Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Gradinita

MODELE ALE INSTRUIRII - Lectia traditionala

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Scoala si campul scolar educativ
PROIECT DIDACTIC CLASA: A V-A LIMBA SI LITERATURA ROMANÃ Scrisoarea
PROIECT DE LECTIE Clasa: a VIII-a Rolul meu in familie
PROIECT DE LECTIE Activitatea de productie si relatiile dintre membrii familiei - Clasa:a VI-a
CONSTRUIREA STRATEGIILOR DE INSTRUIRE
Evaluarea - parte integranta a curriculumului
PROIECT DE LECTIE - Modelarea 3D Clasa: a XII-a
Caietul de practica pedagogica
PROIECT TEMATIC “DIN TAINELE PADURII !”
SOCIETATE SI EDUCATIE

MODELE ALE INSTRUIRII

Lectia traditionala



Cel mai utilizat mod de organizare a instruirii este lectia. Tipurile si variantele ei structural-functionale sunt determinate de obiective, continuturi (cognitive, afectiv-volitionale, psihomotrice, trasaturi de personalitate si caracter) etc.

Tipurile de lectii pot fi diferentiate dupa mai multe criterii. Astfel, dupa metodele predominant utilizate sunt: lectii de descoperire inductiva/deductiva/transductiva, lectii prelegere, problematizare, de comunicare etc., dupa ponderea activitatii actorilor educationali pot fi: lectii in care predomina activitatea profesorului, lectii in care predomina activitatea elevilor, lectii in care predomina activitatea unor specialisti invitati etc., dupa sarcinile didactice fundamentale putem aminti: lectii de transmitere/dobandire de cunostinte, de formare de priceperi si deprinderi, de sistematizare si recapitulare, de evaluare, mixta. Toate aceste lectii sunt de predare-invatare-evaluare, pentru ca in toate aceste tipuri se regasesc aceste activitati, dar predomina in fiecare alta sarcina didactica.

Momentele (etapele) lectiei nu sunt stabilite printr-o norma didactica. Acestea nu sunt parcurse intr-o ordine anume, dar sunt specifice pentru fiecare tip de lectie.

Astfel, pentru lectia de transmitere/dobandire de cunostinte, principalele momente ale lectiei sunt: momentul organizatoric, verifi-carea temei pentru acasa, reactualizarea ideilor ancora, discutie prega-titoare, anuntarea temei noi si a obiectivelor, transmiterea/asimilarea cunostintelor, fixarea, feed-back, tema pentru acasa. Pentru o ora in care continuturile ce urmeaza a fi predate sunt prea dense, dificile, iar timpul prea scurt, ultimul moment poate fi transmiterea/asimilarea cunostin-telor, iar in ora urmatoare se continua aceasta etapa, evident cu transferuri de cunostinte, asocieri si corelatii ale noilor cunostinte cu cele dobandite anterior. Nu exista un moment separat de captare a atentiei, ca, apoi, aceasta sa nu mai fi realizata. Captarea atentiei se realizeaza perma-nent, pe parcursul intregii lectii.

Pentru lectia mixta, structura poate fi: moment organizatoric, verificarea continuturilor insusite (verificarea temei, verificarea cunos-tintelor, priceperilor, deprinderilor dobandite de elev), pregatirea elevilor pentru receptarea noilor cunostinte (se poate realiza prin conversatie, problematizare, studiu de caz, exercitiu, experiment, analiza de text etc.), precizarea titlului si a obiectivelor, comunicarea/insusirea (predarea/ invatarea) noilor cunostinte se realizeaza printr-o strategie metodica adaptata obiectivelor, continutului temei si elevilor, prin utilizarea acelor mijloace de invatamant care pot facilita si eficientiza realizarea sarcinii didactice, fixarea si sistematizarea continuturilor predate prin repetare si exercitii, explicatii pentru continuarea invatarii acasa si realizarea temei, aprecieri pentru elevii ce au avut contributii remarcabile.

Lectia de formare de priceperi si deprinderi, in functie de specificul domeniului de activitate si de locul desfasurarii activitatii, poate fi lectie de formare de priceperi si deprinderi de activitate intelectuala (analiza gramaticala, analiza literara, de text filozofic, de documente istorice, rezolvare de exercitii si probleme etc.), motrice, tehnice, lectia cu caracter practic, de laborator, excursie etc. Structura orientativa a acestui tip de lectie – moment organizatoric, precizarea temei si a obiectivelor activitatii, actualizarea sau insusirea unor cunostinte necesare desfasurarii activitatii, demonstratia sau executia model, antrenarea elevilor in realizarea activitatii (exercitiu sub suprave-gherea profesorului), realizarea independenta a lucrarii, exercitiului de catre fiecare elev, aprecierea performantelor elevilor si precizari privind modul de continuare a activitatii desfasurate in timpul orei.

Lectia de fixare si sistematizare – are ca obiective consolidarea, aprofundarea cunostintelor si completarea unor lacune. Aceasta se realizeaza prin recapitulare, redimensionarea continuturilor in jurul unor idei cu valoare cognitiva maxima. Structura acestui tip de lectie poate fi: precizarea continutului, obiectivelor si a unui plan de recapi-tulare (in 2 etape, inaintea desfasurarii propriu-zise a orei, la inceputul orei/orelor de recapitulare), recapitularea continutului pe baza planului stabilit (se urmareste clarificarea si eliminarea confuziilor, stabilirea conexiunilor, diversificarea perspectivelor de abordare a continutului, realizare schemelor sau sintezelor prin care se relationeaza elementele de continut), realizarea de catre elevi a unor lucrari pe baza cunostin-telor recapitulate, aprecierea activitatii elevilor, precizarea si explicarea temei.

Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare (de evaluare) – are ca structura: precizarea continutului, verificarea continutului (in cazul unei evaluari orale, aceasta etapa poate constitui un bun prilej pentru sistematizarea cunostintelor, corectarea unor confuzii), aprecierea rezultatelor, precizari privind modalitatile de completare a lacunelor si de corectare a greselilor si sugestii in legatura cu valo-rificarea continuturilor actualizate in etapa urmatoare.

In cadrul lectiei, intre abordarile didactice traditionale si cele moderne se pot evidentia caracteristicile catorva aspecte, dupa cum urmeaza:

Criterii

Orientare traditionala

Orientare moderna

Rolul elevului

Urmareste prelegerea, expunerea, explicatia profesorului. Incearca sa retina si sa reproduca ideile auzite. Accepta in mod pasiv ideile transmise. Lucreaza izolat.

Exprima puncte de vedere proprii. Reali-zeaza un schimb de idei cu ceilalti. Argumenteaza si pune intrebari cu scopul de
a intelege, de a realiza sensul unor idei. Coopereaza in rezol-varea problemelor si a sarcinilor de lucru.

Rolul profesorului

Expune, tine prelegeri. Impune puncte de vedere. Se considera si se manifesta in permanenta ca un parinte.

Faciliteaza si mode-reaza invatarea. Ajuta elevii sa inteleaga si sa explice punctele de vedere proprii. Este partener in invatare

Invatarea

Invatarea are loc predo-minant prin memorare si reproducere de cunostinte, prin apel la exemplele clasice, validate. Invatarea conduce la competitie intre elevi, cu scopul de ierarhizare.

Invatarea are loc predominant prin formare de competente si deprinderi practice. Invatarea se realizeaza prin cooperare

Evaluarea

Vizeaza masurarea si aprecierea cunostintelor elevului (ce stie elevul). Pune accent pe aspectul cantitativ (cat de multa informatie detine elevul). Vizeaza clasificarea statica a elevilor.

Vizeaza masurarea si aprecierea competen-telor (ce poate sa faca elevul cu ceea ce stie). Pune accent pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini). Vizeaza progresul in invatare pentru fiecare elev.

Manualul

Opereaza o selectie rigida a continuturilor din care rezulta un ansamblu fix de infor-matii, vizand o tratare ampla, de tip academic. Informatiile sunt prezen-tate ca interpretare standardizata, inchisa, universal valabila si autosuficienta. Infor-matiile constituie un scop in sine. Ofera un mod de invatare care presupune memorarea si reproducerea. Repre-zinta un mecanism de formare a unei cunoasteri de tip ideologic.

Opereaza o selectie permisiva a continu-turilor, din care rezulta un ansamblu variabil de informatii, in care profesorul si elevul au spatiu de creatie. Informatiile sunt prezentate astfel, incat stimuleaza interpretari alternative si deschise. Informatiile constituie un mijloc pentru formarea unor compe-tente, valori si atitu-dini. Ofera un mod de invatare care presupune intelegerea si expli-carea. Reprezinta un mecanism de stimu-lare a gandirii critice.

Demersuri de optimizare a modelului lectiei traditionale

In ceea ce priveste lectia, din perspectiva pedagogiei postmoderne aceasta ar avea urmatorul format:

·    implicarea elevilor, trezindu-le interesul pentru subiectul (care se subsumeaza unui concept mai larg) aflat in discutie; in acest scop, se poate utiliza o demonstratie, un film scurt, se pot prezenta anumite date etc.;

·    prin intrebari cu raspuns deschis, profesorul poate sesiza care sunt ideile pre­concepute ale elevilor in raport cu subiectul dat; apoi, profesorul ar tre­bui sa prezinte date si informatii care vin in contradictie cu ideile pre­concepute ale elevilor, lasandu-i in acelasi timp pe acestia sa caute singuri solutii;

·    elevii pot fi organizati in grupuri de lucru, care sa incerce sa formuleze ipoteze si experimente apte sa re­concilieze ideile lor anterioare cu noile date si informatii; in timp ce elevii lucreaza pe grupuri, rolul profesorului este de a oferi consultanta si informatii acestora;



·    grupurile se reunesc, fiecare prezentand problemele cu care s-a confruntat in conturarea posibilelor solutii de rezolvare. Evaluarea se poate realiza in mod traditional (teste hirtie-creion, de exemplu), dar se pot utiliza si alte variante; profesoral poate evalua grupul prin inter-mediul unui reprezentant al acestuia sau poate interoga fiecare membru al grupului pentru a evalua ceea ce au invatat acestia in timpul muncii in comun.

Referindu-se la scenariul unei lectii de tip constructivist, Yager pare un pic mai analitic, chiar daca avertizeaza ca nu ofera decat una dintre multele posibilitati pentru asemenea concretizari:

1. inceputul lectiei: a utiliza mediul pentru a descoperi intrebari; a pune intrebari; a lua in considerare posibile raspunsuri; a pune in evidenta fenomenele neobisnuite; a identifica situatiile in care perceptiile elevilor variaza;

2. desfasurarea lectiei: a implica elevii in situatii reale; a organiza dezbateri care sa elaboreze alternative; a cauta informatii; a experimenta cu ajutorul materialelor disponibile; a observa fenomenele specifice; a schita un model, tipar etc.; a strange si a organiza date si informatii; a utiliza strategii de rezolvare a problemelor; a selecta resurse adecvate; a discuta cu intreaga clasa solutiile unor elevi; a incuraja elevii sa conceapa si sa organizeze experimente; a incuraja elevii sa opteze si sa evalueze optiunile respective; a incuraja elevii sa identifice posibilele riscuri si consecinte; a defini parametrii unei investigatii;

3. elaborarea unor explicatii si solutii: a comunica idei si informatii; a construi si a explica un model; a elabora o alta explicatie; a critica si revizui solutiile propuse; a utiliza evaluarea colegilor; a integra solutia descoperita in cadrul cunoasterii si experientelor anterioare;

4. a initia activitati: a lua decizii; a aplica informatii si a face apel la deprinderile adecvate; a transfera dintr-un domeniu in altul idei si informatii; a impartasi idei si informatii; a pune intrebari noi; a dezvolta produse si a promova idei; a utiliza idei si modele pentru a submina ideile si conceptiile acceptate deja.

MODELUL MODULAR

Modelul de instruire se inscrie pe linia eforturilor intreprinse tot mai frecvent si tot mai sistematic de a individualiza instruirea, in sensul asocierii nemijlocite a acesteia cu interesele si nevoile reale ale elevilor sau studentilor si cu baza de cunoastere, atitudinile si abilitatile acestora.

De regula, conceptul este utilizat pentru a desemna o secventa de instruire, care prezinta o inalta si evidenta unitate conceptuala, care este studiata de catre elev sau student in ritmul propriu, prin uti-lizarea unei game variate de resurse pana in momentul realizarii inte-grale a obiectivului sau a obiectivelor de studiu. Aceasta din urma situatie se constituie ca o preconditie pentru abordarea studierii unui nou modul.

Definitia de mai sus subliniaza potentialul inalt de individuali-zare a instruirii la nivel intramodular.

Individualizarea instruirii la nivel extramodular, mai ales la nivelul invatamantului superior, se poate realiza in trei modalitati distincte:

·    Acumularea numarului necesar de credite pentru promovarea unui curs se poate realiza prin selectionarea unui numar de module dintr-o oferta mai ampla (de exemplu, 12 module dintr-o oferta totala de 16). In acest caz, criteriul principal de selectie este constituit de concordanta dintre continutul unui modul si relevanta acestuia in raport cu interesele si estimarile elevului sau studentului privind evolutia sa viitoare in domeniile profesional si social.

·    Acumularea numarului necesar de credite pentru promovarea unui curs se poate realiza prin selectionarea unor versiuni mai mult sau mai putin extinse ale unor module cu tematica echivalenta.

·    Acumularea numarului necesar de credite pentru promovarea unui curs se poate realiza printr-o combinatie intre cele doua modalitati mentionate anterior.

Lungimea unui modul poate varia intre limite ample, lungimea maxima a unui modul putand fi exprimata insa in termeni de ore, in nici un caz in termeni de saptamani sau luni.

Avantajele utilizarii modelului modular in instruire pot fi sintetizate astfel:

·        se realizeaza o conexiune directa intre predare, invatare si evaluare;

·    sunt activate resursele cognitive si atitudinale ale elevilor sau studentilor;

·    responsabilitatea pentru invatare este alocata intr-o maniera transparenta elevului sau studentului;

·    devine disponibil un cadru flexibil, in contextul caruia pot fi dezvoltate, utilizate si evaluate o varietate larga de mijloace pentru optimizarea instruirii intr-o unitate tematica precis determinata;

·    configuratia, complexitatea, ordonarea si corelarea activitatilor si materialelor de instruire pot fi testate si revizuite pana cand acestea ating un nivel optimal si asigura succesul in invatare al majoritatii elevilor sau studentilor;

·    testarea si validarea diferitelor module se poate realiza independent, ceea ce ridica mai putine probleme de ordin logistic, financiar si de expertiza;

·    un acelasi modul poate fi utilizat in cadrul unor discipline sau domenii de continut distincte.

Dezavantajele utilizarii modelului modular in instruire pot fi sintetizate astfel:

·    lipsa supravegherii permanente a profesorului poate periclita ritmul si eficienta invatarii pentru unii elevi sau studenti;

·    insuficienta contactelor cu alti elevi sau studenti sau cu cadrele didactice poate fi considerata putin satisfacatoare de catre unii cursanti.

O incercare mai elaborata de a compara modelul instruirii modulare cu modelul lectiilor traditionale a fost deja realizata (Postletwaith si Russell, cf. Russell, 1974, p. 24 si urm.) si este sintetizata in tabelul urmator:

LECTIA TRADITIONALA

MODELUL MODULAR

Experientele de invatare

Expuneri, dezbateri in grup, parcurgerea unor texte, uneori experimente, sau utilizarea intensiva a unor materiale in laboratoare sau cabinete. Accentul cade pe predare si pe activitatea profesorului.

Se accentueaza, in primul rand, activitatea cursantilor si invatarea, prin combinarea experientelor de invatare de o asemenea maniera incat fiecare sa sporeasca efi-cienta celorlalte.

Rolul profesorului

Este principala resursa, actionand in principal ca un emitator de informatii.

Este, in acelasi timp, diagnostician, consi-lier, sursa de suport intelectual si moti-vational.




Obiective

Nu sunt intotdeauna formulate cu rigurozitate; cel mai adesea, pot fi deduse din continutul materialelor de studiu sau al probelor de evaluare.

Sunt formulate in termeni de compor-tamente observabile ale cursantilor si sunt, de regula, prezentate acestora inainte de inceperea instruirii.

Selectia componentelor

De regula, se incepe prin selec-tionarea continutului (texte etc.); probele de evaluare se alcatuiesc in functie de aceste materiale; performantele asteptate din partea cursantilor nu sunt intotdeauna evidentiate cu claritate.

Se incepe cu formularea obiectivelor modulului, in termeni de comportamente observabile, se construiesc probele de evaluare, care sa evalueze realizarea acestora si doar apoi sunt selectionate materialele care vor ajuta pe cursant sa realizeze obiectivele.

Ritmul de lucru

Se asteapta din partea cursantilor sa avanseze toti in acelasi ritm.

Fiecare cursant avanseaza in ritmul propriu: poate avansa rapid in acele portiuni ale caror obiective le poate indeplini si poate repeta orice parte a modulului de cate ori este necesar pentru realizarea obiectivelor.

Metode de instruire

Profesorii tind sa foloseasca un numar redus de metode de instruire, indiferent de diferite tipuri de invatare necesare.

Sunt folosite metode si situatii de invatare diferite, adecvate in raport cu fiecare obiectiv al modulului.

Mijloace de instruire

Sunt selectate si utilizate mai curand in baza traditiei, resurselor institutiei sau capacitatii de operare a cadrului didactic.

Sunt selectate, in primul rand, in functie de obiective si de caracteristicile cursan-tilor, fiind apoi testate inainte de utili-zarea curenta. Fiecare modul face necesara utilizarea unei multitudini de mijloace de instruire.

Individualizare

Lectiile traditionale sunt orientate spre grupuri de cursanti. La dispo-zitia acestora sunt puse un numar limitat de resurse de instruire.

Fiecare cursant poate utiliza un numar semnificativ de materiale disponibile, selectia celei mai bune abordari fiind adesea lasata pe seama acestuia: cursantul decide daca va incepe prin vizionarea unui film, citirea unui text sau analiza unei diagrame.

Participare

Cursantul este frecvent pasiv: de exemplu, parcurge un text sau asculta pe profesor.

Cursantul este implicat activ in selectarea si utilizarea materialelor de instruire.

Rezultate

Sunt asteptate diferente individuale la nivelul rezultatelor obtinute. Daca un cursant doreste sa aprofundeze o anumita portiune a continutului, va trebui sa o faca pe cont propriu. Nu exista timp pentru remedierea unor insuccese, iar daca un cursant este in dificultate, fie va fi asistat in afara salii de clasa, sau va ramane in urma.

Un modul este considerat un esec si va fi revizuit daca un numar semnificativ de studenti nu realizeaza obiectivele. Un cursant poate aprofunda unele compo-nente ale modulului fara a perturba ritmul de studiu al colegilor. Exista timp disponibil pentru interventii de sprijin a unor cursanti aflati in dificultate.

Timpul

De obicei, aceeasi cantitate de timp este alocata pentru fiecare cursant. Ca o consecinta, succesul in invatare coreleaza semnificativ cu coeficientul de inteligenta.

Se foloseste de catre fiecare cursant timpul necesar pentru realizarea obiecti-velor. Timpul utilizat este cel care inre-gistreaza o corelatie semnificativa cu coeficientul de inteligenta.

Marja de libertate

Programarea temporala a activita-tilor se realizeaza fara participarea cursantilor, adesea in afara perioa-delor optime pentru invatare.

Programarea temporala a activitatilor se realizeaza intr-o masura insemnata de catre cursanti, care pot utiliza acele perioade din zi in care invata cel mai bine.

Feed-back

Cursantii primesc feed-back doar periodic; mai mult decat atat, exista frecvent intervale de timp intre momentul examinarii si momentul comunicarii rezultatelor acesteia.

Dimensiunile mici ale modulului permit furnizarea rapida de feed-back si corec-tarea imediata a deficientelor de invatare.



Evaluarea succesului

Probele se raporteaza la continutul parcurs. Rezultatele sunt cel mai frecvent folosite pentru a aloca note, calificative sau documente de certificare, mult mai putin pentru diagnosticarea dificultatilor sau perfectionarea instruirii.

Probele se raporteaza la obiectivele care au fost comunicate cursantilor inainte de debutul instruirii. Se pot elibera docu-mente de certificare pe baza unor probe de evaluare, chiar daca nu s-a parcurs modulul sau modulele. Elementele de test pot masura si elemente de cunoas-tere sau abilitati preexistente, sau difi-cultati de invatare.

Contaminarea evaluarii

Rezultatele sunt dependente de performantele celorlalti membri ai grupului.

Rezultatele nu sunt dependente de performantele celorlalti membri ai grupului.

Transferabilitate si diseminare

Cursurile conventionale, bazate pe expunerea profesorului, sunt transfe-rabile in masura in care profesorul se implica in programe de mobi-litate. De regula, expunerea se pierde dupa derulare, iar daca un cursant a absentat total sau partial de la o expunere, are doar alterna-tiva de a contacta profesorul sau consulta notele colegilor.

Modulele pot fi transferate cu usurinta de la o locatie la alta sau diseminate la nivelul altor institutii. Recapitularile si aprofundarile unor componente pot fi realizate fara probleme de fiecare cursant in momentul ales de acesta.

Revizuiri

Revizuirile cursurilor sau manualelor traditionale oglindesc, de regula, preferintele profesorilor pentru anu-mite teme, concepte sau exemple. In mod frecvent, este necesara rescrierea completa a textului sau a ghidului de studiu.

Revizuirile sunt dependente de perfor-mantele cursantilor, in special de proportii semnificative de insucces al acestora. Informatiile noi pot fi introduse cu minimum de eforturi si costuri.

Flexibilitate

Programele de studiu traditionale sunt structurate pe trimestre, semestre, ani de studiu, manuale, fiind caracterizate de o redusa flexibilitate.

Modulele pot fi structurate intr-o varietate de configuratii, corespunzatoare diferitelor necesitati sau perspective.

Succesul cursului

Lipsit de obiective specifice si de o proiectare sistematica, aprecierea subiectiva reprezinta singura moda-litate utilizabila pentru a formula judecati privind calitatea unui curs.

Intrucat modulul beneficiaza de obiec-tive formulate explicit si de un plan de evaluare, proiectantul si utilizatorul modulului  pot aduce la timp corectiile necesare, pot aprecia cu obiectivitate eficienta unui modul.

Esecul cursantului

De obicei, esecul unui cursant nu este detectat decat la finele unei perioade de timp semnificative, in caz fericit, un trimestru. Activi-tatile de remediere sau repetare se raporteaza la intervale de timp la fel de mari.

Esecul poate fi identificat pe fiecare componenta a unui modul si poate fi atribuit cu precizie cursantului sau materialului utilizat, ceea ce faciliteaza activitatile de remediere. Cursantul va repeta doar modulul la care a esuat, nu intreg cursul.

Proiectarea unui modul

Cel mai frecvent, sunt evocate sase etape in proiectarea unui modul:

1. Specificarea detaliata a obiectivelor modulului, preferabil in termeni comportamentali, cu respectarea celor trei criterii ale lui Mager (comportamente observabile, conditii de manifestare, nivel minim acceptabil).

2. Construirea elementelor de test educational care sa masoare realizarea obiectivelor modulului, preferabil prin utilizarea unor tehnici de testare verificate (raspuns scurt, alegere duala, tehnica perechilor, tehnica alegerii multiple, tehnica raspunsului liber), care sa asigure un control acceptabil asupra calitatilor metrologice ale acestora.

3. Analiza caracteristicilor sarcinilor de invatare si specificarea comportamentelor de intrare. Pe langa specificarea bazei de cunoastere si de abilitati, necesara pentru abordarea cu succes a modulului, se poate ajunge la evidentierea unor asemenea elemente precum coeficient de inteligenta, mediu socio-economic de provenienta, motivatie, coeficient de inteligenta, durata minima de atentie sustinuta etc.

4. Planificarea instruirii pentru maximizarea probabilitatii realizarii obiectivelor. Intre activitatile care pot fi utilizate in contextul modelului modular se pot numara:

·     citirea unor articole sau capitole din volume de specialitate;

·     analizarea unor fotografii, grafice, diagrame;

·     vizionarea unor inregistrari audio-video;

·     ascultarea izolata sau repetata a unor inregistrari audio;

·     manipularea unor materiale, obiecte sau modele ale unor       obiecte;

·     examinarea unor materiale demonstrative;

·     conducerea unor experimente reale sau simulate;

·     discutarea unor elemente de continut ale modulului cu alti elevi, studenti sau cu cadre didactice.

5. Testarea modulului pe populatie scolara cu caracteristici corespunzatoare celor specificate la nivelul etapei 3.

6. Evaluarea si validarea modulului. Aceasta etapa se poate realiza avand drept suport un check-list extrem de laborios, care include atat elemente furnizate de judecata experta, legate de caracteristicile de proiectare ale modulului, cat si de elementele de evaluare rezultate din testarea modulului pe populatie reala.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2003
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site