SISTEMELOR DE OPERARE PENTRU CALCULATOARE
PERSONALE
1. NOTIUNI
INTRODUCTIVE
Software-ul reprezinta unul sau mai multe programe
(sau seturi de instructiuni) ce pot fi intelese de un calculator. Software-ul
reprezinta 'sufletul' unui calculator.
Calculatoarele utilizeaza doua tipuri de software:
- Software de sistem, ce permite calculatorului sa execute operatiile de
baza, cum ar fi cele de intrare/iesire;
- Software de aplicatie, ce permite utilizatorilor sa realizeze diferite
operatii.
Exista patru tipuri de software de sistem, prezentate in
figura 1.
Figura 1. Tipuri de software de sistem
Un sistem de
operare este o colectie de programe care, dupa ce a fost initial incarcat
in computer de catre un 'program de incarcare' (bootstrap program),
gestioneaza echipamentele hardware si toate celelalte programe din computer
Celelalte programe sunt denumite aplicatii. Aplicatiile utilizeaza
sistemul de operare, cerandu-i acestuia sa efectueze anumite
'servicii' (functii). De asemenea, utilizatorul poate interactiona
direct cu sistemul de operare, prin intermediul unei interfete. Fiecare sistem
de operare este conceput pentru a lucra cu o anumita arhitectura hardware. Un
sistem de operare proiectat pentru un calculator MacIntosh nu va functiona pe
un PC. Un PC mai vechi bazat pe procesorul 8088 nu are resursele necesare
pentru rularea unui sistem de operare destinat sa functioneze pe un Pentium.
Sistemul de operare (Operating System) reprezinta pentru un calculator, programul care ii
coordoneaza functiile interne si asigura mijloacele de control asupra
operatiilor calculatorului.
Sistemul de operare contine informatii generale despre dispozitivele ce pot
fi conectate la calculator. Driverele de
dispozitiv sunt programe ce ofera calculatorului informatii specifice
privind un anumit echipament hardware. Cand se ataseaza calculatorului un nou
dispozitiv, trebuie instalat pe hard-disk driverul corespunzator. Driverul de
dispozitiv este utilizat de sistemul de operare pentru comunicarea cu noile
echipamente.
Programele
utilitare sunt programe utilizate impreuna cu sistemul de operare pentru a
controla si a utiliza echipamentele hardware sau pentru a gestiona fisierele de
date si programele. Unele dintre aceste utilitare sunt incluse ca parti ale
sistemului de operare. Majoritatea utilitarelor trateaza operatiile de stocare
si gestionare a fisierelor. Utilitarele sunt folosite pentru o gama larga de
operatii, cum ar fi:
- formatarea unui disk in
vederea stocarii de date si programe;
- gestionarea datelor si
programelor – copierea, mutarea, redenumirea sau stergerea fisierelor;
- asigurarea securitatii
datelor prin controlul existentei virusilor sau crearea de copii de
rezerva ale documentelor importante;
- restabilirea datelor si
programelor pierdute;
- efectuarea de teste de
diagnosticare asupra echipamentelor hardware.
Limbajele de programare sunt utilizate pentru a scrie programe care sunt apoi convertite in limbaj
masina, cod binar ce poate fi executat de catre calculator. Limbajele de
programare permit utilizatorilor sa introduca instructiuni mai inteligibile
decat limbajul masina. Cu cat comenzile unui limbaj seamana mai mult cu un
limbaj natural (de ex. cu limba engleza), cu atat limbajul respectiv este mai
usor de invatat si devine mai popular.
1.1. Definirea
sistemului de operare
Sistemul de operare poate fi definit ca un software care:
- Gestioneaza resursele
computerului pentru utilizatorii si programele concurente:
- procesorul/procesoarele
(CPU);
- memoria (RAM),
- componentele de stocare
(hard-disk, floppy disk, CD-ROM, etc.);
- componentele de
intrare/iesire (monitor, tastatura, mouse, imprimanta);
- componentele multimedia
(placa de sunet, placa video, etc.);
- componentele de conectare
in retea (placa de retea, modem);
- etc.
- Ofera utilizatorului o abstractizare
simplu de utilizat a unei realitati complicate, transformand computerul
intr-o masina virtuala, usor de utilizat si programat:
- utilizatorii au o interfata
simpla pentru rularea programelor, gestionarea fisierelor, etc.;
- programatorii nu trebuie sa
reinventeze roata; OS furnizeaza cateva rutine optimizate pentru
utilizarea si alocarea resurselor masinii.
Sistemul de operare furnizeaza o interfata de programare mai simpla,
programatorii neavand nevoie sa inteleaga in detaliu interactiunea dintre diversele
componente hardware.
Majoritatea platformelor
(hardware si software) necesita (si uneori includ) un sistem de operare.
Exemple de sisteme de operare: MS-DOS, Windows 95/98/NT, LINUX, UNIX,
IBM-OS/2, MacOS.
1.2. Incarcarea
sistemului de operare (booting)
Exista multe
tipuri de sisteme de operare, complexitatea acestora variind dupa functiile pe
care acesta le furnizeaza sau scopul in care acesta este utilizat. Unele
sisteme sunt responsabile pentru gestionarea multor oameni, altele controleaza
dispozitive hardware, cum ar fi pompe de petrol.
Sistemul de operare poate fi incarcat in memoria (RAM)
calculatorului in doua moduri:
este deja prezent in ROM;
este incarcat de pe
hard-disk la pornirea computerului.
In cazul in care sistemul de operare este deja prezent in
ROM (ex.: controleri industriali, pompe de petrol, etc.), acesta preia
controlul imediat ce procesorul este pornit. Prima lui sarcina va fi sa testeze
senzorii si alarmele hardware si apoi sa ruleze continuu o rutina de
monitorizare a tuturor senzorilor de intrare. Daca starea unui senzor se
modifica, el va initializa o rutina de generare a unei alarme.
Pentru sistemele mai complexe, sistemul de operare este,
uzual, stocat pe un suport (cum ar fi hard-disk-ul) si incarcat in RAM la pornirea
computerului. Avantajul acestui tip de sistem este acela ca modificarile aduse
sistemului de operare sunt mai usor de facut si de implementat. La pornirea
computerului, sistemul de operare se incarca automat in RAM, parcurgand
urmatoarea secventa:
Cand se deschide calculatorul, controlul acestuia este preluat de Sistemul
de Baza de Intrare/Iesire (Basic Input-Output System - BIOS).
BIOS-ul este un set de instructiuni stocat in cipul ROM si reprezinta interfata
dintre echipamentele hardware si sistemul de operare.
Primul lucru pe care-l
face BIOS-ul este un autotest (Power-On Self Test - POST) pentru a
se asigura ca toate componentele calculatorului sunt operationale. Apoi, un
program de incarcare continut in BIOS (bootstrap loader) cauta pe unitatile
de disk (discheta, hard-disk) programul special de incarcare (OS
loader), care va incarca sistemul de operare.
Mai intai, cauta pe discheta o portiune specifica unde sunt localizate
fisierele de incarcare a sistemului. O discheta care contine aceste fisiere se
numeste discheta sistem. Daca in floppy drive exista o discheta, dar
care nu este discheta sistem, BIOS-ul va transmite utilizatorului un mesaj,
informandu-l ca unitatea floppy nu contine o discheta sistem. Daca nu exista o
discheta introdusa in unitatea floppy (cazul uzual), BIOS-ul va cauta fisierele
sistem pe o portiune specifica a hard-disk-ului.
Dupa ce a identificat unde sunt localizate fisierele sistem, BIOS-ul
copiaza informatii din acestea in locatii specifice din RAM. Aceste informatii
sunt cunoscute sub numele de boot record.
Boot record contine un program care preia controlul computerului. Boot
record incarca de pe disketa sau hard-disk in RAM fisierul initial de sistem..
Fisierul initial de sistem incarca apoi restul sistemului de operare in RAM. Fisierul
initial de sistem incarca un fisier de sistem, care stie cum sa lucreze cu
BIOS-ul.
Unul din primele fisiere incarcate este si fisierul de configurare a
sistemului. Informatiile continute in acesta indica ce fisiere
specifice ale sistemului de operare e necesar sa fie incarcate (de exemplu,
driverele de dispozitiv specifice).
Un alt fisier special ce este incarcat este unul care specifica aplicatiile
sau comenzile pe care utilizatorul doreste sa fie incarcate si rulate ca parte
a procesului de incarcare (pentru Windows se numeste WIN.INI).
Dupa ce toate fisierele sistemului de operare au fost incarcate, sistemul
de operare preia controlul computerului, indeplineste comenzile initiale si
asteapta prima comanda introdusa de utilizator.
Secventa de incarcare a
sistemului de operare este reprezentata schematic in figura urmatoare:
Figura 2
Incarcarea sistemului de operare
- programul de incarcare
continut in BIOS (Bootstrap Loader) cauta programul de incarcare a
sistemului de operare (OS Loader) pe unitatea de disk;
- apoi, transfera programul de
incarcare in memoria RAM;
- programul de incarcare
incarca restul sistemului de operare in memorie.
1.3 Interfata cu
utilizatorul a sistemului de operare
Fiecare sistem de operare contine o interfata cu
utilizatorul, intelegand prin aceasta una sau mai multe metode de a introduce
comenzi. Partea exterioara (Shell) a sistemului de operare este
programul care preia comenzile de la utilizator si le transfera catre nucleul
acestuia (Kernel).
In functie de sistemul de operare, interfata cu
utilizatorul poate fi:
§
bazata pe text;
§
grafica.
1.3.1 Interfete bazate pe text
In cazul unei interfete bazate pe text, utilizatorul
tasteaza comenzi pentru a da instructiuni calculatorului. Un astfel de sistem
de operare este MS-DOS (conceput in
1981 de Microsoft).
Linia de comanda MS-DOS contine un prompter, care informeaza
utilizatorul ca sistemul este pregatit sa primeasca instructiuni.
Instructiunile sunt tastate dupa prompter. Dupa fiecare instructiune, utilizatorul
trebuie sa apese tasta “Enter”, pentru a prelucra instructiunea. MS-DOS accepta
si prelucreaza instructiunile pe baza unei biblioteci de instructiuni incluse
in sistemul de operare. Un exemplu de interfata MS-DOS este prezentat in figura
urmatoare 3.
Versiuni mai recente de DOS contin un Shell care permite
utilizatorilor introducerea comenzilor cu ajutorul mouse-ului.
UNIX reprezinta un sistem de operare multiutilizator pentru
PC-uri (conceput initial la AT&T Bell), cu o interfata, de asemenea, bazata
pe DOS. Unele versiuni de UNIX contin o interfata grafica cu utilizatorul.
Figura 3 Interfata MS-DOS
1.3.2 Interfete grafice
Primul sistem care utiliza o interfata grafica cu
utilizatorul, intitulat Lisa, a fost realizat de Apple si costa peste 10,000
USD, nefiind un succes comercial. Apple a adaptat sistemul de operare al
calculatorului Lisa pentru a fi utilizat pe sisteme MacIntosh, rezultand astfel
sistemul de operare Mac-OS, cu o
interfata grafica simpla.
O interfata grafica utilizeaza mici
imagini, numite icons (pictograme) pentru reprezentarea
programelor si instructiunilor. Pentru a da o instructiune sistemului de
operare, utilizatorul indica un icon si efectueaza click cu mouse-ul sau
efectueaza selectii din menu-urile aflate in Shell.
In 1985 Microsoft a lansat sistemul Windows, care oferea o interfata
grafica si pentru PC-uri. Acesta nu era un sistem de operare, ci un mediu (un
program utilizat impreuna cu un sistem de operare), deoarece functionarea sa se
baza pe existenta unui asemenea sistem. In esenta, Windows reprezenta un
invelis (Shell) pentru DOS, primind instructiuni prin intermediul mouse-ului si
transformandu-le in comenzi ce pot fi acceptate si executate de DOS.
Windows
95 (lansat in 1995) este prima versiune de Windows care este chiar un
sistem de operare. Functiile sistemului de operare executate anterior de DOS au
fost incluse in Windows 95, acest sistem nemainecesitand un sistem de operare
separat.
Microsoft detine si o versiune
multiutilizator a sistemului Windows numita Windows NT. Suprafata de lucru a acestui sistem este prezentata in
figura urmatoare 4.
1.4 Gestionarea proceselor
Sistemele actuale se caracterizeaza prin activitati care se desfasoara in paralel. Este vorba, fie de un
paralelism autentic (de exemplu executia unui program de catre un procesor
simultan cu derularea unei operatii de intrare/iesire printr-un periferic), fie
de un cvasiparalelism (daca mai multe segmente de programe isi impart
procesorul pentru intervale scurte de timp). Privita dinspre utilizator,
executia acestor programe pare sa se desfasoare in paralel, desi in realitate
nu este o executie paralela, ci in sistem de partajare a timpului (time
sharing).
Pentru a face abstractie de dependenta relativ complicata de timp si de
loc, sistemele de operare moderne folosesc conceptul de proces.
Programele contin lungi liste de instructiuni ce sunt
executate de catre procesorul computerului (procesoarele executa milioane de
instructiuni pe secunda). In cazul sistemelor de operare moderne, numai o
portiune a unui program este incarcata la un moment dat, restul programului sta
in asteptare pe hard-disk pana cand alte portiuni sunt apelate, realizandu-se
astfel o economisire a spatiului de memorie.
Figura 4. Suprafata de lucru a sistemului Windows NT
Un proces (process sau task) este o portiune a
unui program aflat in curs de executie. Un program poate consta in mai multe
procese. Un proces poate crea alte procese. Procesorul poate executa o singura
instructiune la un moment dat. Procesorul unui computer ruleaza un proces
pentru o scurta perioada de timp, apoi este comutat catre alt proces si asa mai
departe. Cum un procesor executa milioane de instructiuni pe secunda, acesta da
senzatia ca ruleaza mai multe procese simultan.
In timpul existentei sale, un proces
se poate gasi intr-una din urmatoarele trei stari:
- pregatit
pentru executie (ready runnable);
- activ (running);
- blocat (blocked).
Procesul poate fi activ
atunci cand ii este alocat un procesor si executa programul sau. Poate fi blocat, cand continuarea executiei
depinde de un eveniment, ca de exemplu de incheierea unei operatii de
intrare/iesire. Mai poate fi pregatit
daca evenimentul asteptat s-a produs si asteapta alocarea procesorului.
Procesele care se afla in starea pregatit sunt ordonate intr-o coada
de asteptare (process queue). In orice moment pot coexista zeci sau chiar
sute de procese coordonand lucrul utilizatorilor, programele utilizate sau
sistemul de operare insusi.
Atribuirea procesorului este executata de modulul
programator (scheduler) al sistemului
de operare. Scheduler-ul este partea sistemului de operare care decide ordinea
in care vor fi executate procesele pregatite de a fi executate.
Cand procesorul este comutat de la un proces catre altul
starea acestuia (registrii si datele asociate) trebuie sa fie salvate, deoarece
mai tarziu procesul va fi reluat si continuat ca si cum nu a fost niciodata
intrerupt. Odata ce aceasta stare a fost salvata este activat urmatorul proces
aflat in asteptare. Aceasta presupune incarcarea registrilor procesorului si a
memoriei cu toate datele salvate anterior si repornirea lui de la instructiunea
ce urma sa fie executata cand a fost ultima oara intrerupt. Actiunea de
comutare de la un proces la altul se numeste comutare contextuala (context
switching).
Aceasta
comutare se poate face in doua moduri:
- procesul
activ la un moment dat elibereaza voluntar procesorul, permitand altui
proces sa devina act Procesul intrerupt voluntar va trece la sfarsitul
cozii de asteptare, iar procesul de la varful cozii devine act Ca urmare,
toate celelalte procese vor inainta cu o pozitie;
- un ceas in
timp real genereaza intreruperi la intervale regulate de timp (de ex. o
sutime de secunda). De fiecare data cand apare o intrerupere, procesorul
este comutat catre un alt proces. In acest caz scheduler-ul atribuie si o
ordine de prioritate fiecarui proces, fiind astfel posibil ca unele
procese sa fie executate mai frecvent decat altele.
1.5 Tipuri uzuale de sisteme de operare
Sistemele de operare pot fi impartite in categorii care
definesc caracteristicile lor. Sistemele moderne pot utiliza combinatii ale
celor descrise in continuare.
- Sisteme de operare
cu prelucrare pe loturi (batch processing)
- Primele sisteme de operare aparute;
- Programul era introdus in
computer si apoi executat pana la terminare;
- Datele utilizate de program
nu puteau fi modificate in timpul executiei acestora. Orice eroare
survenita in executie presupunea reluare executiei de la capat.
- Sisteme de operare
interactive
- Permit modificarea si
introducerea datelor in timpul executiei programelor;
- Se utilizeaza in sistemele
informatice cu baze de date in permanenta schimbare (sistemele de
evidenta a conturilor bancare, sistemele de rezervare a locurilor la companiile
aviatice).
- Sisteme de operare
multiutilizator (time sharing)
- Permit conectarea
simultana, printr-un terminal a mai multor utilizatori;
- Se aloca segmente de timp
proceselor lansate de utilizatori.
- Sisteme de operare multitasking
- Permite executia mai multor
sisteme simultan, in functie de ordinea de prioritati;
- Procesorul este comutat
rapid intre procese.
- Sisteme de operare in timp real (real-time)
- Utilizate la comanda
proceselor industriale;
- Monitorizeaza diferitele
intrari care afecteaza procesele aflate in executie si raspund adecvat
intr-o perioada de timp garantata (de obicei de ordinul milisecundelor).
- Sisteme de operare multiprocesor
- Permit utilizarea mai
multor procesoare pentru executia proceselor.
Sistemele de operare (SO) in evolutia lor au suferit
multiple si rapide perfectionari, determinate de progresele marcate de
tehnicile constructive hardware, cat si de cerintele multiplelor domenii de
utilizare. In prezent cele mai utilizate sisteme de operare pentru PC-uri sunt
: MS-DOS, UNIX, OS/2, Windows 95,
Windows NT, Linux, BeOS etc.
Sistemul de operare MS-DOS pentru microcalcultoarele PC a
fost realizat de Microsoft in anul 1982.
Ca orice produs software, MS-DOS-ul a evoluat, cea mai recenta versiune este MS-DOS v7.
DOS (Disk Operating System) a fost sistemul de operare dominant pentru
calculatoarele PC, pana in anul 1990, cand a aparut sistemul Windows 3.0.
In sistemul MS-DOS nu se pot executa programe care necesita o
capacitate de memorare mai mare de 640 KB. O alta deficienta majora a MS-DOS-ului
este faptul ca este monotasking si monouser.
Cu trecerea timpului, programele au devenit din ce
in ce mai complexe si mai mari, calculatoarele tot mai rapide, si a devenit
absolut necesar realizarea unor sisteme de operare mai performante, care
sa puna la dispozitia programatorilor o cantitate mai mare de
memorie interna si sa poata asigura executia multitasking si multiuser
a lucrarilor.
Multitasking este termenul care defineste executarea mai
multor programe in acelasi timp pe un sistem de calcul.
Multiuser este termenul care defineste posibilitatea de
exploatare a unui sistem de calcul de catre mai multi utilizatori, in
acelasi timp. Accesul multiplu la unitatea centrala este asigurat de o
tehnica speciala numita partajarea timpului (time sharing).
Calculatoarele PC cu microprocesoroare
avansate (486, Pentium MMX, II, Pro etc)
sunt suficient de puternice pentru a asigura exploatarea in cele doua regimuri:
multitasking si multiuser.
In anul 1990
Microsoft lanseaza primul sistem de
operare grafic cu interfata GUI
(Graphical User Interface), numit Windows 3.0.
In anul 1992
Microsoft lanseaza versiunea Windows
3.1, care introduce conceptul OLE (Oject
Linking and Embending- inglobarea obiectelor), ce permite inlantuirea si
incapsularea obiectelor.
Functia OLE permite crearea unor
documente compuse, cu sectiuni si provenienta diferita, si anume
text, grafica, sunet, animatie etc.
Pentru a realiza acest schimb dinamic de obiecte, este absolut necesar
asigurarea unor resurse hardware puternice, si anume microprocesoare Intel 80486, Pentium II, Pro etc. si memorie RAM
mai mare de 4 MB.
In anul 1993
apare versiunea Windows 3.10 CE pentru Europa Centrala si de Est, care
integreaza suportul necesar pentru limbajele specifice acestor
tari.
Sistemele Windows 3.1 si 3.10 sunt exploatabile sub sistemul MS-DOS si
necesita o memorie interna de 2-4 MB. Microsoft a lansat dupa 1992
urmatoarele variante de Windows, care functioneaza ca sisteme independente , si care au
incluse functiuni DOS:
Ø
Windows for Workgroups are interfata utilizator identica cu Windows 3.1 si se
remarca prin simplitatea si usurinta instalarii si
exploatarii unei retele de calculatoare, suportand o gama foarte
mare de placi de retea. Cea mai importanta functiune pe care o
realizeaza este partajarea accesului la fisiere si imprimante. Prin partajare fisier se intelege accesul
simultan a mai multor utilizatori la acelasi fisier.
Ø
Windows NT (New Tehnology) este un sistem de operare complet si performant, care asigura
executia programelor in regim multitasking, bazat pe partajarea timpului. Se
instaleaza numai pe calculatoare Pentium
puternice de 32 biti si necesita o memorie interna de cel putin
16 MB. Este destinat inginerilor, oamenilor de stiinta, statisticienilor si
celorlalti utilizatori profesionisti.
Ø
Windows 95 a fost lansat in anul 1995 ,este o dezvoltare a sistemului Windows NT si se
prezinta ca o combinatiie de DOS si Windows. Se instaleaza pe calculatoare
puternice, cu microprocesoare de32 biti de tip Pentium si memorie de cel putin
16 MB.
2. CARACTERISTICILE SISTEMULUI
WINDOWS
Windows este un sistem de operare pentru calculatoarele cu
microprocesoare pe 32 biti. Sistemul este
conceput sa ruleze aplicatii Windows, inclusiv aplicatii
multimedia, acasa si in birouri. O
interfata grafica cu utilizatorul (GUI) foarte atractiva,
posibilitatea ca toate selectiile si toate comenzile si fie facute cu
ajutorul mouse-ului, precum si faptul ca toate aplicatiile au meniuri si
taste functionale similare, fac din Windows
un sistem de operare usor de invatat si de utilizat in
activitatea zilnica.. Sistemul DOS este inclus in Windows, numai ca
o facilitate de a executa programe sub DOS, pentru rularea aplicatiilor
specifice DOS, precum si pentru a accepta echipamente mai vechi care utilizeaza
drivere in mod real.
Dintre caracteristicile importante
ale sistemuliui de operare Windows sunt amintite:
Ø
Suport OLE incorporat
in sistem, permitand crearea unor obiecte complexe (text, grafica,
sunet, imagine etc). Aceste obiecte pot fi copiate,
taiate sau mutate dintr-un fisier in altul;
Ø
Sunet si imagine Windows 95 poseda un puternic
set de functii grafice si sonore, deci sunt asigurate facilitati multimedia deosebit de performante. Se poate
asculta muzica de pe un CD, putem viziona clipuri video, putem inregistra
propriile fisiere de sunet;
Ø
Servicii postale si Fax.
Contine programe pentru expedierea si primirea de faxuri si posta
electronica. Programul Microsoft Exchange asigura serviciile de
posta electronica (e-mail) si fax;
Ø
Conectarea la Internet. Este posibila conectarea la
calculatorul (hostul) furnizorului de servicii Internet (ISP). Host este denumirea
pentru calculatorul care asigura serviciile Internet si care la randul
sau este legat de reteaua Internet. Calculatorul host poate fi un
calculator de tipul : mainframe,
minicalculator sau PC (486, Pentium). Fiecare host poate furniza acces
pentru sute sau chiar mii de conexiuni individuale la Internet. De exemplu, un
host poate fi un calculator instalat la o universitate, si acesta poate fi
direct conectat la Internet. Un astfel de calculator indeplineste functia de gateway (poarta), adica asigura legatura
cu un alt tip de retea, catre Internet pentru universitate si studentii
acesteia (Fig. 5).
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
Fig.IV.5 Conectarea la Internet a unui PC
|
|
Ø
Interfata simpla cu utilizatorul. Interfata (legatura) cu utilizatorul este de tip grafic (GUI),
bazata pe ferestre, iconuri (pictograme),
bara de programe, casute de dialog, butoane, bare cu instrumente etc. Comenzile se transmit cu ajutorul mouse-ului
prin selectarea obiectelor sau a comenzilor, din meniurile aplicatiilor .
Ø
Configurabilitate practic nelimitata a suprafetei de lucru (desktop)
a meniurilor , barelor de instrumente etc. In aceste conditii fiecare
utilizator poate sa-si configureze dupa preferinte elementele
suprafetei de lucru.
Ø
Plug and Play asigura configurarea
sistemului de calcul. Microsoft a implementat logoul designed for Windows pe toate produsele hardware si software care
exploateaza capacitatile sistemului. Microsoft si Compaq au elaborat
standardul Plug and Play, care reprezinta o intelegere privind
construirea unui sistem autoconfigurabil.
Plug and Play poate sesiza atat prezenta sau
absenta la start-up a unor componente ale sistemului, cum ar fi controllerul de
disc sau tastatura, cat si schimbarile dinamice ale configuratiei,
transmitand mesaje privind aceste schimbari, sistemului de operare.
Windows 95 permite controlul Plug and Play prin programul Configuration Manager, care incarca si descarca
drivere, aloca resurse si in caz
de conflict incearca diferite configuratii. Windows 95 permite astfel
exploatarea urmatoarelor doua structuri pe disc a folderelor si
fisierelor :
·
Structura fizica – este posibil de exploatat
prin My Computer , Windows Explorer si Network Neighborhood
·
Structura logica este posibil de exploatat prin
meniul START
Ø
Nume lungi de fisiere. Windows asigura posibilitatea atribuirii unor nume lungi de fisier
cu lungimea de maxim 255 caractere. Sistemul creaza automat si un nume
scurt, utilizat pentru afisare in ferestre.
Ø
Bara de programe (taskbar) se mai numeste si bara de operatii. Contine
butonul START alaturi de butoane ce contin pictogramele programelor
aplicatiilor si documentelor deschise in acel moment dat. Aspectul curat si
ingrijit al suprafetei de lucru se datoreste barei de programe.
Ø
Utilizarea Mouse-ului. Mouse-ul are un rol foarte
important in exploatarea Windows, deoarece majoritatea operatiilor sunt
comandate prin actionarea butoanelor stang si
drept. Este de retinut rolul deosebit in exploatare a butonului drept,
care determina aparitia unui meniu rapid.
Ø
In Windows se poate lansa in
executie orice program DOS prin selectarea optiunii MS – Prompt ce apartine meniului
Programs .
Ø
In Windows sunt admise protocoale de
transfer de informatii in cadrul serviciilor Internet
sau Intranet. Protocoalele admise sunt : TCP/IP,
IPX si NetBios.
Ø Programarea sub Windows asigura utilizatorilor o gama foarte diversificata de
facilitati de programare de tip obiect
(OLE). LimbajeleleMicrosoft
Visual Basic si C++ sunt limbaje performante, care asigura o
programare eleganta si rapida.
4. LANSAREA SI INCHIDEREA
SISTEMULUI WINDOWS
Lansarea lui Windows se reduce la pornirea
calculatorului. Pentru incepatori, iata cum se procedeaza
:
Þ Scoateti dischetele din unitatile floppy disc, daca este
cazul
Þ Porniti monitorul, imprimanta si celelalte dispozitive conectate la
unitatea de sistem. Porniti unitatea de sistem, ultima
Þ Daca PC-ul dvs. este conectat la o retea de calculatoare, veti vedea pe
ecran o caseta de dialog (Enter Network Password). Daca
administratorul retelei v-a spus ce sa scrieti in cutia de dialog,
urmati-i instructiunile. In caz contrar, apasati Escape.
Þ In final, veti vedea desktop-ul Windows 95
Termenul de specialitate pentru operatiunea
de deschidere a unei sesiuni de lucru este log on si log off pentru operatiunea
de inchidere a unei sesiuni de luicru.
Daca calculatorul este legat in retea, administratorul de retea
poate sa va atribuie un nume
de utilizator si o parola.
Identificarea presupune sa transmiteti in caseta de dialog Enter
Network Password urmatoarele date :
-
User name – nume utilizator
-
Password – parola
Daca nu este necesar sa va identificati, atunci
tastati OK (Enter). Daca
tastati Esc sau Cancel calculatorul nu mai este conectat la retea.
Modificarile pentru elementele de identificare utilizatorse fac cu
comanda Control Panel
->Network->eticheta Identification.
Operatiunea de inchidere a calculatorului. Inainte de a inchide calculatorul, este esential
sa inchideti intai Windows 95. In acest fel veti proteja datele
inca nesalvate impotriva pierderii.
Inchiderea lui Windows 95 este usoara. Urmati pasii de mai jos (Fig. 6):
|
|
Fig. IV.6
Caseta de dialog Shut down
Windows
|
|
Apasati pe butonul START si selectati Shut Down. Apare caseta de
dialog Shut Down Windows pe desktop (Fig. 6).
Þ
Alegeti una dintre optiunile de
inchidere :
·
Shut down the computer ? daca intentionati sa inchideti
calculatorul
·
Restart the computer ? daca doriti ca Windows sa
repornesca calculatorul fara a intrerupe alimentarea
·
Restart the computer in MS-DOS
mode ? daca doriti ca Windows sa repornesca
calculatorul si sa va lase promptul DOS in loc de desctopul
Windows. Daca doriti sa reveniti din DOS in Windows, tastat
comanda Win <Enter>
·
Close all programs and logon as
a different user ? daca va aflati intr-o retea de
calculatoare si doriti sa va conectati sub un alt nume
Þ Efectuati un clic pe butonul Yes si asteptati cu rabdare.
Þ Efectuati operatiunile indicate de mesajele ce sunt afisate pe ecran
Inchiderea fortata a
unui program. Uneori un program se poate bloca (adica va inceta sa mai
functioneze) fara vreun motiv aparent. In aceste conditii nu mai
puteti executa nimic. Unica alternativa este sa inchideti fortat
programul in care va aflati.
Este recomandabil, inainte de a face acest lucru sa verificati
urmatoarele
-
Daca becul indicator al
activitatii discului C: sau A: clipeste;
-
Daca auziti sunete in
unitatea de sistem;
-
Daca nu cumva programul
asteapta o informatie de la dvs. (existenta pe ecran a unei casete de
dialog)
Daca sunteti sigur ca programul este
blocat cu adevarat, apasati Ctrl
+ Alt + Del.
Pe ecran apare caseta de dialog Close
Program. Iata ce aveti de facut :
-
Daca v-ati
razgandit si doriti sa reveniti in Windows, fara
sa inchideti fortat nici un program executati clic pe butonul Close sau apasati Esc.
-
Pentru a inchide un anumit
program efectuati clic pe el in lista, apoi clic pe butonul End Task.
-
Pentru a inchide Windows
efectuati clic pe butonul Shut Down. Se
vor inchide toate programele deschise (intrebandu-va daca doriti
sa salvati modificarile din documentele la care lucrati). In
continuare puteti sa inchideti calculatorul sau sa-l resetati
tastand Ctrl +Alt + Del.
5. INTEFATA WINDOWS
Inainte de a prezenta suprafata de lucru desktop, este necesar sa definim doi termeni : dosar
si obiect.
Termenul de dosar (folder) este echivalentul grafic
al unui director. Prin director (directory) se intelege un
index care contine informatii privind fisierele
(nume si extensie fisier, dimensiune, data si ora ultimei
actualizari etc.) ce sunt pastrate pe disc sau pe o portiune de
disc. Un dosar este si un obiect Windows (o pictograma), aceasta fiind
de fapt diferenta esentiala dintre un dosar si un director.
Termenul de obiect poate avea o multime de
semnificatii, in functie de modul in care priviti lucrurile. Din punct de
vedere al utilizatorului de Windows, un obiect este ceva cu care el poate
interactiona. De exemplu, obiecte pot fi un dosar, o suprafata de
lucru, orice aplicatie, fisier sau pictograma. In majoritatea cazurilor, tot
ceea ce indicatorul mouse-ului poate atinge, reprezinta un obiect Desktop-ul este deci, atat un dosar cat si un
obiect. Fiecare obiect Windows ofera cel putin doua contexte
diferite pentru actionarea mouse-ului. In Windows exista urmatoarele sase
obiecte principale, dintre care doua sunt optionale.
|
|
Obiecte Windows principale :
Ø Desktop (suprafata de lucru)
Ø Taskbar (bara de task-uri)
Ø My computer (calculatorul meu)
Ø Recycle Bin (lada de reciclare)
Ø Network Neighborhood (vecinatatea
retelei – optionala)
Ø Briefcase (servieta- optionala)
|
|
Desktop (suprafata de lucru) se poate considera identica cu suprafata unui birou pe
care putem lucra. La fel cum pe suprafata unui birou putem avea anumite
instrumente (dosare, foi, creioane, rigle etc), pe suprafata de lucru Windows (Fig. 8) vom avea instrumente specifice lucrului la calculator. Adaugarea
unor articole in Desktop este foarte simpla, nu trebuie decat sa
le deplasati
Fig. 2
Suprafata de lucru Windows 95
|
|
Taskbar (bara de
task-uri) se mai
numeste si bara de programe (Fig. 7). Contine intitial butonul START. In momentul deschiderii mai
multor ferestre, in taskbar vor fi pozitionate butoane care contin iconul
corespunzator fiecarei ferestre deschise. Pentru a activa o aplicatie a
carei fereastra a fost minimizata, nu trebuie decat sa
executati clic pe butonul ei din taskbar.
|
|
|
|
|
|
Fig. IV.7
Taskbar – Bara de programe
|
|
|
|
Fig. IV.8 Suprafata de lucru Windows (desktop)
|
|
|
|
Fig. IV.9
Fereastra My Computer
|
|
Recycle Bin (lada de reciclare). Fiecare birou, chiar si unul
electronic, trebuie sa contina un cos de hartii. Recycle Bin va permite
sa aruncati sau sa recuperati fisiere , exact asa cum
faceti cu hartiile din cos. Desigur ca este absolut necesar sa
scoateti gunoiul afara, daca nu vreti ca unitatea de hard disc sa
devina supraaglomerata. Fereastra Recycle Bin este reprezentata in Fig. 10 .
|
|
Fig.
IV.10 Fereastra Recycle Bin
|
|
Network Neighborhood (vecinatatea retelei).
(optionala). Comunica cine este conectat in retea si care sunt
resursele pe care le puteti accesa daca aveti nevoie.
Briefcase (servieta). Daca doriti sa lucrati si
acasa, Windows va poate ajuta sa pastrati toate
hartiile la un loc. Aceasta caracteristica lucreaza exact
ca si servieta propriu-zisa in care pastrati hartiile. Caseta de
dialog My Briefcase (Fig. 11) va ofera o modalitate comoda pentru a va aduna toate „hartiile electronice”. Daca doriti
sa lucrati pe alt calculator, nu aveti decat sa va luati servieta
cu voi.
|
|
Fig.
IV.11 Fereastra My Briefcase
|
|
6. DESKTOP (SUPRAFATA DE LUCRU )
Suprafata de lucru de la Windows denumita si desktop, contine o versiune electronica a oricarui
obiect de pe biroul electronic, reprezentat de calculator (Fig. 8).
Pe desktop sunt pozitionate pictogramele standard
(My Computer, Recycle Bin, Network Neighborhood, Briefcase etc.), pictogramele
stabilte de utilizator pentru anumite dosare , precum si niste pictograme cu
caracter special numite shortcut.
In Fig. 8 este reprezentata suprafata de
lucru Windows cu principalele elemente. In interfata grafica GUI,
pictograma este un simbol pe ecran ce
poate reprezenta un program, un fisier de date sau o alta entitate cu
functie de sistem.
Icon este denumirea in limba engleza pentru pictograma
Shortcut este denumirea pentru
comenzi rapide (scurtaturi). Acestea reprezinta
cele mai comode caracteristici (facilitati) oferite de Windows. Puteti compara
comenzile rapide cu un semn de circulatie, care va indruma spre
locul dorit. Shortcut-ul
reprezinta un indicator catre un anumit obiect Windows (dosar, fisier, aplicatie). Comenzile rapide
se pot crea pe suprafata de lucru (desktop), in fereastra unui dosar sau in
meniul Start. Denumirea scurtaturii este indicata prin Shortcut To xx (Fig. 12) si prin pozitionarea unei sageti
langa pictograma. Este posibila redenumirea
Shortcut-urilor de catre utilizator (comanda RENAME din meniul rapid).
Executia unui dublu clic cu mouse-ul pe o comanda rapida este
echivalenta cu executia unui clic dublu pe obiectul real. Daca
stergeti o comanda rapida, doar scurtatura va fi stearsa, fisierul original
ramanand neatins.
Executand clic dreapta cu mouse-ul pe suprafata Desktop
apare un meniu rapid (Fig 13).
Fig. 4 Meniu rapid pe Desktop
|
|
|
|
Fig.
IV.13 Comenzile meniului de acces
rapid pe desktop
|
|
Semnificatia comenzilor meniului rapid (Fig. 13), executat prin clic dreapta pe
suprafata libera a desktopului este urmatoarea :
·
Arrange Icons (aranjare pictograme).
Aceasta optiune sorteaza pictogramele Desktop in ordinea specificata de
dvs.. De exemplu, rearanjarea pictogramelor in functie de nume (optiunea by Name) le va plasa in ordine
alfabetica. Optiunea by Type va
plasa si va grupa pictogramele in ordinea tipului de fisiere
·
Line Up Icons (alinierea pictogramelor). Cand
selectati aceasta optiune, Windows 95 va alinia totul, dar nu va sorta
pictogramele in nici o ordine.
·
Paste Shorcut (lipire comenzi rapide). Se
utilizeaza aceasta optiune la configurarea suprafetelor de lucru
pentru utilizatorii incepatori.
·
Undo x (refacere actiune x). Aceasta optiune incepe intotdeauna cu
cuvantul Undo, urmat de o actiune. Ea
va permite sa refaceti actiunea precendenta. De exemplu,
daca tocmai ati copiat un fisier in desktop, atunci aceasta
optiune va arata de genul Undo
Copy.
·
New (nou).
Aceasta optiune este mult mai puternica decat v-ati putea
astepta. Ori de cate ori o aplicatie se instaleaza in Wndows 95, ea
adauga in meniul obiectului si capacitatea de a crea fisiere noi. Cele
doua posibilitati prestabilite sunt Folder si Shortcut. Tot ceea ce trebuie sa
faceti pentru a crea un fisier nou de orice tip este sa ii alegeti tipul
din acest meniu.
·
Properties (proprietati). Fiecare
meniu de obiect are o astfel de intrare. Aceasta optiune deschide de
obicei o caseta de dialog care va permite sa configurati
obiectul intr-un anume mod. De exemplu, cand selectati aceasta optiune
in desktop, ea va invita la un dialog care va va permite
sa schimbati parametrii de afisare. Acelasi dialog va permite
sa schimbati fundalul suprafetei de afisare sau chiar programul de
protejare a ecranului utilizat de Windows 95.
7. TASKBAR (Bara de task-uri)
Taskbar este o bara (Fig. 14) de culoare gri
amplasata de obicei in partea inferioara a ecranului. Taskbar
reprezinta zona centrala de control pentru majoritatea
activitatilor desfasurate sub Windows.
|
|
Elementele componente
ale Taskbar-ului :
·
Start Menu (meniul Start)
·
Task List (lista task-urilor)
·
Settings Area (zona de stabilire parametrii)
|
|
Taskbar poate fi amplasata si in alta
pozitie a ecranului (margine stanga, dreapta, sus) prin executarea unui clic stanga si tragere
in directia dorita.
|
|
Fig.
IV.14 Elementele componente ale
Tasbar-ului
|
|
Executatia unui clic dreapta pe bara de task-uri (Fig. 15) declanseaza
aparitia unui meniu rapid, care contine optiuni cu ajutorul carora se
poate efectua configurarea elementelor ferestrei de lucru
|
|
Fig. IV.15 Comenzile meniului rapid ( clic dreapta
pe Tasbar )
|
|
Comenzile si operatiunile executate cu ajutorul meniului rapid sunt urmatoarele :
·
Cascade (cascada). Daca alegeti aceasta optiune ,
toate ferestrele aplicatiilor vor fi redimensionate la o marime
comuna, iar Windows 95 va aranja aceste ferestre in diagonala
(cascada). Aceasta pozitionare a ferestrelor va permite sa
scoateti din sir orice aplicatie, executaand doar clic pe bara ei de titlu.
·
Tile Horizontally (pozitionare orizontala). Se utilizeaza aceasta optiune
daca doriti sa vedeti simultan toate ferestrele , amplasate
orizontal.
·
Tile Verically (pozitionare verticala). Se utilizeaza aceasta optiune
daca doriti sa vedeti simultan toate ferestrele , amplasate
vertical.
·
Minimize All Windows (minimizarea
tuturor ferestrelor). Cand
ecranul este prea aglomerat, utilizati aceasta optiune pentru a pune
lucrurile in ordine.
·
Properties (proprietati). Daca
alegeti aceasta optiune atunci apare o caseta de dialog (Fig. 16) care contine etichetele a doua pagini :
Ø
Taskbar Options care controleaza bara de
task-uri. Cei patru parametrii va permit sa schimbati modul de
actiune al barei. De exemplu , puteti dezactiva vizibilitatea barei de task-uri
prin eliminarea semnului de marcaj din campul Always on Top. Campul Clock
Show (arata ceasul) va permite sa creati mai mult
spatiu pentru aplicatiile din bara de task-uri, dezactivand vizibilitatea
ceasului.
Ø
Start Menu Programs permite configurarea meniului Start (introducere de noi optiuni sau
stergerea unor optiuni).
|
|
Fig. IV.16 Caseta de dialog Taskbar
Properties
|
|
8. START MENU (Meniul START)
Meniul START apare in partea stanga a barei de task-uri. Executand
clic pe butonul START, sau actionand tasta corespunzatoare, se
afiseaza un meniu, numit meniul
Start (Fig. 17).
Meniul START contine o lista completa a
tuturor aplicatiilor dvs., posibilitati de acces la unii parametrii de
sistem si alte lucruri necesare.Optiunile meniului apar inscrise in meniu,
precedate de o imagine grafica ajutatoare. Optiunile meniului se
mai numesc si comenzi.
Cu ajutorul
comenzilor meniului START se pot efectua
o multime de activitati, cum ar fi :
·
lansarea in executie a aplicatiilor (programe)
·
deschiderea de documente pe care le-ati deschis de
curand
·
configurarea hardware si software a sistemului de
calcul
·
obtinerea de informatii ajutatoare
·
inchiderea sesiunii de lucru Windows sau restartarea in modul Windows sau DOS
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fig. 12 Comenzile Meniului
START
|
|
Comenzile meniului Start sunt urmatoarele :
Ø
Programs (programe) reprezinta lista aplicatiilor instalate
pe calculatorul dvs. Dosarul Accessories
contine miniaplicatiile Windows numite applets : Calculator, Paint,
WordPAD, Calendar etc.
Ø
Documents (documente). Utilizati
aceasta comanda pentru a alege un document deschis anterior cu
ajutorul interfetei Explorer. Aceasta lista nu
pastreaza insa numele documentelor pe care le-ati deschis
utilizand comanda File ® Open. Lista poate contine pana la 15 nume de
documente.
Ø
Settings (parametrii) Windows va ofera un numar
de modalitati prin care puteti schimba mediul. Meniul Settings (Fig. 18) este un centralizator al acestor informatii. El ofera
accesul la urmatoarele optiuni de configurare :
|
|
|
|
|
·
Control
Panel (panoul de control)
·
Printers (caseta de configurare pentru
imprimante)
·
Taskbar… (caseta de configurare a barei de
task-uri)
|
|
|
|
|
Fig. IV.18
Optiunile comenzii SETTINGS
|
|
Fig. 18.
Meniul Settings
Ø
Find (gaseste). Aceasta optiune are ca efect
deschiderea unui dialog similar cu cel care apare cand folositi comanda Tools
® Find din Explorer . Optiunea
va permite sa gasiti orice fisier de pe unitatea dvs. de hard
disc, floppy disc sau de pe o unitate
din retea, utilizand mai multe criterii de cautare, corespunzator
etichetelor casetei de dialog Find : All
Files (Fig. 19). Puteti
cauta un fisier dupa urmatoarele criterii : nume, data ultimei modificari sau continut si dimensiune
(optiunea Advanced).
Ø
Fig. IV.19 Caseta de dialog Find : All Files
|
|
Help (asistenta soft). Aceasta optiune deschide fisierul
principal de asistenta soft din Windows. Puteti utiliza acest fisier
pentru a cauta aproape orice informatie de care aveti nevoie ca
sa rulati Windows.
Unele dintre ferestrele de asistenta soft contin
si un buton cu semnul X .
Daca executati clic pe acest
buton, Windows lanseaza in executie aplicatia de care este legat
subiectul asistentei soft. Selectarea
optiunii Help determina
afisarea unei casete de dialog Help Topics (Fig. 20) care afiseaza trei etichete de
pagini : Contents, Index, Find.
Figura 20
Caseta de dialog Help Topics
|
|
Fig.
IV.21. Caseta de dialog Run
|
|
Ø Run (rulare – executie). Optiunea Run deschide o caseta dialog (Fig. 21), care
va permite sa lansati in executie o aplicatie, introducand de la
tastatura calea de acces la ea, precum si numele ei. De asemenea mai
puteti introduce si alti parametri corespunzatori;
Ø Shut Down (inchidere). Aceasta optiune va permite sa
executati o inchidere obisnuita pentru Windows sau o restartare a
sistemului. Inchiderea include si alte aspecte, cum ar fi acela ca
mediul se asigura ca toate datele au fost scrise pe disc si
ca informatiile din Registry au fost salvate.
In
caseta de dialog (Fig. 6) trebuie
sa executati clic pe una din
urmatoarele optiuni:
·
Shut
down the computer ?
·
Restart
the computer ?
·
Restart the computer in MS-DOS mode ?
·
Close all programs and log on as a different user ?
9. TASK LIST (Lista task-urilor)
Bara de
task-uri (Taskbar) contine cate o pictograma pentru fiecare aplicatie care
ruleaza in acel moment pe calculator. Acest grup de butoane inlocuieste
vechiul Task Manager existent la Windows 3.xx.
Exista cateva
caracteristici care trebuiesc cunoscute, si anume :
Ø
Butoanele isi pot micsora
automat dimensiunile, astfel incat in bara de task-uri sa poata
fi cuprinse toate aplicatiile active.
Ø
Puteti mari dimensiunile
barei de task-uri pentru a include doua, trei sau mai multe randuri de
butoane. Plasarea mouse-ului langa o margine produce aparitia unei
sageati duble, care poate fi utilizata ca sa
redimensionati si alte obiecte in Windows.
Ø
Tinand cursorul mouse-ului pe
indicatorul de timp veti obtine data curenta.
9.1. SETTINGS AREA (Zona de stabilire a parametrilor)
Zona de
stabilire a parametrilor din cadrul barei de task-uri contine de obicei
doua sau mai multe pictograme. Fiecare pictograma poate servi
unor scopuri multiple, in functie de componenta hard pe care o
controleaza. Cele mai obisnuite intrari din aceasta
zona sunt pictogramele Clock
(ceas) si Volume (volum).
Pictograma
Clock ofera anumite functii.
Un dublu clic are ca efect afisarea dialogului Date/Time Properties (proprietati referitoare la
data/timp), iar un clic pe butonul drept al mouse-lui
afiseaza meniul pe obiect.
Pictograma
Volume poate face multe lucruri in functie de
actiunile dvs. Executia unui clic are ca efect aparitia unui buton de reglare
generala a volumului sunetelor produse de placa de sunet.
10. UTILIZAREA MENIURILOR
in WINDOWS
Meniurile in Windows permit utilizatorilor sa desfasoare o
activitate in mod deosebit de eficient, deoarece nu trebuie sa se mai tasteze
comenzile. Este suficient sa parcurgeti meniurile pana
gasiti ceea ce va trebuie, efectuati un clic pe optiune, si gata.
Windows 95 ofera utilizatorilor trei tipuri de meniuri :
Ø
Meniul de START plasat in bara de task-uri. Meniul este afisat cand executati clic pe butonul
START (Fig. 17)
Ø
Meniul fix, plasat intr-o
bara de meniuri. Meniul (Fig. 22) apare cand selectati o optiune din
bara de meniuri a unei ferestre. Acet tip de meniu se numeste pulldown menu (meniu coborator),
deoarece se deschide in jos, ca o jaluzea de la geam. Daca utilizati
tastatura trebuie sa tastati Alt
si litera subliniata a
meniului.
|
|
Fig. IV.22 Meniul fix Format – lista comenzi
|
|
Ø
Meniu de proprietati (meniu de acces rapid). Acest meniu contine comenzi pentru toate tipurile
de operatiuni ce se pot executa asupra obiectului selectat.
Meniul de proprietati (Fig. 23) se deschide
executand clic dreapta pe obiectul selectat.
|
|
Fig. IV.23 Meniu de proprietati (meniu
rapid) pentru pictograma unui document
|
|
Un meniu
(Fig. 24) grupeaza functii inrudite, cunoscute sub denumirea de elemente de meniu, comenzi sau
Elemente de meniu
dinamice
|
|
optiuni.
Fig. IV.24. Componentele meniului FILE
|
|
Elementele de meniu pot fi Active (afisate in negru) sau Dezacitivate (afisate in gri deschis).
Elementele de meniu reprezinta comenzi de urmatoarele tipuri :
-
Simple (Exemplu:
Close, Exit)
-
Evoluate – urmate de trei punct (Exemplu: Open, Save As). O comanda
urmata de trei puncte indica fapul ca pe ecran apare o
caseta de dialog, unde utilizatorul transmite informatii, care permit
executarea operatiunii solicitate.
-
Submeniu – urmate de o sageata (Exemplu: View-/Toolbars ->)
Elementele
de meniu se pot selecta executand una din urmatoarele operatiuni :
-
Clic cu mouse-ul
-
Tastand o combinatie de taste
functionale Ctrl, Alt, Shift si o
tasta literala: (Exemplu: Ctrl + O – pentru deschidere fisier)
Revenirea
dintr-un meniu se poate realiza prin :
-
Clic intr-o zona
libera in afara meniului
-
Tastati Esc.
