Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Asezarea si conditiile naturale - comuna roata de jos

Arta cultura

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DICTIONAR DE ETNOLOGIE SI ANTROPOLOGIE - LITERA O
CASA VIITORULUI
Ceremonialul de nunta specific zonei Nord-Dobrogene
Civilizatiiile nehelenice
CHIUPURI
Casa Regala a Frantei(CAPETIENI/ ORLEANS)
ACTIVITATI PRACTICE IN MUZEE
Cultura romana si Orientul in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea
Gravura in coaja de ou
CIVILIZATIA CRETANA

ASEZAREA SI CONDITIILE NATURALE - Comuna Roata de Jos

1. ASEZAREA

[1]


Harta Judetului Giurgiu




Harta satelor Roata de Jos, Sadina si Roata Mica (Zgaia)


2. SUPRAFATA COMUNEI este de 8286,58 ha, din care intravilan – 458 ha, agricol – 5913 ha, pasuni si izlazuri – 143,58 ha si silvic – 1772 ha.

Suprafata localitatii Roata cu satele componente Roata de Jos, Sadina si Roata Mica, la sfarsitul anului 2004, era de 2827 ha, din care 220 ha – teren intravilan, 2607 ha – teren agricol, la care se adauga teren silvic – 1768 ha. Aparitia intreprinderilor industriale a dus la diminuarea suprafetelor agricole prin contructia de obiective industriale, sedii, grupuri industriale(ateliere), cai de acces, sonde, parcuri, depozite, statii de transformare, constructii civile si altele, iar sistematizarea localitatii a dus la restrangerea suprafetei intravilane.

3. VECINII

La 3 km N-V se afla satul Cartojani, la 4 km., spre S, se invecineaza cu comuna Marsa, la 13 km. spre V cu satul Baciu, si18 km comuna Poeni, iar la 11 km E cu comuna Crevedia Mare. [2]

4. RELIEFUL.

Comuna Roata de Jos se afla in Campia Gavanu-Burdea, care face parte din marea Campie Romana, in subdiviziunea Campia Dambovnicului, situata la o altitudine de 100 – 122 m. fata de nivelul marii, care creste, spre nord-nord-vest, cand urci spre Targoviste si Pitesti, la 130 – 132 m. Relieful este variat, format din campie, dealuri, crovuri, padine si lunca raului Dambovnic, foarte prielnica cultivarii zarzavaturilor. Terenul arabil, sau „dealul” – cum il denumesc satenii – este roditor si favorabil culturii cerealelor si plantelor tehnice, iar pasunile pentru cresterea vitelor, in special a bovinelor. In perimetrul localitatii Roata se mai afla paduri de foioase.

5. SOLURILE

(Dimitrie Stelaru)



6. HIDROGRAFIA

Apele de suprafata.

Neajlovului si are o lungime de 129 km. si o suprafata hidrografica de 636 kmp. Dambovnicul are o serie de afluenti mai mari ca: Gliganul(lung de 17 km.), Berevoaia (16 km.), Mozacu (33 km.), Negrisoara (22 km.) si Jirnovul (26 km.).[3]

[4]



Lasand in urma aspectul sau devastator, in imprejurarile amintite, Dambovnicul era un prieten al omului in nenumaratele zile linistite, un sprijin al locuitorilor de pe malurile sale, pentru ca era o adevarata comoara, prin depozitele de prundis si nisip care se foloseau in constructia caselor. In anotimpul calduros, apa lui, poate mai limpede si mai curata decat Ozana lui Creanga, lunca inverzita si strajuita de salcii pletoase si lastarisuri, cu nisipul fin, comparabil cu acela din renumitele plaje moderne, erau pentru locuitori un Paradis, un loc de desfatare si liniste pentru adulti, iar pentru copii si tineret un loc ideal de joaca, intr-un cadru natural de vis si atat de sanatos, cum greu mai gasim locuri asemanatoare, astazi, in tara. Apa ca lacrima, binefacatoare, dirijata, cu ajutorul rotilor de udat si al jghiaburilor, in salba de gradini ale gospodarilor, facea ca, in fiecare an, recoltele de zarzavaturi si legume sa fie bogate. Femeile isi scaldau copiii direct in albia raului, in timp ce altele spalau rufele sau puneau canepa la topit.

Dar de poluarea mediului ambiant nu a scapat nici Roata. In decembrie 1966, prin intrarea in functiune a Uzinei de negru de fum de la Pitesti, apele industriale au ajuns in Dambovnic (saturate de nitrati), au distrus fauna subacvatica facand improprie apa pentru irigatul gradinilor de legume.

Dupa descoperirea si exploatarea titeiului si a gazelor naturale din zona, cuprinsa si ea, in marsul triumfal al industrializarii tarii, din era comunista, apele Dambovnicului au devenit de nerecunoscut. Lunca si pasunea ce se lasa spre Marsa, care odinioara erau „un picior de Rai”, acum arata negre de pecinginea reziduurilor scurse din instalatiile petroliere. Dupa 1966, apa a devenit improprie pentru irigat, gradinile de zarzavat au disparut, cultivarea legumelor facandu-se pe langa casa.

In ultimii ani, dupa 1989, datorita masurilor luate pentru limitarea poluarii si nebanuitelor puteri de regenerare a naturii, apa a inceput sa se limpezeasca, si luncile sa-si recapete aspectul de altadata.

Imprejurimile sunt strabatute si de alte paraie, care, in verile secetoase, seaca aproape complet. Unul dintre ele este Crevedia sau Chiricanu si izvoraste la nord de padurea Sadina Crucisoara, strabate hotarul de la Sadina pe la Cotul Dionitei sau Dionita, trece prin padurea Sadina, si la locul numit Tandara se uneste cu Tarnovul si se varsa in Neajlov. Dupa acesta ar urma Bratilovul, care mai seaca si el vara, care isi are obarsia la nord-vest de padurea Branistea spre Purani, trece pe la Valea Lunga pe langa Cosoaia, iar la Milcovat se uneste cu Milcovatul care se varsa in Glavacioc la Ghimpati.

Mai demult, Glodina si Tocsava erau inconjurate de padurea Branistea. Acum, padurea s-a retras, Glodina se afla la marginea padurii, spre Purani, iar Tocsava ceva mai la vest si se unesc aproape de Valea Mare, intre Bratilov si Roata, trec pe la putul Gastanei, prin izlazul oilor, apoi pe la Ududoi, in hotarul cu Marsa, unde formeaza lacul mocirlos de pe malul drept al Dambovnicului.

v     Apele statatoare

v     Apele subterane

Apele freatice sunt de tip „strate de Fratesti”, cu prundisuri si nisipuri. Fantanile din vatra satului au oglinda apei intre 2 si 20 m. adancime, mai adanci fiind cele din deal si din Roata Catunu.

7. CLIMA

Vara se caracterizeaza prin timp senin, uscat si calduros.

Iernile au un strat de zapada instabil si discontinuu si sunt in cea mai mare parte sub dominarea maselor de aer rece continental din est, sau arctic, care determina scaderea temperaturii aerului intre –10 grade Celsius si –20 grade si chiar mai mult, in unele ierni.

Temperatura medie a lunii ianuarie este de –3 °C, iar temperatura medie anuala de 11 °C.

Temperatura solului poate cobori pana la –27 °C, iar cea maxima absoluta poate urca pana la 67 °C. Durata de stralucire a Soarelui este de cca 2250 ore anual.

[5]

8. PRECIPITATIILE cad atat sub forma de ploaie, cat si sub forma de zapada, iar media anuala este de aproximativ 600 mm. Ploile provocate de norii cumuliformi - de convectie - sunt frecvente la sfarsitul primaverii si inceputul iernii. Toamna, in lunile septembrie si octombrie, este uscata, continuandu-se seceta din vara, iar luna noiembrie este caracterizata de obicei prin ploi de lunga durata. Ploile de vara cad sub forma de averse. Toamna se produc brume. In incheierea acestui subcapitol, consemnam observatia geografului Petre V. Cotet: „… in legatura cu declansarea proceselor de inundatii in perioada 1969 – 1972 […] s-au produs puternice inundatii pe vaile Glavacioc, Dambovnic si Neajlov…” [6]

9. VANTURILE cele mai frecvente bat dinspre sud-vest, sud si vest si dinspre nord-est.

Dintre vanturile locale, neperiodice, se remarca:

- Austrul care bate din directia vest spre directia nord – est; fiind uscat si fierbinte, aduce seceta. De aceea, este numit de localnici, „Traista goala”.

- Crivatul bate iarna cu violenta din directia nord-est spre sud-vest, aducand zapada, viscolind-o si producand inzapeziri pe unele artere de circulatie, dar si geruri puternice.

- Baltaretul bate dinspre sud-est, dinspre Dunare, este cald si umed, pe la inceputul primaverii. Tot primavara se produc uneori vanturi uscate si puternice din est-nord-est, care antreneaza praful de pe solurile descoperite, din regiunile geografice mai indepartate.

10. FLORA

11. FAUNA

[7]

[1] Despre satul Cartojani, nu vom insista, intrucat exista monografia acestuia intocmita de invatatorul pensionar Vasile M. Olteanu (Cartojani – satul de pe Dambovnic. Edit. Semne, 1999, 169 p. si Monografia satului Cartojani, in manuscris, intocmita de bibliotecara Petre Zoe, in 1996).

[2] Dragomir, Vasile. Romania. Atlas rutier. Bucuresti, Edit. Sport - Turism, 1982, p. 78.

[3] Ujvari I. Geografia apelor Romaniei. Bucuresti, Edit. St., 1972, p. 446-447.

[4] Olteanu, Vasile M. Cartojani satul de pe Dambovnic. Editura Semne,1999, p.15.

[5] Date preluate de la statia meteorologica Videle.

[6] Cotet, Petre V. Campia romana. Studiu de geomorfologie integrata. Bucuresti, Edit. Ceres, 1976, p.195.

[7] Olteanu, Vasile M. Cartojanii – satul de pe Dambovnic. Edit. Semne, 1999, p. 19.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 9029
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site