Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Gradinita

COPILUL DE VARSTA SCOLARA (7-13 ANI)

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic


COPILUL DE VARSTA SCOLARA  (7-13 ANI)


      Copilul de varsta scolara (7-13 ani) are mai multa independenta fata de familie; prietenii si profesorii au tot mai multa influenta asupra lui. La scoala, copilul trebuie sa accepte reguli noi, chiar daca pe unele, din perioada prescolara, continua sa le respecte. Timpul afectat jocului scade, iar cel dedicat invataturii creste.  (fig.1)

      In cursul acestor ani, copilul nu se dezvolta numai fizic, ci si psihic si social. Personalitatea sa se dezvolta, temperamentul si respectul fata de sine insusi se contureaza, dar sunt inca influentate, in mare parte, de parinti si de alti adulti. Deprinderile sociale se dezvolta in cadrul familiei si a grupului de prieteni. De aceea, comportamentul scolarului necesita supravegherea si interventia parintilor si a adultilor din jur. Posibilitatile sale de comunicare cresc considerabil. Pentru a se dezvolta armonios, legatura copilului scolar cu membrii familiei este esentiala.

      Scoala ofera posibilitati imense de dezvoltare multipla, in cadrul careia copiii supradotati se pot remarca. In acest timp, tulburarile la invatatura incep sa creeze probleme atat copilului, cat si familiei si profesorilor. Bolile cronice fac viata dificila copilului scolar, dar acesta poate fi ingrijit pentru a avea in continuare o dezvoltare si un ritm de viata aproape normale.

                Dezvoltarea fizica

      In primii ani de scoala, copilul creste mai incet, in comparatie cu perioada prescolara sau cu cea care va urma, in adolescenta. Copilul castiga in greutate aproape trei kilograme pe an, iar in inaltime aproximativ cinci centimetri (vezi tabel de crestere Mayo-121). (fig.2) Atat muschii mari, cat si miscarile fine se dezvolta si sunt accentuate de exercitiile fizice. (fig.3)

      La aceasta varsta, baietii si fetele cresc diferit. Fetele tind sa fie mai inalte si mai grele decat baietii, la inceputul acestei perioade.Catre 13 ani,  baietii incep sa castige in inaltime si sa le depaseasca pe fete. (Fig.nr. Psych).  (fig.4)

      Copiii au un ritm diferit de crestere, dar, daca copilul tau iti pare deosebit de scund sau de inalt, consulta medicul pediatru. Acesta va face o radiografie a oaselor lungi, pentru a determina varsta osoasa, pe care o va corela cu varsta copilului.

La varsta de 7 ani, copilul:

.     Isi coordoneaza mai bine muschii mari,         decat miscarile fine.

·        Poate folosi bicicleta.

·        Ii plac jocurile de competitie.

·        Alterneaza activitatile viguroase cu repaosul.

·        Este preocupat de dintii sai.

La 8 ani: 

·        Isi dezvolta controlul asupra miscarilor fine.

·        Se accidenteaza usor la joaca,

·        Este plin de energie si se imbraca neglijent.

·        Este preocupat de inaltimea si de greutatea sa.

La 9 ani:

·        Dexteritatea copilului creste.

·        Nu ia mult in inaltime si in greutate.

·        Ii plac jocurile viguroase.

·        Devine mai interesat de aspectul fizic si de imbracaminte.

La 10 ani:

·        Cresterea fizica variaza mult de la un copil la altul.

·        Este energic si plin de spirit.

·        Face eforturi sa-si dezvolte conditia fizica.

·        Poate fi neindemanatic.

·        Poate incerca tutunul, alcoolul si drogurile.

La 11 ani:

·        Fetele pot creste rapid in perioada prepubertatii.

·        Baietii incep sa creasca rapid, cu un an, doi, mai tarziu.

·        Arata disproportionati.

·        Sunt preocupati de aspectul  fizic.

·        Obosesc usor si par lenesi, deoarece cresterea rapida le dreneaza energia.

·        Participa la sporturi de competitie sau sunt interesati de ele.

·         Pofta de mancare fluctueaza.

·        Este posibil sa vrea,  in continuare, sa incerce tutunul, alcoolul sau drogurile.

      Asa zisele « dureri de crestere » pot fi suficient de intense pentru a trezi copilul din somn sau a-l opri de la joaca. In realitate, cresterea nu este niciodata dureroasa. Durerile de picioare nu apar din cauza cresterii, nici chiar in fazele accelerate de crestere. Par sa fie produse de unele intinderi musculare moderate, care apar cand copilul practica intens o anumita activitate fizica, fara a se odihni pentru a permite refacerea muschilor afectati.

      O baie calda, repaos, atentia si grija parintelui il pot pune pe picioare. 

                  Alimentatia

      Cea mai mare influenta asupra sanatatii copilului o are nutritia corecta. O dieta variata si echilibrata, care contine proteine, glucide, vitamine, minerale si putine grasimi, ajuta cresterea, mareste energia si mentine sanatatea scolarului. Preferintele alimentare se dezvolta devreme la copilul mic si continua la varsta scolara. Odata stabilite, sunt greu de schimbat. Cu cat inveti mai devreme copilul sa manance alimente sanatoase, cu atat mai bine. Pentru asta e bine sa aiba de unde sa ia exemplu, deoarece copilului ii place sa se ia dupa fratii mai mari si dupa parinti, in multe din obiceiurile lui, inclusiv alimentare. Cu toate acestea, deseori va fi tentat sa manance diferite alimente, pe care le vede la televizor sau la prieteni, dar care nu sunt intotdeauna sanatoase. Cand sunt cu prietenii, mai degraba cumpara suc, decat lapte sau inghetata, in locul unui fruct proaspat. Pentru a compensa, ofera-i acasa alimente nutritive variate.

      Un ghid bun pentru alegerea proportionata a alimentelor este piramida alimentara. Alimentele sunt impartite in cinci grupe mari, fiecare grupa avand substante nutritive importante, inclusiv vitamine si minerale. (Fig.nr.AAP 75).  (fig.5)

·        Grupa formata din paine, cereale, orez, si paste fainoase:  6-11 portii pe zi. O portie este egala cu o felie mica de paine, o jumatate de cana (240 ml) de paste fainose sau de orez.

·        Zarzavaturi: 3-5 portii a cate ¾ - 1 cana  pe zi. Fructe: 2-5 portii pe zi. O portie inseamna un fruct: mar, para, banana, jumatate de cana cu fructe taiate sau trei sferturi de cana cu suc de fructe.

·        Grupa de proteine: carne de vita, pasare, peste, legume uscate (fasole, mazare), oua si nuci, 2-3 portii pe zi, o portie de 50-80  de grame de carne slaba gatita, pui sau peste, o jumatate de cana de fasole uscata gatita, un ou sau doua linguri de crema de alune, pe zi.

·        Produse lactate: lapte, iaurt si branza, 2-3 portii pe zi. O portie este formata dintr-o cana (240ml) de lapte sau iaurt, partial degrasate, sau 50 grame de branza.

     

      Recomandarile de nutritie sunt, in mare, ca si cele pentru adult, cu suplimentele necesare cresterii.

      Proteinele sunt necesare pentru crestere si pentru multiplele functii  ale organismului, inclusiv formarea anticorpilor care lupta impotriva infectiilor. Plantele bogate in proteine, cum ar fi fasolea, mazarea, cerealele, semintele si nucile, precum si carnea, pestele, laptele, iaurtul, branza si ouale, sunt surse valoroase de proteine. Fata de acestea, produsele animale sunt bogate totusi in grasimi si colesterol. Chiar daca au multe proteine si fier; copilul trebuie sa le consume in cantitati moderate. Pentru a evita excesul de grasime, scoate grasimea carnii de vita si pielita carnii de pui, inainte de a le gati.

      Fibra vegetala este componenta nedigerabila a alimentelor. Folosirea ei in alimentatia copilului are ca scop principal evitarea constipatiei. Cand acet obicei se pastreaza si la adolescent si adult, poate contribui la scaderea tulburarilor cronice gastro-intestinale si a celor cardio-vasculare.

      Grasimile sunt necesare pentru functionarea organismului, metabolism, absorbtia vitaminelor, coagularea sangelui si pentru producerea energiei. O alimentatie bogata in grasimi, mai ales in cele saturate, produce insa tulburari, chiar la copilul de varsta scolara. Grasimile saturate sunt de obicei solide la temperatura camerei si se gasesc in carnea de porc, vita, miel, oaie si in produsele lactate: branza, lapte integral si inghetata. Aceste grasimi contribuie la formarea unor placi numite ateromatoase (fig.6), care duc la boli vasculare, inclusiv la cele ale vaselor coronare. Asemenea placi ateromatoase au fost gasite pana si la copilul de 3 ani. Medicii recomanda sa li se dea copiilor de varsta scolara alimente sarace in grasimi saturate. Grasimile nu trebuie sa depaseasca 30% din caloriile zilnice ale dietei unui copil scolar. Cel mult 1/3 trebuie sa provina din grasimi saturate, iar restul din grasimi lichide, la temperatura corpului (poli- si mono- nesaturate), din uleiuri de floarea soarelui, porumb si masline. Pentru a scadea grasimea si colesterolul din alimentatie, pentru intreaga familie, tine pe masa fructe si zarzavaturi proaspete.

      Serveste la masa paine si cereale din faina integrala, lapte si iaurt partial degresate si branza obtinuta din lapte degresat. Include alimente ce contin carbohidrati complecsi, precum cartofii, orezul si pastele fainoase.  Evita rantasurile, sosurile care contin unt, margarina si smantana.  Foloseste in schimb branza de vaci sau iaurt partial degresat.

      Zaharul trebuie consumat in cantitati moderate. Dulciurile furnizeaza, in majoritate, calorii goale, cu valoare nutritiva scazuta. In general, copiii au tendinta sa consume zahar in cantitati mari, in detrimentul alimentelor  sanatoase.

      Sarea trebuie de asemenea limitata. Pe cat posibil, serveste-i copilului alimente sarace in sare si ia solnita de pe masa. Nu uita ca alimentele conservate sunt bogate in sare.

      Vitaminele luate ca supliment nu sunt necesare in mod special pentru copiii cu o dieta echilibrata. Cand aceasta lipseste insa, ceea ce este frecvent, medicul pediatru poate recomanda vitamine in plus. In general, vitaminele nu produc accidente, insa, luate in cantitati mari, cele solubile in grasimi (A si D), pot fi toxice. Tratamentul cu doze mari de vitamine in diverse tulburari, cum ar fi  intarzierea mintala sau sindromul de hiperactivitate, nu are o baza stiintifica si poate fi chiar riscant pentru scolar. Vitaminele nu sunt indicate in injectii.

      Fierul este necesar in perioada cresterii, pentru dezvoltarea muschilor si a globulelor rosii. Cand copilul are fier putin in organism, poate prezenta simptome de neliniste, iritabilitate, depresie si sensibilitate la boli infectioase. Fierul alimentar se gaseste in carne, ficat, spanac, fasole, prune. In unele tari, painea   si cerealele, sunt suplimentate cu fier.

      Calciul este necesar pentru dezvoltarea oaselor si a dintilor. Intre 9 si 10 ani, fetele absorb mai mult calciu, decat inainte si dupa aceea. Lipsa de calciu in copilarie incetineste cresterea si contribuie, mai tarziu, la dezvoltarea osteoporozei. Calciul se gaseste in lapte, chiar in cel degresat, in branza, iaurt, unele feluri de peste, in spanac si broccoli. Sucurile de fructe pot avea calciu suplimentar. Calciul din sangele copilului poate fi diminuat de unele bauturi dulci, gazoase.

      Desi alimentele conservate nu sunt tot atat de nutritive, ca si cele proaspete, consumul lor nu poate fi intotdeauna evitat. Invata copilul sa citeasca etichetele de pe cutiile de conserve, pentru ca acestea ar trebui sa contina informatii despre valoarea nutritiva si despre continutul in substante, in special grasimi si sodiu. (fig.7)

      Este bine sa inveti copilul sa manance alimente sanatoase: cartofi copti, prajituri facute in casa, cu putine grasimi si fara zahar, eventual indulcite cu fructe, biscuiti si covrigi din faina integrala, floricele fara unt sau margarina, iaurt degresat, pui la gratar si sa consume mai rar cartofi prajiti, carne de porc, carne de vita grasa, pui prajit, paine alba, ciocolata sau inghetata.

      Gustarile simple si sanatoase sunt cele care contin fructe si zarzavaturi negatite, proaspete sau care necesita putina preparare. Din pacate insa, destul de des acestea lipsesc si sunt inlocuite de grasimi  nesaturate. Lasa-i la indemana fructe, zarzavaturi si legume (mere, morcovi, castraveti, ardei). Obisnuieste copilul sa manance cand ii este foame, nu tot timpul.

      Scolarul are nevoie zilnic de o masa dimineata (micul dejun), pentru a-i furniza energie in perioada de activitate maxima. Copilul n-ar trebui sa plece la scoala cu stomacul gol.   

      La aceasta varsta, copilul poate invata unele tehnici simple de gatit. Pe masura ce te ajuta in bucatarie, il poti invata sa selecteze alimentele: cele sanatoase, de cele mai putin sanatoase.

      Invata-l sa foloseasca aragazul pentru a evita accidentele. Daca il incurajezi sa gateasca cu tine, ofera-i  treburi pentru varsta lui.  (fig.8)

      In conditii ideale, copilul scolar preadolescent ar trebui sa manance trei mese principale pe zi, bine echilibrate, si doua-trei gustari. La inceputul pubertatii, pofta de mancare a copilului creste foarte mult. Nu este nevoie sa-i oferi in fiecare zi o alimentatie echilibrata, ci pe intreg parcursul unei saptamani.

      Din dieta scolarului lipsesc cel mai des: proteinele, calciul, fierul, vitamina C si A, acidul folic si piridoxina.

      O problema frecventa, aparuta la scolari, din cauza nutritiei deficitare, este anemia prin lipsa de fier (hipocroma).

      Un copil activ fizic are nevoie de mai multe calorii. De asemenea, copilul cu o boala cronica necesita energie suplimentara pentru nevoile metabolice si pentru a lupta cu boala.

      Parintii nu trebuie sa exagereze, dandu-i copilului scolar o dieta saraca in grasimi, deoarece acesta continua sa creasca si are nevoie de o alimentatie echilibrata, pentru a atinge pe deplin potentialul sau. Este periculos sa i se impuna scolarului o dieta restrictiva.

      Nu folosi alimentele pentru a controla comportamentul copilului, a-l disciplina, a-l recompensa sau a-i arata afectiune.

      Numai copilul poate sti cat de mult trebuie sa manance. El este responsabil de cat mananca, daca mananca si cum i se dezvolta corpul. La randul lor, parintii raspund de:

·        ce ii dau sa manance,

·        cum sunt preparate alimentele,

·        felul in care se comporta copilul la masa

·         alte masuri de bun simt: nimic dulce inainte de masa, sa nu deschida prea des frigiderul etc.

      In general, copiii mananca cel mai bine cand parintii nu-i controleaza prea mult, dar nici nu sunt prea indulgenti.   (fig.9)

      Subnutritia lacopilul scolar

      Copiii saraci supravietuiesc cu o alimentatie predominant vegetala (cartofi, paine, mamaliga, zarzavaturi si legume).  (fig.10) Saracia tinde sa impuna o alimentatie limitata si monotona, compusa dintr-un singur fel de mancare, de ex. cartofi. Copiii devin malnutriti, deoarece nu este respectat principiul de baza al alimentatiei, si anume ca varietatea este cea mai buna garantie a hranei sanatoase;  monotonia alimentara duce la malnutritie.  (fig.11)

                  Ingrijirea  zilnica

      Spalarea mainilor este modul cel mai important in care poate fi prevenita raspandirea bolilor infectioase, inclusiv racelile. Cere-i copilului sa-si spele mainile, dupa ce merge la toaleta si inainte de masa, indiferent de locul in care se afla, acasa sau la scoala. Cand este posibil, scolarul trebuie sa se spele pe maini cu apa calda si sa foloseasca sapun. Copilul trebuie sa se spele bine pe maini, complet, adica atat pe palme, cat si intre degete si sub unghii. (fig.12) (fig.13)

Igiena intima

      Fetele trebuie sa evite sa stea in cada, in apa cu sampon sau cu spuma de baie, deoarece aceste substante favorizeaza iritarea vaginala, urmata de prurit. Un efect calmant pentru vagin il are baia, intr-o cada cu apa, in care s-a dizolvat  ¼ de cana de bicarbonat de sodiu.  (fig.14,15)

Ingrijirea dintilor 

      Dezvoltarea dintilor. In clasa intai, copilul are multi dinti care se clatina, iar cei din fata lipsesc, lucru remarcat cu usurinta cand zambeste. (Fig nr.) In aceasta perioada, ii apar cam 4 dinti permanenti pe an. (Denumirea dintilor) (Fig nr.  Edelman 516 ) . Acestia sunt mai mari, decat cei de lapte si mai putin albi. (fig.16)

      La 6 ani, primii molari permanenti s-au dezvoltat deja si ies in spatele molarilor primari, neobservati, fara dureri. Primii molari sunt cei mai importanti dinti din gura. Daca sunt asezati corect, ei functioneaza ca o fundatie pentru arcul dentar si mentin in pozitie corecta ceilalti dinti. In timp ce dintii din fata cad, cei patru molari de la 6 ani mentin falca in pozitie si ii tin locul celui de-al doilea molar (de 12 ani) permanent, ce va iesi in spatele lor. Acesti premolari trebuie protejati cu sfintenie.  Orice carie a lor trebuie tratata prompt. Acesti dinti nu trebuie scosi niciodata; o asemenea greseala ar produce tulburari permanente in pozitia si in muscatura dintilor, necesitand mai tarziu corecturi ortodontice complexe. Din nefericire, suprafata sa ocluzala (de muscare) este locul cel mai frecvent, in care se formeaza caria. Pentru a preveni asta, dentistul ar trebui sa aplice intotdeauna un strat protector de plastic,  pe suprafata ocluzala a molarului de 6 ani.      

      Dintii din fata cresc acum sub gingii, iar cei temporari cad; copilul este stirb. La 6 ani, craniul si falca de sus (a maxilarului) au crescut aproape complet, dar mandibula, nu. Fata capata dimensiuni diferite, iar scolarul pierde aspectul de copilas.

      La 10 - 11 ani, au loc schimbari importante ale dentitiei. Incisivii permanenti au aparut; molarii de lapte cad pe rand, fiind inlocuiti de cei permanenti. Radacina caninilor de lapte se resoarbe, iar aceea a celor permanenti se formeaza. Al doilea molar permanent este gata sa erupa, iar maseaua de minte (al treilea molar) se mineralizeaza. Spatiile dintre dintii din fata nu se inchid, pana ce nu au erupt caninii.

      Dintii de lapte (temporari) slabiti trebuie scosi. Se prind intre doua degete si se trag brusc afara. Daca dintele nu e destul de slabit, nu va iesi. Durerea este scurta si apare din cauza  tesuturilor moi. Pentru a evita durerea, se pot pune cateva picaturi de xilina (anestezic local) pe dinte. Daca sangereaza, se preseaza locul cu o bucata de vata sau tifon. Dintii inghititi accidental trec prin tubul digestiv nedigerati, ca un sambure de cireasa. (fig.17)

      Copilul scolar trebuie sa raspunda de ingrijirea propriilorsai dinti.

      Invata copilul sa-si perie si sa-si curete dintii cu ata dentara. Fara o ingrijire atenta, zilnica, copilul risca sa aiba carii, dureri sau sa-si piarda dintii.

      Un copil, care isi ingrijeste bine dintii, nu ar trebui sa aiba carii dentare.

      Pana la 7-10 ani, copilul trebuie ajutat sa-si perie dintii, deoarece abia dupa aceasta varsta capata dexteritatea sa si-i curete bine. Dintii trebuie periati cel putin de doua ori pe zi, ideal la cinci-zece minute dupa masa. Periuta trebuie sa fie mica si cu perii moi. (fig.18)

Sugestii pentru perierea dintilor :

·        Foloseste pasta de dinti cu fluor si periuta cu peri moi, din nailon, rotunjiti la capat. Se recomanda inlocuirea periutei la fiecare 6 luni.

·        Cerceteaza-i dintii frecvent.

·        Aseaza capul periei de-a lungul dintilor, cu varful perilor intr-un unghi de 450, pe marginea gingiei (Fig.  MOSS 86/1). Copilul trebuie sa se priveasca in oglinda, pe masura ce se perie. (fig.19a,b,c)

·        Periaza-ti dintii cu miscari usoare, de du-te vino, scurte, cat jumatate din latimea unui dinte. Dintii nu se freaca tare. Apasa foarte usor, frecand unul sau doi dinti deodata, apoi misca peria la urmatorii dinti.

·        Perie gura in mod sistematic. Incepe cu ultimul dinte, apoi du-te catre dintii din fata, periind suprafetele din afara. Foloseste aceleasi miscari scurte, de dute-vino, fara a apasa tare pe suprafetele interne. Perie in intregime cele patru sferturi ale gurii.

·        Pentru a curata fetele interne ale dintilor din fata, tine peria vertical, oblica pe gingie si foloseste miscari scurte de sus in jos. (Fig Moss 87/2).

·        Cu peria tinuta orizontal, freaca suprafetele de mestecare ale dintilor. Nu neglija santurile si gropitele de pe suprafata molarilor, care sunt mai greu de curatat. (Fig Moss 87/3). Curata chiar limba cu peria - gura va fi mai proaspata dupa aceea . (fig.19 d)

·        Clateste dintii cu forta. Zambeste!

      Pentru o buna ingrijire a gingiilor, este necesara folosirea zilnica a atei dentare, seara, la culcare, ceea ce previne bolile gingiei (paradontoze) la adult si batran. Pasta de dinti ce contine fluor, poate intari portiunea exterioara a dintelui  (smaltul) si ajuta la prevenirea cariilor dentare. Fluorul  se poate adauga in apa de baut de la robinet. Cel mai indicat ar fi ca oamenii sa cunoasca continutul de fluor din apa de baut, asa incat, daca este prea putin, sa adauge fluor in alimente. (vezi tabelul 641 Nutrition).


Sugestii alimentare pentru a micsora cariile dentare:

Grupul alimentar

Consuma frecvent:

Consuma rareori:

Produse lactate

lapte, branza, iaurt

ciocolata, inghetata, iaurt cu fructe, alimente indulcite

Carne si inlocuitori

carne slaba de vita sau de pasare, peste, oua; legume  proaspete sau conservate

sirop sau suc, gemuri, dulceturi, marmelada, conserve, bauturi sau sucuri de fructe

Zarzavaturi

-salate verzi, morcovi,                     ridichi, castraveti

-morcovi cu zahar                                                                             

Paine si cereale

-floricele, biscuiti, paine prajita, covrigi

-prajituri, placinta, cereale indulcite, pizza

Altele

-guma de mestecat  fara zahar

-bauturi dulci, bomboane, caramele, miere, siropuri, zahar, guma de mestecat cu zahar.

                             


      La cateva minute dupa consumul alimentelor din cea de-a treia coloana, dintii trebuie curatati neaparat, inclusiv cu ata dentara si gargara.

      Du copilul periodic la stomatolog pentru a-i examina dintii, chiar daca nu il dor, sau ori de cate ori se plange de durere de dinti; pana cand este vazut de medic, durerea se poate trata cu paracetamol, luat pe gura.

      Obiceiuri proaste ale copilului, care influenteaza igiena dintilor:

      1. Isi musca buzele: ambele par crapate, iar buza de jos pare mai mare decat cea de sus;

      2. Isi impinge limba: de fiecare data cand copilul inghite, isi impinge limba intre dinti, chiar cand gura este inchisa. (Fig Moss 44). Copilul trebuie sa invete sa inghita corect, cand mananca sau bea, observandu-se in fata oglinzii (fig.20).

      3. Isi roade unghiile: unghiile nu mai au nevoie sa fie taiate;

      4. Isi musca degetele: apar  bataturi pe degete;

      5. Isi suge degetele: degetele par curate;

      6. Isi musca obrazul: fata interna a obrazului este umflata;

      7. Scrasneste din dinti (bruxism): isi strange dintii cu zgomot, mai ales in somn; nu provoaca malocluzie (alinierea defectuoasa a dintilor). La copiii cu bruxism este foarte importanta prevenirea atenta a cariilor dintilor de lapte. Anunta dentistul despre acest obicei al copilului. Dentistul ii poate prescrie purtarea, pe timpul noptii, a unei proteze de plastic, care sa micsoreze frecarea si uzura suprafetei ocluzale (masticatorie) a dintilor. Nu exista inca o metoda eficace pentru a trata acest obicei.(Fig nr )

      8. Tine obiecte in gura timp indelungat; cand copiii sug diferite obiecte (coltul cearsafului, creionul, jucariile etc.) timp de cateva ore zilnic, se produce malocluzie.

      Aceste obiceiuri sunt o reactie emotionala a copilului. Pentru a renunta la un obicei, copilul trebuie facut constient ca il are. Dupa ce copilul intelege ca are un obicei prost, parintii pot folosi metode prin care sa-i aminteasca de el: daca isi suge degetele, pe timpul noptii ii poate pune in mana o manusa. Obiceiul de a impinge limba printre dinti e mai greu de tratat si pot trece cativa ani, pana cand copilul se dezobisnuieste. Cu toate acestea, e mai usor sa te chinui sa-l dezveti de acest obicei, decat sa-i faci tratament ortodontic de corectie.

      Cele mai multe tulburari de vorbire nu au legatura cu dintii.

      Controlul ingrijirii dintilor la varsta de 9 ani:

      Observa in gura copilului urmatoarele caracteristici normale; daca raspunzi ‘Nu’, consulta stomatologul.

Limba, buzele, gingiile si obrajii

Da  

Nu

Este limba incarcata?

 

 

Poate inghiti cu gura inchisa, adica fara a impinge limba printre dinti de fiecare data ?

 

 

Sunt buzele de aceeasi marime ?

Este buza de jos fara crapaturi sau fisuri ?

 

 

Este tare, dezlipita si umflata gingia intre dinti?

 

 

Este o diferenta clara intre buza de jos si  pielea fetei ?

 

 

Cand privesti in gura copilului, pe mucoasa obrajilor, se vad orificiile glandelor parotide egale si neumflate ? (Glandele parotide, principalele  glande salivare, se deschid  pe o mica ridicatura a mucoasei, in spatele molarilor)

 

 

Culoarea gingiilor si a mucoasei obrajilor este aceeasi peste tot?

Sunt gingiile netede si neumflate ? (La aceasta varsta nu mai ies de obicei dinti)

 

 

                          Dintii

 

 

        Numarul

 

 

Cati dinti are copilul? Ar trebui sa aiba cel  putin 4 dinti  permanenti in fata, atat sus, cat si jos si 4 molari permanenti, 2 sus si 2 jos.

 

 

        Muscatura                     

 

 

Cand copilul inchide gura, dintii de sus musca (sunt asezati) in fata celor de jos?

 

 

Vin toti dintii in contact cand inchide gura ?

 

 

Sunt dintii separati, neinghesuiti ?

Sunt molarii de lapte tociti?

E  vreun semn de scrasnire de dinti?

Sunt  egali dintii?

Crezi ca musca gresit?

Esti multumita de aspectul dintilor lui?

       Culoarea

 

 

Sunt dintii permanenti mai inchisi la culoare, decat cei de lapte?

 

 

Sunt dintii permanenti de culoarea  fildesului?

 

 

Ies usor  petele dupa spalarea dintilor?

 

 

Sunt dintii de aceeasi culoare de la varf la gingie, pe ambele fete ?

 

 

       Igiena

 

 

Sunt dinttii curati ?

 

 

Are gura  un miros curat, dulceag?

 

 

Isi curata dintii zilnic cu ata dentara, pe langa perierea lor de doua ori pe zi, cu  periuta si pasta cu fluor ?

 

 

Foloseste tabletele  necesare pentru colorarea  portiunilor pe care nu si le poate spala cu  periuta?

Are doua periute de dinti (e nevoie de o zi pentru a se usca)?

 

 

A fost gura copilul  vazuta de un dentist in ultimele sase luni ?

Esti multumita cu zambetul copilului ?

Modificat dupa Moss 1993

                            Somnul

      Copiii au nevoie de mai mult de 8 ore de somn pe zi. La sase ani, copilul are nevoie de 11 ore de somn, iar la 12 ani, de mai mult de 9 ore. Activitatea fizica si temperamentul copilului pot influenta durata somnului. Asigura-te ca doarme suficient.  Nu-l forta sa adoarma cand nu este gata, cere-i insa, sa-si faca un obicei din a merge la culcare la ore regulate.

Tulburarile de somn (in afara celor descrise la cap. « Prescolarul »  )

      Insomnia (neputinta de a adormi sau de a avea un somn continuu) poate fi produsa de stres si neliniste. Daca scolarului ii este teama de intuneric si ii este frica sa ramana singur noaptea, nu se poate relaxa si nici nu poate adormi.

      Dificultati de a adormi

      Uneori, exista o intreaga lupta pentru a trimite copilul la culcare. Ani de-a randul, acestuia ii va lua cateva ore bune sa adoarma.

      Au mai multe cauze:

      - Probleme de comportament; copiii nu se supun regulii de a merge la culcare;

      - Agitatia sau nelinistea din timpul zilei, de la scoala, poate continua si seara, la culcare;

      - Copilul vrea sa-si petreaca timpul singur,  netulburat de altii;

      - Tulburari ale ciclului de somn si veghe; unii copii sunt adevarate cucuvele, adorm tarziu noaptea si se trezesc tarziu dimineata; altii dimpotriva, adorm devreme si se trezesc foarte devreme.

      Copiii cu sindrom hiperactiv si cu deficit de atentie au nevoie de mai putine ore de somn decat ceilalti; deseori adorm greu. Daca un asemenea obicei persista, consulta pediatrul.

      Mersul in somn (somnambulismul) (fig.22), vezi cap. scolar

      Terorile nocturne vezi cap. Prescolarul

      Vorbitul in somn (somnilohia).

      De multe ori, copilul vorbeste in somn cam o jumatate de minut, cu o voce monotona si de neinteles. Nu necesita nici un tratament.

      Somnolenta din timpul zilei

      Unii copii sunt foarte somnorosi in timpul zilei, cel mai frecvent din cauza ca nu au dormit destul in timpul noptii. Unele medicamente pot da si ele somnolenta.

      Apneea din somn

      Pe parcursul noptii, copiii se opresc de cateva ori din respiratie, din cauza obstructiei cailor respiratorii provocata de amigdalele marite sau de obezitate. In mod instinctiv, copilul se lupta sa respire si de aceea se trezeste cateva momente, pana cand respiratia revine la normal, apoi adoarme la loc, fara sa-si aminteasca ce s-a intamplat. Astfel de momente au loc de mai multe ori in cursul noptii. De aceea, somnul poate fi insuficient, urmat a doua zi de somnolenta. Asemenea copii sforaie, uneori, in timpul noptii, ca rezultat al obstructiei cailor respiratorii. Daca parintii vor trata cauza, copilul se va  bucura din nou de un somn normal.

            Imunizarea (vaccinarea)

 (fig.23)

      Orice parinte este responsabil sa se asigure ca vaccinarile sunt facute corect si la timp. Vaccinurile de astazi sunt sigure si, in general, produc doar efecte secundare minore, cum ar fi febra sau roseata locala. Reactiile grave exista, dar sunt extrem de rare.

Schema vaccinarilor la scolar:

Varsta recomandata     

Vaccinul

7 ani (clasa I

DT, Ruj)

In scoala

9 ani (clasa a III a)

VPOT

In scoala

                  Vizita medicala

      In cele mai multe scoli, copiii sunt supusi vizitelor medicale de rutina, pentru a vedea daca au probleme de greutate, inaltime, de auz, vedere si de curbura a coloanei vertebrale. Daca sora medicala gaseste o anomalie, recomanda consultul medical. Nu trebuie totusi sa te bazezi doar pe examenul medical de la scoala; consulta medicul pediatru cel putin o data pe an, cand copilul este sanatos, iar daca se imbolnaveste, mai des.(fig.24)

      La vizitele medicale, pediatrul ii face copilului o examinare completa, care presupune mai mult decat masurarea greutatii, inaltimii, a tensiunii si cercetarea vederii si a auzului. Parintii ii spun medicului ce ii dau sa manance copilului, daca acesta face exercitii fizice si cum doarme. Medicul ii intreaba daca copilul are probleme emotionale, daca s-a adaptat la scoala, care sunt performantele sale la invatatura, precum si obiceiurile de igiena, inclusiv felul in care isi ingrijeste dintii.

      Incepand de la trei ani, copiii trebuie supusi periodic examenului stomatologic.

      Daca medicul pediatru crede ca copilul are, de exemplu, probleme de vedere, poate sa-l trimita la un oftalmolog, pentru evaluare si ingrijire suplimentara.

                Stilul de viata sanatos

(fig.25)

      Prevenirea bolilor cronice

      Bolile cronice ca arteroscleroza, cancerul, diabetul zaharat si osteoporoza, care apar la adult, pot fi prevenite incepand din copilarie.

      Arteroscleroza

       Bolile de inima si cele ale vaselor de sange, care apar din cauza ingrosarii si astuparii arterelor, fac ravagii in Romania. Nivelul mare al colesterolului din sange, hipertensiunea si fumatul sunt principalii factori care duc la aparitia cardiopatiei ischemice (infarct). De aceea, prevenirea acestor boli trebuie sa inceapa de timpuriu, adica inca din copilarie. La 20 de ani, tinerii pot avea deja leziuni clare de arteroscleroza ale vaselor coronariene, care produc angina si infarct (cardiopatie ischemica). Nu-i de mirare ca unii oameni mor de infarct la varsta de 40 de ani.

      Prevenirea se face prin activitate fizica regulata, o alimentatie echilibrata, prin limitarea grasimilor de origine animala si consum mare de fructe si zarzavaturi proaspete, evitarea fumatului, controlul hipertensiunii arteriale si al obezitatii si consult medical periodic, inclusiv examen de laborator al colesterolului.

Activitatea fizica

      La varsta scolara, copilul devine tot mai responsabil de propria sanatate si incepe sa-si formeze un stil de viata sanatos. Acum este momentul, in care parintii si profesorii trebuie sa-l invete despre igiena, nutritie sanatoasa, sexualitate, prevenirea accidentelor si a abuzului substantelor periculoase.

      Pentru copil, activitatea fizica trebuie sa devina ceva obisnuit, la fel de regulat ca si mancatul sau dormitul. Sa joci fotbal, sa sari coarda, sa alergi, sa te plimbi cu rolele, sa te dai cu skateboard-ul, sa mergi pe bicicleta, sa inoti, sa mergi repede, sa schiezi, sa joci baschet, sa dansezi sau sa faci exercitii aerobice, este nu numai sanatos, dar si distractiv.Toate sporturile duc la cresterea rezistentei inimii si a plamanilor, a fortei si a rezistentei musculare, dezvolta armonios corpul, maresc pofta de mancare, rezistenta la boli si dezvolta increderea in sine.

      De multe ori, activitatea fizica a scolarului nu este suficienta. Orele de sport de la scoala sunt fie evitate, fie inlocuite cu ore de studiu. De cele mai multe ori insa, la o clasa de 30 de elevi, (fig.26) copiilor le vine randul sa exerseze doar o data sau de doua ori, intr-o ora de sport. Alteori, se pierde o buna parte din ora, pentru a invata regulile jocului. Sunt zile in care copiii sunt pusi sa exerseze in clasa plina de praf, cu ferestrele inchise, in loc sa fie scosi in curtea scolii.  (fig.28)

      Cand ajung acasa, de multe ori, nu pot iesi afara sa se joace: au prea multe lectii de facut sau nu au prieteni. La sfarsit de saptamana si de sarbatori pot sta in casa din cauza vremii, a fricii de accidente sau, pur si simplu, din cauza lipsei unui loc de joaca.

      Copiii trebuie sa exerseze, cel putin de trei ori pe saptamana, timp de 20-30 minute, intens, cu un puls peste nivelul lor de repaos. Fa-l sa i se para interesanta activitatea ta in gradina sau la camp si pune-l sa te ajute sau sa munceasca el singur. (fig.29)

Alte avantaje ale exercitiilor fizice:

- Cresc flexibilitatea corpului: copiii sunt mai agili, se misca mai repede si risca mai putin sa faca intindere a muschilor sau a ligamentelor. 

- Mentin o greutate corporala normala; multi dintre scolarii grasi nu sunt foarte activi fizic; exercitiile le permit sa arda excesul de calorii si de grasimi.

- Controleaza stresul; necontrolat, acesta produce tensiune mus­culara, care provoaca dureri de cap, de picioare, de stomac si alte neplaceri. Un copil activ din punct de vedere  fizic este mai putin sensibil la stres decat unul sedentar.   

      Exercitiile fizice sunt un mod sanatos de a mentine copilul in forma, de a se distra, de a-si consolida respectul de sine si de a se imprieteni cu alti copii.(fig.30)

      Daca nu este riscant, copilul cu o boala cronica serioasa, nu trebuie oprit sa faca sport. Pentru asta, discuta cu medicul pediatru sa vezi daca restrictiile sunt absolut necesare. Daca nu are voie sa faca efort, explica-i clar copilului, inainte de a-i impune restrictiile. Nu este neaparat nevoie sa faca un sport de performanta, dar aproape fiecare copil isi poate gasi o activitate pe masura, care sa-i faca placere si in acelasi timp sa-i dezvolte si forta.

      Fiecare copil trebuie incurajat sa fie activ, cat mai mult posibil. Cele mai multe boli cronice nu necesita, de fapt, nici o restrictie privind activitatea fizica. De exemplu, copiii cu astm bronsic (fig.31), pot face diverse sporturi de performanta, dar au nevoie sa ia medica­mente inainte de exercitii.

      Exista campioni care au participat la concursuri mondiale, chiar daca sufereau de astm.

      Si copiii care au convulsii, controlate prin medicamente, pot face sport. Acestia trebuie sa evite insa exercitiile care ar putea produce o convulsie, pentru ca aceasta ar putea duce la leziuni grave. Inotul trebuie supravegheat indeaproape. Copiii cu boli de inima sau cu tensiune arteriala ridicata pot participa la cele mai multe sporturi, cu recomandarea pediatrului sau a cardiologului, care stabileste gradul de intensitate a exercitiului. Copiii cu sufluri functionale pot face aproape orice sport. Cei cu scolioza sau artrita reumatoida pot duce o viata activa, ca si ceilalti; un program de exercitii speciale ii ajuta sa se recupereze. (fig.32)

      Copiii handicapati pot face si ei diferite activitati fizice, uneori chiar competitive, speciale pentru ei.                         

      Fetele pot face aceleasi sporturi ca si baietii, inclusiv sa joace fotbal. Exercitiile fizice viguroase le dau un sentiment de egalitate cu baietii si de reusita.

      In orice sport, preocuparea principala este aceea de a te bucura si, mai putin, aceea de a invinge. Evita sa presezi copilul in acest sens.

      Daca poti, alege un program sportiv care sa ii faca placere copilului si sa fie pe masura dezvoltarii sale motorii. Boxul nu este recomandat, din cauza riscului de a face leziuni ale creierului.

     Incurajeaza copilul sa aiba si alte interese, in afara sportului.

      Copilul trebuie lasat sa faca sport, chiar daca nu este foarte bun la invatatura, deoarece toti copiii au nevoie de activitate fizica. Arata-i ca sportul este distractiv; ajuta-l sa-si imbunatateasca performantele, dar evita antrenorii care bruscheaza copiii.

      Cele mai bune exercitii fizice sunt acelea la care participa intreaga familie. Parintii incurajeaza astfel copiii si le ofera un bun exemplu: plimbarile pe jos sau cu bicicleta, mersul pe dealuri sau munti, inotul, sunt activitati care se pot face impreuna. Pe langa ameliorarea conditiei fizice, intaresc unitatea familiei si formeaza obiceiuri sanatoase pentru restul vietii. (fig.33)

      Accidentele sportive.

      Majoritatea accidentelor legate de sport apar la tesuturile moi; aproape 2/3 dintre ele sunt intinderi musculare si entorse la nivelul articula­tiilor, cu separarea partiala a ligamentelor. Multe din accidente se intampla din cauza suprasolicitarii (asa-zisul sindrom “Prea mult si prea repede”). Copilul trebuie sfatuit sa se opreasca atunci cand simte ca nu mai poate. Lozinca potrivit careia “fara durere, nu progresezi” nu este adevarata, mai degraba mai incet, dar mai sigur.

      Tratamentul initial al unui accidentat sportiv are ca scop:

·        micsorarea edemului (umflaturii), prin aplicarea timp de 15 minute a unei pungi cu gheata, operatiune repetata la interval de 2 ore.

·        comprimarea zonei cu un bandaj elastic, peste care se aplica punga cu gheata.

·        scaderea durerii si a edemului prin ridicarea bratului lezat deasupra nivelului inimii. (fig.34)

      Acest tratament se aplica inainte de ca medicul sa puna diagnosticul. Trebuie evitata administrarea oricarui medicament, fara avizul medicului sau fara imobilizarea extremitatii lezate.

Prevenirea accidentelor

      Accidentele reprezinta cauza principala a decesului la copiii de varsta scolara. De cele mai multe ori, acestea pot fi  prevenite. Cele mai frecvente accidente mortale sunt cele auto, urmate de intoxicatii, inec, foc si arsuri. Accidentele usoare apar la joaca, de ex. cele cu bicicleta sunt mai frecvente la baieti. 

(fig.35) 

      Accidentele de masina pot fi evitate prin folosirea centurii de siguranta. Toti copiii, cu o greutate mai mare de 20 kg, ar trebui sa poarte centuri de siguranta, ca si adultii (Fig.nr.36). Cei cu greutate mai mica trebuie sa fie transportati numai in scaunul special pentru copil, care este prevazut cu centuri de siguranta. Daca copiii ar purta cen­turi de siguranta, numarul deceselor survenite in accidentele auto ar scadea cu 70-85%, iar traumatismele grave, cu 50%.

      Ca parinte, inainte de a porni automobilul, asigura-te ca toti copiii si-au pus centura de siguranta, apoi pune-ti-o pe a ta, indiferent de distanta pe care o ai de parcurs.

      Majoritatea accidentelor se produc pe o raza de 8 km in jurul casei. Desi in Romania nu toate automobilele sunt prevazute cu centuri de siguranta pentru locurile din spate, acestea pot fi instalate. Centura trebuie intinsa peste pelvis, nu peste abdomen; intr-un accident, copilul poate scapa de sub o centura  neintinsa. Copiii destul de inalti trebuie sa foloseasca centura diagonala, pe care si-o aseaza de-a lungul umarului si a portiunii superioare a pieptului, nu peste fata sau peste gat, nici sub brat. Copiii mai mici de 1,38 m pot folosi numai centura inferioara, daca automobilul nu are centuri de umar ajustabile, desi acestea nu ofera acelasi grad de protectie, ca si centura combinata “abdomen-umar” .

Cateva precautii in plus:

- condu cu usile incuiate,

- nu permite copiilor sa scoata capul, mainile sau picioarele pe fereastra,

- nu transporta obiecte grele, nelegate, in interiorul masinii; in caz de accident sau la o frana brusca acestea pot fi proiectate peste pasageri,

- nu lasa niciodata copiii mici singuri in masina.

      Copiilor nu ar trebui sa li se permita sa conduca vehicule cu motor: motorete, motociclete, biciclete cu motor, pentru ca nu prezinta nici o protectie in caz de accident (in afara de casca, daca exista).

      Accidentele de bicicleta sunt frecvente la aceasta varsta. Ajuta-ti copilul sa invete sa o conduca bine si sa respecte regulile de baza. O bicicleta prea mare este periculoasa: cand i-o cumperi, aseaza-l pe sa; pentru a-i fi buna ca marime, mainile copilului trebuie sa fie pe ghidon, iar cu picioarele sa atinga pamantul. (fig.37)

      Invata copilul sa-si mentina bicicleta in conditii bune (franele, cauciucurile, saua si inaltimea ghidonului).

      Reguli pentru mersul pe bicicleta:

·        Inainte de a traversa o intersectie, opreste-te si priveste in ambele sensuri.

·        Semnalizeaza cu mana inainte de a schimba sensul sau de a te opri.

·        Stai cat mai aproape de trotuar.

·        Fii atent la gropi, nisip sau pietris.

·        Respecta toate semnele de circulatie (stopuri si semafoare).

·        Da-le intaietate pietonilor.

·        In grup, circula in linie, pe banda de trafic desemnata pentru biciclisti, atunci cand exista.

·        Fii atent la masinile care dau inapoi sau la pietoni, care ies in strada.

·        Nu te agata de alt vehicul.

·        Foloseste far si lumini reflectorizante.

·        Evita sa mai duci inca o persoana pe bicicleta.

·        Nu merge pe intuneric.

·        Circula intotdeauna in acelasi sens cu traficul.

·        Nu purta pantaloni lungi care pot fi prinsi in lantul bicicletei.

·        Pentru a tine ambele maini pe ghidon, cara obiectele intr-un rucsac sau intr-un cos.

·        Poarta intotdeauna pe cap o casca de protectie; folosirea castii reduce cu 90% riscul de leziuni ale creierului (traumatism cerebral); de aceea folosirea lor ar trebui legiferata.

      Rolele si skate-board-urile favorizeaza accidentele, din cauza vitezei mari si a ridicarii centrului de greutate al copilului. Pentru a scadea riscul de fracturi sunt necesare pernite protectoare la nivelul incheieturilor mainilor, a coatelor si a genunchilor. (fig.37 bis)

Prevenirea inecului:

·        Invata copilul sa inoate bine.

·        Sa inoate alaturi de cineva experimentat.

·        Sa evite saltul sau aruncarea cu capul inainte, de pe mal (fig.38).

·        Sa inoate acolo unde nu sunt valuri mari; sa nu inoate pe timp de furtuna.

·        Sa nu se bazeze pe saltelele pneumatice, tuburile de cauciuc sau alte obiecte care se pot desumfla.

      Adultii si adolescentii trebuie sa invete sa acorde primul ajutor, prin resuscitarea cardio-respiratorie.

Prevenirea arsurilor

      Accidentele provocate de foc au loc mai ales in casa, iar decesele cele mai frecvente se produc din cauza inhalarii fumului.

      Interzi-le copiilor sa se joace cu chibrituri, brichete sau alte substante inflamabile.

      Nu fuma in casa; tigara aprinsa arde mocnit un timp, dupa care flacarile pot izbucni pe neasteptate, in timp ce familia doarme sau copilul e singur in casa.

      Discuta cu toti membrii familiei si repeta exercitiile de evacuare ime­diata a casei, in caz de incendiu. Pastreaza la indemana o lanterna care functioneaza; invata copiii ce trebuie sa faca, cum sa se opreasca, sa se arunce la pamant, sa se rostogoleasca si sa-si scoata hainele, daca acestea au luat foc.

      Daca se pot instala, detectoarele de fum sunt utile. Acestea trebuie verificate la fiecare 6 luni; de asemenea, se pot procura stingatoare de incendii, care trebuie folosite numai in cazul in care focul este mic. Daca focul s-a raspandit, membrii familiei trebuie sa paraseasca imediat locuinta, deoarece focul se extinde repede, in cateva secunde; cand atinge stadiul critic, cuprinde totul.

      Cele mai multe arsuri la scolari nu se datoreaza insa focului, ci lichidelor fierbinti. Vasele uitate pe foc sau pe aragaz, cu manerul in afara, pot duce la asemenea accidente; fiind neindemanatic sau din nepricepere, copilul poate agata vasul si acesta se poate rasturna peste el. (Fig.nr. V. Loma Linda Fire Prevention ). (fig.39)

      Pana la varsta de 11-12 ani, cei mai multi copii nu pot face fata situatiilor de urgenta care necesita luarea unei decizii imediate; de aceea, este bine sa nu fie lasati singuri in casa pana la aceasta varsta. Copilul are nevoie sa se simta in siguranta acasa si sa fie pregatit sa faca fata unor situatii neprevazute: daca bate la usa un necunoscut sau se produce un accident (foc, inundatie), sa stie ce trebuie sa faca. El trebuie sa-si cunoasca numele intreg, adresa si numarul de telefon si unde pot fi gasiti parintii.

      Un alt tip de accident este cel produs prin expunerea la radiatii. Copiii expusi risca sa faca mai tarziu leucemie, cancer de tiroida sau cancer la san. Alte probleme care apar dupa expunerea la radiatii masive sunt: deficientele mintale, tulburarile psihice si cele de crestere.

                   Violenta la copil

      O societate moderna nu presupune si scutirea de violenta a copiilor. Televiziunea, filmele, ziarele si revistele expun copiii la acte violente si crime. Acestia pot vedea manifestari violente si in familie, cand unul sau ambii parinti sunt agresivi sau alcoolici. Toate acestea pot avea urmari negative asupra copiilor. Unii copii invata sa-si rezolve violent propriile conflicte, altii devin insensibili la cruzime si la durerea si suferinta altora. Multi copii se retrag in ei insisi, evitand pe cat posibil oamenii.

      Copilul expus la un eveniment traumatic, poate reactiona in multe feluri: ii e frica sa paraseasca casa, are dificultati in a se concentra la scoala, nu are pofta de mancare, il doare capul, stomacul, are insomnie sau alte simptome vagi. Toate aceste tulburari formeaza ceea ce medicii numesc “sindromul de stres post-traumatic”, care poate dura luni sau chiar ani. Uneori copiii retraiesc la nesfarsit evenimentul, in mintea lor. Traumatismul ii poate marca si altfel: devin ei insisi mai rai, mai agresivi, mai violenti sau auto-distructivi, iar aceste schimbari pot afecta intreaga familie.

Sugestii:

      1.Incurajeaza-ti copilul sa discute despre intamplarea violenta; lasa-l sa exprime ce simte, fie ca este frica, suparare sau neliniste. Dupa un eveniment traumatic, asigura-te ca viata lui s-a reintors la normal.

      2.Discuta cu el despre situatiile periculoase care pot aparea (hoti in casa) si cum pot fi evitate pe viitor. Daca este nevoie, discuta problema si cu alti parinti.

      3.Cand copilul este infricosat de scene de violenta sau dezastre naturale, pe care le-a vazut la televizor, incearca sa-l asiguri ca el si familia sunt in siguranta si ca toate acestea se intampla la mii de km departare si nu il vor afecta pe el direct. Discuta cu el cat de trist este pentru oamenii care trec prin asta si spune-i ca speri ca acestia sa sufere cat mai putin.

      4.Copilul poate fi amenintat cu bataia de unii mai violenti, din cartier sau de diverse gasti  (fig.40) si ii poate fi frica sa mai mearga la scoala sau sa se joace afara. Daca suspectezi asa ceva, trebuie sa iei masuri de siguranta.

 5.Invata copilul sa nu raspunda la amenintari prin violenta si, pe cat posibil, sa nu se lase intimidat sau sa inceapa sa planga. El trebuie sa-si pastreze calmul si sa spuna “Stai putin sa-ti explic” sau sa se indeparteze. Daca incercarea de a ignora adversarul nu este eficace, copilul trebuie sa il impresioneze si sa incerce, la randul lui, sa-l sperie, sa-l priveasca pe celalalt in ochi si sa-l ameninte cu ceva, pe un ton raspicat sau sa-l oblige sa se opreasca. Un raspuns puternic il poate face pe cel care ameninta copilul sa-si gaseasca o victima mai slaba.

     6.Sa tipe, sa incerce sa atraga atentia prin  gesturi sau sa fuga, cand se afla intr-o situatie periculoasa.

      7.Cand copilul nu este obisnuit sa actioneze curajos, arata-i acasa cum ar trebui sa se comporte, in cazul in care este amenintat.

      8.Incurajeaza-l sa lege prietenii stranse; un copil care are prieteni buni, este putin probabil sa fie atacat de colegi violenti.

 

       Abuzul de substante periculoase

      Folosirea tigarilor, alcoolului sau a altor droguri de catre copilul scolar este o problema serioasa, care nu poate fi ignorata de parinti si de profesori.

      Parintii nu trebuie sa astepte sa creasca copilul, pentru a-i vorbi despre pericolul substantelor toxice, luate “de placere”. Un numar tot mai mare de copii iau aceste substante inca de la varsta scolara.

      Copilul trebuie facut constient de riscurile la care se expune, daca le incearca, trebuie sa cunoasca parerea clara a parintilor despre folosirea acestor substante si, mai ales, sa i se dea un exemplu bun acasa, la scoala si in comunitate. Efectul acestei educatii va influenta comportarea sa ca adolescent. Folosirea tutunului, alcoolului si a altor droguri incepe ocazional, ca o joaca intre prieteni sau uneori la presiunile lor. Ceea ce incepe insa ca o placere, ca o dorinta a copilului de a se da mare, de a arata ca este independent sau ca vrea sa sfideze, se transforma treptat in dependenta. Cu cat aceste substante sunt folosite mai mult timp, cu atat devin mai necesare si risca sa dea dependenta.

      Copiii nu sunt capabili sa anticipeze urmarile comportamentului lor actual. La inceput, copilul are iluzia ca poate controla tigarile, alcoolul sau drogurile si ignora faptul ca ele dau dependenta, dupa cateva luni. Treptat, apare obisnuinta, iar dependenta fata de aceste substante creste.

      Unii parinti, in mod gresit, se simt linistiti cand copiii lor doar fumeaza si nu folosesc alte substante ilegale; acesta este insa un fals sentiment de confort.

      De ce este tentat copilul sa foloseasca substante nocive:

·lipsa de supraveghere acasa, la scoala si in societate,

·parintii au o atitudine pasiva fata de folosirea acestor substante,

·lipsa suportului emotional,

· probleme de comportament,

·exemplele negative din familie si din comunitate.

      Daca unul sau ambii parinti fumeaza, beau alcool sau folosesc droguri, copiii lor sunt mai expusi si obtin mai usor aceste substante toxice. Pentru un copil este dificil sa inteleaga de ce nu trebuie sa foloseasca aceste substante, atat timp cat se simte mai matur daca le foloseste. (fig.40 bis)

      Filmele pot influenta si ele copiii: de multe ori, actorii beau alcool sau fumeaza. Reclamele de pe strazi, nu sunt inca interzise in totalitate si sunt deseori directionate catre copii si adolescenti, cu scopul de a incuraja folosirea tutunului sau chiar a alcoolului. Fumatul in scoli este insuficient supravegheat. Profesorii dau un  exemplu mizerabil copiilor, pe care ar trebui sa-i educe, deoarece cancelariile sunt imbacsite de fum! In scoli, fumatul ar trebui interzis! Unii parinti incurajeaza consumul de alcool de la o varsta frageda, gasind ca este distractiv sau chiar “intaritor”.

      Influentele prietenilor sau ale colegilor sunt foarte importante. Daca prietenii copilului au droguri disponibile, el va fi incurajat sau chiar constrans sa le incerce. Desi educatia primita ajuta copilul sa reziste si sa-si mentina convingerile, presiunea prietenilor poate fi coplesitoare. Este extrem de important sa cunosti prietenii copilului tau si chiar familiile acestora. (fig.41)

      Copiii cu o parere proasta despre ei insisi sau care simt nevoia de a fi acceptati intr-un grup, sunt mai slabi si mai usor de corupt, deoarece doresc sa castige aprobarea prietenilor. Pot avea, de asemenea, probleme de comportament, pot fi deprimati, nemultumiti, pot avea dificultati in familie si pot gasi un refugiu in folosirea substantelor ilegale sau auto-distructive. In plus, folosirea drogurilor le poate da un sentiment de placere, libertate sau independenta, un mijloc de a se revolta si a se afirma intr-o lume, in care simt ca au putin control.

Cum sa-ti feresti copilul de droguri

      Un copil care are o parere buna despre el insusi, are relatii bune cu familia si succese la scoala si este bine vazut in societate, nu va avea nevoie sa foloseasca droguri sau alte substante daunatoare. Parintii si profesorii trebuie sa foloseasca orice ocazie pentru a mari increderea copilului in el insusi si a-l incuraja.

  Sugestii:

      1.Creste-ti copilul, in asa fel incat sa simta ca-l iubesti si sa stie ca sentimentele si gandurile lui conteaza pentru tine.

      2.Respecta-i dorintele si incearca sa-i intelegi punctul de vedere.

      3.Fii interesat de ceea ce face la scoala si participa la ceea ce ii face placere.

     4.Petreceti timp impreuna, cititi carti si jucati-va cel putin 15 minute pe zi.

     5.Fii sincer cu copilul. Recunoaste, bucura-te si sarbatoreste succesele si realizarile copilului; aceasta il ajuta sa-si formeze un sentiment de incredere personala.

    6.Spune-ti parerea despre folosirea substantelor toxice si da-i un bun exemplu.

      7.Ajuta copilul sa-si dezvolte deprinderi sociale (inteligenta sociala) pentru a face fata presiunii colegilor.

      8.Discuta cu copilul despre pericolele   asupra sanatatii, asociate cu folosirea tutunului si a altor substante. La copiii care incep sa fumeze inaintea varstei de 15 ani, riscul de a face cancer este de 19 ori mai mare decat la nefumatori. Deoarece copiii inteleg mai greu urmarile, vorbeste-i despre neajunsurile imediate ale fumatului: coloreaza dintii, da miros neplacut gurii si hainelor, da o tuse suparatoare, iar daca face sport, nu va putea alerga sau inota tot atat de bine ca nefumatorii. Spune-i direct ca fumatul produce boli de inima, cancer la plamani si imbatranire prematura si ca nu va putea fi niciodata complet sanatos, daca fumeaza.

      9.Indruma-l sa faca altceva mai bun: sa mearga pe bicicleta, sa inoate, sa asculte muzica, sa danseze, sa se joace sau sa se odihneasca. (Fig Bell-Changing bodies,chang. Lives 207) 

      10.Lasa-te tu insuti de fumat! Daca fumezi, riscul de a face astm, bronsita, pneumonie si infectii ale urechii medii, creste.

Din cele peste 4000 de substante chimice, gasite in fumul de tutun din locuinte, cel putin 40 produc diferite forme de cancer. Daca nu te poti lasa de tigari, nu fuma in casa, dar realizeaza ca dai un exemplu dezastruos copilului. Nimeni nu ar trebui sa fumeze intr-un automobil in care sunt copii.

      Daca descoperi ca copilul tau foloseste substante daunatoare (tutun sau alcool), nu-l pedepsi. Pedeapsa la prima greseala nu va fi probabil folositoare, nici amenintarile. Foloseste in schimb influenta de parinte si incearca sa-i prezinti propria ta parere despre fumat si baut; in acelasi timp, cauta sa afli de ce  fumeaza sau bea. Cei mai multi copii din aceasta categorie nu sunt supravegheti suficient de parinti.

      Discuta cu copilul despre presiunea exercitata de prieteni si colegi si gasiti impreuna modul cel mai bun de a le  face fata, in mod eficient. Daca colegii sai fumeaza, probabil va fuma si copilul tau.

      Exprima clar ce e rau si ce e bine, sanatos si daunator, prudent si periculos. Invata copilul sa-si foloseasca propria constiinta drept ghid.

      Daca scolarul foloseste repetat asemenea substante, are o problema grava. Asemenea copil poate capata si alte obiceiuri proaste. Folosirea acestor substante are legatura cu ceea ce se intampla in viata sa. Ajuta-ti copilul sa-si aleaga prieteni buni si limiteaza-i prietenia cu cei care il influenteaza negativ; protejeaza-l si  invata-l sa ia decizii sanatoase. (fig.42)

      Daca in scoala exista programe de educatie impotriva fumatului, alcoolului si drogurilor, participa impreuna cu alti parinti, pentru a ajuta profesorii sa le aplice.

Pubertatea (la ce sa te astepti)

      Pubertatea este perioada in care o persoana devine capabila de reproducere; inseamna maturizare sexuala si modificari ale organismului, care includ organele de reproducere si forma corpului. Pubertatea incepe la fete odata cu dezvoltarea mugurilor sanilor, iar la baieti, odata cu marirea scrotului si cu alungirea penisului. Inceputul pubertatii este influentat de mai multi factori: genetic (dezvoltarea timpurie sau tarzie este un factor familial), starea de nutritie (alimentatia insuficienta poate intarzia cresterea si dezvoltarea sexuala); nivelul de igiena scazut, epuizarea fizica si stresul emotional. Toate acestea pot intarzia declansarea pubertatii.

Modificarile hormonale

      Pubertatea este initiata de centrii nervosi, situati intr-o zona de la baza creierului, numita hipotalamus. Acesta stimuleaza activitatea hormonala a glandelor: hipofiza, suprarenala si a glandelor sexuale (ovare si testicole) (Fig.nr. CIBA 1965).  (Fig.nr Rice 95).

      Glandele endocrine secreta hormoni direct in sange, care actioneaza specific asupra anumitor organe, ca un sistem de comunicare intern, transmitand celulelor cum si cand sa actioneze.

      Glandele sexuale  sau gonadele secreta hormoni sexuali; aici cresc si se maturizeza celulele sexuale (spermatozoizi si ovule).

      Ovarele femeii secreta estrogeni (substante care produc dorinta), care stimuleaza dezvoltarea caracterelor sexuale feminine: cresterea sanilor, a parului pubian si distributia grasimii in corp. In plus, hormonii estrogeni mentin functia uterina, a vaginului, precum si a mucoasei nazale si bucale (orale), influentand si alte aspecte ale sanatatii fizice si mentale. Al doilea hormon feminin, numit progesteron, este produs de corpul galben al ovarului si se formeaza la jumatatea ciclului ovarian (Fig.nr.xx).

      Progesteronul: controleaza durata ciclului menstrual (de la o menstruatie la alta), prepara uterul pentru sarcina si mentinerea acesteia, stimuleaza glandele mamare, care produc cresterea sanilor, iar, la femeile care nu sunt gravide, mentine ferm si sanatos tesutul sanilor, scade durerea din timpul menstruatiei si tensiunea pre-menstruala.

      La baieti, testiculele - maresc productia de hormoni sexuali masculini (androgeni). Testosteronul, principalul hormon sexual masculin, influenteaza dezvoltarea organelor sexuale masculine: veziculele seminale, epididimul, prostata, penisul si scrotul, precum si pe cea a caracterelor sexuale masculine secundare: parul facial si corporal, dezvoltarea scheletica, musculatura si vocea.  (Fig)

      Hormonii estrogeni si androgeni se gasesc atat la baieti, cat si la fete, dar in cantitati diferite. In timpul copilariei, sunt produsi de catre glandele suprarenale si gonade in cantitati mici, dar cresc spectaculos in timpul pubertatii. (Fig.nr. Rice 96) 

      Raportul dintre hormonii feminini si cei masculini influenteaza dezvoltarea caracterelor feminine sau masculine.

      Principala diferenta dintre concentratia de hormoni masculini si feminini este aceea ca nivelul de testosteron la barbati este relativ constant, pe cand cel de estrogen si progesteron al femeilor este ciclic.

      In afara cresterii corporale si a dezvoltarii sexuale, productia mare de hormoni la pubertate, provoaca variatii emotionale extreme, schimbari de dispozitie si nestatornicie. Testosteronul produce masculinizarea baietilor, iar estradiolul (hormon estrogen) feminizarea fetelor. Ambii hormoni influenteaza si functiile sistemului nervos central, inclusiv comportamentul si emotiile. Scaderea estrogenului se poate asocia cu o dispozitie proasta, cum se intampla in perioada pre-menstruala la unele fete. La baietii adolescenti, nivelul de testosteron este corelat cu libidoul (dorinta sau apetitul sexual) si se manifesta prin impuls sexual, masturbare si potenta. Apetitul sexual la fete este determinat, aproape in intregime, de factori psiho-sociali, hormonii avand o influenta mult mai mica decat la baieti.

      Maturizarea caracterelor sexuale se face treptat, ceea ce permite impartirea pubertatii in cinci etape: (dupa medicul englez J.M.Tanner, 1962)


Tabel nr.1 ETAPELE PUBERTATII

Fete

Baieti

Etapa I

Prepubertate (preadolescenta) intre 8 si 11 ani;

- lipseste dezvoltarea sexuala externa, insa ovarele se maresc si incepe producerea hormonilor

Prepubertate (preadolescent) intre 9 si 12 ani

- lipseste dezvoltarea sexuala externa; hormonii masculini devin activi si testiculele se maturizeaza

Etapa a II-a

Intre 8 si 14 ani

inmugurirea sanilor.

Primii peri pubieni (rari, usor pigmentati, drepti, pe fata interna a labiilor).

Transpiratie mirositoare

Crestere accelerata in inaltime si greutate;

Corpul capata contur feminin

Intre 9 si 15 ani

Penisul usor  marit

Testiculele marite.

Par pubian drept si subtire.

Transpiratie mirositoare.

Crestere in inaltime; forma corpului se schimba; se dezvolta muschii.

Etapa a III-a

Intre 9-15 ani

Sanii si areolele se maresc, dar nu sunt inca proeminente

Parul pubian se inmulteste, se inchide la culoare si devine mai cret.

Vaginul se mareste si apare o secretie vaginala albicioasa.

Prima menstruatie (menarha)

Intre 11 si 16 ani

Penisul si scrotul se maresc.

Parul pubian incepe sa creasca.

Apare prima ejaculare

(deseori in timpul somnului).

Vocea se ingroasa.

Apare mustacioara.

Etapa a IV-a

Intre 10 si 16 ani

Sanii se maresc, se dezvolta tesutul glandular mamar; areola si viitorul mamelon formeaza un mugure secundar care este proeminent, deasupra restului saanului.

Parul pubian se ingroasa, creste, dar este mai rar decat cel al adultului.

Apare parul axilar.

Intre 11 si 17 ani

Penisul se ingroasa; testiculele si scrotul  continua sa creasca.

Parul pubian este mai cret si mai gros.

Crestere accelerata in inaltime.

Dezvoltare de tip masculin a pieptului.

Etapa a V-a

Intre 12 si 19 ani. Sanii sunt maturi, de tip adult, mamelonul este iesit in afara, iar areola devine o parte din conturul  sanului.

Parul pubian capata distributie triunghiulara de tip feminin si se intinde pe suprafata interna a coapselor.

Cresterea in inaltime incetineste si apoi stagneaza.

Intre 14 si 18 ani

Organele genitale sunt mature, de tip adult.

Parul pubian se extinde catre ombilic (de tip masculin) si pe fetele interene ale coapselor.

Cresterea in inaltime incetineste si apoi se opreste.

(Fig. AAPSchool 12;Fig. Stages of breast; profil/Rice 113; Idiot 48-49;dixon 25/1; WHG 49, 50

Tabel nr.2
Cat dureaza o etapa de dezvoltare a pubertatii la 95% dintre fete:

Etapa

                    Organ

                     Durata

a II-a

Sani

2 ½  -12 luni

Par pubian

2 ½ - 15 ½  luni

a III-a

Sani

4 -26 luni

Par pubian

2 ½ -11 luni

a IV-a

Sani

1 luna - 7 ani

Par pubian

7 - 29 luni


     

      Mugurii sanilor apar intre 8-13 ani; daca nu apar pana la aceasta varsta, inseamna ca pubertatea este intarziata. Mugurii sanilor pot aparea totusi si mai tarziu, ceea ce este normal. Sanii se pot dezvolta inegal, diferenta fiind de obicei temporara.

Maturizarea organelor sexuale la baieti

      Organele sexuale primare ale baietior sunt: testiculele, scrotul, epididimul, veziculele seminale, prostata, glandele lui Coper, vasele deferente, penisul si uretra (Fig.nr. Rice 99). Toate cresc la pubertate.

      Penisul se mareste in lungime si grosime, iar dezvoltarea completa dureaza intre 2 si 5 ani.

      Penisul indeplineste atat functia sexuala, cat si cea urinara. Capul penisului, numit gland, este acoperit de o cuta a pielii numita preput, care poate fi uneori inlaturata chirurgical, prin circumcizie. Circumcizia se practica din motive religioase si nu neaparat din motive de igiena. Retragerea preputului usureaza igiena glandului. Daca preputul nu se retrage, iar glandul nu este spalat, se acumuleaza o secretie albicioasa, numita smegma - care poate duce la iritarea si infectarea zonei. Cand pielea glandului nu se poate retracta se numeste fimoza. Cand fimoza este stransa, poate necesita interventie chirurgicala. Daca dupa retractare, pielea nu poate fi impinsa inapoi, penisul se poate umfla si poate fi foarte dureros; aceasta se numeste parafimoza si necesita ajutor medical imediat. (Fig nr ).

      Testiculele  sunt organele care produc spermatozoizii. Cele doua testicule sunt situate in scrot.  

      Modificarile de dispozitie sexuala la baieti nu sunt influentate de fluctuatiile hormonale, ca la fete, ci de alti factori: starea de sanatate, oboseala, mediul ambiant, vremea, etc.

      Erectia este posibila inca din faza de sugar (si chiar dinainte de nastere, in uter).

      Baietii sunt la fel de jenati, ca si fetele, de modificarile corpului lor la pubertate.

      Baietii produc primele celule sexuale mature (spermatozoizi) in timpul pubertatii, in interiorul testicolelor.

      Asa cum prima menstruatie este un semn pentru fata ca trece prin pubertate, la fel este si prima ejaculare pentru baieti.

      Aparitia parului pubian este prima indicatie clara a pubertatii, desi cresterea penisului si largirea testicolelor incep, de obicei, inainte. Maturizarea fizica la baieti se asociaza cu un sentiment de putere si cu impulsul de a se indragosti.

Maturizarea organelor sexuale feminine

      Maturizarea sexuala a fetei cuprinde atat organele interne: ovarele, trompele, uterul si vaginul, cat si pe cele externe denumite impreuna, vulva. (Fig.nr.Rice 102; what’s happening 5+69)

      Cu un an - doi inainte de prima menstruatie, fetita poate observa o scurgere apoasa limpede sau alb-laptoasa, din vagin, care lasa o urma galbuie pe chiloti, cand se usuca. Aceasta secretie, formata din celule descuamate, mucus si lichid, este normala, fiind un semn al inceputului pubertatii. Daca scurgerea are insa un miros puternic, neplacut sau provoaca mancarimi sau inrosirea vulvei, daca este gri-verzuie sau galbena, este semnul unei infectii a vaginului si trebuie consultat medicul pentru tratament.

      Fetita se naste cu aproape 400.000 de foliculi, in fiecare ovar. La pubertate, acesti foliculi scad la 80.000. De obicei, un folicul se matureaza intr-un ovul la fiecare luna (28 zile).

 

      Ciclul menstrual la fete variaza intre 20-40, chiar 60 de zile, cu o medie de 28 zile. Durata acestuia difera de la o fata la alta si chiar la aceeasi persoana pot fi variatii mari, dar pot fi normale.

      Prima menstrutie (menarha) apare, de obicei, dupa perioada in care fata creste puternic in inaltime si greutate. Fetita este acum capabila de procreatie. Aceasta poate ramane insarcinata, chiar inainte de menstruatie, daca ovulatia a inceput inainte. Daca este activa sexual de la aceasta varsta, trebuie gasite metode pentru a preveni sarcina (anticonceptionale). Primele cicluri menstruale sunt de obicei nedureroase. Crampele si durerile menstruale apar, de obicei, odata cu ovulatia, la cateva luni dupa prima menstruatie.

      Nu se poate spune exact cand va aparea prima menstruatie.

      3% dintre fete au menstruatie la 11 ani si 3 luni, 50% la 13 ani si 3 luni, iar 97 % din fete au menstruatie la 16 ani.

Reactii emotionale la prima menstruatie: cele mai multe fete sunt surprinse sau jenate. Unele se simt mai mature, sunt mai mandre, mai fericite, mai feminine, mai apropiate de mama lor, iar altele, fara experienta si indrumare, se simt inspaimantate, bolnave, murdare, scarbite si de aceea sunt retrase, temandu-se sa nu li se afle secretul.

Este important ca fetita sa fi fost pregatita  pentru acest eveniment. Cu cat stie mai multe dinainte, cu atat va reactiona mai bine. Din nefericire, multe fete continua sa fie influentate negativ inca dinaintea aparitiei menstruatiei. Multe cred ca aceasta va fi insotita de tulburari fizice si emotionale si de intreruperea activitatii zilnice. Daca nu se protejeaza, exista riscul ca fetita sa se murdareasca, sa se pateze sau sa miroasa. Sprijinul mamei va scadea jena creata de ciclul menstrual. Menstruatia este un neajuns cu care fata, apoi adolescenta si femeia, vor invata sa traiasca; totodata, menstruatia este cel mai bun indiciu de sanatate si de functionare normala a organismului.

      In timpul menstruatiei, exercitiul fizic este nu numai posibil, dar chiar indicat, daca nu provoaca tulburari.

      Intrebari legate de menstruatie:

Fetele intreaba, deseori, daca in timpul menstruatiei pot sa faca baie in cada, sa faca exercitii fizice, sa bea bauturi reci, sa aiba activitate sexuala, etc. Raspunsul este da, poti face tot ceea ce faci si in restul lunii.

      Igiena menstruatiei

      Dusul sau baia zilnica cu apa si sapun este cea mai buna masura de aparare impotriva mirosurilor genitale neplacute si a infectiilor. Imbracamintea poate favoriza transpiratia  (blugi stramti, ciorapi cu chilot, dresuri, chiloti de nailon), dezvoltarea bacteriilor si cresterea mirosului.

      Lenjeria absorbanta, din bumbac, permite ventilatia, mentine igiena genitala, daca se asociaza cu baia zilnica.

      Tampoanele externe, din materiale absorbante, sunt mai putin voluminoase si mai eficace decat vata. Unele adera la lenjerie, pentru a impiedica scurgerea pe alaturi.

      Tampoanele interne sunt evitate de fetele virgine, deoarece introducerea lor poate rupe sau dilata himenul. In plus, daca nu sunt schimbate des, risca sa produca infectii grave, numite sindrom septico-toxic.

      Fata sanatoasa, normala nu are nevoie de spalaturi vaginale, deoarece vaginul sanatos se curata singur. Nu este necesara dupa menstruatie. Spalatura vaginala poate fi periculoasa; repetata des, favorizeaza infectiile pelvine. Poate fi folosita doar cand medicul o prescrie pentru diferite infectii vaginale.

      O secretie vaginala albicioasa, clara si neiritanta este normala. Este formata din mucusul secretat de glandele colului uterin, bacterii si celule vaginale descuamate. Prin expunerea la aer, isi schimba culoarea in galben palid.

       Secretia vaginala este anormala, daca produce iritatie, mancarimi, miroase urat, are alta culoare, decat cea normala sau este amestecata cu sange nemenstrual. Asemenea secretii anormale pot fi provocate de infectii ale vaginului (vaginite); in asemenea cazuri trebuie consultat imediat medicul.

      Sanii

      Marimea sanilor depinde de varsta, ereditate si de constitutia corpului. Unele fete se simt mandre cand le cresc sanii, altele sunt jenate; unele au dureri usoare. Fetele trebuie sa invete sa-si accepte si sa-si iubeasca propriul lor corp, cu sani mici, mari, sau intermediari.

Uneori, mameloanele sunt aproape plate. Pe san apar frecvent alunite (nevi pigmentari); ele trebuie urmarite si, daca incep sa se schimbe la culoare, sa creasca sau sa sangereze, trebuie cosultat medicul pentru extirpare chirurgicala.

O data pe luna, in saptamana dinaintea menstruatiei, este bine ca fata, si apoi  adolescenta si femeia, sa-si examineze sanii.

               Dezvoltarea sexuala

      Sexualitatea este o parte din viata fiecarei persoane. La varsta scolara, copiii devin mai constienti de corpul lor si de functiile organismului, inclusiv cele sexuale.

      Educatia sexuala

      Copiii au o mare curiozitate pentru  sex; la aceasta varsta, isi soptesc unul altuia cuvinte despre partile intime, isi spun glume murdare, pe care le inteleg sau nu, sau cauta in reviste imagini erotice. In grupurile de baieti sau de fete, sexul este un subiect viu si excitant. (Fig nr )

      Copiii invata de fapt despre sex, cu multi ani inainte, pe masura ce sunt capabili sa observe, sa asculte si sa simta lumea din jurul lor. (fig.43)

      Scopul educatiei sexuale este acela de a ajuta copiii sa inteleaga sexualitatea, sa-si accepte si sa-si aprecieze propriul corp si sa stabileasca pe viitor relatii sexuale normale.

      Sexualitatea cuprinde de fapt mai mult decat actul sexual; ea include felul in care gandim despre noi insine, sentimentele noastre despre intimitate si tandrete, ca si modul de a le exprima.

      Varsta de 8-10 ani este potrivita pentru a discuta aspecte legate de sexualitate, deoarece acum copilul le poate intelege intr-un mod realist. Daca astepti mai mult, el va invata despre reproducere si sex, intr-un mod gresit, de la alti copii, inainte de a-i explica tu. Parintii sunt cei mai indicati pentru a educa copiii in privinta sexlui, deoarece o pot face intr-un mod cald si iubitor, lipsit de tonul steril de la scoala sau de remarcile vulgare dintre colegi. In plus, discutia dintre parinte si copil este intima si are loc intr-o atmosfera de incredere reciproca. Prin felul in care te porti cu sotul sau sotia, prin dragoste si devotament (mangaieri, un sarut inaintea plecarii, imbratisari) ii arati copilului ce inseamna pentru tine o relatie de iubire.

      Cu cat incepi mai devreme educatia sexuala a copiilor, cu atat mai bine. Daca astepti pana cand copilul are 11 ani sau intra in pubertate, este deja tarziu.

      In primii ani de viata, copiii sunt curiosi sa cunoasca diferentele anatomice dintre baieti si fete. Mai tarziu, pun intrebari legate de sexualitate. Pe la 8-9 ani au capatat deja aceste notiuni, dar nu pot face legatura intre ele. In discutia cu copilul, tine seama de: varsta, experienta, cunostintele, dezvoltarea fizica si maturitatea sa emotionala.

      Daca ai discutat cu el in perioada prescolara, continua subiectele sexuale in mod deschis si placut, la varsta de 8-10 ani, decat sa le consideri ceva secret, nepermis, jenant si stupid.

      Incearca sa transmiti doua idei:

- Sexul, sentimentele, modificarile si atractiile, ce vor veni la pubertate, sunt naturale si frumoase, chiar minunate.

- Sexul este natural si bun, iar cerintele lui sunt foarte puternice si creeaza viata, de aceea trebuie asociat cu dragostea si devotamentul; este prea frumos pentru a-l transforma in ceva josnic.(fig.44) 

 Dupa ce ai revazut termenii si functiile corpului, incearca sa-i explici simplu si clar notiunile de baza ale sexualitatii:

- numele partilor corpului,

- prin ce difera baietii de fete,

- partile corpului legate de sexualitate si functiile lor,

- foloseste denumirile corecte,

procesul prin care sperma fecundeaza un ovul  si cum se dezvolta embrionul; asa vin pe lume copiii,

- atractia naturala dintre barbati si femei,

actul sexual este:

      - un mod de exprimare a dragostei si a devotamentului,

      - o unire profunda si speciala, ce se petrece in intimitate, intre barbat si femeie.

      Incurajeaza copilul sa puna intrebari si raspunde-i, daca te intreaba:

·“Cum se fac copiii?”

· “Trebuie sa te mariti ca sa faci copii?”

· “Cand pot fetele sa faca copii?”

· “Ce este menstruatia?”

· “Ce se intampla daca te masturbezi?”

· “De ce au baietii erectie?”


Fatal error: Call to undefined function afiseaza_reclama_dupa_600_desktop1() in /home/svadan38/public_html/didactica-pedagogie/COPILUL-DE-VARSTA-SCOLARA-ANI61233.php on line 4019