Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

CASTRAREA PRIN ABLATIA TESTICULELOR

Chirurgie veterinara


CASTRAREA PRIN ABLATIA TESTICULELOR

Orhidectomia

Extirparea testiculelor (orhidectomia) se face pe cale chirurgicala prin incizia burselor testiculare sau prin excizarea lor partiala sau totala.

Castrarea prin incizia burselor testiculare se face la toate speciile de animale, iar excizia partiala sau totala a acestora se poate realiza numai la animalele cu bursele complet detasate si cordon testicular lung (rumegatoare).

Incizia burselor testiculare poate sa intereseze numai scrotumul si dartosul, iar celuloasa se dilacereaza (testicul acoperit) sau se incizeaza si fibroasa cu teaca vaginala (testicul descoperit). Fiecare dintre aceste metode prezinta avantaje si dezavantaje hotaratoare in alegerea celei care ofera cele mai bune conditii pentru operator si evolutia postoperatorie.

Castrarea cu testicul acoperit. Testiculul si cordonul raman acoperite in teaca vaginala care se izoleaza prin dilacerare pana la inelul inguinal inferior. Manopera este traumatizanta si necesita un efort deosebit mai ales la animalele adulte cu testicul voluminos si cremaster puternic (armasar, vier). Prin castrarea cu testicul acoperit se inchide complet comunicarea cu cavitatea abdominala, reducand riscul peritonitei sau al evisceratiei. Dilacerarea este usurata daca se foloseste un camp steril, iar testiculul se prinde intr-o pensa cu gheare (Bilroth). O buna anestezie cu relaxarea muschiului cremaster usureaza aceasta manopera.

Castrarea cu testicul descoperit. Se incizeaza toate invelitorile intr-o singura lovitura de bisturiu, iar testiculul se elibereaza spontan fara nici un efort din partea operatorului.

Pensa de castrare se aplica direct pe cordon, iar teaca vaginala si fibroasa raman, producand reactii inflamatorii puternice din cauza unei bogate retele limfatice. Traiectul inguinal ramine deschis, mentinind riscul infectiei si evisceratiei.

Castrarea prin excizia burselor testiculare se face prin sectionarea unei rondele in partea cea mai decliva a pungii scrotale sau prin incizia liniara paralela cu rafeul si apoi excizia cu foarfeca a portiunii dintre cele doua incizii cu rafeul median  si septumul interdartoic.

Aceasta metoda asigura un drenaj foarte bun, reducand riscul funiculitei de castratie.

Castrarea cu ablatia burselor testiculare se face prin incizia acestora la baza in forma de 'felie de pepene' si sutura cutanata dupa castrare.

Prezinta avantajul reducerii riscului contaminarii plagii de castrare.

Asigurarea hemostazei

Unul din cele mai mari riscuri in castrarea prin ablatia testiculelor il reprezinta hemoragia, astfel incat hemostaza reprezinta un obiectiv principal in desfasurarea operatiei si se poate realiza prin mai multe mijloace: angiotripsie, torsiune, ligatura.

Angiotripsia: Se realizeaza cu ajutorul penselor de castrare (emasculatoare) aplicate direct pe cordonul testicular dupa izolarea acestuia. Strivirea vaselor impreuna cu tesuturile perivasculare se produce la 2-3 niveluri si prin mentinerea pensei de castrare 5-15 minute se formeaza un trombus suficient de rezistent.

Castrarea cu ajutorul clupelor se foloseste mai rar, mai ales la animalele cu inel inguinal larg sau dupa hernia inguino-scrotala la armasar. Strivirea cordonului se face cu ajutorul a doua piese de lemn (clupe) stranse la extremitati. Se realizeaza o hemostaza foarte buna, dar intarzie cicatrizarea si favorizeaza supuratia.

Ligatura cordonului testicular. Se face o ligatura transfixica cu fir rezistent si bine tolerat. Cordonul testicular este sectionat la 1-2 cm sub ligatura. Unele specii tolereaza bine si firele sintetice neresorbabile (rumegatoare, porc). Firul de catgut este riscant, deoarece se ingroasa cand se imbiba cu secretii si se slabeste ligatura sau cedeaza producand hemoragii secundare cu urmari grave.

Torsiunea. Se foloseste la animalele mici (cotoi, iepure, vierus) si se realizeaza cu doua pense hemostatice (Kocher).

O pensa dreapta se aplica pe cordonul testicular pentru a-l fixa, iar cealalta, curba, se prinde la 1-2 cm deasupra si se rasuceste pana la desprinderea testiculului.

La animalele mari ( armasar, taur ), se poate face torsiune nelimitata pana la detasarea completa a testiculului. Se pot folosi mijloace mecanice pentru realizarea torsiunii ( Henderson Castration Tools ).



Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2067
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved