Calculator si informatica

Calculator si informatica

Termenul englez computer a avut initial semnificatia calculator numeric electronic, deoarece primele masini de calcul erau destinate in special efectuarii operatiilor aritmetice.

in acceptiunea actuala un sistem de calcul este capabil sa achizitioneze si sa pastreze informatii, sa efectueze prelucrari si sa restituie informatiile stocate in vederea utilizarii acestora.

Vom utiliza termenul de informatie cu sensul de 'date' de un anumit tip (valori numerice, texte, imagini, sunete).

Informatica computer science, informatics (termen rezultat din concatenarea prescurtata a informatiei si automaticii) este stiinta prelucrarii informatiei.

Un sistem informatic este o multime de instrumente de programare software si materiale hardware destinate satisfacerii necesitatilor informatice ale utilizatorilor.

Se obisnuieste sa se vorbeasca despre sistem de calcul doar in sensul material al termenului hardware , dar este de notat faptul ca un calculator fara software-ul sau este total inutil; notiunile de hardware si software sunt inseparabile.

Specialistii in sisteme de calcul au identificat, utilizand criterii temporale, tehnologice si de dezvoltare mai multe generatii, si anume:

a)      Generatia I-a, specifica anilor '50, se bazeaza pe tehnologia tuburilor electronice sub vid, cu memorii pe tambur magnetic, utilizeaza limbaj de asamblare si se caracterizeaza printr-o ccfiabilitate foarte scazuta a calculatoarelor, o capacitate de memorie si o viteza de calcul reduse.

b)      Generatia a II-a, specifica anilor '60, se bazeaza pe inlocuirea tuburilor electronice sub vid cu tranzistorii, memoriile utilizeaza tuburi de ferita, limbajele de programare sunt de nivel inalt (Fortran, Cobol etc.), iar fiabilitatea, capacitatea memoriei precum si viteza de calcul cresc considerabil.

c)      Generatia a III-a, specifica anilor '70, se bazeaza pe tehnologia circuitelor integrate, memorii pe semiconductoare, discuri magnetice, limbaje de programare de foarte inalt nivel (Pascal, Lisp, limbaje grafice), capacitate de memorie de ordinul megaoctetilor si viteze de calcul de ordinul milioanelor    de instructiuni pe secunda.

d)      Generatia a IV-a, specifica anilor '80, se caracterizeaza prin utilizarea circuitelor integrate pe scara larga si foarte larga, memorii cu bule, discuri optice, limbaje de programare evoluate (Ada, limbaje orientate obiect), memorii de mare capacitate, viteze de calcul considerabile, aparitia supercalculatoarelor.

e)      Generatia a V-a, specifica anilor '90, are drept caracteristici importante utilizarea circuitelor integrate pe scara extrem de larga, utilizarea masinilor Lisp si Prolog, a arhitecturilor paralele, programarea in limbaje concurente, limbajul natural, limbaje functionale (Lisp) si logice (Prolog), performantele relative la memorie si viteza de calcul facand posibila memorarea si prelucrarea cunostintelor (inteligenta artificiala).

Arhitectura unui sistem de calcul se refera la descrirea unitatilor sale functionale si interconexiunile dintre acestea.

Configuratia unui sistem de calcul corespunde organizarii adoptate pentru a asambla si a face sa functioneze diversele entitati materiale (procesoare, memorie, terminale, imprimante, unitati de disc etc.) ale sistemului.