METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE UTILIZATE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR
Reforma sistemului educativ romanesc
nu poate fi conceputa fara o regandire la nivelul tuturor celor trei componente
ale spiralei educatiei:predare-invatare-
evaluare, recunoscut fiind unanim faptul ca intre acestea exista o relatie de
interconditionare reciproca, fiecare realizandu-se prin raportare la celelalte.
O
reforma educationala reala, pertinenta impune o noua conceptie asupra evaluarii
progresului scolar, aceasta fiind impusa
si de modificarile intervenite la nivelul curriculumului scolar, modificari care trebuie
secondate de schimbari in domeniul evaluarii rezultatelor. Fenomenul
evaluator a capatat valente din ce in ce mai mai ample. El este astazi mai mult decat un
proces final sau paralel cu invatarea , este un act integrat structural si functional in
activitatea instructiv-educativa.
Analizand practicile evaluative Ion
T. Radu remarca: ”Evaluarea performantelor scolare este tot mai mult inteleasa nu ca o
actiune de control…ci ca un proces ce se interpune organic cu celelalte procese ale actului
didactic, exercitand o functie esential formativa, concretizata in a informa si a
ajuta in luarea unor decizii cu scop de ameliorare a activitatii in ansamblu.”
Sensul schimbarii in domeniul
evaluarii se face simtit atat prin schimbarea accentului de pe evaluarea
produselor invatarii pe procesele pe care acestea le implica , cat si prin abordarea unor
strategii didactice evaluative cat mai variate care pun accent pe participarea
copilului la propria sa formare si evaluare.
Metodele complementare de evaluare
reprezinta o alternativa viabila la formele traditionale de masurare si
apreciere a rezultatelor scolare . Ele sunt apreciate deoarece:
·
reusesc sa se imbine armonios cu invatarea,
·
intereseaza rezultatele scolare pentru o perioada mai
lunga de timp,
·
vizeaza formarea
de capacitati, dobandirea de competente si schimbari in planul intereselor,
aptitudinilor,
·
prin tonusul
lejer care-l impun actului evaluativ au
puterea de a elimina tensiunile induse de metodele traditionale de evaluare
Metodele alternative de evaluare
prezente in mai toate materialele de
specialitate si care sunt mai frecvent utilizate in invatamantul
romanesc sunt: observarea sistematica a activitatii si a comportamentului
copilului, proiectul, portofoliul, studiu de caz, metoda R.A.I.,evaluarea cu
ajutorul calculatorului, tehnica 3-2-1, investigatia, interviul e.t.c. Multe
dintre aceste metode alternative de evaluare sunt aplicabile si in invatamantul
prescolar.
In activitatea desfasurata cu
prescolarii am cautat de fiecare data sa utilizez demersul evaluativ cel mai
potrivit, convinsa fiind ca numai
apeland la o varietate de metode
de evaluare imi pot forma o imagine cat mai corecta asupra
progreselor atinse de fiecare copil si
numai astfel pot folosi rezultatele evaluarii intr-un mod constructiv avand
drept urmare revizuirea actului didactic.
PORTOFOLIUL numit in multe materiale
de specialitate “cartea
de vizita” a copilului este un instrument evaluativ care permite educatoarei,
si nu numai, sa urmareasca progresul copilului in plan cognitiv, atitudinal si
comportamental pe parcursul unui interval de timp mai indelungat ( un semestru,
un an scolar,sau chiar pe parcursul perioadei prescolare).
Structurat sub forma unei mape
deschise in care in permanenta se mai poate adauga ceva, portofoliul este un
element flexibil de evaluare care permite fiecarui copil sa lucreze in ritmul
sau propriu, sa-si puna in valoare toate calitatile cu care este inzestrat.
Scopul principal al portofoliului nu
vizeza numai evaluarea , ci mai ales urmareste stimularea invatarii, nota data
de implicarea directa a copiilor in alcatuirea portofoliilor.
In activitatile desfasurate cu
prescolarii utilizez frecvent portofoliul. Ilustrative sunt portofoliile
alcatuite pentru activitatile artistico-plastice. Cu prilejul evaluarii acestor
portofolii copiii sunt pusi in situatia de a se autoevalua, manifesta dorinta
de a completa anumite materiale, sesizeaza cu usurinta progresele facute, au
posibilitatea de a-si prezenta lucrarile care compun portofoliul. Urmarind
atent copilul eu am prilejul de a observa atitudinea copilului fata de propria munca, ma folosesc de ocazie
pentru a-i lauda reusitele si incerc sa-i atrag atentia asupra unor lucruri
care necesita imbunatatiri. Sprijinindu-ma pe elementele pozitive, cultiv
copiilor sentimentul de incredere in fortele proprii, determinandu-i astfel sa
se mobilizeze in vederea realizarii unor lucrari mai reusite.
Un exemplu elocvent pentru un
portofoliu de grup este cel destinat activitatilor ecologice. Impreuna cu
„ecoprichindeii” de la grupa pe care o conduc ne-am propus alcatuirea
portofoliului „Ecoprichindeii in actiune”. In acest portofoliu de grup se
gasesc lucrari reprezentative pentru activitatile ecologice desfasurate pe
parcursul derularii proiectului „Gradinita mea rade sub soare.” Poze din timpul
activitatilor ecologice, indemnuri ecologice, imnul eco, desene, picture si
aplicatii cu tema ecologica, diplome obtinute la finele unor concursuri,
imagini din timpul unor serbari cu tema eco, file de ierbar - sunt elementele care compun acest remember al
activitatilor ecologice. Acest portofoliul de grup ofera copiilor prilejul de
a-si exprima opiniile fata de situatii ce impun decizii cu caracter ecologic,
un imbold pentru activitatile viitoare si posibilitatea de evaluare a activitatilor
desfasurate pe parcursul derularii proiectului.
Portofoliul nu este numai o metoda
alternativa de evaluare a copilului ci, poate fi ilustrativ pentru crearea unei
imagini pozitive asupra unei grupe sau a
unei gradinite. Cu prichindeii grupei mari lucram la alcatuirea portofoliului
grupei. Prezentat sub forma unei mape , portofoliul grupei cuprinde lucrari
reprezentative si reusite, poze din timpul unor activitati mai deosebite, cat
si din timpul unor activitati extracurriculare ( excursii, concursuri,
activitati socio-umanitare), de asemenea cuprinde mostre de lucrari care au
necesitat cooperarea intre doi sau mai multi copii din grupa, diferite
observatii facute de catre copii privind modul in care au interactionat in
timpul unor activitati desfasurate pe grupe sau in perechi.
Aranjate in ordine cronologica, materialele din componenta portofoliului de
grup evidentiaza progresele copiilor, punctele tari ale activitatilor
desfasurate si analiza lor este un prilej pentru stabilirea unor obiective noi
de invatare si deprinderi sociale pe care si le propun copiii grupei.
Portofoliul este o metoda de evaluare
la care apelez in activitatea cu prescolarii deoarece:
·
ofera o privire de ansamblu asupra copilului si a activitatii
desfasurate de acesta in gradinita;
·
are un grad sporit de adaptabilitate la specificul
diferitelor categorii de activitate, a conditiilor existente in grupa, a
particularitatilor copilului prescolar;
·
cuprinde in actul evaluarii unele lucrari realizate de
copii care in mod obisnuit nu ar fi avute in vedere;
·
incurajeaza copiii in exprimarea personala,ii determina
sa se angajeze in activitate mai activ ,ii motiveaza pentru realizarea unor
lucrari care sa- i reprezinte;
·
implica direct copiii in actul evaluator determinandu-i
sa fie mai interesati de rezultatele evaluarii;
·
dezvolta capacitatea copiilor de autoevaluare;
·
poate fi utilizat cu succes in activitatea cu parintii.
PROIECTUL- recomandat atat ca
modalitate de invatare, cat si ca metoda de evaluare este o activitate ampla ce
se deruleaza pe parcursul catorva zile
sau saptamani si ofera copiilor prilejul de a se afla intr-o situatie
autentica de cercetare.
Concentrat pe efortul voit al
copilului, pe intelegerea subiectului in toata amploarea lui , proiectul
asigura o invatare activa, ofera posibilitatea copiilor de a arata ce stiu, dar
mai ales ceea ce stiu sa faca, sa-si puna in valoare anumite capacitati. Prin
aceasta metoda copiii intra direct in contact cu realitatea ,iar procesele,
fenomenele, obiectele sunt investigate in dimensiunile si caracteristicile lor
reale, asa cum se manifesta in realitate.
Ca metoda de evaluare, proiectul este
un instrument prognostic intrucat pe parcursul derularii lui putem aprecia
masura in care copilul are anumite aptitudini care-i pot permite obtinerea in
viitor a unor performante, si o valoare diagnostica fiind un bun prilej de
testare si verificare a capacitatilor intelectuale, de depistare a lacunelor si
a greselilor.
In ultimii ani proiectul se bucura
apreciere si este mult utilizat in invatamantul prescolar. Pornind de la
ideea potrivit careia activitatea de
grup este stimulativa si din dorinta de a crea copiilor oportunitatea de a
dezvolta o invatare activa, extinsa pana la limitele pe care si le stabileste
copilul si bazandu-ma pe interesul manifestat de copii pentru anumite subiecte
am desfasurat cu prescolarii proiecte cu teme variate : ”Ploaia”, ”Painea”,
”Frunza”, ”Trenul”, „Animalele din jungla”, „Apa”, „Flori de toamna”, „ Cu ce
plecam in calatorie”, „Cartea”,
“Povestea sticlei”.
Pe parcursul derularii proiectelor
toti copiii s-au implicat activ in sarcina de lucru, au procurat imagini,
materiale, carti, au cerut sprijinul parintilor pentru imbogatirea sferei de
cunostintelor,invatarea de versuri, ghicitori, crearea de scurte povestiri .
Implicarea fiecarui copil in derularea proiectului este urmare a interesului
manifestat de catre copii pentru realizarea demersului colectiv lucru asigurat
prin desfasurarea unor activitati si jocuri care sa mentina treaz interesul
copiilor pentru tema proiectului.
In procesul de evaluare am avut in
vedere nu numai produsele finale, ci insusi desfasurarea procesului de invatare
a constituit pentru mine ca educator un veritabil prilej de a observa copiii in
timp ce lucreaza, de a urmari relatiile de colaborare stabilite intre copii in
timpul lucrului. Toate etapele derularii proiectului sunt importante si pot
implica absolut toti copiii. Din pacate suntem inca tentati sa ne centram
atentia pe produsele finale ale
activitatii copilului, sa judecam valoarea unei activitati dupa calitatea
produsului final , cand de fapt
adevarata valoare a muncii unui copil sta in ceea ce a invatat prin ea.
Pentru a argumenta afirmatia potrivit
careia proiectul este o metoda cu un
real potential formator, superior altor metode de evaluare pot aduce
urmatoarele argumente: copiii sunt implicati activ in procesul de invatare, isi
construiesc invatarea prin operarea cu idei,cunostinte si conceptii pe care le
poseda deja, invata prin cooperare,
interactionand unii cu ceilalti, sunt incurajati sa se exprime liber,
dar sa manifeste respect pentru opinia celuilalt. Deoarece sunt antrenati in
procurarea materialelor,in colectarea si analiza datelor copiii devin mai
responsabili, au mai multa incredere in fortele proprii, au sansa de a-si
planifica propriile activitati si au prilejul de a se bucura de finalitatea
activitatii desfasurate.
STUDIU DE CAZ este o metoda care urmareste evaluarea capacitatii copiilor
de a analiza, intelege si interpreta anumite evenimente sau fenomene .
Aceasta metoda poate fi
utilizata cu succes si in invatamantul prescolar, indeosebi la grupele mari,
desi aparent pare un proces prea greu pentru aceasta varsta.
In munca desfasurata cu prescolarii
urmaresc sa-i deprind de mici sa observe
si sa analizeze situatiile sau
fenomenele supuse atentiei, sa asculte si sa accepte schimbul de opinii,
sa participe activ la analiza unei situatii problema. Prezentat sub forma unei
povestiri,a unei intamplari aparent veridice sau chiar a unei situatii reale,
cazul supus analizei si dezbaterii determina copiii sa se manifeste critic fata
de o situatie data. A-i invata pe copii sa gandeasca critic inseamna a-i invata
sa gandeasca democratic si multicauzal, ceea ce-i va face sa caute solutii
multiple la situatiile variate in care se vor gasi.
“Ce a gresit Ionel”, „Aventurile lui
Gigel”, „Intamplarea din poiana”, „Dupa fapta si rasplata”, „Minciuna are
picioare scurte”, „Despre prieteni si prietenie” sunt temele unor activitati de
educatie pentru societate care solicita copiii sa analizeze situatiile supuse
atentiei, sa asculte si sa accepte schimbul de idei, sa se manifeste spontan,
fara teama de reactiile celor din jur. Literatura pentru copii ofera multe
texte valoroase, care sunt audiate cu interes de catre copii si care constituie
tot atatea prilejuri de analiza a unor situatii, de formarea unor capacitati de
apreciere.
Toti copiii, indiferent de
dezvoltarea intelectuala, contribuie la elucidarea unei situatii,spunandu-si
parerea. Urmarind copiii antrenati in analiza si dezbaterea unui caz , a unei
situatii mi se ofera prilejul de a-i
evalua din cele mai variate
puncte de vedere: gandire, limbaj, interactiune sociala, judecata
morala, imaginatie, creativitate.
EVALUAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI
constituie un mijloc modern si util in
realizarea procesului evaluativ. Deoarece lucrul la calculator este o
activitate foarte indragita de copii poate constitui un prilej de evaluare
care asigura unitate
cunoasterii, depasind granitele disciplinelor printr-o abordare
interdisciplinara a continuturilor. Asa cum in viata de zi cu zi nu folosim
cunostintele disparate, acumulate la anumite discipline si nu valorificam
capacitati specifice unei materii este important sa formam la copii o gandire
integratoare. Jucandu-se la calculator jocuri atractive, copilul este pus in
situatia de a aplica in contexte noi si variate cunostintele acumulate
anterior.
Utilizez evaluarea cu ajutorul
calculatorului in diferite situatii: la finele unor activitati frontale, in
timpul unor jocuri didactice, a activitatilor integrate, in cadrul
activitatilor liber alese si la activitatea optionala “Prietenul meu
calculatorul”. Jocurile: „La ferma”,”Ne jucam, matematica invatam”, „ Hai la
scoala”, ”Alfabetul”, „Vreau sa stiu” pun copiii in situatia de a-si valorifica
cunostintele acumulate la diferite arii curriculare ( cunoasterea mediului,
activitati matematice, educarea limbajului, desen).
Evaluarea cu ajutorul calculatorului
are cateva caracteristici: raspunsurile sunt apreciate cu exactitate, timpul
util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt confirmate sau infirmate
imediat,exista posibilitatea abordarii unui subiect printr-un joc, dar cu nivel
diferit de complexitate, fapt ce ofera satisfactii tuturor copiilor .
METODA R.A.I. (raspunde, arunca,
intreaba) este o metoda deosebit de flexibila si usor de aplicat in activitatile
desfasurate atat cu prescolarii mari cat si cu elevi din ciclurile superioare.
Este un joc simplu de aruncare a unei mingi de la un copil la altul. Copilul
care arunca mingea pune o intrebare celui care o prinde. Acesta raspunde la
intrebare, apoi arunca mingea altui coleg si-i adreseaza o alta intrebare
vizand continutul evaluat.
Furati de mirajul jocului, chiar si
cei mai timizi copii accepta cu placere provocarea acestui joc care, prin
caracterul sau antrenant, mentine treaza atentia copiilor. Participantii iau
totul ca pe un joc binevenit la finele unei activitati de invatare si sunt
atrasi de suspansul generat de intrebarile neasteptate si de exercitiul de
promptitudine la care ii solicita jocul.
Am utilizat cu succes aceasta metoda
de evaluare la grupa pregatitoare la sfarsitul unor activitati de cunoastere a
mediului, educare a limbajului, activitati cu continut matematic.
R.A.I. este in egala masura o metoda-joc
de evaluare dar si o strategie de
invatare care reuseste sa imbine cu succes competitia si colaborarea si care
permite realizarea unui feed-back rapid.
Metodele de evaluare, fie ele
traditionale sau moderne au puncte tari si puncte slabe. Important este ca educatorul sa cunoasca aceste metode si sa incerce sa
aplice in fiecare moment didactic acel demers evaluativ care se preteaza mai
bine la situatia didactica existenta in vederea asigurarii unui progres rapid
al fiecarui copil in functie de disponibilitatile proprii.
Optiunea pentru o anume metoda de
evaluare este determinata de varsta copiilor, de volumul de cunostinte, de categoria de activitate si,in mod deosebit , de obiectivele
urmarite.”Perfectionarea oricarei evaluari provine din adecvarea ei la
obiectivele pentru care este facuta.”(Gemeniene Meyer- 2000)
Evaluarea este o dimensiune
esentiala a procesului curricular , ea reprezinta o practica ce poate fi
continuu imbunatatita si diversificata. Metodele complementare de evaluare sunt
doar o alternativa la metodele traditionale si sunt menite sa
imbunatateasca practica evaluativa. Ele
accentueaza acea dimensiune a actiunii evaluative care ofera copiilor variate
posibilitati de a demonstra ceea ce stiu dar, mai ales , ceea ce pot sa faca cu
ceea ce stiu.
BIBLIOGRAFIE:
1.
Neacsu, I.,Stoica, A., Reforma sistemului de evaluare si
de examinare, Bucuresti, Editura Aramis, 1996.
2.
Oprea, Crenguta, Lacramioara, Pedagogie. Alternative
metodologice interactive . Editura Universitatii, Bucuresti, 2003.
3.
Radu, I.,T., Evaluarea in procesul didactic, Bucuresti,
Editura didactica si Pedagogica, 2000.
4.
Tomsa, Gheorghe, Psihopedagogie prescolara si scolara,
Editura „Coresi”, Bucuresti, 2005.
