Avantaje si limite ale metodelor si instrumentelor de analiza a riscurilor generate de instalatiile industriale

AVANTAJE SI LIMITE ALE METODELOR SI INSTRUMENTELOR DE ANALIZA A RISCURILOR GENERATE DE INSTALATIILE INDUSTRIALE

1.- Puncte forte ale metodelor si instrumentelor

de analiza a riscurilor

În cadrul capitolului 2 al lucrarii au fost prezentate avantajele si limitarile specifice fiecarei metode de analiza a riscurilor luate in studiu. Indiferent de caracteristicile particulare, utilizarea practica a instrumentelor de analiza a riscurilor descrise prezinta anumite avantaje, care vor fi prezentate in continuare.

1.1.- Caracterul sistematic

Atuul principal al instrumentelor de analiza a riscurilor decurge din caracterul lor sistematic. Ele permit abordarea metodica a diverselor situatii de pericol si a evenimentelor nedorite, precum si a cauzelor generatoare si ale consecintelor acestora. Aceasta abordare sistematica este determinata pentru identificarea situatiilor de pericol in maniera cat mai exhaustiva posibil. Instrumentele de analiza permit introducerea elementelor tehnice suplimentare in sistem, in scopul verificarii nivelului de control si management al riscurilor la sursa, in primul rand prin identificarea barierelor de securitate existente sau necesare. Nivelul de management al riscurilor nu poate fi efectiv demonstrat decat in conditiile in care toate cauzele si consecintele potentiale au fost luate in studiu in derularea analizei. La scara industriala, demersul se poate dovedi foarte complex iar aceste metode reprezinta instrumente pretioase pentru a ghida studiile de securitate.

1.2.- Instrumente de comunicare

Majoritatea metodelor de analiza a riscurilor isi gasesc eficacitatea maxima atunci cand sunt aplicate in cadrul unei echipe de lucru multidisciplinare. În acest sens, metodele reprezinta instrumente de schimb de informatii si comunicare intre persoane cu profesii si viziuni diferite de abordare ale unei probleme.

Valoarea si importanta metodelor nu rezulta direct din principiile de baza si spiritul in care sunt aplicate, ci din experienta membrilor echipei de analiza. Sedintele echipei de analiza permit comunicarea diverselor experiente anterioare, facilitand reflectia globala si realista asupra starii de securitate a instalatiei examinate.

1.- Complementaritatea metodelor

Dupa cum s-a mentionat anterior, metodele de analiza a riscurilor prezentate sunt complementare.

Metode relativ simple, cum ar fi APR, permit identificarea principalelor riscuri asociate unei instalatii, precum si a barierelor de securitate corespondente. Aceasta prima analiza poate fi completata printr-o analiza de detaliu bazata pe metode ca AMDEC sau HAZOP, studiul fiind concentrat pe susbsistemele critice din sistem. Rezultatele acestei noi faze ale analizei pot reprezenta punctul de pornire al examinarii evenimentelor critice cu ajutorul unor instrumente de tipul analizei prin arborele de defectari sau al cauzelor, care permite combinarea defectarilor sau a secventelor de evenimente.

Diversitatea metodelor disponibile permite recurgerea la instrumentele cel mai bine adaptate cazului particular tratat si asigurarea unei analize in profunzime a unui sistem, utilizand instrumente din ce in ce mai specializate.

2.- Limite inerente ale metodelor de analiza a riscurilor

2.1.- Riscuri externe de agresiune

Desi, in anumite cazuri, metodele prezentate permit luarea in considerare a agresiunilor externe ce pot afecta instalatia studiata, trebuie mentionat faptul ca ele sunt in principal destinate identificarii riscurilor generate de catre insasi instalatia sau sistemul respectiv.

Astfel spus, este indispensabila o faza initiala de identificare a surselor externe de agresiune, cum sunt cele asociate efectului domino, conditiilor climatice si de mediu (cutremure, supratensiuni atmosferice, avalanse, alunecari de teren etc.).

De exemplu, in cadrul unui studiu de pericol ce vizeaza identificarea si controlul tuturor riscurilor posibile, analiza riscurilor nu se va rezuma doar la aplicarea APR, AMDEC sau AAD, trebuind sa integreze si instrumentele destinate riscurilor de origine externa.

2.2.- Estimarea riscului

Instrumentele de analiza a riscurilor permit echipei de lucru sa realizeze o estimare in termeni de probabilitate si gravitate. La nivelul analizei riscurilor, aceasta estimare se efectueaza in maniera simplificata si NU trebuie sa fie considerata ca un instrument precis de evaluare. Aceasta etapa vizeaza doar sa ofere indicatii privind riscurile considerate apriori ca importante, in vederea adoptarii celor mai eficace masuri de prevenire si protectie.

Practic, este uneori imposibil sa se aprecieze a priori gravitatea consecintelor unui accident potential, datorita numarului mare de parametri ce trebuie analizati. Este cazul, de exemplu, al emisiilor de gaze toxice in atmosfera.

În concluzie, faza de estimare a riscurilor bazata pe utilizarea acestor metode permite in principal, ierarhizarea riscurilor identificate. Pentru riscurile majore este indispensabila o analiza mai detaliata. Aceasta evaluare se efectueaza pornind de la scenariile de producere a accidentelor, cu ajutorul modelelor concepute in functie de complexitatea fenomenelor implicate si a mediului.

2.- Gradul de cuprindere (exhaustivitatea)

Toate metodele sistematice de analiza a riscurilor isi propun sa tinda spre un grad de exhaustivitate cat mai ridicat cu putinta.

Totusi utilizarea lor nu garanteaza identificarea completa a tuturor cauzelor potentiale de producere a unui accident major, intrucat :

Ø     Rezultatele aplicarii acestor metode depind considerabil de experienta persoanelor din echipa de analiza. Pe de alta parte, este imposibila, datorita limitelor imaginatiei umane, sa se poata lua in considerare toate cauzele posibile ale unui accident potential, cu atat mai mult cu cat deseori sunt studiate evenimente sau combinatii de evenimente foarte rare;

Ø     Calitatea rezultatelor si caracterul lor exhaustiv depinde si de timpul si mijloacele consacrate analizei, cu cat acestea sunt mai mari, cu atat gradul de exhaustivitate crescand. Aceasta observatie pune in evidenta importanta caracterului iterativ al analizei riscurilor.

- Cazul particular al studiului de pericol

Studiul de pericol are ca obiective identificarea pericolelor potentiale existente, analiza riscurilor de producere a accidentelor majore si demonstrarea unui nivel ridicat de control al acestora.

Problematica accidentelor majore are un caracter deosebit, deoarece se refera la evenimente rare ce rezulta din combinatia mai multor evenimente sau in urma derivelor mari ale anumitor parametrii.

Instrumentele de analiza a riscurilor prezentate, desi nu au fost concepute in mod direct pentru domeniul accidentelor majore, pot fi adaptate la conditiile specifice studiului de pericol.

În tabelul 11 se ilustreaza principiul de aplicare al unei metode elaborate de INERIS (Franta) pentru analiza riscurilor de producere a accidentelor majore.

Prima coloana a tabelului este destinata identificarii abaterilor sau defectelor initiale, in baza unui demers de tip HAZOP, aplicat in baza analizei accidentelor similare anterioare si a experientei componentilor echipei de analiza.

Coloana ,,Cauze² permite ilustrarea, pentru fiecare deriva sau defectare de origine, a ansamblului evenimentelor ce poate genera respectiva abatere sau defectare. Daca este cazul, se pot indica in aceasta coloana combinatiile cauzelor generatoare ale defectarii (exemplu: strapungerea conductei in urma coroziunii, combinata cu existenta unei surse de aprindere, conducand la incendiu).

Pentru fiecare deriva sau defectare, in coloana ,,consecinte² sunt detaliate consecintele evenimentelor identificate. Pentru facilitarea cotarii gravitatii este importanta exprimarea consecintelor in termeni de daune observate la nivelul tintelor si nu de intensitatea unui fenomen periculos.

Tabelul 11

Structura metodei INERIS de analiza a riscurilor de

producere a accidentelor majore

4.- Coloana 4 ,,G² permite analistilor indicarea gravitatii accidentului in ipoteza ca nici o masura de securitate nu functioneaza. Se estimeaza gravitatea apriorica a accidentului pentru a se demonstra in continuare dimensionarea corecta a masurilor in raport cu daunele potentiale. Aceasta cotare permite si identificarea sarcinilor de gravitate maxima.

5.- În aceasta coloana sunt enuntate masurile de securitate aplicate efectiv pentru controlul scenariului considerat.

6.- Masurile de securitate (prevenire si protectie) puse in practica, permit reducerea probabilitatii de producere a consecintelor maximale la nivelul tintelor. Coloana 6 permite estimarea acestui nivel al probabilitatii, integrand efectele aplicarii masurilor de securitate.

7.- În baza cuplului (P;G) estimat si a unei grile de criticitate prestabilite, echipa de analiza poate propune masuri de securitate complementare in vederea ameliorarii nivelului de control a riscurilor.

8.- În functie de masurile propuse se poate realiza o noua estimare a riscurilor. În ceea ce priveste indicele G, doar masurile ce vizeaza diminuarea potentialului de pericol sau indepartarea acestor fata de tinte poate contribui la reducerea gravitatii potentiale a unui accident.

9.- Coloana P permite estimarea nivelului de probabilitate tinand seama de noile masuri propuse. În aceasta etapa, noul cuplu (P,G) trebuie sa se situeze in afara domeniului riscurilor inacceptabile definita prin grila de criticitate.

Dupa cum se remarca, un asemenea instrument are o structura asemanatoare cu metodele APR si HAZOP.

În concluzie, in multe cazuri este indispensabila adaptarea metodelor de analiza a riscurilor in locul unei abordari metodologice rigide care nu tine seama de particularitatile problematicii studiate.