Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

Criterii de selectie pentru grupele de incepatori in dans sportiv (copii 1+2; juniori 1+2)

diverse

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
NENOROCIRILE DIN DRAGOSTE ALE LUI ARLECHINO SI ALE CELORLALTI
RETELE NEURONALE BAZATE PE PERCEPTRON
Broadway and the Musical
PROGRAM: PROTECTIE ANTIINCENDIU NIVEL AVANSAT
Vorbe gandite de intelectuali si ingineri
Codul International ESOMAR de Practica a Publicarii Rezultatelor Sondajelor de Opinie* Publica
ISLAMISMUL:DOCTRINA SI LEGEA ISLAMICA
Armele nucleare (BOMBA CU NEUTRONI, URANIUL, PLUTONIUL)
Aparatul de fotografiat - Evolutia aparatelor fotografice
Manualul B Plan

TERMENI importanti pentru acest document

: pregatirea atletilor in probele de semi font : planificarea anuala a unui cerc de dans :

Criterii de selectie pentru grupele de incepatori in dans sportiv (copii 1+2; juniori 1+2)

In cadrul oricaruri club sportiv trebuie sa existe o planificare pe termen lung a performantei sportive in sensul asigurarii unui flux continuu de viitori sportivi de performanta prin folosirea anumitor stadii de formare care incep cu grupele de incepatori in dansul sportiv. Neacordarea de atentie cuvenita acestui tip de gandire poate duce la grave ruperi in 'lantul temporal' al performantelor clubului. Exista numeroase exemple de cluburi sportive ce au 'sucombat' dupa retragerea sportivilor de performanta dupa o anumita perioada in care au reprezentat cu succes clubul tocmai pentru ca nu s-a avut in vedere cautarea si selectarea de noi talente in dansul sportiv, prin formarea de grupe de incepatori pe care antrenorul sa le indrume spre viitoare grupe de performanta si sa asigure continuitatea performantelor sportive ale clubului. Tot din aceasta cauza se pot observa anumite 'pulseuri' ale performantei in cadrul unor cluburi unde nu se coreleaza corect perioada maxima de maturitate a unui sportiv cu timpul in care un nou talent atinge aceasta perioada. In lumina acestor lucruri consider ca planificarea riguroasa a formarii grupelor de incepatori este vitala pentru buna reprezentare a unei entitati sportive la toate nivelel valorice (clasa E, D, C, etc si clase superioare) cat si grupele de varsta: copii 1, copii 2, juniori 1, juniori 2, tineret si adulti tinand cont de toti parametrii ce intervin in aceasta planificare: durata pregatirii, stadiul de pregatire a diferirilor sportivi (perechi) din cadrul clubului, procentul de reusita in trecerea de la stadiul de incepatori la stadiul de avansat si sa nu uitam si un amanunt specific dansului sportiv: raportul pe diferite nivele valorice intre baieti si fete. De asemenea, in dansul sporitv, grupele de incepatori pot fi formate pe diferite varste (de la 5 la 14 ani) avand in vedere ca perioada de maturiate poate fi destul de mare - 15 ani in unele cazuri sau chiar mai mult iar timpul de formare variaza de la 6 la 10 ani. Aceste cifre pot varia insa destul de mult in functie de sportiv si antrenor dar ele trebuie sa fie avute in vedere in buna corelare a grupelor de performanta si cele de incepatori pe varste si nivele valorice. Ca antrenori, avem datoria sa atragem atentia asupra importantei grupelor de incepatori ca inceput de drum catre marea performanta atat sub aspect cantitativ cat si sub aspect calitativ. Deci, aspectele importante sunt baza de selectie si criteriile de selectie, lucru pe care il voi dezvolta in continuare.

In sportul contemporan selectia stiintifica a sportivilor a devenit un factor foarte important, avand in vedere ca in Europa de Est acesta nu este un principiu nou. De-a lungul timpului s-a constatat ca tinerii care aveau un talent natural pentru alergarile de fond au sfarsit prin a fi sprinteri mediocri. Acesta nu este un model pentru performanta, bineinteles. Trebuie amintit ca tinerii selectionati in dansul sportiv trebuie apoi monitorizati continuu si facute diferite ajustari pentru a ajunge la un nivel inalt de pregatire.

In concluzie este clar ca se desprind mai multe avantaje prin selectarea copiilor in grupele de incepatori in orice sport sau in dansul sportiv in particular:

- Reduce in mod clar timpul necesar pentru a se ajunge la performante satisfacatoare;

- Mareste competitivitatea si numarul de sportivi in toate categoriile de varsta ce aspira la performanta;

- Creste increderea sportivului in sine, pentru ca evolutia sa este mai trainica si mai rapida ca a altor sportivi care nu au trecut prin acelasi proces de selectie;

- Antrenorul nu mai iroseste munca, energie si talent, el fiind focalizat pe tineri cu reale sanse de maiestrie sportiva. Se observa antrenamete mult mai eficiente in acest fel;

- Clubul are asigurat o evolutie sigura si continua pe scenele sportive interne si internationale;

- In mod indirect, se faciliteaza aplicarea pregatirii stiintifice, pentru ca oamenii de stiinta din sport, care ajuta la identificarea talentelor, sunt motivati sa se implice in continuare in monitorizarea antrenamentelor sportivilor;

- O mai buna compatibilitate intre parteneri pe sectiuni: dansuri standard si dansuri latino-americane dar si la nivelul unei formatii de dans sportiv (6-8 perechi) omogenitatea si performanta cresc substantial.

Cu toate ca exista mai multe faze de selectie in tot procesul de pregatire al unui sportiv, ne vom ocupa numai de cea primara - pentru incepatori amintind totusi si de celelate:

- Faza secundara - Este folosita pentru sportivii care au facut deja antrenamete de dans sportiv in mod organizat (lectii de grup, individuale sau mixte) luandu-se in considerare atat evolutia diferitilor parametrii in timp la sportivul respectiv cat si schimbarile produse de pubertate in organism combinate cu testari psihologice de catre un specialist psiholog sportiv.

- Faza finala - se refera la selectia pentru loturile reprezentative (nationale) ce trebuie sa fie extrem de minutioasa, calculandu-se in principal capacitea de imbunatatire a randamentului in antrenamentele viitoare, dar si rezistenta la stres. Numai sportivii exceptionali vor fi selectionati - pot face fata cu succes unei competitii extrem de puternice - Campionate Europene si Mondiale. In dansul sportiv acesta etapa este intr-un anumit grad asimilata cu rezultatele la Campionatele Nationale ale Romaniei la Dans Sportiv (perechi si formatii la cele doua sectiuni: sectiunea dansurilor standard si sectiunea dansurilor latino-americane)

Avans in vedere specificul dansului sportiv trebuie spus ca indivizii care nu sunt selectionati pentru performata au posibiliatea sa fie integrati in grupe pentru dans 'social'. Acestea pot reprezenta o directie foarte benefica pentru recreere, psihic, dezvoltarea personalitatii si chiar intretinere fizica. Numeroase persoane aleg dansul sportiv tocmai din aceste motive. Ele pot chiar intra in competitii speciale. De curand Federatia Romana de Dans Sportiv a introdus in competii clasa 'Hobby' exprimand tocmai aceasta dorinta a danstorilor - dansul 'de placere'. Oricum nu trebuie neglijat aspectul social pozitiv al dansurilor foste 'de societate' la nivelul maselor iar acesta consider ca trebuie marit prin diferite programe, el avand evident si rolul de a dezvolta baza de selectie pentru cluburile din Romania.

Criteriile generale de selectie in sport sunt:

- Sanatatea. Reprezinta o conditie absoluta pentru oricine participa la un antrenament sportiv, indiferent de faza.

- Masurile antropometrice ale unui candidat. Pentru copii 1 si copii 2 sunt mai greu de anticipat urmarindu-se mai mult o dezvoltare armonioasa a corpului, dar incepand cu juniori 1 si 2 antrenorul poate avea o predictie stintifiica a cresterii ulterioare a copilului;

- Capacitea motrica. In functie de ramura sportiva se evidentiaza:

- Forta: Forta maxima

Forta exploziva - timp cat mai scurt

Forta de rezistenta - treptat, timp cat mai lung

- Viteza;

- Mobilitate articulara;

- Rezistenta specifica;

- Evaluarea disponibilitatilor enegetice;

- Deprinderile motrice. Timpul necesar de la etapa invatarii la etapa

perfectionarii;

- Ereditatea. Destul de controversat acest aspect joaca adesea un rol important in pregatirea sportiva. Copiii tind sa mosteneasca trasaturile biologice si psihologice ale parintilor, desi prin educatie, antrenamente si conditionare sociala se pot modifica putin calitatile mostenite, dar potentialul genetic al sportivului va plafona pana la urma imbunatatirile suportate de calitatile fiziologice. Klissouras si colaboratorii (1973) au tras concluzia ca sistemele si fuctiile sunt determinate genetic: sistemul lactacid pana la 81,4%; ritmul inimii 85,9% si VO2max 93,4%.

- Testarea psihologica:

- Elaborarea unor profile psihologice ale sportivilor de mare perfomanta;

- Gasirea calitatilor psihice determinate pentru o ramura sau proba specifica;

Avand in vedere specificul dansului sportiv pe care il voi detalia in continuare se mai pot desprinde criterii specifice:

- Urechea muzica: Experienta a aratat ca pentru un copil acest factor se poata invata (educa) intre niste limite foarte fixe. Exista totusi indivizi care nu vor recunoste niciodata intr-un procent satisfacator diferite patternuri de ritmica din dansul sportiv;

- Educatie: Dansul sportiv este o activitate de inalta tinuta sociala, iar daca selectia se face la varste fragede (<12 ani) copilul poate fi educat cu ajutorul parintilor in acest sens. Daca in schimb el este selectionat la o varsta mai inaintata acest lucru este destul de dificil daca mediul din care provine nu i-a insuflat aceste calitati;

- Practicarea altor discipline - este un atu pentru copiii din grupele de incepatori, dansul fiind o activitate enorm de vasta,experienta aratand ca gimnastica , baletul, judo-ul, karatele, etc. facute la nivel de initiere sunt foarte benefice pentru evolutia unui incepator in dansul sportiv.

Pentru a explica in detaliu aceste criterii de selectie in dansul sportiv trebuie insa mai intai sa intelegem caracteristicile de baza ale acestei discipline sportive relativ nou aparute in Romania (Federatia Romana de Dans Sportiv a luat fiinta in 1992, afiliata la International DanceSport Federation, recunoscuta de Comitetul Olimpic Roman si Ministerul Tineretului si Sportului).

Dansul sportiv isi are radacinile in dansul de societate numit si dans de salon sau de parchet. Fiind la intersectia intre arta si sport acesta are cerinte deosebite pentru practicantii sai, cerinte ce se regasesc in ambele linii. Pe langa cerintele fizice (biologice) legate de linia sportiva se regasesc si factori subiectivi legate de expresie, sensibilitate artistica, exprimarea emotiilor prin dans. Din acest puct de vedere se poate face o asemanare cu patinajul artistic (individual si perechi, probe libere, impuse sau de dans). A existat o controversa puternica legata de legimitatea incadrarii dansului ca sport legate de efort si criteriile de arbitraj dar acestea au fost rezolvate prin elaborarea unor studii amanuntite de efort care au demonstrat ca efortul depus de un dansator sportiv in cadrul unei competitii este echivalent cu cel al unui semi-fondist, iar International DanceSport Federation a elaborat niste norme foarte clare in arbitraj care impreuna cu sistemul Skaing System rezolva cele mai mari probleme. De-a lungul timpului s-au standardizat probele in dansul sportiv pe urmatoarele criterii:

Varsta:

- copii 1 (6-9 ani)

- copii 2 (10-11 ani)

- juniori 1 (12-13 ani)

- juniori 2 (14-15 ani)

- tineret (16-18 ani)

- adulti (19-35 ani)

- seniori (>35 ani); acesta ultima categorie de varsta putand fi impartita la randul ei pe sub-categorii: seniori 1, 2 si 3

Sectiuni:

- Dansuri standard:

- Vals lent. Este cel mai popular dintre dansurile standard fiind derivat din muzica populara germana.S-a raspandit in Europa si de aici in America Latina

- Tango. Foarte raspandit in intreaga lume, originar din America de Sud este plin de personalitate, pe o melodie foarte ritmata, placuta si temperament specific, dans de o traire intensa

- Vals vienez. Cel mai atractiv dans de bal. El intra in dansul sportiv venind din marile sali de bal ale Vienei

- Slow Fox. Este cel mai tipic si cel mai indragit dans englezesc. Se danseaza pe melodii de jazz lent si blues

- Quick Step. O derivatie a clasicului fox-trot englezesc, este cel mai energic dans standard, jucaus, vioi cu un ritm iute si un farmec aparte

- Dansuri latino-americane:

- Samba. Dans cu radacini afro-braziliene, cu un ritm sincopat, plin de vitalitate si forta. S-a raspandit in lume din carnavalurile din Rio

- Cha-cha-cha. Este unul din cele mai recente dansuri latino. El a fost inventat in Cuba de Enrique Jorrin odata cu melodia La Enganadora in 1953

- Rumba. Dans de provenienta afro-cubaneza, este versiunea moderna a dansului tipic romantic, subtil si sofisticat - dansul indragostitilor

- Passo doble. Provine din Spania, simbolizand lupta cu

taurul. Miscarile executate de dansatori sunt asemanatoare cu cele ale toreadorului

- Jive. Pornind de la rock and roll acest dans este varianta rapida al unui alt dans american - jitteburg raspandit in Europa in 1945

- De asemenea se pot tine competitii pentru un singur dans sau mixt - ambele sectiuni cumulate;

- Competitori:

- Perechi. Dansul sportiv este aparte: el, de obicei, nu este considerat un sport pur de echipa dar nici unul individual. Entitatea de baza in dansul sportiv este perechea (baiat si fata), de aceea antrenorul trebuie intotdeauna sa aiba in vedere si compatibilitatea fizica si psihica intre cei doi parteneri - formarea unei mini-echipe - lucru ce va fi luat in calcul si la evaluarea psihologica a sportivului din cadrul selectiei sale stiintifice;

- Formatii. Grup de 6-8 perechi ce lucreaza o coregrafie speciala, bazata pe interactiunea acestora pe o muzica prestabilita, prin aliniamente specifice;

- Echipe. Grupuri de perechi la diferite categorii de varsta si sectiuni din cadrul aceluiasi club;

- Clase valorice:

- Hobby - dansatori ce nu intra la performanta;

- E si D - impuneri coregrafice, treptate de la E la D, limitarea dansurilor impuse de la 6 cls. E la 8 in cls. 8

- C, B si A - Nu mai exista nici o limitare, se danseaza toate dansurile, diferenta o reprezinta nivelul valoric;

- S - Clasa internationala (Super)

- de asemenea se pot tine concursuri OPEN (Nu exista limitare de clasa, de dansuri sau coregrafice) sau OPEN BASIC ONLY (doar impuneri coregrafice).

Intelegem asadar specificitatea dansului sportiv din radacinile acestuia si din intelegerea faptului ca in general se lucreaza atat individual (cu un sportiv) sau in pereche.

Miscarile executate de un dansator sportiv sunt in general de tip aciclic complex. Inteleg prin aceastea miscari non-repetitive la nivelul intregului corp de o complexitate intr-adevar uriasa. Un sportiv de top isi constientizeaza miscarile picioarelor (incepand cu varful si terminand cu coapsele), bazinului (soldul), abdomen, torace, brate (umeri, coate, incheietura mainii, palma, degete), gat si cap. Iata deci, in timpul dansului, toate aceste segmente trebuie sa fie organizate ierarhic din punctul de vedere al propagarii miscarii (din centrul primar al miscarii - centrul de greutate - la periferia corpului), sa fie sincronizate si perfect coordonate pentru a da frumusete si corectitudine miscarii respective.

In dansul sportiv viteza de excutie a unei figuri pe un ritm dat este foarte importanta denotand o tehnica foarte bine pusa la punct. Daca ne gandim ca exista ritmuri care ajung la 50 BPM (batai pe minut) in dansurile latino-americane de exemplu (samba si jive) ajungem la concluzia ca un rol determinat aici il joaca fibrele musculare (ca si valsul vienez sau quickstep din sectiunea dansurilor standard). Mai precis elasticitatea acestora este principiul oricarei miscari in dansul sportiv, dupa exemplul unui resort sau a unui elastic: daca aceste sunt comprimate sau extinse foarte mult se creaza o forta de revenire direct proportionala ca capacitatea de deformare initiala - principiul actiunii si reactiunii. De aceea accentul se va pune in dansul sportiv pe marimea coeficientului de elasticiatea musculara si nu pe dezvolarea masei anumitor grupe de muschi. Studii stiintifice de specialitate au pus in evidenta existenta a doua tipuri de fibra musculara: rosii si albe, distributia lor fiind, se pare, stabilita genetic. Fibrele rosii, sau lente, au un continut mai mare de mioglobina (care actioneaza ca un depozit pentru oxigenul transportat de sange la celule) si sunt. Din punct de vedere biochimic, mai bine echipate pentru lucrul (rezistenta) aeroba. Pe de alta parte, fibrele albe sau repezi au un mare continut de glicogen (carbohidranti) si sunt mai bune in tipurile de eforturi anaerobe - specifice dansului sportiv - de scurta durata si intense (Fox, Bowes and Foss 1989; Willmore and Costill 1980). Procentajul de fibre musculare nu poate fi modificat, dar antrenamentele specifice intense pot mari randamentul fibrelor musculare si pot modifica structura lor biochimica. Posibilitatea stabiliarii proportiei fibrei musculare rapide (albe) exista prin procedeul numit biopsie - extragerea si analizarea unei probe de tesut muscular, poate ajuta antrenorul sa judece daca viitorul sportiv are inclinatie fizica spre dansul sportiv sau il poate indrepta catre sporturi in care predomina rezistenta.

Am amintit mai sus un prim criteriu pentru marea peformata in toate sporturile: Sanatatea. Acesta este foarte restrictiv pentru dansul sportiv unde este clar ca foarte multe elemente ale organismului uman sunt duse la limita in cadrul unei competitii. Inaintea acceparii unui sportiv in cadrul clubului, acesta trebuie supus unui riguros control medical de specialitate. Medicul trebuie sa recomnde iar antrenorul trebuie sa selecteze numai copii sanatosi. Sa nu uitam ca acest lucru nu numai ca ajuta la selectarea pe baze stiintifice a sportivilor dar si preintampina o eventuala agravare a unor probleme de sanatate pe care antrenorul nu le cunoaste sau un accident in timpul antrenamentelor sau unei competitii. In cadrul laboratoarelor de testare medicala medicul impreuna cu personalul de testare trebuie sa observe daca individul are o disfunctie fizica sau organica si sa faca recomandarile corespunzatoare, functie de specificul dansului sportiv sau pentru orice ramura sportiva. Astfel un individ cu o malformatie n-ar trebui selectionat pentru dans sportiv, avand in vedere dinamismul acestuia (Valsul lent de exemplu se caracterizeaza prin coborari si ridicari largi, rotatii si deplasari mari pe ringul de dans, pe cand Tango-ul se carcterizeaza prin miscari de tip stacatto - rapide si sacadate - greutatea fiind transferata integral de pe un picior pe celalat). Un asemenea copil poate fi indrumat catre sporturi cu caracteristici statice:tirul, tragerile cu arcul, bowling, etc. De asemenea, conditia fiziologica a unui individ - abilitatea de a-si misca mainile, picioarele, etc. este determinanta pentru practicarea dansului sportiv, daca ne gandim ca la dansurile latino-americane de exemplu de regula membrele inferiore si cele superioare se misca intr-o stransa corelatie (Exemplu: figura New York din cha-cha-cha, sportivul pe timpul muzical 2 intra cu picioarele intr-o pozitie de tip CHECK - greutatea repartizata pe ambele picioare, cu genunchii apropiati - iar mana libera (fara priza cu partenerul - partenera) executa o miscare in lateral sau diagonal sus, miscarea bratului pornind de la corp, trecand prin umar, cot, incheietura si terminindu-se in degete). Sanatatea incheiturilor si/sau ligamentelor (inexistenta unor boli sau leziuni la nivelul acestora) este vitala pentru un dansator avand in vedere de exemplu presiunea care este exercitata pe genunchi in cazul valsului lent unde coborarea corpului este in mare parte suportata de acesta. Sa nu uitam nici de coloana vertebrala ce la fete este foarta solicitata prin streching-ul corpului in cadrul pozitiei de dans in pereche in dansurile standard. Evident in cadrul controlului medical vor exista teste in care se va pune in evidenta capacitatea vitala a sportivului, indiferent de sport: frecventa cardiaca, tensiunea arteriala, teste la efort. Specialistii in medicina sportiva imbunatatesc in fiecare zi biotipul ramurii de sport respective si astfel, antrenorul este corect informat despre starea de sanatate a sportivului sau viitorului sportiv.

Un alt atu important pentru marea performanta il reprezinta masurile antropometrice care trebuiesc luate in considerare atunci cand vrem sa descoperim un nou talent. Greutatea, inaltimea sau lungimea membrelor joaca un rol principal in anumite sporturi insa in dansul sportiv rolul este determinant. Acest lucru este valabil la sportivii de peste 14 ani. La copii insa, este mult mai dificil sa anticipam dinamica cresterii si a dezvoltarii acestora tinand cont de faptul ca identificarea talentelor se face incand cu varsta de 4-6 ani in dansul sportiv. In prima faza de identificare a talentelor la dans sportiv se tine cont, mai ales, de dezvoltarea armonioasa a copilului prin examinarea articulatiei piciorului si a inaltimii soldurilor si a umerilor, precum si a raporturilor dintre ele. Un dansator trebuie sa fie un individ bine dezvoltat, luandu-se in calcul aici si raportul inaltime/greutate. Evident ca un sportiv cu tendinte de ingrasare evidente nu va face fata vitezei de rotatie a unei piruete in samba. Se pot desprinde mai multi indici ce pot fi masurati pentru a se 'masura' dezvoltarea unui sportiv:

- inaltimea;

- greutatea;

- lungimea mebrelor inferioare;

- perimetrul toracic;

- diametrul biacromial;

- diametrul bitrohanterian;

Exista diferite tabele de valori ai acestor indicii care ne arata dezvoltarea unui individ: armonioasa sau nu.

La cei carora testul cu raze X indica o terminare a cresterii, in functie de masurile antropometrice, antrenorul ii pot indruma spre una dintre sectiunile dansului sportiv (standard-europene sau latino-americane), cunoscut fiind faptul ca sportivul de la un anumit nivel se poate specializa pe o singura sectiune si ca inaltimea avantajeaza dansurile standard.

Un criteriu definitoriu pentru dansul sportiv il reprezinta Indicii capacitatii motrice. Acestia se masoara printr-o serie de norme de control si printr-un sistem de probe. Putem desprinde doua tipuri de indici:

- generali - masoara calitatea motrica de baza si deprinderile si priceperile motrice de baza (mers, alergare, saritura, alergare) si utilitar-aplicative (tarare, catarare, echilibru, etc)

- specifici dansului sportiv (rotatii spre dreapta, spre stanga, miscarea de bazin, compresia spatelui, etc);

Nu vom insista aupra primului tip deoarece acestia se gasesc in diferitele baremuri din institutiile de educatie din Romania si se masoara de obicei la orele de educatie fizica si sport din scoli, sau in cadrul clubului, de catre antrenor.

Calitatile motrice reprezinta ansamblul potentialului fizico-biologic al unui sportiv, care se manifesta prin executia la parametrii maximali individuali, a unui act motric sau a unei structuri motrice, in relatie directa cu spatiul si cu timpul, tradusa fie prin

- rapiditate;

- dutata;

- incarcatura;

- precizie si coordonare;

- amplitudine.

VITEZA

Viteza reprezinta capacitatea aptitudinala (de obicei nativa) a unui sportiv de a reactiona sau de a efectua un anumit gest motric, izolat sau integrat intr-o structura, simplu sau complex, intr-un timp cat mai scurt posibil.

Viteza de executie a unui gest motric singular sau repetat este determinanta in dansul sportiv. In miscarea de baza in cha-cha-cha cu cat sportivul este mai rapid in executia pasului de pe timpul 1 muzical ca atat mai mult miscarea va fi blocata pentru a face pe timpul muzical 2 urmatorul pas. Referindu-ma aici strict la lucrul si viteza picioarelor este clar ca viteza de executie a pasului lateral cu piciorul drept (de exemplu) in chasse-ul din miscarea de baza din cha-cha-cha este in stransa corelatie cu timpul in care varfurile raman nemiscate, pana la pasul cu piciorul stang. Acest lucru rezulta in caracterul muzicii de cha-cha-cha: sacadat, rapid si accent muzical pe timpul 1. Corelarea este data de formula:

Ts=Dm-s/v

Unde:

Ts=timpul de stationare;

Dm=durata unei masuri muzicale;

S=spatiul parcurs de talpa (consideram parametru constant pentru copii de varsta apropiata, inaltimi apropiate)

V=viteza de executie


Daca luam in considerare ca un criteriu de arbitraj predominant il reprezinta caracterul dansului si miscarea de baza, cred ca am demonstrat pe exemplul ales importanta covarsitoare a acestui tip de viteza.

Viteza fiind un element de obicei nativ dar care poate fi dezvoltat prin antrenament se va avea in vedere testarea riguroasa pe diferite elemente corporale importante in dansul sportiv.

Viteza picioarelor.

Dupa procedeul detaliat mai sus sportivul va fi testat pe o melodie cat mai rapida de cha-cha-cha, eventual antrenorul numarandui in acelasi timp paternul de ritm cha-cha-1-2-3, urmarindu-se exactitatea transferarii de greutate de pe un picior pe altul pe bataia muzicala. In acest exercitiu este important ca sportivul sa cunosca totus la un nivel scazut tehnica pasului de baza cha-cha-cha. Un alt exercitiu de destare ar putea fi executerea cu ambele picioare a unor patternuri simple de kick-uri pe muzica de jive, urmarindu-se acelasi lucru. In opinia mea viteza picioarelor are o pondere de 50% in importanta elementelor componente in acest tip de viteza;

Viteza bratelor.

Ca exercitiu de testare propun un gest motric des intalnit in dansurile latino-americane, si anume, descrierea cu bratele, succesiv, a unor cercuri complete in fata corpului, in planul perpendicular cu ringul de dans, cu blocarea miscarii pe o dreapta diagonala-sus-exterior. Miscarea se va executa pe ritm de samba - BPM de competitie - cu o masura activa iar una oprire (stop). La fel ca la exercitiul de mai sus se impune o minima cunostinta tehnica a miscarii si se urmareste corelarea cu muzica sau cu vocea antrenorului; Pondere 30%

Viteza de rotatie a corpului.

Aici recomand doua tipuri de exercitii: pentru rotatie completa sau pentru rotatie incompleta:

Exercitiul 1: Piruete spre dreapta sau/si spre stanga. Avand in vedere dificultatea exercitiului indrum spre muzica cha-cha-cha dar pe 2 masuri muzicale (la 2 timpi) ceea ce usureaza mult aspectul tehnic. De asemenea nu se vor executa mai mult de 3-5 roatatii complete;

Exercitiul 2: cu bratele lateral si cu palmele tinute intr-un punct imaginar fix, sportivul executa miscari succesive dreapta-stanga ale corpului pana la nivelul maxim de rotatie. Se aplica pe muzica de samba - BPM de competitie.

Pondere 10%

Viteza de rotatie a capului

wTestarea se realizeaza prin executia de rotatii succesive dreapta-stanga - similar cu exercitiul descris mai sus, avandu-se in vedere executarea de cel putin 10 oscilatii in 5 secunde. Pondere: 10%


Acest tip de viteza are o pondere in evaluarea generala de viteza de 90% in opinia mea deoarece ea este preponderenta in miscarile executate in dansul sportiv.

Viteza de reactie reprezinta capacitatea unui individ de a raspunde printr-un gest motric simplu sau complex la un anumit stimul (deja cunoscut sau neprevazut), ce poate fi vizual sau de alta natura. In dansul sportiv este importnata acest tip de viteza mai ales la interpretarea muzicala. De exemplu timpul de raspuns pe anumite accente ale unei partituri muzicale necunoscute sau cunoscute (highlight in passo-doble) sau timpul de reactie a perechilor intr-o formatie la un semn al antrenorului sau al altui sportiv. In aceste cazuri stimulii sunt auditivi, respectiv vizuali. Deoarece stimulii auditivi sunt preponderenti in dansul sportiv recomand un exercitiu simplu: executarea unui gest motric simplu la bataia din palme, foarte usor de evaluat. Ponderea acestui tip de viteza este de 5%

Viteza de deplasare reprezinta capacitea individului de a se deplasa prin intermediul unui gest motric cu o viteza la parametrii maximali, in raport cu propriile aptitudini si capacitati particulare corelative (forta, etc). Acest tip de viteza este util mai ales in deplasarile rapide din quick step unde o succesiune de lock-step sau chasse pe tempo quick-a-quick poate fi foarte solicitanta. Ca exercitiu de testare avem la indemana alergarea de viteza (sprintul) cronometrat pe o distanta relativ mica (30m). Pondere 5%.


In urmatoarea figura detetaliez in ansamblu viteza:


Viteza in ansamblul ei este conditionata de mai multi factori care trebuie luati in calcul in procesul de selectie:

- calitatea proceselor nervoase (excitatie si inhibitie)

- coordonarea intramusculara si intermusculara;

- elasticitatea musculara si tipul de fibra musculara - fibra alba

- resursele energetice ale organismului necesare in contractia musculara;

-nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice.

Rezistenta

Rezistenta este capacitatea aptitudinala a unui individ de a efectua un timp cat mai indelungat un anumit gest motric sau diferite structuri motrice ciclice sau aciclice (cu un anumit nivel impus al efortului)

Ca si in cazul vitezei exista doua tipuri de rezistenta: generala si specifica, pentru acesta lucrare fiind importanta cea de-a doua.

Acesta din urma se imparte la randul ei in doua elemente distincte:

- rezistenta anaeroba - capacitatea unui individ de a rezista la eforturi

de scurta durata cu intensitatea mare a efortului manifestata prin:

- viteza; exemplul cel mai bun il reprezinta dansul jive din sectiunea dansurilor latino-americane ce este caracterizat prin miscari rapide. Testarea se poate realiza prin executarea unei miscari de baza in dansul mai sus-amintit timp de 1 min - 1,5 min, diferentiat pe varste: copii si juniori avandu-de in vedere viteza constanta - BPM de competitie sau mai rapid

- forta; aici putem folosi valsul vienez drept mijloc de testare in acelasi fel si timp ca in exercitiul de mai sus;

Acestui tip de rezistenta ii confer o pondere de 50%

- rezistenta aeroba - capacitea unui individ de a efectua un efort o

perioada mai indelungata de timp, cu o intensitate impusa a efortului, in raport cu sarcina de antrenament, cerintele de concurs, etc. Importanta acestui tip de rezistenta in dansul sportiv poate fi pusa in lumina de urmatorele realitati: intr-o finala cu sistem de arbitraj inchis sau semi-deschis un dansator poate dans pana la 10 dansuri cu o durata de pana la 2 minute fiecare (regulamentele F.R.D.S. si I.D.S.F.) fara pauza intre ele. Testarea se realizeaza simuland conditiile unei competitii cu toate fazele: de la calificari pana la finale, crescand cu 15% cerintele impuse (durata melodiei). Pondere 50%


Rezistenta este conditionata de urmatorii factori:

- particularitatile polivalent-biologice si psihice ale sportivului;

- intensitatea efortului (aspecte calitative)

- durata, volumul efortului (aspecte cantitative - serii, repetari)

- durata si tipologia pauzelor (active-pasive).

Forta

Forta se defineste ca fiind capacitatea de a invinge printr-o activitate musculara intensa, locala sau generala, o anumita rezistenta, interna sau externa, exprimata prin deplasarea dirijata si controlata a unor greutati sau a propriei greutati corporale.

Ca forme de manifestare forta se imparte in:

- Forta propriuzisa sau absoluta. Capacitatea de a efectua un exercitiu de forta , fara sa fie raportat de durata; poate fi exprimata in forta maxima, atunci cand greutatea deplasata este maxima, putandu-se executa doar o singura repetare. Sunt foarte rare acest tip de exercitii in dansul sportiv, ele reflectand doar o serie de sustineri ale greutatii corporale (in parte) ale partenerului/partenerei in anumite poze complicate din rumba sau passo doble; nu exista necesitatea testarii acestui tip la incepatori;

- Forta exploziva (detenta) Capacitatea de a efectua un exercitiu de forta, cat mai rapid si cu o amplitudine cat mai mare. Si aici cazurile sunt destul de rare in dansul sportiv, gasindu-se totusi exemple de sarituri in jive si passo doble. Nu recomand testarea acestui tip la incepatori;

- Forta relativa Reprezinta raportul dintre forta aboluta, manifestata la cote maxime si greutatea corporala a sportivului;

De asemenea ca localizare forta se mai poate imparti in:

- Forta generala;

- Forta specifica;

sau ca regim de lucru:

- Forta in regim de viteza;

- Forta in regim de rezistenta;

- Forta in regim dinamic;

- Forta in regim static;

Consider ca in dansul sportiv ne preocupa in general forta in picioare (un dansator sportiv de performanta are foarte dezvoltat acest indice), in special in regim de viteza si de rezistenta. Executarea corecta a figurilor din vals lent cu uracari si coborari ample, ca si in celelate dansuri europene de altfel o demonstreza in mod clar (rezistenta). De asemenea in Samba in figura Stationary Samba Walk piciorul care se misca pe timpul muzical 'a' in spate lucreaza in regim de forta de viteza. Acest tip de forta este abosluta dar nu maxima, dansatorul dovedind printr-o serie de repetari capacitate sa. Ca exercitii de testare pentru cele doua tipuri de forta ce ne intereseaza - cu o pondere de 60% repectiv 40%, sunt foarte simple si echivalente: genuflexiuni simple (fara greutati) pe muzica. Daca in primul caz muzica este lenta (Vals lent BPM de competitie - o masura=o coborare) si ne intereseaza un timp de aproximativ 3 minute, in cel de-al doilea caz ne intereseaza capacitatea de a executa acelasi exercitiu intr-un timp mult mai scurt: 20-30 secunde, insa pe un ritm mai alert (Tango - BPM competitie)


A se observa recomandarile mele pentru a se lucra toate exercitiile pe ritmuri muzicale (clare pentru copii) si nu la numaratoare sau in altfel, antrenorul facandu-si astfel o idee si despre cultura muzicala a copilului sau urechea muzicala (capacitatea de a percepe bataile muzicale ale ritmului unei melodii).

Indemanarea

Indemanarea reprezinta capacitatea aptitudinala complexa a unui individ de a invata rapid, de a stoca si de a efectua cu randament si cu indici ridicati de coordonare, tehnicitate, corectitudine si adaptabilitate la miscari bruste, un anumit gest motric sau o structura motrica. Indemanarea este raportata la un anumit model de executie cu caracteristici spatio-temporale de executie, recunoscute ca fiind cele mai eficiente.

Tipologie:

- generala

- specifica (un anumit exercitiu sau element tehnic)

- segmentara (brate, picioare)

Propun un numar de exercitii cu pondere specifica ce vor reliefa caracteristicile indemanarii in dansul sportiv, necesare in cadrul antrenamentelor specifice.

ECHILIBRU

Este cunoscut ca in dansul sportiv un criteriu de arbitraj il reprezinta echilibrul static sau dinamic al unei perechi in timpul dansului, ceea ce confera tehnicitate sau siguranta unei figuri. Se porneste initial de la echilibru individual si ajungandu-se in final la mult mai complicatul echilibru in pereche. Testarea se va face numai pentru echilibrul individual in cazul incepatorilor de orice varsta. Exercitiul propriuzis se traduce prin capacitatea copilului de a sta cu sprijin pe un singur picior (succesiv) cu contactul cu ringul pe talpa, respectiv pe varf (pernute) timp de 20-30 de secunde.

INVATARE

Pentru a mari randamentul unui antrenament in dansul sportiv este clar ca trebuie marita viteza de invatare a unui sportiv. In dansul sportiv ne intereseaza capacitatea copilului de a retine o coregrafie (rutina) simpla impreuna cu un minim de amanunte tehnice dupa circa 10 minute de lucru impreuna cu antrenorul. Recomad o rutina simpla in Vals lent - 4 intoarceri dreapta NATURAL TURN (90 grade) - o inchidere dreapta CHANGE- 4 intoarceri stanga REVERSE TURN (90 grade) - o inchidere stanga CHANGE.

COORDONARE

Dupa cum se desprinde si din ideile anterioare coordonarea este extrem de importanta in dansul sportiv pornind de la faptul ca toate segmentele corporale se misca in timpul dansului dupa niste algoritmi specifici, existand in acelasi timp un inalt grad de izolatie a diferitelor segmente. Exercitiile pe care le recomand sunt usoare (sa nu uitam ca este vorba despre incepatori). Vorbind despre coordonarea picior brat (importanta in dansul sportiv) sportivul va descrie cu piciorul un cerc pe ringul de dans iar cu bratul de pe aceesi parte un cerc perpendicular pe acesta. Dupa aproximativ 1 minut se schimba partea, iar apoi la fiecare 2 repetitii.


Indemanarea este conditionata de :

- experienta anterioara (bagajul propriu de priceperi si deprinderi motrice)

- activitatea unor analizatori:

- chinestetic;

- acustico-vestibular;

- vizual.

- plasticitatea sistemului nervos central;

- existenta unor perceptii specializate (spatio-temporale) etc.

Mobilitatea

Mobilitatea este capacitatea de a efectua cu o amplitudine cat mai mare un anumit gest motric, de obicei simplu, reflectata prin inregistrarea unor dimensiuni unghiulare sau liniare ale raporturilor dintre doua sau mai multe segmente corporale

Este caracterizata printr-un nivel optim si nu maxim de dezvoltare, cel din urma putand avea efecte negative, ca si cele ale ale unui nivel prea redus de dezvoltare. Permite prin dezvoltare si apoi prin mentinere, manifestarea la parametrii maximali, a celorlalte calitati motrice.

Mobilitatea se imparte in:

- mobilitate generala;

- specifica;

- segmentara;

- activa sau pasiva;

In dansul sportiv mobilitatea este de obicei activa (prin eforturi propri) la nivlelul bratelor, trunchiului sau picioarelor. Pozele in spagat din rumba, pozitia de dans in dansurile standard-europene sau lucrul cu bratele in dansurile latino-americane o dovedesc. Aici voi face o diferentiere intre copii si juniori cei dintai putand fi formati mult mai usor. Pentru juniori recomand mai multe tipuri de exercitii structurate pe diferite segmente corporale.

PICIOARE

Stand in fata spalierului la o distanta de un brat fata de acesta se ridica piciorul intins (piciorul de baza ramand intins) usor diagonal-lateral-opus fara ajutor din partea antrenorului, cu balans, in mod repatat. Exerciul se considera reusit in mod diferentiat pe sexe:

Baiat - ridicare la 60% din inaltime

Fete - ridicare la 80% din inaltime

Exerciul se executa cu o incalzire riguroasa prealabila!


BRATE

Se prinde cu brate intinse in fata corpului o bara usoara (stinghie, bat, etc) la o distanta intre palme de aproximativ 60% din deschiderea totala a bratelor. Bratele ramanand in permanenta intinse se rotesc spre spate (bara pe deasupra capului) si in sens invers. Si aici este necesara o incalzire minutioasa.

TRUNCHI

Aplecari in fata cu picioarele usor departate cu genunchii intinsi. Se urmareste atingerea ringului cu palmele.

SOLD

Cu mainile prinse de bara de la spalier, la un nivel mai jos decat umerii se roteste soldul spre dreapta si stanga. Se recomanda un barem de 45 de grade pentru fiecare intoarcere. Este important in cadrul acestui exercitiu sa nu se miste talpile de pe ringul de dans. Un alt tip de exercitiu il reprezinta miscarea soldului din fata in spate si invers intr-o pozitie cu picioarele departate si flexate cu genunchii spre inainte. O rotatie de minim 10 grade in ambele sensuri va fi considerata o reusita.

GAT

Se apleaca capul in fata si in spate dupa incalzire. Gradul de rotatie in articulatie este de minim 60 de grade


Mobilitatea este influentata de urmatorii factori:

- elasticitatea musculara;

- temperatura ambientala;

- varsta;

- sex.

In dansul sportiv exista un prinicipiu aparte ce tine intr-o oarecare masura de coordonare si de mobilitate dar pe care doresc sa il tratez separat data fiind importanta lui: Izolatia in corp. Acesta are ca o posibila definitie capacitatea sportivului de a executa un act motric la nivelul unei articulatii cu o amplitudine cat mai mare fara a rezulta un act motric la nivlelul urmatoarei articulatii. Am luat decizia sa amintesc de acest principiu separat tocmai pentru ca multi antrenori au concluzionat ca este definitoriu pentru dansul sportiv. Iata cateva exercitii de testare a capacitatii de izolatie in corp:

- Brate: se executa o miscare de intindere graduala a bratului in lateral pe segmente: umar, cot, incheietura mainii, degete dinspre palma spre varfuri; succesiv pentru amble brate;

- Sold: similar exercitiului de la mobilitate dar fara sprijin cu bratele (acestea stau intinse lateral) - i se va pune in vedere copilului sa nu isi miste bratele odata cu soldul

- Torace: Impingerea acestuia inainte si inapoi fara a lucra o contramiscare a umerilor

Iata deci modul in care se pot masura indicii capacitatii motrice pentru dansul sportiv in viziunea mea, aceste exercitii fiind perfectibile, bineinteles. Ponderea acestor calitati avand in vedere specificul dansului sportiv este urmatorea:

Viteza: 35%

Rezistenta: 10%

Forta : 10%

Indemanarea: 15%

Mobilitatea: 10%

Izolatia in corp: 20%

cu remarca ca in cazul in care testam copii sub 11 ani procentele se schimba in urma diferentelor legate de mobilitate.


EREDITATEA

Dupa cum am enuntat si mai sus este un domeniu destul de controversat datorita cerecetarilor in domeniul geneticii in plina desfasurare. De curand cercetatorii au putut arata in totalitate 'harta' genetica umana insa mecanismele de transmitere si rolurile pe care le joaca anumite gene sunt inca intr-o mare masura necunoscute. Ma voi margini totusi la a afirma ca experienta arata ca sportivii ai caror parinti au fost la randul lor sportivi de performanta sunt din punct de vedere statistic mai prezenti in loturile de performanta ale diferitelor cluburi sportive. In dansul sportiv - fiind un sport atat de tanar nu putem inca vorbi de ereditate in cadrul aceleiasi ramuri sportive. Ne putem indrepta totusi atentia spre alte ramuri de sport cum ar fi gimnsatica, patinajul, aerobicul etc dar si spre alte forme de dans din sfera artistica: baletul, jazz, folcloric sau chiar dans de societate. Acesta este unul din avantajele dansului sportiv - acela de a fi polivalent atat in viata sportiva cat si in cea sociala. Aceste informatii pot intra in posesia antrenorului de dans sportiv prin elaborarea in cadrul unui formular de inscriere a unuei interogari precise in legetura cu parintii si/sau alte rude, activiatatile spre care acestia au avut inclinatie, chiar daca nu au fost reusite din diferite motivatii (economice, sociale, etc)

Testarea psihologica.

Testarea psihologica a unui viitor sportiv trebuie sa aiba o greutate mare in selectionarea acestuia. Specialistii in psiholgie sportiva folosesc o serie de teste elaborate pentru sport in functie mai ales de varsta subiectului, cunscut fiind faptul ca procesele pshice au o dinamica extrem de mare la varste mici. De asemenea trebuie sa se tina cont si de precocitatea unui copil, lucru valabil si in celelalte tipuri de testari. Nu voi intra in amanunte foarte mult dar este clar ca atat testele cat si durata testarii (de la 20 min la 60 min) vor fi diferite.

Tipuri de testari:

- test de atentie. Pentru dansul sportiv care contine in majoritate

miscari aciclice complexe si o tehnica dificila este important ca sportivul sa poata mentine un grad marit al atentiei o perioada cat mai mare (care depinde de varsta). Acest fapt este in stransa legatura cu randamentul si durata maxima a unei lectii de antrenament. Psihologul determina acest lucru printr-o serie de teste specifice in care intervine si cronometrarea la raspunsul la anumiti stimuli in timp. Este important pentru antrenor ca printr-o comunicare stransa cu psihologul sportiv sa cunosca limitele impuse de varsta sportivului in ceea ce priveste atentia sau capacitatea de concentrare a acestuia;

- test de inteligenta. (I.Q.) Foarte multi antrenori internationali si chiar Fred Astaire au spus ca dansul se danseaza cu capul si nu cu picioarele. Acest lucru il consider perfect valabil si de aceea recomad si acest tip de testare, avand in vedere ca sportivul trebuie sa inteleaga spusele antrenorului si sa creeze legaturi cauza-efect, legaturi ce ii vor usura mult capacitatea de memorare a tehnicii si coregrafiilor in dansul sportiv. De asemenea facand corelatii rapide cu experiente anterioare sau cu alte elemente, tehnica se va imbunatati simtitor;

- test de disponibilitate afectiva. Acest lucru se realizeaza de psiholog intr-o discutie libera cu individul testat unde se vor urmari doua linii distincte:

- Rezistenta la stresul competitional si de antrenament. Dispozitia afectiva a subiectului ne va spune daca acesta rezista presiunii psihice a unei competitii unde intervin asteptarea, teama de esec, oboseala psihica, etc fara a fi afectate intr-un fel sau altul capacitatile sale sportive si artistice.

- Dispozitia afectiva fata de un public numeros. Este cunsocut faptul ca multi oameni, inclusiv mari actori sau oratori publici sufera din cauza acestei probleme psihice. Un dansator sportiv va fi urmarit aproape intotdeauna de un public numeros ce poate reactiona la performantele sale artistice. Stapanirea emotiilor este un atu pentru orice sportiv.

- test de sociabilitate. Si aici putem distinge in mod clar doua tipologii:

una legata de integrarea intr-un colectiv si celalta specifica dansului sportiv

- Integrarea in colectiv. Un procent mare dintre lectiile de antrenament in dansul sportiv, mai ales la incepatori se tin pe grupe. Este o conditie primordiala ca sportivul sa se poata integra in colectiv fara sa perturbe procesul de antrenamet al celorlalti sportivi sau al sau, personal. Specificul dansului sportiv (se numea totusi dans de societate in trecut) aduce cerinte in plus fata de celelate sporturi, climatul de la antrenamente fiind un factor important si in celelalte sporturi.

- Integrarea in pereche. Lucrurile aici sunt ceva mai dificile perechile in dansul sportiv avand si un criteriu de compatibilitate psihologica la baza formarii lor de catre antrenor. Sportivii trebuie sa manifeste spirit de echipa foarte dezvoltat in cadrul perechii, impreuna cu partenerul/partenera. S-a constatat adesea ca din pricina unor probleme psihologice de acest tip, doi sportivi de valoare foarte mare, luati individual, au format o pereche mediocra.

- testarea motivatiei. Acest tip de testare este specific tuturor ramurilor sportive indicand in principali trei factori prin testare specifica si discutii libere cu subiectul:

- ambitia - factor determinant in sportul competitional si nu numai;

- dorinta de perfectionare - sportivul trebuie sa fie intr-o continua competitie cu el insusi;

- rezistenta la rutina antrenamemtelor - este cunsocut faptul ca sportivul tinde sa isi piarda interesul intr-o activitate repetitiva.

In final trebuie remarcata importanta initierii de catre psihologi a unor programe de alcatuire a modelului psihologic al unui sportiv de dans sportiv, pe baza unor studii intense a sportivilor remarcanti selectionati in lotul national de dans sportiv al Romaniei, iar rezultatele obtinute astfel sa poata sa fie aplicate in toate etapele de selectie din aceasta ramura sportiva dar si in psihoterapia sportiva la nivel de club de exemplu.

In final cred ca este important sa verificam prezenta la copiii ce se afla in procesul de selectie a unei aptitudini generale de maxima importanta pentru dansul sportiv: urechea muzicala. Aceasta aptitudine fiind dezvoltabila in niste limite prin antrenamente specifice, ea se formeaza totusi prin aport genetic si prin cultura muzicala dezvoltata a copilului la varste foarte fragede. In occident exista formula prin care copiilor li se impune un program foarte strict de auditii muzicale zilnice ce la dezvolta aceasta sensibilitate de a reactiona la diferite ritmuri si inflexiuni ale muzicii, atat de vitala in dansul sportiv, datorita specificitatii acestuia. Interpretarea muzicala este un important criteriu de arbitraj, chiar daca este subiectiv, iar avand in vedere ca muzica este extrem de variata si necunoscuta apriori de catre pereche in cadrul unei competitii, sensibilitatea artistica joaca un rol important. In general testarea acestei aptitudini se face intr-un mod simplu, cerundu-i copilului sa se miste complet liber pe mai multe melodii - variind ritmurile si genul liniilor melodice cat mai mult. Printr-o observare atenta antrenorul va recunoaste reactia subiectilor la muzica - stimul auditiv si va decide in consecinta.

Consider ca este important ca intr-un formular initial de selectie sa fie prezente si interogari asupra sporturilor practicate in trecut si in egala masura si a activitatilor cu specific artistic, ce vor mari ansamblul imaginii pe care antrenorul trebuie sa o aiba in legatura cu viitorii sportivi.

Rezultatele acestori teste vor fi dupa cum am mai spus o incadrare a indivizilor - in functie de rezultate in grupe diferite: incepatori dans sportiv sau grupe de dans de societate, cerintele acestora fiind total diferite: performanta sau miscare sociala. Este important sa intelegem principiile pentru aceasta selectie si sa le aplicam deoarece ne vor usura munca in viitor, vor mentine performantele clubului la un nivel maxim, vom ajunge la performante mari intr-un timp cat mai scurt. Cu toate ca trebuie sa subliniem caracterul uneori subiectiv al criteriilor de selectie, nu trebuie sa uitam existenta dansului sportiv la granita dintre sport si arta, ceea ce lasa antrenorului o mare responsabilitate in procesul de selectie care va fi insa indeplinita cu succes printr-o pregatire continua si experienta acumulata in dansul sportiv - o disciplina cu adevarat deosebita.


loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2376
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site