivirile de gresii silicioase glauconitice din Obcina Feredeului.

O importanta deosebita, mai ales prin flora relicta pe care o pastreaza, o au solurile gleice turboase sau mlastinoase ale complexului de tinoave din cuveta Lucinei.

RESURSELE NATURALE

Principalele resurse ale subsolului obcinelor Bucovinei constau in minereu de mangan, de cupru, de fier, hidrocarburi, roci utile pentru constructii, materii prime pentru industrie, bare. Mineritul, prospectarea si explorarea geologica au inregistrat o crestere spectaculoasa in Obcine, generand o serie  de mutatii benefice in viata sociala. S-au dezvoltat centre miniere puternice (lacobeni, Fundul Moldovei, Gura Humorului).

Minereul de cupru se exploateaza in Obcina Mestecanisului, la Mestecanis, Fundu Moldovei, in Dl. Negru si Pojorata, fiind localizat in sisturile cristaline ale grupului de Tulghes. in principal este format din piatra si calcopirita, asociate cu blenda, galena, pirotina. Se presupune ca provine din exhalatii vulcanice submarine, care au precipitat pe fundul marii si ulterior au fost metmorfozate.

Minereul de mangan apare pe un areal mai mare intre Carlibaba si Brosteni. In Obcina Mestecanisului se exploateaza la Dadu, in cariera, si la Nicovala, in abataj. Alte iviri se gasesc la Oita, Orajta, Mestecanis. Mineralizatia apare sub forma de lentile, localizate tot in grupul de Tulghes si formate din carbonati si silicati de mangan si fier (rodocrozit, rodonit), care la exteriorul lentilei trece in oxizi (manganit, psilomelan, piroluzit). Minereul, la origine, provine tot dintr-o activitate vulcanica submarina.

Minereul de fier se cunoaste la Delnita, unde rocile triasice (dolomite si dolomite calcaroase) sunt impregnate cu siderit, hematit, goethit. Minereul, intrucat este asociat cu dolomite, poate fi utilizat direct in furnale, ca fondant. Se presupune ca mineralizatia a fost generata de un rift mezozoic. In formatiunea de Audia din Obcina Feredeului apar concretiuni lenticulare mici de roci sideritice ce au un continut de Fe intre 100/0 si 360/0 . Astfel de concretiuni se pot vedea in zona Trei Movile. Desi rezervele sunt apreciabile, raportul dintre util si steril este foarte mare (9:900/0). ceea ce nu face rentabila exploatarea lor.

Hidrocarburi s-au descoperit in zona Frasin-Gura Humorului. Precizam insa ca, desi ne aflam in plina zona muntoasa, zacamantul este cantonat in depozitele badeniene ale Platformei Moldovenesti, la adancimea de 3400-3750 m, prinse sub panzele flisului extern si ale molasei. Zacamantul consta din hidrocarburi lichide si gaze (D. Paraschiv, 1979).

Bitumolitele (sisturi bituminoase) sunt roci argiloase in care se mai pastreaza bitumene grele remanente. Cele mai importante sunt disodilele oligocene, care au mare dezvoltare in flisul extern. Au fost explorate de I.P.E.G.-Suceava, dar rezultatele nu sunt concludente pentru utilizarea lor ca surse energetice.

Gresii. Pe valea Moldovei, la cca 1 km aval de gara Pojorata, se exploateaza gresiile si conglomeratele de Muncel (Cretacic inferior), fiind utitilizate pentru terasamente de cai ferate si rutiere, cat si in constructii. O gresie cu calitati superioare este gresia de Kliwa (Oligocen), alcatuita din granule de cuart. Se exploateaza pe paraul Dobra (comuna Varna), pentru materiale de constructii (fundatii, lucrari de arta) si drumuri. La Plesa (Obcina Cacica), gresia de Kliwa este friabila, transformandu-se usor in nisip cuartos, foarte bun pentru fabricarea sticlei si in turnatorie. Intreprinderea de Prospectiuni si Ex-ploatari Geologice Suceava a conturat aici un  zacamant cu rezerve mari, ce a fost omologat si predat pentru exploatare. Gresii similare se gasesc si in bazinul paraului soarec (Sucevita).

Dolomitele si dolomitele calcaroase sunt de doua tipuri, unele triasice, nemetamorfozate si altele carbonifere, metamorfozate. Desi au extindere mare, se exploateaza numai dolomitele triasice din ver-santul stang al Moldovei, intre Pojorata si Fundu Moldovei. Rezerve mari de dolomite carbonifere se gasesc in versantul stang al Bistritei Aurii, intre paraul Litu si varful Valea Stanei.

Calcare triasice se exploateaza la Botus, in cariera Casandra, fiind folosite pentru fabricarea varului si ca material de constructie.

Sarea gema de la Cacica este cantonata in depozitele badeniene ale zonei de molasa, in apropierea contactului cu flisul extern. Zacamantul are o forma oval-alungita (500X300 m) si se exploateaza din 1791. Inca din etapa exploatarii in cariere (din 1953 se extrage in solutie, prin sonde) se pastreaza o sala de dans, un mic lac sarat si o capela, toate sapate in sare, care constituie un interesant obiectiv turistic.

Dintre celelalte resurse naturale, un rol deosebit in activitatea economico-sociala, inclusiv turistica, il au cele vegetale (padurile si pajistile), animale, hidroclimatice (indeosebi bogatia si calitatea apelor, puritatea si valoarea terapeutica a aerului) etc., tratate deja la capitolele respective.

POPULATIA SI ASEZARILE OMENESTI

Obcinele Bucovinei constituie una dintre cele mai populate regiuni montane ale tarii, avand o densitate medie de 45 locuitori pe km2 (cu variatii intre 50-150 loc./km2 pe vaile principale si 10-30 loc./km2 in aria culmilor muntoase). La aceasta au concurat pozitia geografica si conditiile naturale favorabile, bogatia si varietatea resurselor solului si subsolului, armonia si farmecul peisajului, comunicatiile lesnicioase cu regiunile din jur. Populatia actuala are mandria descendentei din dacii liberi, dar urmele arheologice ii imping radacinile pana in neolitic si chiar paleolitic (uneltele de silex descoperite la Poiana Micului, Moldovita, Pojorata, Carlibaba etc.), deci o vietuire multimilenara si neintrerupta pana in zilele noastre. Vestigiile materiale din epoca istorica si cu deosebire documentele medievale si mai noi se inlantuie pe firul continuitatii si indesirii progresive a populatiei si asezarilor. Deja in secolul al XV-lea erau atestate decumentar Vatra Moldovitei (1401), Vama (1409), Campulung (1411), Manastirea Humorului (1415), Solca (1418), Dobra (1428), Moldovita (1443), Putna (1468), Straja (1490). Ulterior, populatia si asezarile s-au inmultit prin ,,roiri” de sate sau amenajari de locuinte temporare (tarle, salase), pe locul padurilor defrisate de pe vai, versanti si chiar de pe spinarile mai largi ale obcinelor, umanizand treptat intreg teritoriul Obcinelor bucovinene. Cresterii numerice a populatiei locale (indeosebi prin spor natural) i s-a asociat in timp stabilirea unor grupe de romani transilvaneni si maramureseni (ce nu au mai putut suporta opresiunea regalitatii maghiare si a bisericii catolice), infiltrarea populatiei hutule dinspre nord (incepand cu prima jumatate a sec. XVII) si a unor familii de polonezi (care au fundat doua asezari: Poiana Micului si Plesa), ca si aducerea, dupa anexarea Bucovinei de catre Habsburgi (1775), a unor grupe de colonisti germani (pentru exploatari miniere si forestiere) - care au intemeiat asezari noi (Prisaca Dornei, Gura Putnei) ori s-au adaugat populatiei romanesti din Gura Humorului, Campulung, Moldovita, Pojorata, Fundu Moldovei, Iacobeni, Carlibaba s.a., dar care au plecat, in cea mai mare parte, dupa 1940.



Populatia romaneasca, de departe majoritara, se impune prin vigoare si harnicie, prin frumusetea fizica si spirituala, prin dragoste de libertate, de independenta si de glia stramoseasca, atribute ce si-au gasit expresia in inchegarea ,,Republicii Campulungului” (mentionata de D. Cantemir in Descrierea Moldovei), o uniune autonoma de obsti satesti libere, de tipul celei din Vrancea si a altor asemenea formatiuni prestatale romanesti. Acestei “republici”, devenita mai tarziu ,,ocol al Campulungului” (care cuprindea sate din Obcinele Bucovinei si Depresiunea Dornelor), i s-au respectat libertatea si privilegiile de catre domnitorii statului moldovenesc, ulterior infiintat. De-abia in 1751, aceasta uniune, care stapanea in devalmasie muntii cu padurile si pajistile lor, si-a pierdut o buna parte din drepturi, iar in 1775 este desfiintata prin ocupatia austriaca[1]. Acest fapt, ca si tendinta de oprimare si deznationalizare au dus in 1805 la rascoala satenilor din fostul ocol al Campulungului impotriva stapanirii habsburgice. Actiunile protestatare au culminat cu revolutia din 1848, cand si Campulungul Moldovenesc (alaturi de Suceava si Radauti) a fost unul din importantele centre revolutionare ale Bucovinei, iar in 1871, la Putna, cu ocazia marii adunari dedicate memoriei lui Stefan cel Mare si aniversarii a 400 ani de la constructia manastirii, adunare organizata de asociatia studenteasca ,,Romania juna”, in frunte cu M. Eminescu, I. Slavici, M. Kogalniceanu, V. Alecsandri s.a. si la care au participat delegati din toate provinciile istorice ale Romaniei, s-a afirmat vibranta vointa a intregului popor de a  trai intr-un stat unitar, liber si independent - obiectiv realizat in 1918.

Cei aproape 100000 locuitori ai Obcinelor Bucovinei sunt grupati in 69 de sate si trei orase (Campulung, Gura Humorului si Solca). Satele sunt situate, cu precadere, in lungul cailor de comunicatie de pe principalele vai si au o structura predominant liniara (ex. Carlibaba, Ciocanesti, Moldova Sulita, Breaza, Fundu Moldovei, Sadova, Moldovita, Vatra Moldovitei, Poiana Micului, Manastirea Humorului, Nisipitu, Brodina, Sucevita s.a.), in micile depresiuni - unde au o tendinta de adunare (Pojorita, Vama, Frasin, Izvoarele Sucevei, Falcau, Straja, Putna etc.), sau in zona de contact cu Podisul Sucevei (Margina, Cacica, Paltinoasa). Multe dintre aceste sate sunt si printre cele mai mari ca numar de locuitori: Straja depaseste 5000, Vama si Iacobeni au peste 3000, iar Pojorata, Frasin, Moldovita, Vatra Moldovitei, Putna, Sadova, Fundu Moldovei, Frumosu si Manastirea Humorului depasesc fiecare 2000 de locuitori. Unele dintre ele (Fundu Moldovei, Vama, Moldovita, Iacobeni s.a.) au conditii sa devina centre urbane (I. Iosep).

Pe vaile, versantii si plaiurile din bazinele superioare ale Bistritei, Moldovei, Moldovitei si Sucevei, satele sunt in general mai noi si mai mici, de regula sub 500 si unele chiar sub 100 locuitori (Plai, Smida Ungurenilor), iar in structura lor predomina tipul dispersat - consecinta a economiei pastorale extensive. Aceasta dispersare a locuintelor permanente, intregita de locuintele temporare izolate de tipul tarlelor, salaselor si stanelor, confera partii de nord-vest a Obcinelor un peisaj nemaiintalnit decat in Tara Dornelor, in Muntii Bargaului si in Muntii Apuseni.

Principalele centre de polarizare social-economica si de servicii pentru turism sunt cele trei terase (cu deosebire Campulungul si Gura Humorului), situate la marginea Obcinelor Bucovinei si deci in pozitie de interferenta cu regiunile vecine.

Campulung Moldovenesc, cu cei cca 20000 locuitori ai sai, este cel mai important centru cultural si economic al regiunii. Evolutia sa a inceput de la aspectul si dimensiunile unui sat tipic de munte, existent inaintea intemeierii statului moldovenesc - dar atestat documentar in 1411 (in timpul domniei .lui Alexandru cel Bun). Cu timpul se mareste si devine targ, cu aspect de orasel, apoi declarat oras in 1867. Dezvoltarea localitatii a fost impulsionata si de situarea sa pe marea axa de circulatie dintre Moldova si Transilvania sau Maramures, ca si de functia conducatoare pe care a detinut-o in cadrul ,,republicii”,,ocolului” si judetului cu acelasi nume.

Este situat pe terasele Moldovei din pitoreasca depresiune longitudinala de la poalele Raraului, dominata spre sud de Muntii Campulungului (Magura 1176 m, Runcul 1129 m, Bodea 1073 m, Cocorul 944 m), avanposturi ale Raraului, si inchisa la nord de Obcina Feredeului (cu varfurile Deia 1200 m, Tomnatec 1302 m si Runcul Prisacii 1141 m).

Vatra sa este predominant liniara (cu o lungime de 8 km) si cu prelungiri tentaculare pe vaile afluente Moldovei in acest sector (Izvorul Alb, Valea Seaca, Deia, Corlateni). Prin altitudinea la care se gaseste (650 m), admirabilul peisaj care-1 inconjoara si climatul favorabil de care dispune, Campulungul a devenit si o apreciata statiune climaterica, iar prin pozitia sa intre Rarau si Obcine, o importanta baza turistica.

Principalele unitati industriale ale orasului s-au realizat in ultimele doua-trei decenii intre acestea mentionam: Fabrica de produse lactate (1961), Fabrica de mobila (1968), Filatura de bumbac (1974), Fabrica de incaltaminte (1978), plus numeroase unitati ale industriei locale. Tot aici isi au sediul Intreprinderea de Prospectiuni si Exploatari Geologice ,,Suceava” si Statiunea pentru cultura experimentala a molidului, institutii de invatamant si cultura, precum si valoroase obiective si dotari turistice (asupra carora vom reveni).

Gura Humorului, situat in apropierea contactului Obcinelor cu Podisul Sucevei, in mica depresiune intramontana de la confluenta Humorului cu valea Moldovei (480 m alt.) si pe aceeasi mare axa de circulatie transcarpatica, s-a mentinut timp indelungat in stadiu de asezare rurala si de-abia dupa intensificarea traficului de marfuri dintre Moldova si Transilvania (prin construirea soselei si caii ferate) evolueaza repede la faza de targ (1861) si de oras (1905). Unitatile industriale recente (filatura de bumbac, fabrica de cherestea, fabrica de mobila, o fabrica mixta a industriei locale) si Combinatul Minier - care coordoneaza activitatea miniera din nordul Moldovei, i-au atras o populatie de aproape 15000 locuitori si un profil urban modernizat. Functiilor industriale, de transport si culturale, li se adauga cea de statiune climaterica (cu perspectiva de a deveni balneo-climaterica prin captarea izvoarelor minerale din bazinul Voronetului) si de centru turistic local - datorita frumusetii imprejurimilor si, mai ales, celor doua manastiri de renume mondial din apropiere, Voronet si Humor.

Solca, cantonata la poalele estice ale Obcinei Mari, in mica depresiune de la contactul acesteia cu Podisul Sucevei (520 m alt.), este o apreciata statiune balneoclimaterica (dovada si sanatoriul de aici), datorita valorificarii apelor minerale, aerului pur si peisajului incantator. Aceasta functie, careia i s-au adaugat si cateva unitati industriale (de fabricare a berei - cea mai veche fabrica de acest fel din tara - si de prelucrare a lemnului), a favorizat depasirea stadiului de asezare rurala si decretarea ei ca targ (in 1869) si oras (in 1926), cu circa 5000 locuitori.

ECONOMIA

Obcinele Bucovinei participa cu o pondere insemnata la dezvoltarea economica a judetului Suceava, iar unele din produsele sale sunt solicitate in intreaga tara si chiar peste hotare. Principalele ramuri economice se bazeaza pe valorificarea resurselor locale. Dintre acestea, pe primul plan stau resursele solului - padurile si pajistile - care acopera 97 0/0 din teritoriul Obcinelor si care explica caracterul extensiv, silvo-pastoral al economiei traditionale. Lor li s-a adaugat mai recent (indeosebi incepand din sec. XIX) exploatarea si prelucrarea resurselor subsolului.

Lemnul padurilor era valorificat pana nu de mult in unitati mici de productie a cherestelei, putina mobila si obiecte de uz gospodaresc. In ultimele decenii s-a trecut la prelucrarea lemnului in unitati mari si modernizate de cherestea (Breaza, Pojorata, Iacobeni, Campulung, Varna, Moldovita, Frasin, Gura Humorului, Sucevita, Putna, Falcau), de fabricare a mobilei pe plan local (Campulung, Gura Humorului) sau in afara lui (Radauti, Suceava, Vatra Dornei), de producere a celulozei si hartiei (Suceava), de carton (Molid), de produse ale industriei locale si mestesugaresti.

Fructele de padure sunt colectate si prelucrate in unitatile de profil ale industriei alimentare (compoturi, gemuri, dulceturi etc.) din spatiul Obcinelor (Gura Humorului, Brodina) sau din afara lor (Falticeni, Suceava s.a.), iar rasinile, taninurile, cetina, conurile de brad etc, in industria colorantilor, farmaceutica si pentru export. De asemenea, animalele salbatice, cu cea mai mare densitate din tara, sunt valorificate in industria alimentara, pielariei si incaltamintei, sau ca trofee si piese de muzeu.

Pajistile, de buna calitate, au asigurat dintotdeauna o intensa crestere a animalelor in Obcinele Bucovinei. Chiar si in prezent, cu toata diversificarea economiei, cresterea animalelor ramane inca ocupatia prioritara si angajeaza, cel putin temporar si complementar, mare parte din populatia locala. Intre animale predomina bovinele, cu rase de mare productivitate si cu o densitate medie dubla fata de media pe tara, urmate de ovine si mai putin cabaline (la Lucina fiind unica crescatorie din tara de cai hutuli). Carnea este prelucrata indeosebi in intreprinderile specializate din Suceava (mezeluri, conserve etc.), iar laptele este valorificat in cea mai mare parte de catre fabrica de produse lactate (,,Raraul”) din Campulung si fabrica de branzeturi din Vatra Dornei. Lana este, in parte, dirijata spre unitatile profilate pentru industrializarea ei (in special la fabrica de tricotaje din Radauti si la fabrica de postav din Buhusi), iar o alta parte este valorificata in cooperativele mestesugaresti si in gospodariile individuale pentru tesaturi, covoare, obiecte de imbracaminte etc. Pieile si blanurile sunt prelucrate la Campulung (fabrica de incaltaminte), Suceava (fabrica de pielarie si incaltaminte nStraduinta”) si Radauti (cojoace), ca si in unitatile locale ale cooperatiei mestesugaresti si in gospodariile taranesti, recunoscute fiind bunditele si chimirele cu bogate ornamentatii (Ciocanesti, Sadova, Breaza s.a.).

Bumbacul, materie prima din import, este prelucrat la filaturile din Campulung si Gura Humorului. Cultura plantelor este slab dezvoltata, din cauza conditiilor climatice necorespunzatoare. Cu exceptia cartofului, celelalte produse (secara, orz, ovaz, porumb, grau, fructe) sunt insuficiente pentru consumul local.

Resursele subsolului participa tot mai intens la dezvoltarea economica a regiunii. Dintre acestea, pe primul plan se situeaza sulfurile complexe (supuse concentrarii prin flotatie la Fundu Moldovei) si manganul (imbogatit prin prajire la Iacobeni), apoi minereul de fier, sarea si diverse materiale de constructie: gresii si microconglomerate (prelucrate in blocuri, cribluri, la Pojorata), calcare (pentru obtinerea varului in cuptoarele mari de la Campulung, Pojorata, Iacobeni), dolomite si calcare dolomitice (concasate pentru intretinerea soselelor), pietrisurile si nisipurile (extrase din balastierele de pe fundul vailor).

Turism

POTENTIALUL TURISTIC

Obcinele Bucovinei dispun de un potential turistic capabil sa satisfaca exigentele tuturor categoriilor de turisti. Ele se includ in regiunea turistica a Carpatilor Orientali si, impreuna cu complexul muntos Rarau-Giumalau si Tara Dornelor, in aria turistica ,,nordul Moldovei” sau ,,bucovineana”. Cu toata valoarea obiectivelor turistice, ele au inceput insa sa intre in vederile turismului organizat abia in a doua jumatate a secolului trecut si au capatat un acces de masa, cu mijloace tehnico-materiale corespunzatoare, doar in anii socialismului.

Ghidul de fata urmareste ca, pe langa cunostintele generale asupra Obcinelor Bucovinei (oferite in partea I), sa informeze mai detaliat turistul amator asupra fondului turistic natural, cultural-istoric si etnografic-folcloric, inclusiv asupra bazei materiale de care dispune regiunea (partea a II-a), si sa-1 orienteze in alegerea traseelor pentru atingerea obiectivelor preferate (partea a III-a).

Fondul turistic natural este atat de variat, incat putem afirma, fara nici o exagerare, ca intreaga regiune a Obcinelor Bucovinei constituie un adevarat monument al naturii. Fiecare din elementele cadrului natural se integreaza intr-un peisaj cu reale valente estetice, stiintifice si utile. Astfel, rocile, de cele mai diverse varste si alcatuiri (metamorfice, magmatice si sedimentare), scoase la vedere prin activitatea neobosita a apelor, confera regiunii calitatea unui veritabil muzeu geologic in natura: relieful calm, odihnitor si, totusi, lipsit de monotonie, constituie fundalul unui bogat invelis vegetal, in care codrii intinsi de rasinoase si fag alterneaza cu pasuni si fanete de o rara frumusete. Adaugati acum bogata lume animala, retrasa in tainitele padurilor, sopotul apelor cristaline, aerul ozonat si inmiresmat de flori si rasini, spre a va completa imaginea asupra naturii binecuvantate a Obcinelor, atat de stimulatoare pentru cei ce au nevoie de odihna, stimulatoare pentru cei cu fiorul drumetiei, imbietoare la meditatie pentru cei ce cauta raspunsuri la alcatuirea ei.

Pe acest fond general, atat de armonios edificat si pitoresc exprimat, se detaseaza o seama de obiective de mare interes turistic si stiintific, unele ocrotite prin lege, altele prin bunul simt al oricarui turist adevarat.

Obiective geologice. Obcinele Bucovinei ofera numeroase documente de piatra, din care unele, prin importanta lor, au fost declarate rezervatii geologice si paleontologice, ocrotite prin lege, iar altele se impun prin frumusetea formelor de relief modelate in ele, prin aspectele tectonice sau prin raritatea si importanta fosilelor pe care le contin.

Rezervatia ”Klippa triasica” de pe paraul Cailor (aval de Fundu Moldovei), se gaseste pe versantul drept al paraului respectiv, la poalele Dl. Rachitis. Obiectul ocrotirii il formeaza un bloc, relativ mic, de calcar rosu, fosilifer, din care s-au descoperit si descris (inca din 1882) numeroase fosile (cca 100 specii), mai ales amoniti si bivalve de mare valoare stratigrafica, unele neintalnite in Carpatii romanesti: Protrachyceras roderici, P. attlla, Eremites orientate, Celtites evolutus, Sageceras walteri, Posidonia wengensis; specii variate de Daonella, Halobia, Pectinidae etc., cat si amoniti de tip himalayan: Arpadites rimkinensis, Paralobites tingriensis etc. (I. Turculet, 1984). Fauna fosila atesta o varsta triasic medie-superioara (Ladinian-Carnian inferior, cca 270 milioane ani).

Rezervatia geologica ,,Formatiunea cu Aptychus” de la Pojorata se afla in versantul drept al Moldovei, in apropierea pasajului de cale ferata dinspre Campulung. Aici, in marne si calcare rosii, violacee si verzui, asociate cu gresii, cutate intr-un anticlinal aplecat spre V, se gasesc numeroase exemplare de Aptychus: Lamellaptychus rectecostatus, L. beyrichi, L. inflexicostata, Punctaptychus punctatus, P. pseudocinctus etc., care arata varsta Jurasic superior-baza Cretacicului, cca 140 milioane ani (I. Turculet, 1984).

Rezervatia geologica Piatra Pinului este situata in malul drept al Moldovei, in aval de confluenta cu paraul Voronet (1,5 km), unde apar deschise, in succesiune aproape completa, depozitele oligocene: menilite inferioare, marne bituminoase, gresia de Kliwa si disodilele superioare, specifice panzei Vrancea. Din marnele bituminoase si deci disodilele intercalate in gresia de Kliwa, s-au descris mai multe specii de pesti, apartinand genurilor Lepidopus, Alosa, Scorpaena, Sardinella, Clupea etc., cat si unele specii noi, ca Palaeorhynchus humorensis (exemplar de 1,8 m lungime).

In afara de cele trei rezervatii, in Obcine exista si alte puncte fosilifere, deosebit de importante, din care unele ar merita sa obtina statut de rezervatie, fiind unice in Carpati. Astfel, in Obcina Feredeului, pe paraul Senator, la 500 m amonte de confluenta cu paraul Valea Boului, in gresia de Prisaca s-a gasit (L. lonesi, 1963, 1971) unica asociatie cu foraminifere mari, respectiv numuliti (Nummulites perforatus, N. gallensis etc.), discocycline si assiline, care denota ca varsta acestor gresii se ridica cel putin pana in Eocenul mediu. Tot in Obcina Feredeului, insa in panza de Tarcau, in perimetrul localitatii Demacusa (pe un mic parau ce izvoraste din stuba), rocile formatiunii de Ardeluta ofera o bogata asociatie cu numuliti (N. chavaunesi, N. fabianii etc.), de varsta Eocen superioara (L. lonesi, 1971).

In lungul vaii Moldovei se gasesc, de asemenea, trei puncte fosilifere importante (L. lonesi, 1971): unul la Frasin (versantul stang al Moldovei, in amonte 1,7 km de confluenta cu paraul Cetatuii), cu numerosi numuliti (Nummulites bur-digalensis, N. aquitanicus etc.), assiline, operculine, discocycline, de varsta Eocen inferioara, unica asociatie de acest fel din Carpati; altul la confluenta paraului Dobra cu Moldova (langa podul de pe soseaua Gura Humorului-Vama), dominat de numeroase asterocycline (Asterocydina stellaris, A. taranelli etc.) si discocycline, de varsta Eocenului mediu si altul pe paraul Miclausa (com. Vama) cu numuliti (N. perforatus, N. rnillecaput etc.), assiline, discocycline (Eocen mediu).

Valea Humorului gazduieste si ea doua puncte fosilifere: unul pe paraul Larga (Manastirea Humorului), unde, in gresia de Lucacesti, s-a gasit o fauna cu peste 30 de specii de lamellibranhiate (L. lonesi si B. lonesi, 1966), unica in Carpati, si altul pe paraul Vacareni, in care disodilele superioare cuprind numeroase schelete de pesti.

Obiectivele tectonice sunt deosebit de numeroase, dar ele intereseaza mai mult pe specialisti, prin problemele pe care le ridica. Relevam totusi cateva, a caror semnificatie poate fi inteleasa usor: mica fereastra tectonica de pe Valea Putnei (la confluenta cu paraul Tinis), formata prin eroziunea panzei Bucovinice si in care se vad formatiuni sedimentare mezozoice si sisturi cristaline specifice panzei Subbucovinice; fruntea panzei Audia de pe versantul estic al Obcinei Feredeului, foarte expresiva geomorfologic, printr-o diferenta de nivel accentuata fata de panza de Tarcau; micul anticlinal deschis in malul stang al paraului Valea Boului (vizibil chiar din sosea); contactul dintre flisul extern si molasa pericarpatica, pe linia Paltinoasa-Pitestii de Sus-Sol-ca-Marginea-Straja.

Obiectivele geomorfologice sunt numeroase si variate, unele de vale, altele de culme. Intre cele de vale se impun atentiei cheile, cum sunt Cheile Lucavei (langa Moldova Sulita), Cheile Tatarcei (langa Benea), Cheile Brezei (pe valea Moldovei in aval de Breaza), Cheile Botusului (pe valea Moldovei in amonte de Botus), Cheile Paraul Cailor -- toate sapate de Moldova (Brezei, Botusului) si de afluentii ei (Lucava, Tatarca, Paraul Cailor) in calcarele si dolomitele flancurilor sinclinaluloi marginal mezozoic din partea estica a cristalintilui Mestecanisului - apoi Cheile Pojoratei sau Cheile Strajii (intre Pojorata si Campulung), taiate in gresiile si microconglomeratele de Muncel din umplutura sinclinalului de mai sus, Cheile “Stramtura Rosie” (din amonte de Prisaca Dornei), prin care Moldova se adanceste in stratele dure ale “gresiei de Prisaca” din zona flisului si unde traditia populara considera ca Molda lui Dragos Voda si-a gasit moartea in urmarirea bourului legendar. Mai mentionam si cheile de pe Valea Putnei (ce conflueaza cu Moldova la Pojorata), care strapung calcare si dolomite.

Fara sa fie prea spectaculoase, cheile la care ne-am referit se impun destul de clar in relieful vailor, ca niste porti inguste ce separa, sau in amonte de care se desfasoara, sectoare largite ale vailor, cu aspect de mici dar tipice depresiunii Depresiunea Campulungului Moldovenesc (intre Cheile Prisaca Dornei si Cheile Pojoratei), Depresiunea Pojoratei (imediat in amonte de Cheile Pojoratei), Depresiunea Branistei (intre Cheile Botusului si Cheile Brezei), Depresiunea Valea Putnei (in amonte de cheile cu acelasi nume). Sectoare de vai inguste, cu aspect de defileuri, modelate in unele roci mai dure ale flisului, intalnim si pe cursul inferior al Moldovitei (sectorul Stramtura-Valea Stanei in amonte de care se desfasoara larg campulungul Moldovitei; pe cursul inferior al Putnei (afluent al Sucevei), in amontele caruia se contureaza mica depresiune cu satul si Manastirea Putnei, sau pe cursul superior al Sucevei - unde sectoarele de defileuri (in roci mai dure) alterneaza cu micile depresiuni (in roci mai moi) de la Izvoarele Sucevei, Nisipitu, Brodina, Falcau.

Dintre obiectivele de culme, mentionam mai intai fragmentele pastrate din vechile niveluri de eroziune, ca “nivelul Mestecanisului”, din partea centrala a culmii cu acelasi nume (sectorul Obcioara-Poiana Manaila), si ,,nivelul Moldovita” (,”nivelul vailor”), mai jos decat primul si fragmentat de ape in culmi secundare, ce poate fi admirat in Depresiunea Moldovita, in lungul culoarului depresionar al Moldovei superioare, pe valea Carlibabei etc.

De asemenea, specific in fizionomia Obcinelor este relieful de tip Hogback (creste de orogen), intalnit, cu deosebire, in Obcina Feredeului si Obcina Mare, si datorat monoclinului stratelor flisului.

Impresioneaza apoi, in topografia de amanunt, multimea magurilor, batcilor si pietrelor, toponime foarte raspandite in Obcinele Bucovinei. Daca Magurile (Magura Mare, Magura Smidesti, Magura Deii, Magura Vacii etc.), modelate pe bancurile de gresii masive ale flisului, .sunt mai caracteristice Obcinei Feredeului, Obcinei Mari si Obcinelor Brodinei, batcile (Batca Tatarca, Batca Rea, Batca Psenilor s.a.) si pietrele (Piatra Fusculul, Piatra Floarei, Piatra Vanata, Piatra Strajii etc.) sunt mai frecvente in Obcina Mestecanisului si corespund calcarelor si dolomitelor de pe cristalinul acesteia. O mentiune speciala merita ,,Pietrele Muierilor” (la 5 km NV de Solca), cu formele lor ciudate de coloane, sfincsi, ciuperci etc., realizate prin eroziune selectiva in gresii. Referitor la acest monument al naturii, legenda spune ca aici s-au ascuns femeile din Solca si din alte sate in timpul unei invazii dusmane.

Un rol turistic deosebit il au pasurile, ca puncte obligatorii de trecere si, in acelasi timp, excelente puncte de belvedere, intre acestea merita retinute: Pasul Mestecanis, 1096 m (intre Valea Putnei si valea Bistrjtei Aurii), Pasul Izvor, 1110 m (intre izvoarele Sucevei si ale Moldovei), Pasul Carlibaba, 1225 m (intre izvoarele Carlibabei si ale Sucevei) - din Obcina Mestecanisului; Pasul Pohonis, 1225 m, Pasul Pascanu, 1250 m si, mai ales, Pasul ,,Trei Movile” (Curmatura Boului), 1040 m - de pe Obcina Feredeului; Pasul Ciumarna, 1100 m si Pasul Poiana Marului, 1125 m - de pe Obcina Mare; Pasul Plesa 725 m - de pe Obcina Cacica etc.

Cei ce vor sa admire pitorescul Obcinelor Bucovinei si al regiunilor limitrofe, din locuri dominante, pot folosi numeroasele puncte de belvedere, intre care recomandam: Vf. Lucina (1588 m), Vf. Batca Tatarcii (1550 m), Vf. Dadu (1523 m), Vf. Manaila (1402 m), Vf. Mestecanis (1291 m) - de pe Obcina Mestecanisului; Vf. Veju Mare (1494 m), Vf. Feredeu (1477 m), Vf. Pascanu (1479 m), Vf. Pietris (1351 m), Vf. Pausa (1374 m), Vf. Deia (1200 m), Vf. Tomnatecu (1302 m) - de pe Obcina Feredeului; Vf. Ehreste (1233 m), Vf. Bucovinesti (1194 m), Vf. Poiana Brazilor (1222 m), Vf. Dubiusca (1101 m) - din Obcinele Brodinei; Dealul Oglinda (1181 m), Poiana Buzova (1174 m), Vf. Hotaru (1137 m), Poiana Ovazului (1135 m), Vf. Scoruset (1223 m), Poiana Triscior (1038 m), Poiana Fagului (1062 m) - de pe Obcina Mare.Obiectivele floristice intereseaza nu numai pe specialisti, ci pe orice turist dornic sa-si largeasca sfera cunostintelor. Se impun, mai intai, cele trei rezervatii floristice, adevarate muzee vii ale raritatilor lumii vegetale de pe teritoriul Obcinelor Bucovinei:

Rezervatia Lucina cuprinde tanovul Gaina, situat la 1200 m alt., in punctul de confluenta a Paraului Gaina cu Paraul Bilcani (2 km SE de centrul administrativ al hergheliei) si care, reunite, se scurg in valea Lucava. Accesul cel mai facil spre aceasta rezervatie se face pe soseaua Campulung-Pojorata-Fundu Moldovei-Moldova Sulita, continuata cu un drum lateral pe valea Lucavei. In aceasta mlastina turboasa oligotrofa, pe o suprafata de cca 1 ha, se gasesc grupate exemplare de mesteacan pitic (Betula nana), relict glaciar de mare importanta stiintifica, intrucat aceasta specie circumpolara isi are, in tara noastra, una dintre cele mai sudice statiuni ale arealului sau (impreuna cu cea de la Luci-Harghita).

Tufele de mesteacan pitic vegeteaza pe un sol turbos cu muschi arctici (Sphagnum recurvum, Sph. acutifolium, Sph. wulfianum) si bumbacarita (Eriophorum vaginatum), formand asociatia Eriophoro-Sphagnetum recurvi, subas. betulosum nance, urmata, la periferia tinovului, de asociatii de muschi cu rogoz Sphagno-Caricetum rostrates (Tr. Stefureac). In aria tinovului mai vegeteaza, intre numeroase alte specii, afinul (Vaccinium myrtillus), merisorul (Vaccinium vitis-idaea), pinul (Pinus silvestris), molidul (Picea abies), iar spre margini, salcii de mlastina (Salix aurita, S. pentandra),

mesteceni pufosi (Betula humilis, B. pubescens, B. voarnstorfii) s.a.

Rezervatia Rachitisul Mare este localizata pe versantul dealului cu acelasi nume, imediat la sud de satul Benea de pe valea Moldovei superioare (la confluenta paraului Tatarca). La ea se poate ajunge tot de pe soseaua Pojorata-Fundu Moldovei-Breaza-Benea-Moldova Sulita. Substratul geologic este reprezentat, in cea mai mare parte, prin serpentine si peridotite. Duritatea lor mare le face rezistente la alterare, rezultand soluri scheletice, putin profunde, cu volum fiziologic redus, slab fertile (soluri brune litice si litosoluri). In mai mica masura, se extinde si pe dolomitele sinclinalului marginal mezozoic cu care se invecineaza si pe care se formeaza tot soluri scheletice subtiri, rendzinice, neutrale sau slab acide.

Renumele rezervatiei este dat de relictul glaciar strugurele ursului (Arctostaphyllos uva-ursi), subarbust ce coabiteaza cu merisorul si afinul intr-o padure de pin silvestru (Pinetum-Arctosta-phylletosum), secundat de molid si mesteacan. Tr. Stefureac deosebeste doua subasociatii: una pe roci serpentinice, in care mai vegeteaza perisorul (Pirola rotundifolia, P. secunda), feriguta (Asplenium cuneifolium), trestia de camp (Calamag-rostis arundinacea), paiusul (Festuca rubra, F. ovina), horsti (Luzula luzuloides) s.a., muschi (Dicranum undulatum, Pleurozium schreberi) si licheni (Cladonia rangiferina) - si alta pe dolomite calcaroase, care mai include endemismul Melampyrum saxosum, planta de stancarii Libanotis montana, muschiul Homalothecium sericeum si diverse specii insotitoare.

Rezervatia Ciumarna, situata pe o panta impadurita din apropierea catunului cu acelasi nume (com. Vatra Moldovitei) si a soselei ce traverseaza Obcina Mare (soseaua Campulung--Radauti), este recent legiferata (la propunerea lui Tr. Stefureac) pentru protejarea plantei de mare interes stiintific Trientadis europaea, raritate europeana. Rezervatii forestiere nu s-au delimitat inca in spatiul Obcinelor, desi intinsele si adeseori batranele paduri de aici asteapta cercetatorii care sa le justifice localizarea si legiferarea. In schimb, mentionam existenta a doua instructive parcuri dendrologice (T. Seghedin, 1983): Parcul dendrologic de la Gura Humorului, cu o suprafata de 22 ha si peste 500 esente lemnoase (in majoritate exotice), recent amenajat pe albia larga a Moldovei din dreptul orasului, si Parcul dendrologic de la Campulung Moldovenesc, in spatele Liceului ,,Dragos Voda”, amenajat in 1951-1953 de fostul Institut de Silvicultura si intretinut (inclusiv mica sera din spatiul sau) de elevii liceului. Lor li se adauga parcurile de odihna din Gura Humorului, Campulung, Solca, Vama, Prisaca Dornei etc.

O atractie turistica deosebita o constituie si arborii ocrotiti, datorita fie varstei si dimensiunilor iesite din comun, fie raritatii si importantei lor stiintifice, motiv pentru care sunt sau trebuie declarati monumente ale naturii si protejati ca atare. Intre acestia merita sa retinem: ulmii (Ulmus montana) multiseculari (600-700 ani) de la Campulung Moldovenesc (in apropiere de confluenta paraului Morii cu Moldova, proprietar V. Gavrilescu, probabil cele mai batrane exemplare din tara), tisa (Taxus baccata) in parculetul central de la Campulung, fagul rosu (Fagus silvatica, varietatea antropurpurea) in parcurile din Campulung si Gura Humorului etc.

Alte plante rare, relicte sau endemice, si deci sub incidenta legii de ocrotire, sunt: albumita sau

floarea de colt (Leontopodium alpinum) - pe stancile calcaroase din Cheile Lucavei (Moldova Sulifa); caldarusa (Aquilegia vulgaris) - prin fanetele de la Lucina, Sadova, Moldovita etc.; crinul de padure (Lilium martagon) - prin fanetele Lucinei, Floarei, Pojoratei s.a.; bulbucii (Trollius europaeits) - in majoritatea fanetelor Mestecanisului, Feredeului, Moldovitei superioare, Brodinei; curechiul de munte (Ligularia sibirica) - in fanetele de la Lucina, Darmoxa-Tatarca (Benea); papucelul doamnei (Cypripedium calceolus) - in zona Campulung, Cacica; vulturica de stanca (Hieracium pojoritense) - pe stancile calcaroase din imprejurimile Pojoratei; gusa porumbelului (Silene zawadzkii) - pe stancile de la Carlibaba; coacazul (Bruckenthalia spiculifolia) - la Breaza si pe Valea Stanei; strugurele ursului (Afttostaphyllos uva-ursi) - in zona Cheilor Lucavei; muschii Helodium lanatum, Sphagnum wulfia-num etc. - In complexul mlastinilor de la Lucina, si multe altele.

Obiectivele faunistice nu sunt incorsetate in rezervatii, pentru ca natura Obcinelor Bucovinei, ca mediu de viata pentru animale, este relativ putin modificata de om. Presiunea umana s-a exercitat mai mult prin inmultirea sau extinderea vetrelor de habitat si a pajistilor in detrimentul masivului forestier - initial aproape compact, prin zgomotul stresant al exploatarii padurilor, minereurilor si al circulatiei feroviar-rutiere, dar mai ales prin vanatul si pescuitul abuziv din trecut, care au facut ca unele specii sa dispara complet (cazul bourului, Bos primlgenius - atestat prin legendara vanatoare a lui Dragos Voda si izvoarele istorice medievale pana in pragul sec. XVII, cand a disparut, a zimbrului Bison bonasus - ce a populat aria Obcinelor pana in zorii sec. XIX[2], a lostritei Hucho hucho - care a disparut la inceputul secolului nostru pe raurile Moldova si Suceava, iar in ultimii ani se pare ca si din Bistrita Aurie); altele sunt pe cale de disparitie (cazul cocosului de mesteacan Lyrurus tetrix, cu foarte putine exemplare in bazinul superior al vaii Carlibaba)[3], iar altele si-au redus arealul (si numarul) pana la si sub limita necesarului mentinerii echilibrului biologic, incat sunt ocrotite prin legislatie stricta sau vanate rational.

Intre acestea din urma se include rasul (Lynx lynx), declarat monument al naturii pentru raritatea sa in tara si in Europa. in Obcinele Bucovinei el s-a refugiat in padurile dese din partea nordica a acestora; ursul (Ursus arctos) traieste retras tot in padurile putin accesibile din nordul regiunii si semnalat, mai frecvent, pe teritoriul ocoalelor silvice Carlibaba, Falcau, Moldovita, Breaza, Iacobeni; cerbul carpatin (Cervus elaphus) poate fi admirat in tot spatiul forestier al Obcinelor; caprioara (Capreolus capreolus) este, de asemenea, bine reprezentata in intreaga arie a Obcinelor; cocosul de munte (Tetrao urogallus), prezent in majoritatea padurilor din partea nordica si centrala a Obcinelor, si-a restrans numarul ingrijorator, motiv pentru care femela a intrat in regim de ocrotire permanenta; corbul (Corvus corax), devenit atat de rar si in aceasta regiune, este declarat monument al naturii in toata tara; ierunca (Tetrastes bonasia) are si ea statut de ocrotire (femela); mamiferele rapitoare, ca jderul (Maries martes), pisica salbatica (Felis silvestris) si chiar lupul (Canis lupus) si vulpea (Canis vulpes), sunt permise vanatului numai acolo unde si cand depasesc numarul de echilibru stabilit si produc pagube insemnate, iar pasarile rapitoare, in totalitatea lor - considerate adevarati sanitari ai padurilor - beneficiaza acum de ocrotire legala. Pescuitul este, de asemenea, strict reglementat, mai ales in ce priveste pastravul (Salmo trutta fario), al carui numar s-a redus foarte mult. Pentru regenerarea si marirea productiei lui s-au infiintat pastravariile de la Prisaca Dornei si Brodina, insa conditiile favorabile cresterii lui pledeaza pentru marirea numarului acestora in Obcinele Bucovinei si, eventual, crearea unei crescatorii de puiet de lostrita, pentru repopularea cursurilor principale (Suceava, Moldova, Bistrita Aurie).

Fondul turistic cultural-istoric este atat de bogat incat si singur ar putea sustine o activitate turistica de proportii. El pune in lumina intensa traire in istorie si marea sensibilitate artistica a oamenilor acestor locuri, care au reusit sa modeleze cu gust, mesaj si trainicie tot ceea ce natura le-a pus la dispozitie. Dintre componentele mediului local, piatra si lemnul s-au impus prin abundenta si rezistenta, si ele au fost transpuse in nemuritoare monumente de arta, amplasate atat de armonios in pitorescul peisaj al Obcinelor Bucovinei si conferindu-le statutul de vast muzeu in aer liber si de greu egalabila zona turistica a tarii.

Dintre aceste monumente, la loc de frunte se situeaza ctitoriile de la Voronet, Humor, Moldovita si Sucevita, care, impreuna cu Arbore (din Podisul Sucevei), sunt apreciate intre cele mai desavarsite intruchipari ale artei populare europene si incluse de U.N.E.S.C.O. intre capodoperele artistice universale. In prefata albumului editat de U.N.E.S.C.O. si dedicat valorilor artistice mondiale, se precizeaza ca, ,,numai intr-o singura provincie a Romaniei, in Moldova de Nord sau Bucovina, se gasesc picturi de acest gen, care nu mai exista in nici o alta tara. Cunoscutul istoric D. Onciul arata ca ,,Nicaieri pe tot pamantul romanesc nu se afla pe un spatiu atat de mic, atata bogatie de istorie romaneasca, atata bogatie de amintiri scumpe ale trecutului”, iar pentru renumitul geograf G. Valsan ,,numai un popor de munteni ca in Obcinele Bucovinei, a putut nascoci o astfel de minune artistica, socotita azi ca una dintre cele mai alese realizari artistice populare ale Europei”.

Amintirea unor evenimente din istoria Moldovei a fost imortalizata in monumente comemorative, ca cel din piata centrala a Campulungului Moldovenesc, intitulat Dragos Voda si zimbrul (opera a sculptorului I. Jalea), Obeliscul lui Bogdan Voda de la Carlibaba, Stalpul lui Voda de la Varna, ridicat in 1717 din porunca domnitorului Mihail Racovita, la intoarcerea lui dintr-o campanie victorioasa din Transilvania.

Fondul etnografic si folcloric pune in evidenta o milenara cultura materiala, realizata cu talent, pasiune si sensibilitate pentru frumos. Creatiile populare, printre cele mai bogate si nealterate din tara, ne ofera marturii despre ocupatii ale locuitorilor de aici, legate de procurarea hranei, confectionarea imbracamintei, uneltelor de munca, de gospodarie, mobilierului si altor dotari casnice sau ne introduc in datini si obiceiuri originale, cantece si dansuri specifice, in portul popular descendent din cel al dacilor, obiecte de artizanat si alte productii artistice, care exercita o deosebita atractie turistica.

In arhitectura populara se impune tipul de gospodarie din barne cu ornamentatii, expresie a unei dezvoltate civilizatii a lemnului, in forme tot mai diversificate si mai ingenios realizate artistic spre timpurile actuale, dar cu mentinerea specificului traditional. Sate intregi din Obcinele Bucovinei (Ciocanesti, Pojorata, Sadova, Fundu Moldovei, Vama, Frumosu, Manastirea Humorului si multe altele) ilustreaza originalitatea arhitecturii populare. O adevarata broderie in lemn ne ofera cerdacurile, usile si ramele ferestrelor, fantanile, portile si gardurile majoritatii caselor[4]. Tot din lemn este confectionat si mobilierul de folosinta casnica (patul, masa, lada de zestre, blidarul, cuierele, coltarele, scaunele, banchetele cu spatar, instrumentele muzicale etc.) sau obiectele de uz gospodaresc, in care utilul se imbina cu rafinamentul artistic. Lemnului i se adauga adesea decoratii picturale, intr-un registru cromatic si decorativ neincarcat, cu tendinta de stilizare si geometrizare, ce contribute, alaturi de tesaturi, cusaturi, obiecte de ceramica si de os, la deplina armonizare a interiorului de locuit. Vechile instalatii hidromecanice taranesti (mori de apa, pive pentru sumane, steze, joagare) - astazi pe cale de disparitie - erau, de asemenea, construite din lemn. Cele mai reprezentative dintre aceste creatii populare pot fi vazute in muzeul etnografic din Gura Humorului si, cu deosebire, in muzeul ,,Arta lemnului” din Campulung Moldovenesc, unic in tara cu acest specific.

Arta tesaturilor si cusaturilor, uzuale si decorative, pentru interioare si imbracaminte, a ajuns la o meritata recunoastere nationala si internationala. De o deosebita apreciere se bucura camasa din zona Campulungului, Vamei si Manastirii Humorului, stergarul de cap, cu marginile brodate in alb, din zona Humorului, sau cu decor bogat de margele aplicate, din zona Bistritei Aurii, sumanele cu ornamente de lana, catrintele, braiele, covoarele etc. din Vatra Moldovitei, Frumosu, Varna, Pojorata, Sadova, Fundu Moldovei, Benea, Straja, Putna, Sucevita, Ciocanesti s.a. La loc de frunte se situeaza confectionarea pieilor in cojoace, ,,cheptare” si bundite, ornamentate cu lana, margele ori blana de jder, ca in zona Breaza - Campulung -Varna; incondeierea oualor cu splendide miniaturi geometrice sau motive populare stilizate, ca la Sadova, Campulung, Varna, Vatra Moldovitei, Putna, Sucevita etc.; modelarea obiectelor de ceramica, ca in satele din zona de contact cu Podisul Sucevei: Marginea (ceramica neagra), Cacica, Paltinoasa, Gura Humorului; adaptarea artistica a coarnelor de animale (cerb, caprior) pentru decoratii interioare (si chiar exterioare).

De o frumusete greu egalabila sunt costumele nationale din toate localitatile, cu deosebire din Vama-Campulung-Sadova (bundita cu blana de jder), Ciocanesti (port popular cu motive florale si frumoase chimire barbatesti), Moldovita, Humor, Putna, Sucevita, Straja etc., ca si portul popular hutul din satele partii nordice a Obcinelor (Breaza, Benea, Moldova Sulita, Moldovita, Argel, Brodina, Ulma, Izvoarele Sucevei), care pastreaza, ca piese auxiliare specifice, losca si stergarul negru.

Datinile si obiceiurile stravechi, indeosebi cele legate de sarbatorirea Anului Nou (plugusorul, colindul, capra, ursul etc.), se pastreaza nealterate si cu tot fastul traditional in toate localitatile. Apoi, basmele, legendele, incantatiile, declamatiile ceremoniale cu ocazia nuntilor si inmormantarilor, cantecele si baladele populare, poeziile, strigaturile si alte creatii cu caracter satiric si moral etc., toate reflectand un inalt rafinament spiritual. Multe din aceste productii au fost culese in forma autentica de catre vestiti folcloristi (Simeon Florea Marian, Artur Gorovei, Alexandru Lambrior s.a.) sau sunt prezentate si astazi pe scena de catre renumitele formatii artistice folclorice din Fundu Moldovei, Gura Humorului, Campulung, Vama, Botus, Moldovita, Putna, Manastirea Humorului, Ciocanesti etc.

Colectii de arta populara, realizate prin stradania personala a unor pasionati colectionari, sunt numeroase, dar nu toate au ajuns in atentia publicului. Intre acestea se evidentiaza Colectia de linguri si servete a regretatului profesor Ion Tugui si Colectia de cusaturi, margele si oua incondeiate, a entuziastului profesor Gratian Jucan, ambele putand fi vizitate la Campulung Moldovenesc.

Toate creatiile artistice amintite fac ca Obcinele Bucovinei sa se individualizeze ca o veritabila vatra etnografic-folclorica, al carei specific ar trebui mai bine popularizat si mai intens valorificat turistic, prin amenajari de muzee etnografice, festivaluri folclorice, expozitii si standuri de obiecte artizanale etc. Nu trebuie sa se creada insa ca Obcinele Bucovinei reprezinta doar un anticariat de creatii artistice vechi, ca ele traiesc doar din faima trecutului stramosesc. Nu, Obcinele constituie inca un vast atelier de arta populara, in care modelele vechi nu numai ca se perpetueaza, dar se si imbogatesc continuu cu noi forme de exprimare artistica, fara ca asimilarea noului sa impieteze asupra specificului traditional.

Muzeele, ca principale tezaure etnografic-folclorice si culturale, vin sa completeze cunostintele si educatia patriotica a turistilor din zona si din afara ei. Pe primul plan se situeaza Muzeul ,,Arta lemnului” din Campulung Moldovenesc, infiintat in 1936 si reorganizat in 1974, detinator al cifrei impresionante de aproape 15000 de exponate din lemn, ingenios concepute si artistic executate, oranduite tematic si cronologic in 20 de sali, care ne introduc in universul vechilor ocupatii ale locuitorilor din zona; Muzeul etnografic din Gura Humorului, organizat in 1958 si inzestrat cu nu-meroase si variate piese (expuse tematic in 16 sali si doua holuri), care atesta indeletnicirile si vocatia artistica a locuitorilor din imprejurimi; Casa-muzeu din Solca, deschisa publicului din 1971, o autentica casa taraneasca din sec. XVII, cu arhitectura sa traditionala, mobilierul si inventarul sau specific; Casa Lucan din Varna, de asemenea monument de arhitectura populara.

BAZA TEHNICO-MATERIALA

Pentru valorificarea bogatului potential turistic al Obcinelor Bucovinei - O.J.T., B.T.T., Organizatia Pionierilor si Soimilor Patriei si alte unitati din Suceava, direct si prin filialele lor din regiune (Campulung Moldovenesc, Gura Humorului) sau din vecinatate (Radauti, Falticeni, Vatra Dornei) au luat masurile necesare de organizare si dotare, corespunzatoare unui turism modern, in continua dezvoltare si diversificare. Se urmareste prin aceasta satisfacerea in bune conditii a unui flux turistic in permanenta crestere si atractia turistilor in toate anotimpurile. In acest scop s-a pus accentul pe dezvoltarea si modernizarea cailor de acces, ca si pe dotarea corespunzatoare a bazelor turistice.

Caile de acces spre si in interiorul Obcinelor Bucovinei sunt numeroase, formand o retea cu o densitate mai mare decat in multe alte regiuni muntoase ale tarii. In acelasi timp ele sunt variate: cai ferate, rutiere si poteci (marcate si nemarcate), fapt ce permite combinarea lor pe trasee cat mai inedite. Poate fi folosit si aeroportul de la Suceava, pentru cei ce doresc sa se apropie de zona Obcinelor pe cale aeriana, urmand ca de aici sa se integreze in reteaua de cai ferate si rutiere. Cele mai importante cai de comunicatie sunt cele transversale, axate pe valea Moldovei si valea Sucevei, care delimiteaza Obcinele la sud si la nord, apoi cele longitudinale de pe limita lor estica (la contactul cu Podisul Sucevei) si vestica (pe Bistrita Aurie si Carlibaba). Din aceasta Centura periferica se desprind spre interior numeroase cai ce strabat regiunea in toate sensurile.

Calea ferata principala este cea de pe valea Moldovei. Ea se desprinde la Suceava din magistrala feroviara Bucuresti-Vicsani, folosind axa transcarpatica de legatura intre Moldova si Transilvania, pe tronsonul Paltinoasa-Gura Humorului - Frasin - Molid - Vama - Prisaca Dornei -Campulung Moldovenesc-Sadova-Pojorata - Valea Putnei – Mestecanis - Iacobeni (de unde se continua in afara Obcinelor spre Vatra Dornei – Bistrita – Cluj - Oradea). Toate statiile mentionate de pe tronsonul Paltinoasa-Iacobeni (cu deosebire Gura Humorului, Vama, Campulung, Pojorata) pot fi folosite pentru turismul stationar sau ca puncte de acces pentru traseele din interiorul Obcinelor. Din acest tronson se desprind spre NV doua cai ferate secundare: Una de la Vama, pe valea Moldovitei, pana la Moldovita (20 km), de unde se continua in amonte cu calea ferata ingusta, de exploatare, pana la fundul vaii principale si pe unii afluenti ai sai, si alta de la Pojorata la Fundul Moldovei (7 km), ambele cu statii ce pot fi valorificate ca locuri de odihna sau de plecare in drumetie. A doua cale ferata de acces pentru Obcine este cea de pe valea Sucevei. Ea se ramifica tot din magistrala Bucuresti-Vicsani, la Dornesti, si de aici, prin Radauti-Vicov, patrunde in munte pana la Nisipitu. Din ea se desprinde o ramura pe valea Putnei pana la Putna (6 km).

Caile rutiere de acces sunt mai numeroase si de diverse tipuri (europene, nationale, judetene, co-munale, forestiere). Primul ca importanta automobilistica este drumul national 17 Suceava-Vatra Dornei-Dej, pe aceeasi renumita cale transcarpatica, recent inclusa in categoria drumurilor europene (E 571). El trece prin sudul Obcinelor Bucovinei, pe o distanta de 65 km, urmarind valea Moldovei intre Paltinoasa si Pojorata, apoi valea Putnei pana la satul Valea Putnei, de unde urca si coboara in frumoase serpentine Pasul Mestecanis (1096 m), ajungand in valea Bistritei Aurii la Iacobeni. De aici spre NV pleaca DN 18, care urmareste Bistrita Aurie pana la Carlibaba (23 km), de unde paraseste limita vestica a Obcinelor, orientandu-se spre Maramures (Borsa-Sighetu Marmatiei). Al treilea drum national de mare importanta turistic-automobilistica (prin faptul ca strabate transversal Obcinele) este DN 17 A, care se desparte de DN 17 imediat in amonte de Campulung Moldovenesc, traverseaza Obcina Feredeului (prin Curmatura Boului) pana la Vatra Moldovitei (22 km) si apoi Obcina Mare (prin Pasul Ciumarna) pana la Sucevita-Marginea (33 km), de unde se indreapta spre Radauti.

Urmeaza ca importanta drumurile judetene modernizate si partial nemodernizate (dar carosabile). Dintre acestea retinem, in primul rand, drumul modernizat (209) ce pleaca din DN 17 la Paltinoasa si se orienteaza spre nord, prin Cacica-Solca-Marginea-Vicov (48 km), mergand aproximativ pe contactul Obcinelor cu Podisul Sucevei de la est. La Vicov intalneste drumul modernizat 209 E Radauti-Putna (28 km), ca o varianta locala pentru fluxul turistic spre Manastirea Putna. Tot la Vicov se leaga cu drumul modernizat ce vine dinspre Radauti-Fratauti si merge pe valea Sucevei spre vest (209 G), mentinandu-se asfaltat pana la Falcau (18 km) si apoi pietruit, dar perfect carosabil, pana la Brodina  (unde, in partea centrala a satului, este iarasi asfaltat). De la Brodina, o sosea pietruita se continua in amonte pe valea Sucevei spre Ulma, iar alta, mai bine pietruita si intretinuta si mai importanta sub aspect turistic, urca pe valea Brodinei in Pasul Pohonis (1225 m, din partea nordica a Obcinei Feredeului), de unde coboara in amonte de Izvoarele Sucevei. Pe soseaua de pe valea Sucevei si valea Brodinei circula, pana la Izvoarele Sucevei, curse locale de autobuze. De la Izvoarele Sucevei, por-neste spre sud o alta importanta sosea, circulata de tot felul de autovehicule, ce trece (peste Pasul Izvor, 1110 m) in valea superioara a Moldovei, pe care o urmareste pana la Pojorata, unde se leaga cu DN 17. Este o sosea bine pietruita pana la Colacu (32 km), si cu tronsoane asfaltate in dreptul localitatilor pe care le strabate (Moldova Sulita, Benea, Breaza, Braniste, Botus). Pe ultimii 10 km, de la Colacu la Pojorata, este modernizata (asfaltata). La 2-3 km de Izvoarele Sucevei, din aceasta sosea se desparte o alta, care merge pe valea Bobeica si (peste Pasul Carlibaba, 1225 m) ajunge in valea Carlibabei, pe care o urmareste pana la satul Carlibaba (23 km), unde intalneste DN 18 si aceasta sosea, pietruita in totalitate, permite circulatia auto cu un plus de atentie pe vreme umeda.

Caile rutiere la care ne-am referit mai sus dau ocol Obcinelor Bucovinei si deci permit un “circuit automobilistic” complet al acestora, lung de cca 200 km, daca de la izvoarele Sucevei se inchide pe varianta Moldova Sulita - Fundu Moldovei - Campulung, si de cca 250 km, daca de la izvoarele Sucevei se inchide pe varianta Carlibaba - Iacobeni - Campulung.

Din aceste cai periferice pornesc spre interior numeroase alte cai carosabile ce strabat Obcinele in toate sensurile. Unele sunt modernizate, altele partial modernizate (insa circulabile auto) si nemodernizate (dar pietruite, circulabile auto numai pe vreme buna). Dintre acestea mentionam pe cele mai importante din punct de vedere turistic:

- drumul nemodernizat Moldova Sulita - Lucina (7 km) - sat Iedu, ce face legatura intre valea Moldovei si valea Carlibabei, trecand pe la herghelia Lucina si peste Obcina Mestecanisului;

- drumul nemodernizat Carlibaba - Poiana Manaila - Benea (sat in aval de Moldova Sulita), ce face legatura intre valea Bistritei si valea Moldovei, peste Obcina Mestecanisului;

- drumul nemodernizat Valea Stanei (pe valea Bistritei) - Obcina (sat pe Obcina Mestecanisului) - Botus (pe valea Moldovei), ce traverseaza Obcina Mestecanisului si face legatura intre cele doua vai;

- drumul nemodernizat Breaza - Pasul Pascanu - Moldovita, ce face legatura intre valea Moldovei si valea Moldovitei, peste Obcina Feredeului;

- drumul nemodernizat Breaza - Sadova -Campulung, cu ramificatia Sadova - Lacul Iezer;

- drumul modernizat Varna - Vatra Moldovitei - Moldovita (20 km), ce se continua nemodernizat (dar circulat auto) pe directia Argel - Dubiusca - Brodina de Jos (18 km), facand legatura intre DN 17 si drumul de pe vaile Suceava si Brodina;

- drumul modernizat Gura Humorului - Humor si nemodernizat in continuare, dar circulabil auto (inclusiv autoturisme), pana in amonte de satul Poiana Micului;

- drumul nemodernizat Humor - Plesa - Solonet - Partesti, ce face legatura intre drumul modernizat de pe valea Humorului si drumul judetean modernizat 209;

- drumul modernizat Gura Humorului - Voronet (5 km).

Daca drumurile exterioare permit un circuit complet al Obcinelor, cele interioare inlesnesc automobilistilor, cicloturistilor si, desigur, amatorilor de drumetie, accesul direct sau apropierea de obiectivele turistice. Combinand, dupa preferinta, diversele drumuri de mai sus, se obtin variate circuite locale, inclusiv ,,circuitul monumentelor” din nordul Moldovei, majoritatea situate pe teritoriul Obcinelor Bucovinei (Humor, Moldovita, Sucevita, Putna) sau in imediata lor apropiere (Voronet, Arbore).

Numeroasele drumuri forestiere de pe majoritatea vailor afluente, lungi de 2-15 km si bine intretinute, favorizeaza patrunderea turistilor pana departe, in inima Obcinelor. Ele sunt continuate de drumuri locale si poteci, marcate sau nu, care stau la dispozitia iubitorilor de drumetie si care vor fi mentionate la ,,Trasee turistice”.

BAZE TURISTICE

Punem la indemana turistilor, ajunsi deja in Obcinele Bucovinei pe una din caile de mai sus, informatiile necesare cu privire la obiectivele si dotarile turistice din principalele localitati si puncte de stationare sau tranzit spre alte obiective din Obcine ori regiunile invecinate[5].

Campulung Moldovenesc este principala baza pentru turismul stationar si de dispecerat pentru Obcinele Bucovinei, ca si pentru Muntii Rarau-Giumalau de la sudul acestora. Turismul stationar este avantajat de forma depresionara in care se gaseste orasul, fapt ce explica bogatia in ioni negativi - deosebit de favorabili tratarii starilor nevrotice - de aerul sanatos si de peisajul incantator din jur. Toate acestea ii confera calitatea de apreciata statiune climaterica. In acelasi timp, situat pe importanta cale feroviara si rutiera transcarpatica - la 75 km de Suceava si 31 km de Gura Humorului, la 40 km de Vatra Dornei si 125 km de Bistrita - Campulung Moldovenesc devine un punct obligatoriu de oprire pentru turistul in tranzit spre inima Obcinelor Bucovinei si masivele Rarau-Giumalau.




Pentru satisfacerea necesitatilor de cazare, alimentare si alte servicii turistice, orasul dispune de Hotel ,,Zimbrul” (categ. I) - cu 160 locuri de cazare si 500 locuri in restaurant si in bufet; Hotel ,,Carpati” (categ. II) - cu 55 locuri; Complexul turistic ,,strand” al B.T.T. - cu 150 locuri in hotel, 50 locuri in cabana si 20 in casute, 200 locuri in restaurant, plus 60 la bar si 100 la terasa, apoi club, sala polifunctionala, teren de tenis, bazin de inot, popicarie (cu afisaj electronic), sauna si baie de cetina (cu bar, ceainarie etc.), partie de schi (Baby schi lift) si alte dotari corespunzatoare: Cabana ,,Deia” - cu 60 locuri cazare, 160 locuri in restaurant, terasa, popicarie. Orasul mai dispune de restaurante, gradina de vara, casa de cultura, biblioteca, librarii, cinematografe, magazine, cofetarii, braserii, policlinici, spitale, farmacii, parcuri, strand, teren de sport etc.

Turistii care se deplaseaza cu mijloace de transport in comun au la dispozitie cele doua gari C.F.R. si autogara, iar automobilistii pot beneficia de A.C.R., statia ,,PECO”, punctele de autoservice. Toate informatiile necesare in vederea sejurului, vizitarii obiectivelor, traseelor turistice, va sunt oferite de catre Filiala de Turism, str. 23 August 1-3, tel. 21 18 90.

Printre obiectivele de interes turistic din spatiul orasului mentionam: Muzeul ,,Arta Lemnului” -- unic in tara cu aceasta specializare si bogatia sa de exponate, Colectia ,,I. Tugui” - renumita prin numarul si varietatea lingurilor de lemn (din tara si de peste hotare), cusaturi, tesaturi, monede s.a.. Monumentul ,,Dragos Voda si zimbrul” .Opera sculptorului I. Jalea, Casa Gramada si Casa Prundeanu - monumente de veche arhitectura rurala, Parcul dendrologic al Liceului ,,Dragos Voda” - cu peste 500 de plante indigene si exotice, ulmii multiseculari din curtea lui V. Gavrilescu (Str. Paraul Morii 13), exemplarul de tisa din Str. Grigorescu 2, parcul din nord-estul orasului cu Complexul turistic ,,strand” s.a.

In imprejurimile imediate pot fi vizitate: Cabana Deia (720 m alt.) - la 2,5 km nord de oras, pe drum modernizat sau poteca marcata, admirabil loc de agrement in mijlocul padurii de conifere; Popasul turistic ,,Trei Movile” (1040 m) din ,,curmatura” Feredeului, la 12,5 km nord de Campulung; Iezerul Sadovei - mic lac de baraj natural in peisajul feeric al molizilor codrilor Feredeului, la 14,5 km NV de Campulung, pe drum nemodernizat dar practicabil auto; Rezervatiile geologice ,,Stratele cu Aptychus” de la Pojorata (5 km vest de oras) si ,,Klippa triasica Paraul Cailor” din apropiere; complexul stancos ,,Adam si Eva” de la Pojorata; Dealul Rune (1130 m), ce se inalta abrupt in partea sudica - punct de belvedere asupra Campulungului si imprejurimilor sale, ca si asupra intregului ansamblu muntos din regiune. De la Campulung Moldovenesc spre est, mergand in lungul vaii Moldovei (DN 17 si calea fe-rata), dupa ce parcurgem depresiunea cu acelasi nume, orizontul se inchide brusc in Cheile “Stramtura Rosie” (la 10 km de oras), sapate de rau intr-o banda transversala de roci dure (,,gresiile de Prisaca”), pentru a se deschide din nou intr-o alta frumoasa si bine conturata depresiune intramontana - Depresiunea Vama - in care Moldova se uneste cu sora sa mai mica, Moldovita. Delimitata de cheile amintite in amonte (intre Runcul Prisacii si Hanes) si ,,Poarta Molidului” in aval (intre Runcul Focsii si Dl. Buzau), strajuite la nord de prelungirea sud-estica a Obcinei Feredeului (prin Chicera si Barbusca) si la sud de culmea dealurilor Secatura-Salatruc, aceasta depresiune adaposteste pe fundul ei doua sate: Prisaca Dornei (la 12 km de Campulung) - cu una din cele mai mari pastravarii din tara - si Vama.

Vama, la 16 km de Campulung si 15 km de Gura Humorului, este una dintre cele mai vechi (atestata documentar in 1408) si cele mai mari (peste 4000 locuitori) asezari rurale din aceasta regiune, cu perspective de a deveni centru urban. Calitatea sa de statiune climaterica, data de aerul sau tonifiant (550 m alt.) si pitorescul cadrului natural, frumoasele sale constructii edilitare si particulare, moderna fabrica de cherestea si pozitia sa de nod feroviar si rutier pledeaza pentru acest lucru.  In trecut (1874) ea a fost deja ridicata la rangul de targ. Numele i se trage de la faptul ca a functionat ca punct de vama a Moldovei pentru negustorii sositi din Transilvania si Maramures.

In acelasi timp, este si un important centru de sejur si de acces turistic. La aceasta contribuie bogatul sau fond etnografic si de arta populara, apreciatele sale formatiuni de teatru, muzica si dansuri populare si folclorice, obiectivele sale istorice si culturale - intre care ,,Stalpul lui Voda”, ridicat in 1717, la intoarcerea dintr-o campanie victorioasa in Transilvania a domnitorului moldovean Mihail Racovita[6], Casa Lucan - vestigiu de veche arhitectura populara, biserica veche a satului (din 1769) s.a. Din Vama se pot face mici cxcursii pe dealurile mentionate din jur, la pastravaria de la Prisaca Dornei, in alte localitati de pe valea Moldovei (spre Campulung si Gura Humorului), ca si pe valea Moldovitei (spre Vatra Moldovitei - cu renumitul sau complex arhitectural).

Pentru serviciile de cazare si alimentare pot fi folosite unitatile de stat sau casele particulare din localitate, inclusiv cabana de pe pintenul Barbusca (cu 17 locuri de dormit in camere si 44 in casute, 120 locuri in restaurant).

Continuandu-ne drumul spre est (pe calea ferata sau DN 17), trecem prin pitorestile localitati de munte: Molid (cu fabrica de carton), Frasin (sat mare si modernizat, important centru al industriei lemnului si de incarcare a concentratelor de minereu; aici se poate vizita casa memoriala a cunoscutului revolutionar C. Ivanus), Bucsoaia, (sat de vacanta, cu o importanta tabara de copii - 1400 locuri) si ajungem la Gura Humorului.

Gura Humorului, oras asezat in mica dar frumoasa depresiune de pe valea Moldovei (in zona de confluenta cu paraul Humor, la aproape 500 m alt.), la 35 km de Suceava (sau 31 km de Falticeni) si 31 km de Campulung Moldovenesc, este a doua baza importanta pentru turismul de sejur si principal punct de plecare pentru alte obiective. Gara si autogara orasului sunt puncte de oprire si tranzit pentru mijloacele de transport in comun, iar statia ,,PECO” pentru aprovizionarea autoturismelor.

Principalele obiective de interes turistic sunt Muzeul etnografic al orasului, Rezervatia geologica ,,Piatra Pinului”, Parcul dendrologic si de agrement ,,Lunca Moldovei”.

Serviciile turistice sunt asigurate de Filiala de Turism a O.J.T. (Piata Republicii), Cabana turistica ,,Arinis” (cu 60 locuri cazare in hotel si cele doua casute alaturate, 104 locuri in restaurant si bar, plus 224 locuri la terasa), Hotelul “Carpati” cu 18 locuri, Tabara de copii cu 110 locuri, restaurantele ,,Moldova” si ,,Bucovina”, cofetarii si patiserii, precum si de magazine, casa de cultura, librarie, cinematograf, strand, baza sportiva, spital, policlinica, farmacie s.a.

Solca, situata la marginea estica a Obcinelor (520 m alt.), pe drumul judetean (209), la 21 km de Gura Humorului, 32 km de Putna si 20 km de Radauti, beneficiaza de o ambianta peisagistica si un climat imbietor, care-i confera calitati de statiune climaterica. Aici se poate vizita casa-muzeu de interes etnografic, ce dateaza de la sfarsitul sec. XVII, si frumosul parc natural, amenajat in partea sudica a orasului. Nu departe de oras (5 km vest), se gaseste monumentul natural “Pietrele Muierilor”. La 13 km nord de Solca (pe DJ 209) si la 10 km vest de Radauti (pe DN 17 A) intalnim satul Marginea, vestit centru de arta populara in ceramica neagra, iar la 7 km est (pe drumul modernizat Solca - Radauti) se gaseste satul Arbore si Colectia ,,Toader Hrib”, muzeu etnografic si istoric. In atentia turistilor poate fi retinuta si localitatea Cacica, la 12 km sud de Solca (pe DJ 209), cu vestitele sale exploatari de sare (incepute inca din 1791) si cu posibilitati de amenajari pentru tratamente medicale. Se impune vizitarea salinei, cu sala de dans, lacul si obiectivele din interiorul masivului de sare.

Serviciile turistice sunt satisfacute de Hanul turistic ,,Solca” (categ. I), cu 45 locuri de cazare, 160 locuri in restaurant si 200 pe terasa acestuia, iar beraria (bere ,,Solca”) dispune si ea de 80 locuri in interior si 100 pe terasa. In parcul orasului este amenajata o terasa de vara si o popicarie. La 5 km de Solca, pe soseaua spre Radauti, isi ofera Serviciile Popasul turistic ,,Trei iazuri” - cu 16 locuri cazare (12 in casute) si 74 locuri la mese.

Putna, la 32 km de Radauti si 70 km de Suceava, abordabila atat pe cale ferata, cat si pe sosea modernizata, isi datoreaza faima ctitoriei si necropolei lui Stefan cel Mare. Amatorii de drumetie pot folosi Putna si ca baza de plecare spre Sucevita, Vatra Moldovitei etc.

Turistii pot beneficia de Serviciile oferite de Hotelul Putna (categ. I) - cu 72 locuri (plus 22 in casute) de cazare si restaurant cu 176 locuri, Cabana Putna (categ. II) - cu 38 locuri de cazare, 170 locuri de masa - si un Popas turistic cu posibilitati de cazare in casute.

Iacobeni, localitate situata pe valea Bistritei Aurii (850 m alt.), in capatul sud-vestic al Obcinelor Bucovinei, pe traseul caii ferate si DN 17 (D 571), la 29 km de Campulung si 13 km de Vatra Dornei, este consemnat ca principal centru de exploatare a manganului si ca statiune balneoclimaterica de importanta locala. Dar Iocobenii sunt, in primul rand, un important punct de trifurcatie turistica.

Un drum merge pe Bistrita Aurie spre nord (DN 18), care trece prin Ciocanesti (la 7 km de Iacobeni) - sat vestit in Romania prin ornamentarea fatadelor locuintelor cu motive populare in culori pastelate si admirabil armonizate, ca si prin ornamentarea stresinilor si balcoanelor, portilor si fantanilor cu adevarate broderii realizate prin decuparea sau incrustarea lemnului; apoi, prin Botos - Valea Stanei - Carlibaba, in care se mai resimte influenta arhitecturala de tip Ciocanesti. La Carlibaba (23 km de Iacobeni) se poate face un mic popas langa obeliscul ridicat in amintirea intrarii lui Bogdan Descalecatorul pe pamant moldovenesc. Pe fatada monumentului citim cu emotie inscriptia ,,La anul de la Hristos 1359 Voievodul Bogdan descalica din Maramures si ocupa Moldova, asezand prima lui stapanire in aceasta comuna Carlibaba, lasand mostenire urmasilor sai, libera si infloritoare, “Tara Moldovei”. De la Carlibaba acelasi drum o coteste spre VNV si, peste Pasul Prislop (1413 m, cu Hanul Turistic Prislop), ne conduce spre alta zona turistica - Tara Maramuresului - cu specificul artei sale stravechi, etnografiei si folclorului.

De la Iacobeni spre sud, 15 km in lungul DN 17 (E 571), ajungem la Vatra Dornei din depresiunea cu acelasi nume si arie de renumita vatra etnografic-folclorica si cultural-artistica.

Acelasi drum isi schimba directia de la Iacobeni spre est, spre Campulung Moldovenesc (26 km), readucandu-ne in sudul Obcinelor Bucovinei. soseaua, puternic meandrata in urcusul ei spre Pasul Mestecanis (1096 m), ne dezvaluie frumusetea de basm a unui sat de tipica dispersare montana -satul Mestecanis. Ajunsi in pasul de culme al Mestecanisului, privelistea ni se deschide spre toate orizonturile: spre SE ne frapeaza cupola inalta a Giumalaului si cetatea de piatra a Raraului; spre S culmea zimtata a Muntilor Bistritei, iar spre SV cea semicirculara a Calimanilor; spre V orizontul ne este inchis de spinarea greoaie a culmii Suhardului, dominata la nord de masiva inaltime a Vf. Omul, iar dupa o adanca inseuare (Pasul Rotunda), se inalta maiestuos crestele Inaului Rodnei, adeseori cu palcuri de zapada chiar si in timpul verii; din pas, o poteca ne poarta spre sa, pe greabanul Obcinei Mestecanisului; spre E se profileaza culmile domoale ale celorlalte obcine.

Dupa desfatarea ochiului cu atatea imagini, se cuvine un popas la Cabana Mestecanis de alaturi, care ne asteapta cu cele 94 locuri in restaurant si, pentru cei ce doresc sa mai intarzie, cu 35 locuri de dormit (7 in cabana, 28 in casute). Poiana larga din jur ofera si posibilitatea instalarii de corturi. De aici spre Campulung (22 km) drumul modernizat ne poarta pe serpentinele ce coboara in mica depresiune si satul Valea Putnei, apoi, dupa ce trece prin cheile de calcar din aval de sat, se angajeaza pe traseul relativ ingust al vaii Putnei (ce separa Obcina Mestecanisului de Giumalau), pana la confluenta cu valea Moldovei din cocheta Depresiune a Pojoratei, dominata spre S de stancile dolomitice ,,Adam si Eva”. De aici spre E, valea Moldovei se ingusteaza brusc in Cheile Pojoratei (Cheile Strajii) dintre Dl. Muncel si Dl. Magura, sapate in gresiile si microconglomeratele de Muncel, pentru a se deschide tot atat de brusc in Depresiunea Campulungului Moldovenesc, unde se incheie circuitul cu principalele puncte turistice si de acces din jurul Obcinelor Bucovinei.

In interiorul Obcinelor Bucovinei, punctele de interes turistic sunt numeroase, aproape fiecare asezare putand fi considerata drept ,,sat turistic” ori ,,sat de vacanta”, prin farmecul sau si al naturii inconjuratoare, prin puritatea aerului de munte si amabilitatea traditionala a oamenilor sai, ca si prin specificul artei populare, al fondului etnografic si folcloric local. Sate ca Fundu Moldovei, Botus, Breaza, Benea, Moldova Sulita, Sadova, Frumosu, Deia, Vatra Moldovitei, Moldovita, Argel, Humor, Poiana Micului, Sucevita si multe altele, plus aproape toate cele de pe Centura, la care ne-am referit in treacat - Paltinoasa, Cacica, Marginea, Vicov, Straja, Falcau, Brodina, Izvoarele Sucevei, Carlibaba, Ciocanesti, Valea Putnei, Pojorata, Molid, Frasin, Bucsoaia etc. - pot fi incluse in aceasta categorie. Dar dotari turistice nu au decat Vatra Moldovitei, Sucevita si Lucina.

Vatra Moldovitei este situata aproape in mijlocul geometric al Obcinelor, pe valea Moldovitei, din vasta depresiune intramontana cu acelasi nume, cuprinsa intre Obcina Feredeului si Obcina Mare. Aceasta incadrare cu codri vestiti de rasinoase si foioase, ca si intinsele pajisti ale ,,campulungului”, pe fundul caruia se afla si il denumeste, ii asigura un peisaj natural a carui splendoare - intuita de primele comunitati umane sl de voievozii epocii feudalismului moldovenesc care au ctitorit sau adaugat cu trainicia infruntarii secolelor - nu este egalata nici chiar in Obcinele Bucovinei. O importanta atractie turistica o exercita, desigur, si prezenta ansamblului arhitectonic medieval de la Moldovita.

Pentru a ajunge la Vatra Moldovitei ne folosim de drumurile modernizate ce converg aici din trei puncte periferice de acces. De la Campulung Moldovenesc, pe DN 17 A (22 km), care, prin pitoresti serpentine, traverseaza Obcina Feredeului peste Curmatura Boului, 1040 m (cu Popasul Turistic ,,Trei Movile”); de la Marginea-Sucevita, pe acelasi drum 17 A (32 km), care, de asemenea, prin fermecatoare serpentine, traverseaza Obcina Mare peste Pasul Ciumarna (1100 m), dominat de impunatoarea palma (,,La Palma”), zidita de muncitori in amintirea construirii acestui drum; dinspre Vama (15 km), pe valea Moldovitei, in lungul caii ferate si DJ 176 (ambele continuandu-se in amonte, pana dincolo de Moldovita).

Ajunsi la Vatra Moldovitei, mijloacele auto, personale sau de transport in comun, ne pot conduce in alte directii (Sucevita - Radauti, Campulung, Vama - Gura Humorului, Vama - Campulung, Moldovita - Argel - Brodina) sau putem face un popas mai indelungat pentru excursii in imprejurimi (conform traseelor turistice mentionate in partea finala). In acest scop beneficiem de sprijinul organelor locale pentru cazare la localnici, (localitatea fiind considerata “sat de vacanta”) si de serviciile Popasului turistic ,,Vatra Moldovitei”, cu 44 locuri de cazare si restaurant (160 locuri in interior, plus 160 pe terasa).

Sucevita, sat situat spre poalele versantului estic al Obcinei Mari, la 20 km vest de Radauti si 33 km est de Vatra Moldovitei (ambele pe traseul DN 17 A), isi justifica afluenta turistica prin prezenta cadrului muntos inconjurator, deosebit de pitoresc. Turistii au la dispozitie Hanul turistic “Sucevita” (categ. I) din vecinatatea manastirii, cu 46 locuri de cazare in interior si 38 la casute, 120 locuri in restaurant si 160 pe terasa.

Lucina, mica asezare cu functie zootehnica in serviciul Statiunii de crestere si dresaj a cailor hutuli, de talie mijlocie, dar de o mare rezistenta pentru drumurile de munte, centru unic in tara cu astfel de profil si de renume international este situata in depresiunea cu acelasi nume (la 1200 m alt.) din nordul Obcinei Mestecanisului, la polele sudice ale Muntelui Lucina - cu cea mai mare inaltime din Obcinele Bucovinei (1588 m). Administrativ, tine de comuna Moldova Sulita. Satul Moldova Sulita constituie, de altfel, singurul punct important de acces cu mijloace auto pentru Lucina. Din centrul acestui sat pleaca, pe valea Lucavei, un drum nemodernizat, dar bine intretinut si practicabil pentru orice tip de autoturism, ce ajunge la Lucina (7 km). De aici el isi continua directia spre V, peste culmea Obcinei Mestecanisului (Chitcaul Mare), pana in valea Carlibabei (satul Iedu), dar este neindicat pentru autoturisme pe vreme umeda sau de iarna.

Prin dotarile sale recente, Lucina poate fi folosita ca centru pentru valorificarea turistica a importantelor obiective naturale din nord-vestul Obcinelor. Darea in folosinta a Cabanei turistice (categ. I), cu 30 locuri in hotel si 160 locuri in restaurant si bar, permite practicarea atat a turismului stationar, in mijlocul intinselor pajisti ale depresiunii, cat si a turismului de drumetie pentru interes stiintific, sportiv sau de agrement. Astfel, in scurte deplasari, pot fi vizitate grajdurile de la Gaina, stirbu, Camionca; rezervatia botanica cu mesteacanul pitic (Betula nana) din tinovul Gaina - la 2 km sud de cabana; rezervatia naturala ,,Cheile Lucavei” - la 4 km spre est sau se pot face usoare ascensiuni spre punctele de belvedere de pe inaltimile din jur: Chitcaul Mare 1431 m, Batca Tatarca 1550m, Gaina 1455 m, stirbu 1477 m si, mai ales, Vf. Lucina 1588 m, care ne deschid perspective asupra intregii regiuni muntoase din aceasta parte a tarii (Muntii Maramuresului, Rodnei si Suhardului la NV si V, Giumalaul si Raraul la S, Obcina Feredeului la E si, bineinteles, Obcina Mestecanisului cu toate detaliile ei, culoarul vaii Moldovei superioare si al Bistritei Aurii etc.).

Cei interesati in vizitarea rezervatiei botanice cu strugurele ursului (Arctostaphyllos uva ursi) de pe Rachitisul Mare (langa satul Benea, la confluenta paraului Tatarca cu valea Moldovei) se pot deplasa de la Lucina la Moldova Sulita (pe valea Lucava) si de aici pe valea Moldovei pana la Benea (5 km) sau direct spre SE, pe drumul local ce duce in valea Gaina si, peste culme, in valea Tatarca, pana la Benea. Rezervatia poate fi abordata usor si venind dinspre Campulung-Pojorata (spre Moldova Sulita-Izvoarele Sucevei), pe DJ 175, cu oprire la Benea.

Trasee turistice

Pana nu demult, accesul spre obiectivele de interes turistic din interiorul Obcinelor Bucovinei si, mai ales, simpla drumetie sportiva si de agrement pe plaiurile acestora erau destul de dificile pentru cei necunoscatori ai locurilor. In ultimul timp, acest lucru a fost mult usurat prin dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale la care ne-am referit si gratie muncii entuziaste a unitatilor de pionieri din judetul Suceava, care, sub indrumarea Organizatiei Pionierilor si Soimilor Patriei si cu sprijinul material al Consiliului judetean, au marcat si intretin traseele din toti muntii acestui judet, inclusiv din Obcinele Bucovinei. Pentru marcarea traseelor din Obcinele Bucovinei si-au dat concursul elevii pionieri, condusi de profesori de la scolile generale din Campulung Moldovenesc (nr. 2, 3 si 4), Pojorata, Fundu Moldovei, Botus, Breaza, Moldova Sulita, Izvoarele Sucevei, Ciocanesti, Moldovita, Vatra Moldovitei, Frumosu, Brodina, Straja, Putna, Sucevita, Vama, Gura Humorului (nr. 1 si 3), Valea Moldovei, Adancata, Zvorastea, Liceul Solca, Casele pionierilor din Gura Humorului si din Solca. Lor le datoram marcarea a peste 30 trasee, care prelungesc si intersecteaza caile ferate si rutiere, formand o retea deasa de explorare turistica a regiunii[7].

Atragem atentia insa ca, pe multe trasee, semnele de marcaj sunt prea rare si prea putin vizibile (sterse de intemperii) spre a evita posibilitatea devierii; ca, pe vai, in punctele de ramificatie a doua sau mai multor drumuri (poteci), ca si pe culmi, in punctele de despartire a traseelor laterale din cel principal, lipsesc frecvent stalpi cu sageti indicatoare (sau cel putin sageata de vopsea cu indicarea directiei); ca lipsesc aproape in totalitate tablite indicatoare de ore sau distante pana la anumite obiective, cabane, refugii, localitati etc. Se impune deci completarea si continua intretinere a traseelor, fapt ce speram ca va sta in atentia organelor de resort, a inimosilor elevi si profesori.

Fig. 02 SCHITA TRASEELOR TURISTICE

TRASEE IN OBCINA MESTECANISULUI

A. TRASEE LONGITUDINALE

1.Pasul si Cabana Mestecanis (1096 m) - Vf. Mestecanis (1291 m) - Vf. Oitei (1284 m) - Dealul Batca Mica (1331 m) - Dealul Obcina (1183 m) - Poiana Manaila (1325 m) - Vf. Obcioara (1251 m) - Poiana Chitcaul Mare (1407 m) - Vf. Juravlea (1335 m) - Vf. Lucina (1 588 m) - Muntele Hrobi (1 507 m) – Pasul Carlibaba (1 225 m) - sat Bobeica (1100 m) - sat Izvoarele Sucevei (950 m).

Marcaj: banda rosie Distanta: cca 45 km timp de mers: 10-13 ore Recomandari: usor accesibil in timpul verii, nu se recomanda iarna - decat in grup de turisti incercati si pe vreme buna.

Este cel mai important traseu din Obcina Mestecanisului si singurul care urmareste intreaga culme a acesteia. In acelasi timp, este cel mai usor de parcurs si cel mai frumos traseu de drumetie din toate Obcinele Bucovinei, poate unul din cei mai pitoresti din tara. Cine va avea curajul sa infrunte distanta si timpul necesitat de realizarea lui va ramane cu amintiri de neuitat. Merita retinut faptul ca traseul de pe culmea Mestecanisului, intre Poiana Manaila si Vf. Mestecanis, corespunde cu vechiul ,,drum al tatarilor”, ce lega Maramuresul cu Moldova peste Pasul Prislop, prin valea superioara a Bistritei Aurii pana la Carlibaba, apoi pe pintenul Dadului (cu Vf. Dadu) pana la Poiana Manaila si, in continuare, pe culmea obcinei pana la Vf. Mestecanis, de unde se indrepta spre est, pe Obcina Arsenesei, in directia Pojorata-Campulung etc.

El porneste din Pasul Mestecanis (DN 17; E 571) dominat de cladirea cabanei cu acelasi nume - loc de odihna si de admirabila priveliste. Traseul marcat incepe din dreapta cabanei si urmareste un drum nemodernizat pana la Vf. Mestecanis (3 km), in vecinatatea caruia este un refugiu salvamont. Inainte de a ajunge la varf, marcajul se continua in lungul unui drum local ce o ia usor spre NV (ocolind varful) si mentinandu-se pe cumpana obcinei cca 5 km, dupa care se continua cu poteca de culme ce trece pe la E de Vf. Botosul Mare (1472 m), de aici orientandu-se spre NNE, spre catunul Obcina si refugiul Ion Taranu, care pot fi folosite ca adapost pentru vreme neprielnica.

Pana aici, cale de aproape 20 km, cu urcusuri si coborasuri moderate, traseul strabate aproape in intregime paduri masive de conifere (inclusiv vestitii codri de molid ai Botosului). Doar unde si unde, padurea compacta lasa loc unor luminisuri, in care privirea poate surprinde crampeie din natura vailor cu tumultul lor sau a culmilor mai indepartate ce pun stavila orizontului.

Indreptandu-ne spre Obcina - catun razletit pe la 1100-1200 m alt., care ramane putin la est de traseul nostru - si de aici spre N si NV pana in Poiana Manaila, deci in sectorul central al culmii Mestecanisului, care se mentine (cu usoare ondulari) la 1200 -1300 m, ne frapeaza netezimea reliefului de cumpana, fragment dintr-un  vechi ,,nivel de eroziune”, generalizat in toti Carpatii, si care - datorita conservarii lui tipice in acest sector, a primit denumirea de ,,nivelul (suprafata) Mestecanisului”. Platoul Poiana Manaila constituie si un admirabil punct de belvedere pentru tot peisajul din jur. De aceea merita sa facem un  popas de amiaza (in perspectiva ca s-ar construi aici sau in apropiere o cabana pentru stationare mai indelungata ori macar un refugiu organizat), desfatandu-ne privirea cu siluetele impunatoare ale Raraului si Giumalaului de la SE, le Obcinelor domoale de la E, a impunatorului maconic al Lucinei de la N, ale Muntilor Rodnei Suhardului de la V. Tot in acest sector central al obcinei, padurea a fost de mult indepartata de pe culme, spre a face loc bogatelor pajisti cu policromia lor dau albul margaretelor, galbenul bulbucilor, ### ro-gladiolelor, albastrul gentianelor si multe altele. Peisajul este completat de multimea stanilor, salaselor, razletite pe intreg cuprinsul. Atragem atentia ca, nu departe spre V, pe Muntele Dadu, este un important punct de exploatare, in cariera, a minereului de mangan, dotat cu un complex social modern pentru cei care lucreaza aici, dormitoare, cantina, teren de sport etc.), care, la nevoie, poate fi folosit ca refugiu si care, dupa terminarea exploatarii, ar putea fi preluat de O.J.T. Suceava si amenajat in scop turistic. De la Poiana Manaila spre NV, traseul ne angajeaza prin padurea racoroasa a Manailei si pe culmea Obcioarei, ce desparte cele doua vai opuse cu numele de Tatarca - una spre valea Moldovei, cu versantul plin de fanete si pasune, alta spre Carlibaba, aproape in intregime impadurita si de pe care privirea ne este atrasa de izolata silueta calcaroasa a Batcii Tatarcii (1550 m) de la V. in continuare, poteca se afunda in padurea de la obarsia celor doua vai, spre a ne scoate apoi la lumina pe intinsele pajisti de pe culmea Chitcaului (Mare si Mic), de pe care ni se deschide spre E splendida panorama a Depresiunii Lucina, cu bogatele sale pajisti ce alimenteaza vestita herghelie de cai hutuli. Continuand drumul spre N si lasand in stanga (spre valea Carlibabei) varfurile Chitcaul Mare (1431 m), Chitcaul Toncii (1430 m) si Juravlea (1313 m), incepem sa urcam domol pe coasta Lucinei, pana in saua din vestul varfului. Daca timpul ne permite, e bine sa nu pierdem ocazia de a urca pe Vf. Lucina. Doar 15-20 minute ne trebuie ca, deviind spre dreapta de la marcajul din sa, sa ajungem pe varf. Perspectiva care ni se deschide rasplateste cu prisosinta micul efort - caci este cel mai indicat punct de belvedere asupra ansamblului Obcinelor Bucovinei si a unitatilor muntoase invecinate. Revenind la punctul de plecare, ne continuam traseul pe poteca din padure spre NV si, apoi, prin pajisti, spre N, pana in saua de sub Muntele Hrobi (1507 m), de unde ne indreptam spre VNV, pe un drum local de versant si de pinten montan, pana ajungem in Pasul Carlibaba, la capatul de sus al satului Bobeica. De aici traseul se continua spre dreapta, pe soseaua nemodernizata care leaga satele Carlibaba si Izvoarele Sucevei, si care, dupa 7 km in lungul paraului Izvor si al satului Bobeica, ne duce in satul Izvoarele Sucevei (din depresiunea cu acelasi nume).

B. TRASEE TRANSVERSALE

2. Buhaiescu (valea Carlibabei) - Muntele Hrobi (1507 m) - Vf. Alunis (1294 m) - Pasul Izvor (1110 m).

Marcaj: banda albastra  Distanta: 15 km Timp de mers: 4-5 ore Recomandari: traseu indicat vara, neindicat iarna.

Este cel mai nordic traseu transversal prin Obcina Mestecanisului. Pleaca din valea Carlibabei, de la punctul de confluenta Buhaiescu (1100 m), si se continua in amonte pe firul vaii pana la principala bifurcatie de la obarsia ei (1,5 km). De aici, poteca paraseste valea si urca pe pintenul de munte dintre cele doua paraie de obarsie pana pe culme, unde padurea inceteaza si incep pasunile de munte. Traseul ocoleste prin dreapta impunatoarea magura cu cota 1551 m si ajunge in larga inseuare dintre aceasta magura, Muntele Lucina (1588 m) si Muntele Hrobi (1507 m) - de la izvoarele Carlibabei si paraul Hrobi (afluent al Lucinei). In aceasta inseuare, tapisata cu splendide pajisti, si unde intalnim traseul longitudinal 1, putem face un prim popas de odihna si de desfatare cu imaginile celor trei munti din jur. De aici, marcajul se pastreaza in lungul unui drum local pe versantul sudic al culmii Hrobi, pana ajunge la drumul nemodernizat de pe paraul Hrobi, pe care se mentine cca 1 km, dupa care il paraseste si o ia spre N, printre culmea Hrobi si Muntele Alunis, apoi spre NE (pe versantul acestuia din urma), pana la Vf. Alunis (1294 m), un principal punct de observatie a intregului traseu. Se vad foarte bine vaile superioare ale Sucevei si Moldovei, cu depresiunile lor de obarsie (Izvoarele Sucevei si Izvoarele Moldovei), separate de Pasul Izvor; spre E privim Obcina Feredeului (partea ei nordica), spre V culmea cu Vf. Hrobi, iar spre sud cupola de calcare si dolomite a Lucinei, continuata (spre SE) cu creasta Camionca si masivul greoi Stirbu (din aceleasi roci). De pe Alunis, coborand spre NE, ajungem in Pasul Izvor (1110 m), punctul terminus al traseului.

3. Satul Iedu de Sus (1040 m) - valea Juravlea - Dealul Chitcau - Herghelia Lucina (1200 m) -valea Lucava - sat Moldova - Sulita (975 m).

Marcaj: cruce rosie Distanta: 14 km Timp de mers: 3-4 ore Recomandari; perfect accesibil vara; nu este recomandabil iarna (decat in grup si pe vreme buna).

Traseul se desprinde din soseaua nemodernizata de pe valea Carlibabei, la punctul de confluenta cu paraul Juravlea (catun Iedu de Sus, 1040 m). El urmeaza, prin molidisuri aproape compacte, valea paraului Juravlea pana la obarsie, unde urcam usor pana pe culmea Obcinei Mestecanisului, in saua larga si cu bogate pajisti dintre Dealul Juravlea si Dealul Chitcau, si unde intersectam traseul longitudinal 1. Spre E ni se deschide pitoreasca imagine a Depresiunii Lucina, dominata la N de Masivul Lucina (1588 m) si inchisa la E de masivele Stirbu si Gaina. De aici, traseul ne conduce spre SE, pana in centrul administrativ al hergheliei. Un popas este binevenit pentru vizitarea grajdurilor cu cai hutuli sau pentru odihna si masa la cabana Lucina. Din Lucina, un drum nemodernizat ne duce pe valea Lucavei la Moldova-Sulita. Este recomandabil insa ca, la 200 m de la plecare, sa-1 parasim pentru putin timp si sa  ne abatem la dreapta pe un drum local (2 km), care trece peste o mica colina si ne duce la rezervatia naturala cu mesteacan pitic (Betula nana) -.important relict glaciar in vegetatia tarii noastre din tinovul Gaina. De aici, printr-un alt drum, local in lungul paraului Gaina, revenim la drumul principal si ne continuam traseul pe valea Lucavei, care se ingusteaza brusc in aval, sub forma de defileu (sapat in sisturi cristaline), ce separa Muntele stirbul (la N, 1477 m) de Muntele Gaina (la S, 1455 m), ambele formand rama estica a Depresiunii Lucina pe care am traversat-o. La iesirea din defileu, valea se ingusteaza si mai mult (in banda de dolomite pe care o strapunge) in ,,Cheile Lucavei”, rezervatie geologica si botanica (pentru prezenta albumitei Leonto-podium alpinum si a altor plante calcicole). Imediat in aval, orizontul se deschide in valea larga a Moldovei, pe care o atingem in centrul satului Moldova-Sulita.

4. Sat Carlibaba (950 m) - valea Tatarca (Carlibabei - Vf. Manaila (1402 m) - valea Tatarca (Moldovei) - sat Benea (920 m).

Fara marcaj. Distanta: 20 km Timp de mers: 5 ore. Recomandari: accesibil vara; neindicat iarna - decat in grup si pe vreme buna.

Este un traseu nemarcat, dar usor de efectuat, datorita drumului nemodernizat (circulat de care, tractoare etc.), care ne conduce direct de la Carlibaba la Benea. Doua sunt avantajele turistice ale acestui drum: 1) traverseaza Obcina Mestecanisului pe langa Vf. Manaila, de unde avem o priveliste cuprinzatoare a intregii obcine si a reliefului din jur; 2) la gura Tatarcii, pe dreapta, langa satul Benea, putem vizita rezervatia botanica cu strugurele ursului (Arctostaphyllos uva ursi) de pe Dealul Rachitisul Mare.

5. Sat Carlibaba (950 m) - Vf. Dadu (1523 m) - Poiana Manaila (1325 m) - Dealul Tampa (1266 m) - sat Breaza (950 m).

Fara marcaj.  Distanta: cca 20 km . Timp de mers: 5-6 ore. Recomandari: usor accesibil vara, neindicat iarna.

Este cel mai frumos si cel mai instructiv traseu transversal prin partea centrala a Obcinei Mestecanisului. Desi nu este inca marcat, el este usor accesibil datorita potecii continue de culme (inlocuita pe mari portiuni cu drum nemodernizat), care ne conduce din valea Carlibabei in valea Moldovei.

Intrarea pe traseu se face din capatul de sus al satului Carlibaba, unde Carlibaba primeste pe afluentul sau Tatarca (la 1,5 km N de centrul satului). De aici mergem cca 1 km pe drumul forestier de pe valea Tatarca, de unde, intr-o pajiste, se desprinde la dreapta poteca ce urca accentual prin padurea de molid (singurul urcus mai greu, intre 1000 si 1400 m), pana ajungem pe incantatoarele pajisti de pe prelunga culme a Dadului, care se mentine in jur de 1400 m si peste care doar Vf. Dadu proemineaza cu cei 1523 m ai sai, cel mai inalt punct de pe intregul traseu. Un complex minier ii tradeaza prezenta si ne indeamna la un popas de odihna si de vizitare a carierei, de unde manganul este exploatat si trimis uzinelor tarii. Pentru a ajunge din Carlibaba la aceasta exploatare, putem folosi si drumul minier, bine intretinut, lung de 8 km; are avantajul usurintei de parcurs, dar insatisfactia drumetiei pe poteca de munte. De pe intreaga culme, de peste 5 km si usor arcuita, privim, cu fiorul si incantarea date de inaltimea la care plutim, spre haurile priporoase si strafundurile impadurite ale vailor Tatarca de la N, Afinetului si Stanei de la S, Bistritei Aurii - cu salba ei de sate - de la V, ca si spre noi orizonturi mai indepartate.

Orientandu-ne, apoi, spre NE si trecand pe langa Vf. Sunatorul Mare (1472 m) si Vf. Manaila (402 m), ajungem in vestita Poiana Manaila, cu admirabilul sau peisaj de pajisti intinse, grajduri, salase si stani. In spate (spre V), revedem drumul parcurs si Muntii Suhardului de dincolo de Bistrita Aurie; in fata (spre E) ni se desfasoara plaiurile ce descind domol spre valea Moldovei, iar dincolo de ea - culmea prelunga si impadurita a  Obcinei Feredeului; spre SE orizontul ne este barat de cupola masiva a Giumalaului si varful cu Pietrele Doamnei ale Raraului; spre NV, ne atrage atentia varful golas al Lucinei.

De aici incepem sa coboram spre vest. Poteca ,, ne poarta mai intai pe Plaiul Tampei, cu acelasi aspect de culme prelunga si inierbata, cu stani, salase si grajduri, de pe care privim cu nesat fermecatorul peisaj ce se desfasoara spre larga vale a Moldovei. Ajunsi la capatul culmii (Dl. Tampa, 1238 m), coborarea devine mai accentuata prin pajistile unui pinten care ne scoate la un drum local, ce ne conduce, prin valea si ,,cheile” Fagetelului (ce strabat o banda de dolomite), pana in centrul satului Breaza - la aceeasi altitudine (950 m) ca si a satului Carlibaba din care am pornit.

6. Sat Valea Stanei (900 m) - Valea Stanei - sat Obcina (1200 m) - sat Delut (1000 m) - sat Botus (800 m).

Marcaj: triunghi albastru.  Distanta: 20 km.  Timp de mers: 5 ore.  Recomandari: usor accesibil vara, nerecomandabil iarna (decat in grup si pe vreme buna).

Traseul este foarte usor de realizat in timpul verii, datorita drumului circulat pe care-l utilizam in cea mai mare parte a lui si altitudinii relativ reduse in zona de traversare a Obcinei Mestecanisului. Punctul de plecare este confluenta Bistritei Aurii cu Valea Stanei, in capatul din aval al satului Valea Stanei. Traseul urmareste drumul forestier din lungul Vaii Stanei pana la magazinul forestier si confluenta cu paraul Sunatorul Mare (7 km), de unde o ia spre dreapta, pe un drum local ce urca pe Obcina Mestecanisului si o traverseaza prin inseuarea Botusului (la 1175 m) in vecinatatea catunului Obcina (care ramane imediat la NE), mica asezare dispersata pe pajistile de culme. Un popas pe aceasta culme (aici intalnim si marcajul 1 din lungul ei), care puncteaza jumatatea traseului nostru, ne favorizeaza un tur de orizont asupra intregului peisaj al acestei obcine dintre valea Bistritei Aurii si valea Moldovei, precum si asupra culmii Suhardului de la V, masivelor Giumalau si Rarau de la S, Obcinei Feredeului de la E, Muntelui Lucina de la N. De aici traseul ne conduce spre un drum forestier ce coboara printre pajistile unui plai interfluvial pana in valea Botuselului. Mai mergem cateva sute de metri in aval pe acest drum local, ce ne duce in catunul Delut - cu casele lui imprastiate pe o intinsa si fermecatoare pajiste de pe langa inseuare dintre Batca Rea (1177 m) de la SV, inscrisa pe o insula de calcar, si pe care merita sa urcam spre a imbratisa cu privirea intregul peisaj spre valea Moldovei, si Dealul Rau (1100 m) de la NE. De aici putem sa continuam acelasi drum spre est (conform marcajului), care ne duce prin padurea Delutului in satul Botus, sau o luam spre NE, pe poteca din lungul culmii Dl. Rau - Dealul Preluca, cu admirabilele sale pajisti, care ne duce ##C:-in acelasi sat Botus.

7. Sat Botos (880 m) - Vf. Botosul Mare (1472 m) - saua Botos (1175 m) - Vf. Botusel - sat Botus (800 m).

Marcaj: banda galbena.  Distanta: 18 km.  Timp de mers: 4-5 ore.  Recomandari: accesibil vara, total neindicat iarna.

Se pleaca din satul Botos, de la confluenta Bistritei Aurii cu paraul Botos. Marcajul urmareste ##jd poteca ce urca cotit pe panta accentuata a piciorului Muntelui Botos - de la 880 m la plecare pana la cca 1400 m alt. in dreptul Vf. Botosul Mare (care ramane in stanga ) - dupa care se coboara lent pana in inseuarea larga a Botosului (1175 m) de pe cumpana de ape a Obcinei Mestecanisului, unde intalneste traseele 1 si 7. Dificultatea urcusului din prima parte si faptul ca traseul strabate, pe cea mai mare distanta, paduri compacte de molid (,,Codrii Botosului”) ne determina sa-1 consideram total neindicat pe timp de iarna. Atragem atentia ca la cca 1,3 km de la plecarea din Botos, din poteca traseului nostru se desprinde o alta poteca la dreapta, care se infunda la niste case razlete si care trebuie evitata. Ajunsi in inseuarea de pe cumpana Obcinei Mestecanisului, in apropierea catunului Obcina, ne ingaduim o binemeritata odihna in pajistea de aici si o recunoastere a peisajului din orizontul apropiat si mai indepartat (asa cum s-a facut la traseele 5 si 6). De aici coboram, pe acelasi drum cu al traseului 6, pana in valea Botuselului si urmarim aceasta vale, pe drumul forestier din lungul ei, pana in satul Botus.[8]

8. Sat Ciocanesti (855 m) - valea Colacu (Bistritei) - Vf. Runcu (1283 m) - valea Colacu (Moldovei) - sat Colacu (755 m).

Marcaj: punct rosu.  Distanta: 11 km.  Timp de mers: 3 ore. Recomandari: accesibil tot timpul anului, dar numai pe vreme buna in timpul iernii.

Este un traseu frumos, scurt si instructiv. Incepe din centrul satului Ciocanesti, de la confluenta Bistritei Aurii cu paraul Colacu, si se continua cca 1 km pe drumul forestier din lungul acestui parau, pana la prima sa bifurcatie. In continuare, urmarim poteca prin pajistea de pe pintenul de munte dintre cele doua brate ale paraului, pana pe Culmea Mestecanisului, in saua de la 1250 m dintre Vf. Runcu (1 283 m) si Vf. Oita (1 284 m), unde intalnim si drumul traseului 1 din lungul acestei obcine. Un popas ne permite un instructiv tur de orizont, atat asupra partii sudice a Obcinei Mestecanisului, cuprinsa intre valea Bistritei, valea Moldovei si Pasul Mestecanis, cat si asupra unitatilor muntoase mai indepartate: Muntii Suhardului la V, complexul muntos Giumalau-Rarau la SSE, Obcina Feredeului la E. De aici, spre valea Moldovei, putem cobori (conform traseului) prin padurea Colacu spre paraul Colacu (afluent al Moldovei), in lungul caruia un drum forestier ne duce in satul Colacu. Dar mult mai indicat este (spre a evita drumul la vale, monoton si lipsit de perspectiva imprejurimilor) sa mergem pe drumul de culme (cu marcaj 1), 2 km spre NV, de unde se desprinde la dreapta drumul care ne coboara in lungul admirabilului plai Smida Ungurenilor - cu splendidul peisaj al fanetelor sale intinse, presarate cu salase - pe care mergem pana se abate  in drumul forestier de pe valea Colacu, ce ne duce in centrul acestui sat (de la al carui nume se trag atatia “colaci” in regiune). Numele satului vine de la bucla rotunda, aproape inchisa, putin in amonte de centrul satului, prin care valea Moldovei inconjoara un mamelon de roci dure.

TRASEE IN OBCINA FEREDEULUI

A. TRASEE LONGITUDINALE

9. Sat Prisaca Dornei (570 m) - Vf. Runcul Prisacii (1141 m) - Vf. Tomnatecu (1302 m) -Vf. Deia (1200 m) - Curmatura Boului (1 040 m) - Vf. Obcina Feredeului (1364 m) - Vf. Pascanu (1479 m) - Vf. Feredeu (1477 m) - Vf. Veju Mic (1423 m) - Vf. Obcina (1270 m) - - sat Brodina de Sus (880 m).

Marcaj: banda rosie  Distanta: 50 km  Timp de mers: 13-15 ore  Recomandari: accesibil vara, total nerecomandabil iarna.

Este traseul prin care parcurgem longitudinal intreaga creasta a Obcinei Feredeului. Nu-1 recomandam iarna, datorita lungimii lui in spatiu si in timp, dificultatilor create de unele sectoare de creasta si faptului ca in cea mai mare parte este impadurit. Chiar si in timpul verii nu este recomandabil decat pentru turisti incercati si rezistenti. Cei care se angajeaza insa la un asemenea efort vor ramine cu satisfactia invingatorului si a parcurgerii unui traseu memorabil prin frumusetea privelistilor pe care le ofera. Atentionam insa pe cutezatori sa urmareasca strict poteca marcata din lungul culmii, pentru ca din ea se desprind numeroase poteci, unele chiar mai bune si deci mai tentante, dar care duc pe culmi sau vai laterale, facindu-ne sa ratam scopul propus.

Pentru a ajunge pe culmea obcinei sunt mai multe posibilitati. Punctul de plecare cel mai indicat si mai direct este cel din satul Prisaca Dornei, care solicita un efort accentuat la inceput, data fiind panta puternic inclinata care trebuie urcata, prin pajistea de la poale si apoi prin padure compacta, pana pe culmea Runcul Prisacii (la peste 1100 m), deci o diferenta de nivel de peste 500 m. Marcajul cu semnul cruce rosie, pe care am urcat de la plecare, ne conduce mai departe, pe un traseu comod, spre culmea Tomnatecului, unde intalnim marcajul cu banda rosie, pe care-1 vom urmari exclusiv in continuare pana la punctul final (Brodina). Banda rosie are punctul de plecare din Varna, in lungul unei poteci ce urca mai scurt si mai comod pe culmea Barbusca, dupa care traseul se continua spre V, cu mici variatii de nivel, pana la urcusul mai accentuat spre culmea Tomnatecului. Este o varianta mai usoara dar mai lunga. O alta varianta spre Tomnatec este cea din catunul Hurghis, imediat in amonte de satul Prisaca Dornei si Cheile ,,Stramtura Rosie”, pe care ne conduce marcajul cu triunghi galben. Adevaratul traseu insa al Obcinei Feredeului incepe de la Prisaca Dornei, prin Runcul Prisacii (veritabila creasta de monoclin). Evitarea abruptului initial spre Rune poate fi facuta fie prin stanga - pe marcajul cu triunghi galben, fie prin dreapta - pe o poteca care pleaca de la capatul din aval al satului Prisaca Dornei, urca prin pajiste si, apoi, pe contactul dintre pajistea Miclausei si padurea Runcului, dupa care, prin padure si pe vaiuga de obarsie a Miclausei, ajunge pe culmea Runcu-Tomnatec.  Indiferent pe ce cale, ajunsi pe creasta Tomnatecului, nu ne ramane decat unica poteca cu banda rosie din lungul ei si care ne ofera admirabile privelisti spre Campulung si Rarau. De pe Vf. Deia (1200 m), important punct de belvedere, poteca de culme ne conduce prin padure compacta pana la popasul ,,Trei Movile” din Curmatura Boului (1040 m), prin care drumul modernizat DN 17 A (Campulung-Vatra Moldovitei-Radauti) traverseaza aceasta obcina. O scurta oprire pentru odihna si masa este binevenita.

De la acest pas si popas, poteca cu banda rosie ne conduce prin sectorul central al Obcinei Feredeului, sector aproape liniar, pe o distanta de peste 10 km, pana la Pasul Pascanului (1250 m) de la izvoarele Brezei (afluent al Moldovei) si Demacusei (afluent al Moldovitei). Acest segment de culme este usor de parcurs, mentinandu-se, cu mici variatii de nivel, in jur de 1200-1300 m si fiind aproape in totalitate Impadurit (cu conifere); umbra deasa a padurii ne ajuta sa infruntam caldura verii. Doar unde si unde apare cate un luminis, cu pajisti bogate si impestritate cu flori viu colorate, care ne deschide perspective spre peisajul incantator al bazinelor Moldovei si Moldovitei. O pajiste mai intinsa o intalnim pe culmea dintre Vf. Obcina Feredeului (1364 m) si Vf. Pietris (1351 m), iar o alta la capatul acestui segment, prin care coboram spre inseuarea Pascanului - unde un grajd cu vite si paznicii lor ne pot oferi loc de popas si produse lactate. Cine considera ca nu mai poate continua traseul de culme, se poate retrage fie pe paraul Breaza din stanga, spre satul Breaza de pe valea Moldovei, fie pe paraul Demacusa din dreapta, spre satul Moldovita de pe valea Moldovitei. Un drum nemodernizat (marcat cu banda albastra), in mare parte forestier, trece prin acest pas, facand legatura intre aceste doua localitati. Ar fi indicata con-structia unei cabane sau a unui refugiu in acest pas, in care se incruciseaza cele doua importante trasee.

Din saua Pascanului, poteca cu banda rosie ne urca pe versantul Muntelui Pascanu (al carui varf, 1479 m, ramane in dreapta) pana iesim din nou  pe culmea impadurita a obcinei, pe care ne mentinem in continuare spre NV – trecand peste Vf. Feredeu (1477 m) – pana in poiana de la izvoarele paraului Benea (1250 m). De aici cotim spre dreapta, pentru a urca usor pe culmea Seredna - Dl. Veju Mic, pe care ne mentinem pana dincolo de varful acestuia (1423 m) - Vf. Veju Mare (1494 m, cea mai mare inaltime din Obcina Feredeului), ramanand in stanga - de unde coboram spre dreapta, in pajistea inseuarii ce ne duce pe Obcina Cruhla, si ne continuam drumul pe pajistea acestei culmi pana intram in padure si urcam pe Vf. Obcina (1270 m), de unde coboram in panta lina si impadurita pana in satul Brodina de Sus, punctul final al expeditiei noastre (sau punctul initial in sens invers).

10. Sat Argel (770 m) - Dealul Plaisca - Dealul Dubiusca (1101 m) - sat Brodina de Jos (700 m).

Marcaj: banda albastra   Distanta: 9 km  Timp de mers: 3 ore vara, 5 ore iarna  Recomandari: accesibil tot timpul anului.

Este un scurt traseu longitudinal, paralel cu directia Obcina Feredeului, dar care traverseaza una dintre Obcinele Brodinei. El face legatura intre valea Moldovitei si valea Brodinei, peste culmea prelunga si acoperita cu frumoase pajisti a Muntelui Dubiusca. Din centrul satului Argel urcam pe culmea Dealului Plaisca, continuata cu cea a Dubiuscai. Desi poteca marcata ocoleste Vf. Dubiusca, e bine sa nu-l evitam (de altfel urcusul e scurt si comod), pentru ca, de pe el, cel mai inalt punct de pe traseu (1101 m), ni se deschide o admirabila perspectiva asupra intregii regiuni.

De aici ajungem in catunul de culme Dubiusca, cu gospodariile sale razletite prin bogatele fanete, si ne continuam traseul spre N, prin pajistile de culme, pana deasupra satului Brodina de Jos, spre care coboram prin padurile de versant.

B. TRASEE TRANSVERSALE

11. Sat Moldova-Sulita (975 m) - valea Sulita -saua Cruhlei - valea Rososa - sat Argel (770 m).

Marcaj: cruce rosie  Distanta: 23 km  Timp de mers: 6-7ore  Recomandari: accesibil vara, neindicat iarna (decat in grup si pe vreme buna).

Este cel mai nordic traseu transversal marcat peste Obcina Feredeului ce face legatura intre cursurile superioare ale Moldovei si Moldovitei. Se pleaca din satul Moldova-Sulita si se merge pe drumul nemodernizat din lungul paraului Sulita (ce duce la Brodina). Se poate pleca si din amonte de sat, pe o poteca care traverseaza culmea interfluviala dintre valea Moldovei si valea Sulitei. Drumul ne duce in continuare prin catunul Sulita, cu casele sale pitoresc dispersate prin pajistile dinspre obarsia paraului. Aici parasim drumul Brodinei si mergem usor dreapta, pe o vaiuga de obarsie, si apoi pe panta care ne scoate pe culmea Vejului Mare, al carei varf ramane in dreapta. Este indicata o deviere pana pe acest varf, cel mai malt (1494 m) din Obcina Feredeului si important punct de belvedere, care ne ofera o imagine cuprinzatoare asupra acestei obcine, asupra bazinelor superioare ale Moldovei, Moldovitei si Sucevei, respectiv asupra magnificului peisaj din nord-vestul Obcinelor Bucovinei, cu intinsele sale paduri de conifere si cu frumoasele sale pajisti, presarate cu casele catunelor de altitudine, salase si arbori izolati, totul intr-o ambianta de neuitat. Dincolo de valea Moldovitei surprindem aspecte din partea nordica a Obcinei Mari, iar la vest de valea Moldovei ni se infatiseaza o mare parte din Obcina Mestecanisului, cu varfurile Lucina, Stirbu si Gaina in prim plan. La vest de ea, pe vreme buna, se profileaza culmea Suhardului si Inaul Rodnei, iar spre sud, in ultimul plan, se inalta Giumalaul si Raraul. De aici, coboram usor in saua dintre Vejul Mare si Vejul Mic, urcam pe acesta din urma si coboram in pajistea Cruhlei, unde intersectam traseul longitudinal cu banda rosie, si incepem coborarea pe valea Rososa (cursul superior al Moldovitei). Drumul local din lungul vaii si al caii ferate forestiere ne poarta, prin paduri compacte de conifere, pana in satul Argel, inconjurat de pasuni si fanete.

12. Sat Breaza (950 m) - paraul Breaza - Pasul Pascanu (1250 m) - paraul Demacusa - sat Demacusa - sat Moldovita (650 m).

Marcaj: banda albastra  Distanta: 28 km  Timp de mers: 8-9 ore  Recomandari: accesibil vara, neindicat iarna (decat in grup si pe vreme favorabila).

Desi foarte comod, traseul ne ofera doar pitorescul peisajului celor doua vai pe care le parcurgem si a inseuarii dintre ele, nu insa si puncte dominante pentru imagini de ansamblu asupra regiunii. Din satul Breaza, ceva mai in amonte de centru, o luam la dreapta pe drumul forestier de pe paraul Breaza, in lungul caruia casele se rasfira (doar pe alocuri cu tendinta de grupare) pe vreo 6 km sau se disperseaza prin pajistile numeroase de pe versantii sai. In continuare padurea devine aproape dominanta si numai spre obarsia paraului mai traversam doua poieni cu fanete si grajduri de vite. Cea de-a doua corespunde Pasului Pascanu (1250 m), sub Vf. Pascanu (1479 m) de la NE, sa pe care intersectam traseul longitudinal al Obcinei Feredeului( nr. 9, banda rosie). De aici, drumul marcat ne coboara in lungul paraului Demacusa, cu versanti bogat impaduriti, pana in satul Demacusa, inconjurat de frumoase pajisti si apoi pana in satul Moldovita.



13. Sat Colacu (755 m) - Plaiul Bobeicii - Vf. Floarea (1135 m) - Vf. Pietris (1351 m) -Vf. Joresti (1380 m) - sat Vatra Moldovitei (630 m).

Marcaj: punct rosu  Distanta: 26 km  Timp de mers: 7-8 ore  Recomandari: usor accesibil vara, nerecomandabil iarna.

Este unul dintre cele mai frumoase trasee transversale peste Obcina Feredeului, si aceasta datorita faptului ca urmareste aproape in totalitate plaiuri inalte, care ne permit sa admiram minunatul peisaj din sectorul central al acestei obcine si din regiunile invecinate. Plecam din satul Colacu, putin in amonte de incolacirea Moldovei, si urcarn pe poteca impadurita ce ne scoate in pajistile plaiului prelung al Bobeicii, de unde, pe la vest de Vf. Bobeica (1230 m), ajungem in saua Floarei. Aici intersectam traseul nr. 14 (banda galbena) si, pe la vest de Vf. Floarea (1135 m), inaintam pe culmea Runculetului (dintre bazinul Negrei si bazinul Sadovei), mai intai prin padure si apoi prin admirabile pajisti, pana intram in padurea de pe versantul sud-vestic al culmii Feredeului. Urcand si coborand cateva maguri si sei, ajungem, dupa un urcus final mai accentuat, pe culmea principala intre Vf. Pietris (1351 m) si Vf. Obcina Feredeului (1364 m), unde se cuvine popas de odihna pe pajistea imbietoare a culmii si de unde ni se deschid frumoase privelisti spre valea Moldovei si, dincolo de ea, spre  Obcina Mestecanisului, ca si in partea opusa - spre valea Moldovitei si Obcina Mare. De aici,  poteca marcata ne conduce prin pajistile cu stani ale culmii Joresti, prin padurile Cremenestiului- si, pe valea paraului Valcan, ne scoate in valea Moldovitei, in capatul de sus al satului Vatra Moldovitei.

14. Sat Botus (800 m) - Vf. Floarea (1135 m) -Vf. Macies (1026 m) - sat Fundu Sadovei (800 m).

Marcaj: banda galbena  Distanta: 8 km  Timp de mers: 2-3 ore  Recomandari: usor accesibil vara, recomandabil iarna numai in grup si pe vreme favorabila.

Este un traseu usor si placut, care face legatura intre valea Moldovei si valea Sadovei. Drumul carosabil, urmarit de marcaj, porneste din valea Moldovei, in amonte de satul Botus si in aval de satul Braniste, urca pe o vaiuga pana in saua Floarei (intre Vf. Floarea 1135 m la N si Vf. Bobeica 1230 m la S) si se mentine spre E, aproximativ in lungul curbei de 1000 m alt., pana pe culmea Maciesului (Vf. Macies, 1026 m), de unde coboara in satul Fundu Sadovei (Holohosca), punctul terminus al traseului marcat. Cine doreste, poate continua drumul in lungul vaii Sadova, pe jos, sau cu autobuzul local, pana la Campulung.

15. Sat Pojorata (700 m) - Vf. Muncelu (1302 m) - sat Sadova (750 m) -- Obcina Feredeului (1250 m) - Vf. Pausa (1374 m) - sat Paltinv (700 m) - sat Vatra Moldovitei (630 m).

Marcaj: cruce galbena  Distanta: 25 km  Timp de mers: 1-8 ore  Recomandari: accesibil numai vara.

Traseul este foarte frumos si instructiv, dar lungimea lui si dificultatile de pe unele sectoare nu-1 fac recomandabil iarna. Incepe din satul Pojorata, cu un urcus accentuat pe panta muntelui, pana la Vf. Muncelu (1302 m) - deci o diferenta de nivel de 600 m, ce solicita un efort apreciabil. De la varf ne deplasam cca 1 km spre NV pe culmea Muncelului si coboram la dreapta, in satul Sadova. De aici urcam versantul sud-vestic al Obcinei Feredeului, cu panta moderata si bogat in pajisti la inceput, accentuat inclinat si impadurit in partea finala. Ne mentinem pe culmea Feredeului cateva sute de metri spre NV, apoi o luam spre dreapta si urmam cumpana de ape dinspre paraul Ionului si paraul Boului, pana in Vf. Pausa (cel mai inalt punct de pe traseu, 1374 m), de unde coboram continuu spre satul Paltinu si, de aici, pe valea Boului, pana in Vatra Moldovitei.

16.  Campulung Moldovenesc (650 m) - paraul Izvorul Morii - Curmatura Boului (1040 m) -paraul Boului - sat Paltinu - sat Vatra Moldovitei (630 m).

Marcaj: triunghi galben  Distanta: 20 km  Timp de mers: 5 ore  Recomandari: accesibil tot timpul anului (iarna - in grup si pe vreme favorabila).

Un traseu transversal usor, placut, instructiv, peste Obcina Feredeului. Punctul de plecare este din Campulung (vest). Se trece lunca si podul Moldovei si se urca, cca 2,5 km, pe poteca marcata din lungul paraului Izvorul Morii. De aici, poteca paraseste firul vaii si o ia spre stanga, pe versantul impadurit al Dl. Lung, pana intalneste drumul modernizat DN 17 A (Campulung - Radauti), pe care-1 urmam pana la Vatra Moldovitei. Urcusul usor pe serpentinele soselei asfaltate ne ofera numeroase puncte de belvedere spre Depresiunea (cu orasul) Campulungului, spre munceii (Magura, Runcul, Bodea, Cocorul) ce domina orasul, spre larga si pitoreasca vale a Sadovei, dominata de culmea Muncelului si, bineinteles, spre impunatoarele masive ale Raraului si Giumalaului. Ajunsi in pasul Curmatura Boului (1040 m) sau ,,La Trei Movile”, unde intersectam traseul longitudinal de pe aceasta obcina (nr. 9 cu banda rosie), putem face o oprire la popasul turistic de aici, in vecinatatea caruia apar deschideri ale cunoscutei ,,formatiuni de Audia” (argile negre, gresii cuartoase, concretiuni sideritice), pe care se grefeaza cea mai mare parte a Obcinei Feredeului. In continuare coboram pe serpentinele soselei de pe versantul nord-estic al obcinei, care, desi impadurit, prezinta puncte din care surprindem secvente panoramice asupra depresiunii Moldovita si deschideri in care se vede ,,gresia de Prisaca”. Tot aici, pe paraul Senator, se gaseste importantul punct fosilifer cu foraminifere mari. Spre poalele versantului si ale padurii care-1 acopera, dupa ce depasim gresia de Prisaca, orizontul se deschide brusc pentru a fascina cu peisajul incantator al acestei depresiuni intramontane, bogata in pajisti si asezari. Relieful molatec, tapisat cu splendidele pajisti din bazinul Paltinului - feeric armonizate cu locuintele rasfirat-dispersate ale satului Paltinu si cu multimea salaselor si stanelor de pe dealurile molcome din imprejurimi - constituie un tablou de mare efect in albumul pictural al Obcinelor Bucovinei. Cu satisfactia acestor imagini, in drum spre Vatra Moldovitei, ne atrage atentia - pe clina abrupta a Runcului Boului de pe stanga soselei - o cutare anticlinala ce ne sugereaza framantarile tectonice prin care a trecut regiunea in trecutul indepartat.

17. Campulung Moldovenesc (650 m) - paraul Corlateni - Vf. Deia (1200 m) - paraul Deia - Dealul Soci (936 m) - Vf. Negurestilor (872 m) - sat Frumosu (580 m).

Marcaj: cruce rosie  Distanta: 15 km  Timp de mers: 4-5 ore  Recomandari: accesibil vara, neindicat iarna.

Traseul merge pe langa gara centrala a orasului, traverseaza lunca si trece podul peste apa Moldovei, dupa care se continua pe drumul forestier si drumul local din lungul paraului Corlateni, pana aproape de obarsie. De aici o poteca  ne urca pe Obcina Feredeului, imediat la V de Vf. Deia, dupa care ne coboara in paraul Deia. La cateva sute de metri in aval, parasim paraul si urcam putin in stanga, pe versantul Magurii Deia (fara sa ne apropiem de varful ei), apoi o luam spre dreapta, prin fanetele Dl. Soci (936 m) si prin padurea Dealului Negurestilor, pana pe varful acestuia (872 m). Atat Dealul Socilor, cat si poiana din Vf. Negurestilor, ne ofera frumoase privelisti asupra depresiunii si vaii Moldovita, precum si asupra celor doua obcine care limiteaza, orizontul - Obcina Feredeului si Obcina Mare. Pe aici coboram mai accentuat in valea Moldovitei, la confluenta acesteia cu paraul Dragosa, din capatul de sus al satului Frumosu.

18. Campulung Moldovenesc (650 m) - paraul Deia - Cabana Deia (720 m) - Vf. Deia (1200 m) - paraul Deia - sat Deia - sat Frumosu (580 m).

Marcaj: triunghi rosu Distanta: 14 km Timp de mers: 4-5 ore Recomandari: accesibil vara, nerecomandabil iarna.

Se pleaca din centrul orasului si, dincolo de lunca si podul Moldovei, ajungem la gura paraului Deia. Urcam pe poteca marcata din lungul paraului (sau pe soseaua asfaltata, nemarcata, din dreapta acestuia) pana la cabana Deia (720 m). De aici, ne continuam urcusul pe un drum local, pana incepe pajistea din bazinul superior al paraului, unde conflueaza cei doi principali afluenti de obarsie ai acestuia. Desigur ca, urcand pe valea Deii, cei care manifesta interes si pentru alcatuirea pamantului vor ramane frapati de multimea deschiderilor in rocile, predominant de culoare negricioasa (argile negre, in alternanta cu gresii cuartoase), ale formatiunii de Audia. Poteca din stanga noastra, care merge aproximativ pe contactul pajistei cu padurea si apoi prin padure, ne scoate in pajistea de pe culmea Obcinei Feredeului, respectiv in saua larga dintre Vf. Tomnatecu si Vf. Deii, unde intalnim marcajul de culme (banda rosie) al traseului nr. 9. Ne mentinem pe culme spre NV, pana ajungem pe Vf. Deia (1200 m), format din gresii de Prisaca, unde ne ingaduim un popas, pentru a savura peisajul incantator al padurilor si pajistilor de pe versantul campulungean al Feredeului, orasul si depresiunea longitudinala a Campulungului, munceii impaduriti Magura-Runcu-Bodea-Cocoru (care domina abrupt orasul) si, in ultimul plan, spre SSV, masivele muntoase Rarau si Giumalau. in partea opusa, dincolo de padurile masive ale fruntii Feredeului, admiram relieful coborat si bogat in pajisti al Depresiunii Moldovita, salba de sate din lungul vaii cu acelasi mime si, in ultimul plan, culmea impadurita a Obcinei Mari.

Din Vf. Deia, parasim culmea obcinei si coboram in dreapta, pe poteca cu marcajul nostru, pana in paraul Deia (Moldovitei), de unde un drum local si apoi forestier, de pe fundul vaii, ne duce, prin satul prelung rasfirat Deia, pana in satul Frumosu de pe valea Moldovitei.

TRASEE IN OBCINA MARE

A. TRASEE LONGITUDINALE

19. Gura Humorului (480 m) - Vf. Toaca (840 m) - Vf. Tocila (1 074 m) - Vf. Bobeica (1207 m) - Vf. Scoruset (1223 m) - Pasul Ciumarna (1100 m) - Vf. Hotaru Hutanului (1137 m) - Vf. Bulaiului (1063 m) - Poiana Socilor (908 m) - Putna (550 m).

Marcaj: banda rosie Distanta: 60 km.  Timp de mers: 15-18 ore Recomandari: accesibil numai vara si numai pentru turisti incercati.

Este cel mai lung traseu din Obcinele Bucovinei. Parcurge aproape in intregime culmea principala a Obcinei Mari, unind Gura Humorului de pe valea Moldovei cu satul Putna de pe paraul Putna, afluent al Sucevei. Este traseul care pune cel mai mult la incercare rezistenta si indrazneala turistilor. Desi este unul din traseele cele mai usoare de parcurs - caci ajuns pe culme, prin urcus comod (fie dinspre Humor, fie dinspre Putna), ea se mentine aproape la acelasi nivel - dificultatea consta in lungimea traseului si, in oarecare masura, in aceea ca peste 900/0 din el este impadurit. Din acest motiv nici nu este de conceput ca traseul sa fie abordat la vreme de iarna, cand zapada ingreuneaza mersul, iar lumina zilei nu ajunge nici pentru parcurgerea unei jumatati din el. Chiar si in timpul miezului de vara, pentru parcurgerea lui se consuma intreaga zi lumina. Este motivul pentru care ne gandim ca ar fi bine ca in viitor sa se construiasca o cabana sau un han turistic in Pasul Ciumarna (nLa Palma”), cu dotari de cazare si alimentatie, cu atat mai mult cu cat el ar servi si turistilor care folosesc traseul transversal al DN 17 A (Campulung-Vatra Moldovitei-Sucevita-Radauti).

Toate aceste dificultati actuale pot fi invinse insa de vointa si darzenia turistilor experimentati in drumetie. Asupra posibilitatii parcurgerii acestui traseu ne stau marturie afirmatiile localnicilor si experienta proprie a autorilor acestui ghid. Asiguram pe cei ,,hotarati” ca efortul le va fi compensat de frumusetea traseului, de privelistile pe care le ofera si de satisfactia infruntarii unui efort.

Plecand din Gura Humorului si urcand pe pajistile pintenului de munte dintre valea Moldovei si valea Humorului, ajungem pe Dealul La Toaca (834 m), unde facem un popas spre a admira orasul vazut de sus, valea Moldovei pana dincolo de Paltinoasa si Obcina Voronetului, care o limiteaza spre sud, culoarul de pajisti si sate al vaii Humorului si culmea prelung impadurita a Obcinei Cacica-Calugarita. In continuare, poteca marcata ne poarta prin padurea compacta de conifere si fag a obcinei, a carei umbra binefacatoare de vara ne insoteste ore intregi, pe larg valurata culme, in lungul careia depasim pe rand varfurile rotunjite Maghernita (1031 m), Tocila (1074 m), Preluca (1083 m), Bobeica (1207 m), Rotunda (1163 m), Scorusetul (1223 m, maximul de altitudine in Obcina Mare), Poiana Marului (1196 m) si Poiana Prislop (1180 m), in prezent invadate de padure. De abia in Poiana Ovazului (1135 m), urmata de Poiana Ciumarnei (1122 m, cu Pasul Ciumarnei, 1100 m) si Poiana Ursului (1130 m), orizontul se deschide larg si ne incanta cu imagini de rara frumusete spre Depresiunea Moldovitei, cu pitoreasca policromie a pajistilor, padurilor si satelor sale, Obcina Feredeului, cu mantia padurilor sale de conifere, cetatea de piatra a Raraului care se inalta dintre paduri pentru a se bucura de stralucirea soarelui sau, in partea opusa, ulucul de pajisti al Sucevitei, serpuind printre paduri, Podisul Sucevei, cu Depresiunea si orasul Radauti.

Dupa odihna binemeritata in acest pas si dupa ce am privit ,,Palma” constructorilor dificilei sosele ce escaladeaza obcina, ne reluam traseul de culme pentru cea de-a doua sectiune a sa. Poteca marcata ne conduce, pentru putin timp, pe limita padurii cu pajistile Poienii Ursului, dupa care ne reafundam in padurile culmii, ce trece prin Copelanca - Vf. Hotaru Hutanului (1137 m) - Vf. Steja (1067 m), unde avem grija sa evitam poteca spre stanga (ce duce spre alta obcina). Ne mentinem in continuare spre NV, pana dincolo de Vf. Bulaiului (1063 m), de unde parasim poteca de culme (care de altfel duce tot in valea Putnei si satul Putna, dar pe o cale mai lunga) pentru a merge pe cea din dreapta (marcaj banda galbena), care ne duce pe piciorul de cumpana dintre vaile Putnei si Putnisoarei. Aceasta poteca ne scoate mai intai in poiana larga din Dealul lui Maxim (930 m), urmata de poiana micuta - Poiana Socilor (908 m), unde ni se deschide o frumoasa perspective spre mica Depresiune a Putnei cu satul Putna, apoi asupra vaii Sucevei - cu satele mari de pe stanga ei: Straja si Vicovu de Sus. Continuand coborarea pe acest interfluviu impadurit, ajungem la loc deschis in Dealul Crucii, de unde legenda spune ca Stefan cel Mare a slobozit sageata arcului sau spre a localiza punctul de construire a manastirii. De aici coboram in plin centrul satului Putna, cu importantele sale obiective turistice si cu mandria de a fi reusit sa parcurgem acest lung, dar admirabil traseu.

20. Gura Humorului (480 m) - Vf. Piciorul inalt (798 m) - Obcina Cacica (803 m) - Calugarita (805 m) - Curmatura Plesa (725 m) - Dealul Plesa (951 m) - Vf. Mosneaga (851 m) - Vf. Custura (933 m) - Poiana Fagului (1062 m) - Poiana Trisciorului (1038 m) -- Obcina Trisciorului (966 m) - Dealul Holmu (899 m) - Poiana Ciungi (800 m) - sat Sucevita (550 m).

Marcaj: banda albastra  Distanta: 40 km  Timp de mers: 8-9 ore  Recomandari: placut vara, nu se recomanda iarna.

Traseul nu are virtuti deosebite din punct de vedere turistic, el desfasurandu-se aproape in totalitate prin padure (de fag, brad si molid). Doar punctele dominante dinspre capete ofera perspective mai largi, spre Humor si, respectiv, Sucevita. Satisface insa prin usurinta parcurgerii lui si prin linistea tainicelor paduri pe care le strabate.

Abia plecati din centrul orasului, urcam usor si apoi tot mai accentual, pana pe Vf. Piciorul Inalt. De la cei aproape 800 m alt. ai acestuia, intrezarim (atat cat padurea ne permite) orasul si valea larga a Moldovei de la poale, Obcina Voronetului de dincolo de vale, contactul muntelui cu Podisul Moldovei (pe linia satelor Paltinoasa - Capu Campului) si Dealul Ciungi, de la E, veche delta a vaii Moldovei (pe vremea cand podisul era acoperit de apele marii sarmatice).

In continuare, urmarim poteca marcata a culmii Cacica-Calugarita, de o uniformitate altitudinala aproape ideala (la cca 800 m) pe cei cca 10 km ai sai, si in tacerea aproape ireala a codrilor ce o invesmanteaza. Ajunsi spre capatul ei, parasim poteca directionala, ce duce in satul Solonetul Nou, si o luam la stanga - pentru a ocoli bazinul superior al paraului Solonet – pana in satul Plesa, din inseuarea ce separa izvoarele Solonetului de ale paraului Plesa. Pajistile de aici ne imbie la un popas spre a admira pitoreasca vale a Humorului (cu satul Manastirea Humorului) cuprinsa intre obcina parcursa si capatul sudic al Obcinei Mari. Tot aici putem fi martorii exploatarii nisipului cuartos (din gresia de Kliwa, friabila), utilizat in industrie. Reluandu-ne traseul, poteca marcata ne conduce pe culmea Dl. Plesa-Mosneaga-Custura-Poiana Fagului-Poiana Tristiorului (1038 m), cea mai mare inaltime de pe traseu si singura cu luminis de pajiste ce ne permite o vedere de ansamblu asupra peisajului din Mare si de pe vaile ce descind radiar de sub ea: valea Humorului (cu satul Poiana, Micului ), valea Sorecarului, valea Dragosinei si valea Sucevitei (cu satul Sucevita). De aici, poteca ne duce pe Obcina Trisciorului - Dealul Holmu (899 m) si, prin Poiana Ciungi (in prezent invadata de padure), coboram in satul Sucevita.

21. Solca (500 m) - paraul Solcuta - Pietrele Muierilor - paraul Soarecu - Dealul Holm (884 m) - sat Sucevita (550 m).

Traseu nemarcat  Distanta: 17 km   Timp de mers: 4-5 ore  Recomandari: accesibil vara, nerecomandabil iarna (decat in grup si pe vreme favorabila).

Desi lipsit de marcaj (speram ca in curand aceasta lipsa va fi remediata), traseul este foarte usor, intrucat pe cea mai mare distanta urmareste un drum forestier bine intretinut, utilizabil si pentru autoturisme. Obiectivul principal, in afara de placerea drumetiei printr-un peisaj forestier, il constituie vizita la ,,Pietrele Muierilor”.

Se pleaca din central orasului Solca si se merge, pe drumul nemodernizat din lungul paraului Solcuta, pana in pasul (825 m) dintre obarsia acestuia si paraul Soarecu. Aici parasim drumul si urcam pe pintenul impadurit din stanga, pana pe culmea Pietrele Muierilor (900 m). Acest minim efort ne este la maximum recompensat de o admirabila priveliste asupra reliefului accidentat si compact impadurit din jur, asupra orasului Solca de la contactul muntelui cu Podisul Sucevei si, mai ales, de aceste ,,pietre”, cu forme atat de bizar modelate in gresii, la adapostul carora  conform legendelor locale - se ascundeau femeile satelor din jur in momente de restriste. Revenim apoi la drumul din pas si il continuam pe paraul Soarecu, pana la aproximativ 300 m in aval de baraca si grajdul de pe stanga. De aici ne putem continua drumul pe vale, pana in satul Voievodeasa si, apoi, spre Marginea sau Sucevita, dar cel mai indicat pentru drumetie este sa urcam poteca de pe Dl. Holm (884 m) din fata (spre nord), care ne duce direct in satul Sucevita. in plus, de pe Dl. Holm, desi impadurit, avem posibilitatea unei perspective cuprinzatoare asupra regiunii pe care am strabatut-o si, indeosebi, asupra vaii Sucevita, cu satele ce se inlantuie pana departe in podis.

22. Sat Sucevita (550 m) - valea Bercheza - valea Putnisoara - sat Putna (550 m).

Marcaj: cruce albastra  Distanta: 18 km  Timp de mers: 4-5 ore  Recomandari; usor accesibil vara, neindicat iarna (decat in grup si pe vreme buna).

Traseul, desi mai mult prin padure, este usurat de un drum forestier continuu, bine intretinut, utilizabil si de autoturisme, care leaga cele doua localitati. Drumul la care ne referim se desprinde din DN 17 A la marginea satului Sucevita si se continua in lungul paraului Bercheza, pana la pasul (900 m) dintre izvoarele acestuia si ale paraului Strujinoasa (afluent al Putnisoarei). Pentru amatorii de cunoastere a constitutiei geologice, paraul Bercheza ofera admirabile deschideri in marnocalcare (cu impresiuni de fucoide - urme ale unor vietati marine) si alte roci senoniene (sfarsitul Mezozoicului) si paleogene (prima parte a erei tertiare), din care este formata Obcina Mare. De aici drumul urmareste valea Strujinoasei si Putnisoarei, pana in centrul satului Putna. In afara de satisfactia drumetiei prin aceasta regiune bogat impadurita a Obcinelor Bucovinei, traseul are meritul de a face legatura cea mai directa intre cele doua sate, pline de istorie si arta medievala.

23. Sat Putna (550 m) - Vf. Prisacii (817 m) - Poiana Stanii (973 m) - Dealul Scorbura (990 m) - sat Straja (520 m).

Traseu nemarcat  Distanta: 10 km  Timp de mers: 3 ore  Recomandari: accesibil vara, nerecomandabil iarna.

Din centrul satului Putna, o poteca ne urca direct pe Vf. Prisacii, care, desi impadurit, ne permite unele secvente vizuale spre Putna, Vicov, ca si spre culmile inalte din imprejurimi. De aici, poteca ne coboara in pasul (665 m) dintre valea Manastirii si valea Gura Putnei, unde intersectam drumul forestier dintre Putna si satul Gura Putnei, pentru a urca din nou, spre vest, o poteca ce ne scoate pe culme, la Poiana Stanei (973 m). Din aceasta poiana ni se deschide o frumoasa perspectiva spre intreg peisajul muntos al regiunii, inclusiv spre Putna, Gura Putnei, Vicov si valea Sucevei. Pentru a ne continua drumul spre Straja avem doua posibilitati: sa folosim poteca spre VNV, care coboara pe pintenul inter-fluvial dintre paraul Jijia si paraul Sihastru, continuata pe paraul Boul pana in sat; sau - mai instructiv - sa urmarim poteca ce merge spre nord, in Dl. Scorbura (990 m), punct de priveliste spre mica depresiune cu satul Gura Putnei, spre cursul inferior al vaii Putna si, mai ales, spre valea larga a Sucevei, de la iesirea din munte spre aval, cu salba de sate din lungul ei. De aici, poteca coboara spre NV, pe piciorul de munte dintre valea Sucevei si paraul Boul, pana in capatul nordic al satului Straja.

24. Sat Moldovita (650 m) - Poiana Buzova (1178 m) - Dealul Rusului (1193 m) - Dealul Oglinda (1181 m) - Vf. Piscu (1190 m) -Vf. Strigoaia (1089 m) - Vf. Arsita (1121 m) - Dealul Sandru (933 m) - sat Brodina (600 m).

Marcaj: banda galbena, pe o parte a traseului Distanta: 30 km Timp de mers: 8-9 ore Recomandari: accesibil numai vara.

Este un traseu deosebit de placut vara, pentru ca se mentine numai pe culmea impadurita dintre satul Moldovita (pe valea Moldovitei) si satul Brodina (pe valea Sucevei). Din loc in loc, padurea lasa loc poienilor de culme, de pe care se poate admira frumusetea locurilor din aceasta parte nordica a Obcinelor Bucovinei.

Pornind din centrul satului Moldovita, mergem putin spre N, pe soseaua spre Argel, pana ce depasim confluenta Moldovitei cu paraul Sacriesul. Aici parasim soseaua si urcam usor pe plaiul interfluvial dintre valea Moldovitei si valea Sacriesului - mai intai prin pajisti cu limbi de padure, apoi prin padure, pana in Poiana Buzova, cu care incepe culmea principala. Un mic popas ne da posibilitatea unui tur de orizont, cu deosebire asupra Campulungului Moldovitei, cu salba sa de sate intre Argel si Vatra Moldovitei, asupra Obcinei Feredeului, asupra Obcinei Mari (cu Pasul Ciumarna) etc. In continuare, ne mentinem pe poteca din lungul culmii domoale, prin paduri intinse cu mici luminisuri de poieni (Poiana Docina, Poiana Bucovinesti), pana ajungem in poiana mai mare de pe Dealul Oglinda, ce ne ofera iarasi privelisti, la nivelul obcinelor si spre fundul vailor (Moldovita si Putna, cu afluentii lor). De aici, poteca de culme ne poarta numai prin padure – trecand peste Piscu, Strigoaia, Arsita, Sandru – pana coboram in valea Sucevei, la Brodina.

B. TRASEE TRANSVERSALE

25. Sat Argel (770 m) - paraul Rasca - Dealul Oglinda (1181 m) - sat Putna (550 m).

Marcaj: triunghi albastru   Distanta: 18 km  Timp de mers: 5 ore  Recomandari: accesibil vara, neindicat iarna.

Poteca marcata pleaca din partea de jos a satului Argel, trece peste culmea Polonenca si ajunge in paraul Rascova, la confluenta celor doi afluenti principali ai sai. De aici, urca pe pintenul impadurit dintre acesti afluenti, pana in poiana de culme a Dealului Oglinda (1181 m), cel mai inalt punct al traseului. Un popas si un tur de orizont se impun, spre a admira peisajul fermecator al Obcinelor si al vaii Moldovita, cu siragul sau de sate aproape contopite. Coboram, apoi, in partea opusa, pe un picior de munte, de asemenea complet impadurit, care ne scoate in valea paraului Putna, la cca 8 km amonte de satul Putna. Drumul forestier, din lungul acestei vai, ne conduce la capatul traseului propus.

26. Sat Moldovita (650 m) - paraul Sacries - Vf. Hotaru Hutanului (1137 m) - paraul Putnisoara - sat Putna (550 m).

Marcaj: triunghi rosu  Distanta: 25 km  Timp de mers: 8 ore  Recomandari: accesibil vara, neindicat iarna (decat in grup si pe vreme favorabila).

Traseul este foarte interesant, pentru ca traverseaza culmea principala a Obcinei Mari si leaga cele doua localitati de o parte si de alta a acesteia. El merge putin (2 km) pe sosea in amonte de Moldovita si apoi pe drumul forestier din lungul paraului Sacries, pana in catunul cu acelasi nume. De aici ne mai mentinem in susul paraului cca 2 km, pana dincolo de ultimul salas de pe vale, de unde parasim paraul si o luam la dreapta, pe o poteca ce urca panta obcinei, pana  la Hotarul Hutanului (1137 m) de pe culmea principala. Un popas este acum indicat, atat pentru odihna, cat si pentru privelistile ce ni se deschid spre toate punctele cardinale - asupra acestui sector specific peisajului Obcinelor Bucovinei. Coboram apoi, versantul opus, pe poteca ce ne duce paraul Putnisoara, in lungul caruia vom merge 11 km, folosindu-ne de drumul forestier, pana satul Putna - punctul terminus al traseului nostru.

27. Sat Vatra Moldovitei (630 m) - Vf. Palamania (1059 m) - Dealul Fusa (1162 m) - Dealul Lupoaia (1161 m) - Vf. Poiana Prislop (1180 m) - Pasul Ciumarna (1100 m) -- Plaiul Mare - paraul Sucevita - sat Sucevita (550 m).

Marcaj: triunghi galben   Distanta: 25 km  Timp de mers:7-8 ore  Recomandari: accesibil vara, neindicat iarna (decat in grup si pe vreme favorabila).

Pleaca din aval de Vatra Moldovitei (sat Valea Stinei), de unde se urca pe pintenul interfluvial dintre paraul Lupoaia si paraul Dragosa. Pana in poiana din Vf. Palamania, punct dominant si de belvedere pentru ansamblul Depresiunii Moldovita - cu pajistile sale manoase printre palcurile de padure, cu salba sa de sate liniar-rasfirate pe vai sau imprastiate (de tip Paltinu) pe pajistile reliefului domol ondulat - ca si spre padurile masive ale Obcinelor impunatoare care o limiteaza: Obcina Feredeului si Obcina Mare. Ne continuam poteca marcata peste inaltimile Fusa si Lupoaia, pe limita padurii cu pajistile pitoresti ale satucului Ciumarna si, prin Dl. Calu, ajungem pe culmea principala a Obcinei Mari, in stanga Vf. Poiana Prislop, unde intalnim marcajul (banda rosie) traseului longitudinal (nr. 19) al acesteia. Urmarind acest traseu de culme spre NV, trecem prin pajistile din Poiana Ovazului si Poiana Ciumarnei - care ne ofera orizont deschis asupra peisajului fermecator al Moldovitei, Feredeului si Raraului spre vest, Sucevitei si Podisului Sucevei spre est. Cu satisfactia acestor admirabile privelisti, ne ingaduim un repaus in Pasul Ciumarnei (1100 m), spre a contempla ,,Palma” truditorilor constructori ai modernei sosele (DN 17 A) ce traverseaza Obcina Mare si Obcina Feredeului, punand astfel in legatura directa Campulungul cu Radautul. Coboram apoi spre est, cca 2 km pe aceasta sosea, dupa care, spre a evita numeroasele ei serpentine, o luam la dreapta pe poteca Plaiului Mare, pana la confluenta Paraului Sucevita cu Paraul Rusca, unde reintalnim soseaua, pe care o urmarim pana la hanul turistic si vestita manastire din centrul satului Sucevita.

28. Gura Dragosei (600 m) - valea Dragosei - Poiana Marului (1196 m) - Poiana Trisciorului (1038 m) - paraul Soarecului - sat Sucevita (550 m).

Marcaj: cruce rosie   Distanta: 30 km  Timp de mers: 8 ore  Recomandari; accesibil vara, neindicat iarna (decat in grup si pe vreme buna).

Traseul porneste de la confluenta Moldovitei cu paraul Dragosa (halta Dragosa) si foloseste mai intai drumul forestier din lungul acestui parau, pana la iesirea din satul Dragosa, de unde este continuat de un drum local pana la baraca forestiera din Poiana Cracilor, unde conflueaza cele doua paraie de obarsie. De aici, poteca marcata urca pe primul pinten interfluvial din dreapta, pana la Poiana Marului (1196 m) de pe culmea principala a Obcinei Mari (cu marcaj de banda rosie in lungul sau). Se impune acum un popas pentru recuperarea fortelor si contemplarea incantatoarelor privelisti dinspre valea Moldovitei si Obcina Feredeului de la SV, valea Sucevitei si Podisul Sucevei de la NE. In continuare, pentru putin timp, o luam spre dreapta pe culmea principala, pana cand din ea se desparte la stanga poteca cu marcajul nostru, ce ne conduce, pe cumpana de ape dintre bazinul Sucevitei si bazinul Humorului, pana la Poiana Trisciorului, alt punct important de belvedere pentru regiunea din jur. Aici avem posibilitatea sa mergem direct spre N, pe Obcina Trisciorului, la Sucevita (folosind marcajul cu banda albastra al traseului 20) sau sa fim solidari cu marcajul nostru, mergand putin la dreapta si apoi coborand la drumul forestier din lungul vaii Soarecului, care ne scoate la satul Voievodeasa, langa Sucevita.

29. Sat Frumosu (580 m) - paraul Frumosu - Vf. Stoeneasa Mare - paraul Stoeneasa Mare -sat Poiana Micului - Obcina Fagului - Solca (500 m).

Marcaj: triunghi rosu   Distanta: 25 km   Timp de mers: 7 ore  Recomandari: accesibil vara, nu se recomanda iarna.

Este continuarea traseului 18 ce vine de la Campulung - peste Obcina Feredeului - la Frumosu. Din acest sat, urmarim valea paraului Frumosu in amonte, cca 7 km, pana la confluenta din apropiere de Poiana Haga, de unde o luam la dreapta, pe poteca ce urca pana la Vf. Stoeneasa Mare, de pe culmea principala a Obcinei Mari. De aici, coboram pe paraul Stoeneasa Mare pana in valea Humorului, satul Poiana Micului. De la confluenta, mergem cca 3 km in amonte prin sat si apoi o luam la dreapta pe un drum forestier, continuat cu o poteca pe langa Vf. Custura, care ne scoate pe Obcina Fagului si de aici in orasul Solca.

30. Gura Humorului (480 m) - Vf. Piciorul inalt (798 m) - Dealul Cetate - Gura Humorului.

Marcaj: punct rosu   Distanta: 1 km  Timp de mers: 2-3 ore  Recomandari: accesibil tot timpul anului, cu precautii iarna.

Este un traseu in circuit, foarte intensiv si pitoresc. Din capatul orasului dinspre manastirea Humorului, urmarim o poteca ce o ia spre dreapta. Urcam, moderat la inceput si mai accentuat apoi, pana la Vf. Piciorul inalt. De aici, atat cat ne permite padurea, avem o cuprinzatoare perspectiva asupra orasului, vaii Humorului, vaii Moldovei si Obcinei Voronetului. Coborarea o facem pe poteca de pe Dl. Cetate, care ne scoate in capatul estic al orasului.

Glosar

Afloriment: loc de aparitie a substratului geologic la zi.

Anticlinal: cuta cu convexitatea in sus.

Aptychus: capacel format din doua piese simetrice, care astupa scoica amonitilor, ce au trait in marile din era mezozoica.

Berriasian: subdiviziune (etaj) a perioadei cretacice.

Biotop: loc, areal cu caracteristici naturale relativ omogene, in care se dezvolta o anumita comunitate de plante si animale (biocenoza), adaptata la conditiile mediului respectiv.

Cambisoluri: clasa de soluri reprezentativa pentru zona montana inferioara (cuprinde soluri brune eumezobazice si brune acide).

Carstic: relief specific rocilor mai mult sau mai putin solubile, indeosebi calcarelor.

Cenozoic (Tertiar): a 5-a etapa (era) din istoria geologica a Pamantului (65 milioane ani - actual).

Con de dejectie: forma de relief rezultata prin depunerea materialelor transportate de un torent, parau sau rau, in zona de debuseu.

Cuesta de orogen: forma de relief specifica stratelor geologice puternic inclinate intr-o singura directie, cu abruptul orientat contrar inclinarii stratelor si reversul consecvent inclinarii acestora.

Deluviu: material provenit prin dezagregarea si alterarea rocilor de pe versanti.

Disodile: roci sedimentare argiloase, bituminoase, foarte fin stratificate.

Element:

a) arctic - de clima rece, pastrat din timpul epocii glaciare cuaternare

b) dacic cu areal corespunzator provinciei floristice dacice (aproximativ regiunilor ocupate de daci).

Endemism: planta sau animal ce supravietuieste numai in unul sau cateva areale restranse.

Energie de relief: diferenta de inaltime dintre nivelul cel mai coborat si cel mai ridicat al unei regiuni.

Eumezobazic: se refera la sol cu un continut mare pana la mijlociu de baze (sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc.).

Feriiluvial: se refera la solurile podzolice, caracterizate prin migrarea fierului din partea superioara si acumularea lui in interiorul acestora.

Fitonime: locuri sau localitati cu nume de plante.

Hogback: vezi ,,cuesta de orogen”.

Jasp: roca sedimentara silicoasa, colorata variat (alb, galben, rosu, verde).

Jurasian: tip de relief in regiuni cu structura cutata si in care vaile corespund sinclinalelor, iar culmile anticlinalelor.

Klippa: bloc de roca, cu dimensiuni variate, diferit ca varsta si alcatuire de rocile intre care se gaseste. Rezulta prin desprinderea din fruntea unei panze si alunecarea in bazinul de sedimentare din fata.

Litic: pietros (scheletic).

Litosol: sol bogat in fragmente de roci dure.

Meandrat: se refera la rauri (cotit, sinuos) sau la drumuri (in serpentine).

Menilit: roca sedimentara silicoasa, de culoare bruna, bituminoasa, la care silicea a provenit din diatomee (alge).

Metatuf, metatufit: sisturi cristaline, care la origine au fost roci argiloase amestecate cu cenusa vulcanica.

Mezozoic: a 4-a etapa (era) din istoria geologica a Pamantului (230 mil. ani - 65 mil. ani).

Miocen, Pliocen: subdiviziuni (serii) ale perioadei neogene.

Molasa: ansamblu de roci sedimentare (conglomerate, gresii, nisipuri, argile etc.) acumulate in etapa finala de evolutie a unui geosinclinal.

Nivel (suprafata) de eroziune: suprafata aproape neteda sau larg valurata, realizata prin eroziunea indelungata a factorilor externi.

Numuliti, assiline, asterocycline, discocycline, operculine: foraminifere (organisme unicelulare) de dimensiuni mari (0,2-5 cm) care au trait in marea paleogena.

Ofiolite: grupare de roci eruptive bazice.

Oligotrof: se refera la soluri sau roci sarace in substante de nutritie pentru plante.

Paleocen, Eocen, Oligocen: subdiviziuni (serii) ale perioadei paleogene.

Paleogen, Neogen, Cuaternar: subdiviziuni (perioade) ale erei Cenozoice (Tertiare).

Paleozoic: a 3-a etapa (era) din istoria geologica a Pamantului (570 milioane ani - 230 milioane ani).

Parc dendrologic: parc de arbori realizat prin plantare sau prin amenajarea unei paduri preexistente.

Pedologic: se refera la invelisul de sol sau la transformarile ce au loc in lungul profilului de sol. Peridotit: roca eruptiva in care predomina mineralul peridot.

Petic de acoperire: rest dintr-o panza de sariaj (vezi si sariaj).

Podzol: tip de sol montan (vezi si ,,spodosol).

Podzolic: sol premergator podzolului; proces care duce la formarea podzolului.

Proterozoic: a 2-a etapa (eon - mai multe ere) din istoria geologica a Pamantului, ce cuprinde intervalul dintre 2500 mil. ani si 570 mil. ani.

Relict: specie caracteristica unei perioade geologice mai vechi si care a reusit sa supravietuiasca pana in prezent in locuri izolate.

Rendzina: sol format pe calcare, dolomite sau alte roci carbonatice.

Rift: despicatura de origine tectonica (pe uscat si in oceane), ce separa placile tectonice si prin care se produc efuziuni de lave.

Serpentine: roci eruptive alcatuite, in principal, din mineralul serpentin. Solz: structura geologica rezultata in procesul de cutare (incretire) prin ruperi repetate ale pachetelor de strate.

Spodosoluri: clasa de soluri montane cu orizont intermediar bogat in fier si aluminiu (adesea si in materie organica) migrate din orizontul superior. Cuprinde tipurile: sol brun podzolic si podzolul.

Sariaj (panza de): structura geologica in care pachete de roci mai vechi sunt impinse peste roci mai noi (pe distante de zeci de km) in miscarile tectonice.

Sisturi cristaline: roci care au fost initial sedimentare sau eruptive, dar care in conditii de temperatura si presiune s-au transformat (metamorfozat).

Tinov: mlastina turboasa oligotrofa din regiunile montane.

Transgresiv (une): inaintarea marii peste un uscat.

Triasic, Jurasic, Cretacic: subdiviziuni (perioade) ale erei Mezozoice.

Wildflis: ansamblu de roci sedimentare depuse in conditii de instabilitate a bazinului marin, in care, de regula, sunt cuprinse Klippe.



[1] V. Tufescu, Oameni din Carpati, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1982

[2] . Ultimul document ii certifica prezenta in 1808 la Salas-sipotele Sucevei.

[3] Exemplare mai numeroase sunt mentionate spre limita superioara a padurilor si in jnepenisurile subalpine din Muntii Maramuresului, Rodnei (rezervatia Bila-Lala) si Calimani (rezervatia 12 Apostoli).

[4] . Pe acest fond arhitectural, in satele de pe valea Bistritei Aurii, cu centrul la Ciocanesti, caselor li se adauga in exterior braie cu motive geometrice sau stilizate si divers colorate, de o mare forta artistica si estetica.

[5] Nu mai redam aici obiectivele turistice de la sud de Campulung Moldovenesc (Pietrele Doamnei, Moara Dracului, Codrul secular Slatioara, Piatra Buhii s.a.), pentru ca ele sunt prezentate in lucrarea “Rarau-Giumalau” (C. Oancea si C. Swizewski, 1983) din aceeasi eclectic ,,Muntii nostri”.

[6] Monumentul se gaseste in partea de vest a satului, langa DN 17. Este un monolit patratic cu latura de 70 cm si inalt de 3 m. Ulterior (1851), pentru protectia lui, a fost inconjurat cu zid si coloane de piatra pe care se sprjina acoperisul.

[7] Se intelege ca si caile ferate sau rutiere pot fl utilizate, pe tronsoane sau in intregime, pentru acest scop.

[8] Atentie deci, satul Botos este pe valea Bistritei, iar satul Botus pe valea Moldovei.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3756
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site