SPATIUL RURAL IN ROMANIA DE AZI

SPATIUL RURAL IN ROMANIA DE AZI

Etimologic cuvantul rural provine din latinescul rurs, ruris si semnifica cultura, campuri, teritoriu ocupat, locuit, amenajat si muncit de om. In sensul cel mai larg al notiunii, rural defineste campurile ( tara ), taranii si in general toate teritoriile si activitatile neurbane. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane da adjectivului rural sensul de : satesc , referitor la sat.

Ruralul este mai mult decat o stare de spirit , el evoca o parte a spatiului terestru unde predomina padurile, campurile, culturile, spatiile verzi. El mai evoca de asemenea, o forma de ocupare a acestui spatiu si un tip de societate, predominant agricola.

Spatiul rural -; este expresia efortului indelungat al omului pentru a pune in serviciul sau componentele fizico-geografice ale spatiului, ale naturii. Este un spatiu pe care omul l-a modelat de-a lungul timpului, in functie de nevoile sale, pe care l-a creat prin munca sa si l-a umplut cu creatiile sale de natura antropica, fiind deci, o adevarata capodopera rustica a omului.

 Ruralul are capacitatea de a conserva si reconstrui cadrul natural, ca urmare a unei presiuni antropice mai reduse, asociata cu tipul exploatarii economice si nivelul general de dezvoltare al fortelor de productie. Cimpurile extinse de culturi, absenta cailor principale de comunicatie, prezenta insulara a cadrului construit de dimensiuni mai mici si aturmelor de animale, tradeaza fara tagada prezenta ruralului.

 Spatiul rural, in sensul banal, dar real al termenului, a aparut pe suprafata pamantului o data cu sedentarizarea omului si aparitia primelor locuinte si a primelor amenajari asi in primul rand in vederea realizarii unor productii agricole (in primul rand). In timp istoric, intre societatile rurale si pamantul luat in exploatare s-au creat o serie de relatii durabile, intarite prin traditii, obiceiuri si interese, exprimate in peisaj prin diferite tipuri de spatii rurale. Despre situatia locuitorilor din zonele ce pot fi definite ca 'rurale' se manifesta mai multe opinii diferite, incepand cu insasi acceptiunea termenului rural.

Pentru statisticienii europeni, se numesc rurale asezarile umane regrupate in zone in care densitatea populatiei este sub 150 loc./km2 , ceea ce la noi in tara inseamna 95% din suprafata, respectiv >45% din populatie.

In documentele Guvernului Marii Britanii, in categoria locuitorilor rurali sunt cuprinsi si cei ai oraselelor cu pana la 10.000 loc., precum si cei din 'mahalalele' fara acces la retelele de canalizare, de apa potabila sau /si de gaze naturale ale oraselor mai mari care beneficiaza de conditii de viata aproape identice cu media locuitorilor de la sate.

Adoptand aceleasi criterii pentru Romania, se poate afirma ca ponderea locuitorilor rurali in totalul populatiei este de, probabil, peste 50%, ceea ce inseamna aproape 11 milioane cetateni.

Populatia rurala a Romaniei numara 10,1 milioane de locuitori, care domiciliaza in aproximativ 13.000 de sate, adunate din punct de vedere administrativ in 2.700 de comune sediul traditionalal guvernului local.

Venitul agricol (atat in bani, cat si in natura) este cea mai

importanta sursa de venit a gospodariilor rurale, dupa care urmeaza castigurile salariale si

transferurile guvernamentale (in special pensiile). Procesul de restituire a pamantului a plasat 55% din terenul agricol din Romania in proprietatea a 4,3 milioane de gospodarii cu mici proprietati, de aproximativ 1,8 hectare.

O mare parte din cei care au primit pamant prin procesul de restituire sunt lipsiti de pregatirea necesara, experienta, mijloace financiare si chiar de capacitatea fizica de a practica o agricultura comerciala. Viabilitatea comerciala a multora dintre aceste gospodarii agricole este indoielnica, punand in pericol principala sursa de venit familial pentru populatia rurala.

Totusi veniturile din agricultura sunt in general scazute, iar ocuparea pe cont propriu in

agricultura predomina in structura ocupationala a populatiei sarace. Astfel, 25% din saraci sunt lucratori pe cont propriu in agricultura, in comparatie cu doar 15% in populatia totala. Riscul relativ de saracie pentru lucratorii pe cont propriu in agricultura este cel mai ridicat intre toate gruparile ocupationale din Romania : situat la 61%, este de aproape patru ori mai mare decat in cazul salariatilor (14%), mai ridicat decat pentru lucratorii pe cont propriu neagricoli (50%) si chiar mai mare decat in cazul somerilor (51%).

Somajul pe termen lung este in primul rand o problema urbana, in timp ce in zona rurala problema majora este subocuparea combinata cu productivitatea scazuta a ocupatiilor agricole actuale.

In afara elementului statistic, al ponderii categoriale, importante sunt si perceptiile ruralilor asupra realitatii si prioritatile resimtite de acest larg segment din populatie care manifesta o anumita lipsa de incredere in guvernanti, in capacitatea si interesul acestora de a cunoaste problemele locale si de a lua decizii benefice aplicabile. Mare parte din populatia rurala considera ca schimbarile aparute in zona lor au fost mai degraba defavorabile decat favorabile si multi sunt foarte pesimisti in ceea ce priveste viitorul previzibil, mai ales in ariile mai putin populate. Ei au sentimentul ca sunt defavorizati in sensul ca nu pot profita pe deplin de avantajele pe care ar trebui sa le asigure participarea integrala la viata societatii din care se spune ca fac parte.

Perceptia defavorizarii se manifesta pe mai multe planuri :

- Financiar: lipsa fondurilor banesti pentru satisfacerea anumitor nevoi personale, 95% dintre gospodarii afirma ca in ultima perioada situatia lor economica s-a inrautatit sau, in cel mai bun caz, a ramas neschimbata, iar 21% declara ca nu-si pot permite nici o incalzire convenabila a locuintelor, 31% nici inlocuirea bunurilor uzate, nici concedii in alte localitati si nici participarea la activitatile culturale dorite;

- Ocuparea fortei de munca: penuria de locuri de munca in proximitatea asezarilor, ceea ce conduce la navetismul zilnic sau la exodul pe durate lungi catre orase mai importante sau chiar in alte tari, cu efectele sociale negative recunoscute si larg dezbatute;

- Educatie si instruire: se apreciaza ca local se asigura educatie si instruire la un nivel mai scazut decat in orase, ca unitatile scolare sunt situate frecvent la distante apreciabile, se subliniaza lipsa bibliotecilor, vechile camine culturale fiind transformate in discoteci ;

- Conditii de locuit: absenta unor dotari sanitare de baza, incalzire deficitara, numai 7% dintre gospodarii (270.000 din 3,81 milioane) sint conectate la retelele de distributie a gazelor naturale. Principalul combustibil pentru incalzire si pregatirea hranei este biomasa (lemne, deseuri lemnoase sau din agricultura) iar 98 % din gospodarii folosesc sobe clasice pentru incalzire, 45% locuind in case degradate. Numai 2 % dintre gospodarii au sisteme de incalzire centralizata, dar folosesc pentru gatit, in mare masura, tot sobele cu combustibil solid (biomasa); 96% nu au acces la retele de canalizare, 87,5% nu au grup sanitar in interiorul locuintei, 83 % nu au baie-dus si 66% nu au acces la apa potabila de la retele locale; merita mentionata si existenta a peste 2000 asezari rurale fara alimentare cu energie electrica.

- Serviciile sanitare, asigurarea sanatatii: cabinetele medicale si farmaciile sunt putine, cu dotari sumare, si uneori greu accesibile din cauza distantelor;

- Comertul local cu amanuntul: magazine locale putine, aprovizionate sumar si practicand preturi superioare supermarket-urilor de la oras;

- Siguranta vietii: jandarmeria, politia de proximitate si pompierii sunt putin numerosi si cu acces dificil pentru interventii, iar asigurarile locuintelor, ale bunurilor sau de viata sunt aproape inexistente;

- Viata si avantajele sociale: existenta este monotona, jalonata doar de evenimente familiale, de sarbatorile religioase sau de aparitia unor fenomene extreme din mediul natural, cu minimum de contacte in afara comunitatii locale, cu acces dificil la manifestari social-culturale;

- Participarea la viata civica: datorita lipsei mijloacelor si conditiilor de comunicare si de informare, participarea este redusa, superficiala, putin informata si urmarind obiective strict individuale;

- Mediul natural local este tratat cu indiferenta de localnici in afara intereselor gospodaresti, si este adesea exploatat de companii de la oras; nu functioneaza sisteme organizate de colectare, depozitare si procesare a gunoaielor menajere sau a deseurilor animaliere sau agricole;

- Mijloacele si caile de transport: transport in comun scump, inconfortabil, incert, mijloacele individuale vetuste si putine, drumurile si soselele majoritar ne-modernizate;

- Tehnologia de informare si de comunicare disponibila: 94% din gospodarii nu au acces la internet, majoritatea -75%- nu au telefon fix si cca. 66% nu poseda nici telefon mobil; in mare parte dintre asezarile rurale se receptioneaza doar 2-3 canale de televiziune si tot atatea statii de radio in banda AM. Presa disponibila (cu intarziere) este formata din gazete sportive si tabloide, bibliotecile publice sunt o raritate.

In Romania, aproape jumatate din populatie, conform recensamintului populatiei, traieste in mediul rural, ceea ce diferentiaza tara noastra atit de tarile CEE in tranzitie (exceptie Polonia), cit si de tarile Uniunii Europene, in care populatia rurala (fermierii) reprezinta sub 20%.

Din pacate, nu doar procentul populatiei care traieste la sat este o provocare pentru Romania, ci si saracia rurala, existind discrepante majore intre zonele urbane ) si ele mult sub standardele UE) si cele rurale. Un judet este cu atat mai sarac cu cat are o pondere mai ridicata a populatiei rurale.

Dupa 1989, in contextul schimbarilor structurale, diferentele dintre mediul urban si mediul rural s-au adancit, zonele rurale fiind dezavantajate in ceea ce priveste infrastructura, utilitatile publice si confortul locuintei, precum si accesul la serviciile de educatie si sanatate.

Reteaua de drumuri actuala deserveste numai 3/5 din populatia rurala. Numai jumatate dintre comune au acces direct la reteaua principala de transport rutier. Drumurile judetene si comunale reprezinta 4/5 din totalul retelelor de drumuri nationale, iar dintre acestea foarte putine sunt modernizate.

Aproximativ 25% dintre drumurile comunale nu pot fi folosite in conditii meteorologice nefavorabile. La starea deplorabila a drumurilor in multe zone se adauga absenta unui serviciu adecvat de transport, fapt ce afecteaza negativ accesul populatiei rurale la servicii de educatie si de sanatate, precum si la pietele urbane.

Doar 17% din satele din Romania sint conectate la retelele de distributiei a apei si doar in jur de 8% dintre gospodariile rurale au locuinte dotate cu apa curenta. O prapastie similara se observa si referitor la sistemul de canalizare, doar 4% din gospodariile rurale avind canalizare.

In multe sate, problema principala nu este lipsa apei curente, ci aprovizionarea cu apa si calitatea redusa a apei disponibile. Conform Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, capacitatea retelei de furnizare de apa potabila din mediul rural este departe de a acoperi necesarul de apa din locuintele rurale, fara a pune la socoteala cererea posibila in cazul in care in zonele rurale se vor dezvolta activitati industriale. Lipsa de dotari de baza mareste gradul de expunere a populatiei rurale la boli infectioase si, in acelasi timp, reprezinta un factor de poluare si daune pentru mediul inconjurator. La rindul lor, acesti factori duc la scaderea calitatii vietii si la risc de saracire ca urmare a unor dezastre naturale (a se vedea ce s-a intimplat in urma inundatiilor - n.n.).

Nici la capitolul infrastructura si institutii care faciliteaza participarea sociala, mediul rural nu sta mai bine. Excluziunea sociala, in definitia sa europeana, inseamna si lipsa de conectare la sistemele de comunicare si informare, care fac legatura intre indivizi, dar si intre indivizi si colectivitate. In acest sens, in tarile UE se discuta teme precum integrarea bancara (si accesul la credite), investitii, asigurari, mass-media, telefonie, institutii culturale, iar in mediul rural romanesc, infrastructura financiar-bancara ca si infrastructura culturala (teatre, muzee, cinema) sint subdezvoltate, gradul de integrare monetara este foarte redus, utilizarea instrumentelor de asigurare este mai mult decit deficitara.

Punem in balanta ce are 'mediul rural' occidental si ce are satul romanesc si vedem in ce parte se inclina balanta, apropo de standarde de viata.

Afacerile din mediul rural sint in general percepute de sistemul bancar drept clienti cu risc inalt si in consecinta acestea sint confruntate cu cereri suplimentare de garantii si costuri financiare superioare pentru imprumuturi. De asemenea exista o tendinta a sectorului bancar de reducere a activitatii in mediul rural datorita profitabilitatii scazute. Aceste probleme agraveaza situatia financiara a operatorilor si in consecinta ingreuneaza dezvoltarea economica in mediul rural.

Mai putin de jumatate dintre comune (43%) dispun de servicii de telefonie. Doar 18% dintre gospodarii au abonamente telefonice, in comparatie cu 66% in mediul urban. Dezvoltarea spectaculoasa a telefoniei mobile compenseaza doar partial rata scazuta de penetrare a telefoniei fixe din mediul rural, majoritatea zonelor fara acoperire fiind zone rurale izolate.

Si Maramuresul se identifica cu aceste probleme. Vorbim mult despre ecoturism, dar fara infrastructura nu poti atrage turisti. Prioritare pentru populatia rurala sint lipsa locurilor de munca, starea drumurilor din sat, iluminatul public si curatenia. In satele mici, periferice in cadrul comunei, mai ales daca sint si imbatrinite, izolate, bazate pe agricultura de subzistenta si caracterizate de o cultura de tip traditional, doar elitele (preotul, cadrele didactice, intreprinzatorii locali) mentioneaza nevoia de investitii in infrastructura moderna. In astfel de sate lista de probleme comunitare percepute de populatie este largita cu absenta institutiilor medicale si farmaciilor, a mijloacelor de transport public si a serviciilor de telefonie.

O statistica recenta arata o situatie grava a spatiului rural.

- Numarul persoanelor / un medic in zonele rurale este de mai bine de cinci ori mai mare decat in zonele urbane (1689 persoane fata de 306 in 1999) si situatia continua sa se inrautateasca. Mortalitatea infantila este considerabil mai mare (21,5 in comparatie cu 15,2 in 1999).

- Starea drumurilor locale este foarte proasta, cu putine modernizari (sub 10%), iar unele drumuri sunt impracticabile in anumite perioade ale anului.

- Confortul locuintelor este mult mai redus in zonele rurale numai 45,5% dintre locuinte (in comparatie cu 91% in zonele urbane) sunt construite din caramida sau beton, restul fiind facute din chirpici. Locuintele rurale nu au in general apa curenta (87% in comparatie 13% in zonele urbane) si nu au grup sanitar la interior (93% in comparatie cu 19%).

- Gospodariile rurale sunt mult mai sarac inzestrate cu bunuri de folosinta indelungata. In 1997, numai 25% dintre gospodariile din mediul rural aveau o masina de spalat, numai 52% aveau frigider, numai 77% aveau televizor si aproximativ 11,3% detineau un automobil, in comparatie cu 60%, 89%, 101% si respectiv 26%, in gospodariile urbane.

In Romania din pacate ne intalnim cu asa spusele ,, pungi de saracie unde saracia a devenit obisnuita, iar modul precar de trai nu mai uimeste pe nimeni atunci cand facem referire la aceste zone.

Saracia comunitara rurala atinge cel mai ridicat nivel in estul Moldovei pe banda Botosani-Iasi-Vaslui . Cea de-a doua arie de concentrare a satelor sarace se afla in sudul Olteniei.

Nucleul estic de saracie Botosani-Iasi-Vaslui se continua pe axa nord-sud prin judetele sudice ale Moldovei Bacau-Vrancea si, in nordul Munteniei, la nivel de Buzau. Judetele cu nivel maxim de dezvoltare sociala rurala sunt situate in sud-estul Transilvaniei (Brasov, Sibiu si Harghita), in vestul tarii, in gruparea Arad-Timis si in imediata apropiere a Bucurestilor, la nivel de Ilfov.

Reprezentarea cartografica a saraciei la nivel de comuna evidentiaza faptul ca, exceptand Moldova estica, marcata de saracie compacta la nivel de judet, in restul tarii saracia rurala se manifesta pe arii subjudetene (Figura). Comunele sarace din insulele de saracie se afla situate, majoritar, la marginea judetelor, departe de marile axe de circulatie rutiera. Constatarea este in linie cu ideea geografilor care sustin ca drumul face viata sociala. Drumurile de rang european trec de obicei prin centrele judetene iar acestea, la randul lor se afla situate, preponderent, in centrul judetului. In consecinta, satele de la margine de judet ajung frecvent sa fie departe si de drumurile modernizate si de marile orase.

In ultima vreme, a inceput sa se vorbeasca foarte des despre dezvoltare rurala, strategii de dezvoltare locala si programe de dezvoltare durabila ale localitatilor, fie ele rurale sau urbane.

Cuvantul - cheie in toate aceste discutii este dezvoltare.  

 In acest moment, localitatile sunt obligate sa isi stabileasca o strategie de dezvoltare pe termen lung (eventual cu un orizont de timp de genul 2008-2013 sau 2008-2020) majoritatea apeland la firmele de consultanta sau la asa-zisii planificatori (rurali sau urbani)  .Ceea ce nu fac acestia bine insa, desi majoritatea strategiilor de dezvoltare sunt bine realizate, este sa tina cont de influentele constituite de localitatile invecinate.      In majoritatea strategiilor, fie ele ale localitatilor rurale sau urbane, sunt mentionate in trecere localitatile invecinate, acest lucru intamplandu-se de cele mai multe ori datorita interesului pe care il prezinta infrastructura rutiera, feroviera sau aeriana care se gaseste pe teritoriul acestora. In cadrul strategiilor nu se tine cont insa de populatia acestor localitati invecinate, de nevoile acestora, de veniturile lor, precum si forta de munca pe care o constituie si alte elemente. Acestea pot constitui de multe ori un factor ce poate contribui la dezvoltarea ulterioare a oricarui centru In cadrul localitatilor rurale, in special, strategiile de dezvoltare locala tind sa ignore importanta influentelor pe care le exercita centrele urbane apropiate din punct de vedere al migratiei fortei de munca, al investitiilor ce pot fi atrase, precum si al consumului populatiei. Aceste influente pot afecta nivelul de trai inregistrat la nivelul unei localitati rurale.

Factorii ce afecteaza mijloacele de trai ale populatiei rurale pot fi clasificati astfel:

Factorii ce afecteaza mijloacele de trai                

Factori structurali

  Scaderea veniturilor fermierilor

  Expansiunea peri-urbanului

  Insecuritatea urbana (financiara, a sigurantei persoanei)

  Noi oportunitati de angajare (ex.: statiuni turistice internationale etc.)

Factori socio-culturali

Informatii crescute privind pietele

Retele sociale extinse

Schimbari in relatiile casnice

         Pentru a diminua influenta acestor factori asupra mijloacelor de asigurare a unui nivel de trai satisfactor, propun urmatoarele strategii ce pot fi aplicate la nivelul localitatilor rurale:

Strategii ale mijloacelor de trai              

Diversificarea veniturilor; poate implica naveta sau migratia;

Diversificarea veniturilor; intensificarea agricola

Investitii in legaturile cu zonele cunoscute: agricultura urbana si peri-urbana

Schimbari in directia si componenta migratiei (varsta, sex)

Intensificarea si adaptarea agricola

Cresterea domeniului de aplicare a migratiei (mai multe destinatii)

Cresterea migratiei turistice;

Declinul gospodariilor rurale ca unitati de productie si consum;

Cresterea diversificarii veniturilor tinerilor.

Cam asa se vede, cu adevarat, satul romanesc. Cum va face el fata standardelor europene este intrebarea careia politicile guvernamentale trebuie sa-i dea raspuns. Nu altfel, ci prin investitii, in primul rind. Apoi, oamenii satelor trebuie invatati sa faca proiecte si sa beneficieze de fondurile care vin dinspre Uniunea Europeana. Altfel, doar cu costumul popular si cu agricultura de subzistenta nu vor face fata provocarilor care vin dinspre Uniunea Europeana.