RETELE DE RIDICARE PLANIMETRICA

RETELE DE RIDICARE PLANIMETRICA

Generalitati

Metoda drumuirii este un procedeu de indesire a retelei geodezice in vederea ridicarii detaliilor topografice din teren.

Drumuirea este o linie poligonala franta, in care pozitia reciproca a punctelor este determinata prin masuratori de distante intre punctele de frangere ale traseului poligonal. Cand in teren s-au efectuat doar masuratori pentru stabilirea pozitiei reciproce a punctelor din traseul poligonal, vorbim despre drumuire libera.

De cel mai multe ori insa, traseul poligonal se sprijina la capete pe puncte de coordonate cunoscute - drumuiri sprijinite - care permit ca punctele de drumuire sa fie determinate intr-un anumit sistem de coordonate. In aceasta situatie, ultima latura a traseului poligonal reprezinta o supradeterminare, care permite un control al elementelor masurate in teren. Controlul elementelor masurate devine si mai concludent daca in punctele de coordonate cunoscute pe care se sprijina drumuirea, se masoara suplimentar directii spre alte puncte de coordonate, cunoscute, care fiecare reprezinta un alt element de control.

In functie de elementele de constrangere care trebuie ridicate se pot face urmatoarele clasificari ale drumuirilor:

CLASIFICAREA DRUMUIRILOR

CLASIFICARE DRUMUIRILOR IN FUNCTIE DE ELEMENTELE DE SPRIJIN

drumuire libera;

drumuire sprijinita la capete pe punctele de coordonate cunoscute;

drumuire sprijinita la capete pe puncte de coordonate cunoscute si orientari cunoscute (pe laturi cunoscute);

drumuire cu punct nodal

Drumuire libera

Drumuire sprijinita la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Drumuire sprijinita la capete pe puncte de coordonate cunoscute si laturi cunoscute

Drumuire cu punct nodal

In mai multe situatii, drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte drumuiri, constituindu-se in asa numite retele poligonale.

Clasificarea drumuirilor dupa forma traseului poligonal

drumuire intinsa

drumuire inelara (in circuit inchis)

Proiectarea retelelor de drumuiri

Modul de proiectare a retelelor de drumuire

Traseul drumuirilor se proiecteaza de regula de-a lungul arterelor de circulatie, cursurilor de apa, etc., intrucat laturile si punctele drumuirii trebuie sa fie accesibile.

Punctele de drumuire se amplaseaza in locuri ferite de distrugere, in care instalarea instrumentelor topografice se face cu usurinta.

Intre punctele de drumuire invecinate trebuie sa existe vizibilitate perfecta pentru ca directiile si lungimile sa se masoare fara dificultate.

Punctele de drumuire se aleg in apropierea detaliilor care urmeaza sa fie ridicate.

Distanta intre punctele de drumuire este determinata de conditiile concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegetatie sau cu constructii, de scopul ridicarii topografice si de aparatura topografica avuta in dotare. In situatia in care se dispune de aparatura clasica (teodolite, mire, panglici) se recomanda ca lungimea medie pentru latura de drumuire sa fie 100-150 m, lungimea minima de 40-50 m, iar cea maxima 200-250 m.

Lungimea totala a unei drumuiri nu trebuie sa depaseasca 2000-3000 m (3 km).