Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Genul Corynebacterium

Biologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ORGANIZAREA MEMBRANEI CELULARE
ARTICULATIILE VERTEBRELOR FALSE
HOMO ERECTUS - Scurt istoric - Trasaturile generale ale speciei Homo erectus
Apoptoza
SISTEMUL DIGESTIV LA OM
Broastele testoase
Fitocenologie ecologica - Dinamica succesionala a fitocenozelor
Tubul digestiv
Plante tropicale
Reglarea Initierii Transcriptiei

Genul Corynebacterium

Caractere generale

•         bacili gram-pozitivi cu extremitati “maciucate” sau ascutite, dispusi in litere unghiulare sau palisade, nesporulati;



•         imobili;

•         cultiva pe medii imbogatite cu sange sau ser, speciile lipofile fiind stimulate prin adaos de Tween 80 sau galbenus de ou;

•         aerobi sau facultativ anaerobi;

•         catalaza pozitivi si oxidaza negativi;

•         descompun zaharurile fara producere de gaz;

•         C. diphtheriae este singura specie inalt patogena pentru om;

•         C.xerosis, C.pseudodiphthericum, C.jeikeium, C.urealyticum, C.striatum, C.minutissimum etc sunt oportunisti prezenti la nivelul tegumentului si mucoaselor colonizate.

Corynebacterium diphtheriae

Caractere morfo-tinctoriale

•         bacili gram pozitivi cu lungimi variabile, cu structura granulara (granulatii din volutina) dispusi in diplo sau gramezi neregulate;

•         aspectul morfologic caracteristic apare in produse biologice si culturi pe medii cu ser (mediul Loeffler).

Caractere de cultivare si metabolice

•         pe geloza-sange biotipurile mitis si gravis dezvolta colonii hemolitice;

•         pe mediul Loeffler cultiva in 10-14 ore, coloniile avand aspect de picaturi de spermantet;

•         pe medii cu telurit de K coloniile sunt de culoare neagra; pe mediul Tinsdale cu cistina apar inconjurate cu un halou brun;

•         teste biochimice permit identificarea speciei si diferentierea biotipurilor gravis, intermedius si mitis.

Rezistenta la factori din mediu

•         rezistenti la conditii de desicatie;

•         sensibili la dezinfectante si antiseptice uzuale;

•         distrusi rapid la 1000C.

Factori de virulenta

•         difterice; patogeniatatea pentru om se datoreaza producerii toxinei

•         elaborata numai de tulpinile lizogene (care poseda profagul β cu  gena tox);

•         exotoxina cu structura de tip A-B care inhiba sinteza proteica celulara (interactioneaza cu factorul de elongatie 2);

•         se fixeaza de predilectie pe tesutul miocardic, glandele suprarenale si sistemul nervos;

•         poate fi pusa in evidenta prin inoculare la animale (cobai, iepuri), culturi de celule sau prin imunodifuzie (testul Elek);

•         prezinta un singur tip Ag; poate fi transformata in anatoxina.

fig32_5

Habitat

-         prezent numai la om (bolnav sau purtator), pe mucoasa oro-faringiana sau nazala, rar la nivelul tegumentului.;

-         procentul purtatorilor in masa populatiei este redus (1-2%).

Manifestari clinice

-         agent etiologic al toxiinfectiei difterice;

-         se localizeaza cel mai frecvent la nivelul amigdalelor, determinand o angina cu false membrane;

-         infectia poate progresa spre laringe (crup), existand pericolul de asfixie;

-         consecutiv patrunderii toxinei in circulatia sangvina, apar manifestari de miocardita, hipotensiune, polinevrita sau paralizii ale sistemului nervos periferic;

-         tulpini netoxigene au fost izolate din infectii sistemice la imunodepresati.

Imunitate

•         conferita de Ac fata de toxina difterica (> 0,01U/ml);

•         Ac antitoxina sunt stimulati dupa administrarea de anatoxina difterica;

•         infectia naturala nu confera imunitate postinfectioasa.

Diagnostic de laborator

•         izolarea si identificarea bacilului difteric toxigen prin recoltarea exsudatului faringian pe trei tampoane: 

-         tampon 1 serveste pentru examen microscopic direct,

-         tampon 2 insamantat pe geloza-sange si mediu selectiv cu telurit de K;

-         tampon 3 insamantat pe mediu de imbogatire OST;

•         coloniile suspecte sunt identificate la nivel de specie pe baza caracterelor de cultura, morfo-tinctoriale (mediu Loeffler) si biochimice;

•         toxigeneza este pusa in evidenta prin testul Elek, prin inoculare la animale sau pe culturi de celule Vero.

Diphtheria

Principii de tratament



•         seroterapie cat mai precoce, pe baza criteriilor clinico-epidemiologice;

•         antibioterapie cu generatia 1.

Epidemiologie

•         infectie reemergenta penicilina, eritromicina sau cefalosporine din cu raportare obligatorie; in perioada 1990-1994 a evoluat o mare epidemie in tari ale fostei URSS;

•         rezervorul este reprezentat de omul bolnav sau purtator;

•         transmitere predominant pe cale respiratorie;

•         receptivitate: copii, adulti sau batrani lipsiti de niveluri serice protectoare de antitoxina difterica.

Profilaxie specifica

•         vaccinarea copiilor si adultilor receptivi cu anatoxina difterica;

•         antibioprofilaxie cu eritromicina la contacti.

Alte specii Corynebacterium de interes medical

•         C.ulcerans si C. pseudotuberculosis

-         specii patogene pentru animale;

-         unele tulpini pot produce toxina difterica, fiind descrise in infectii la om.

•         C.urealyticum

-         determina infectii urinare cu formare de calculi vezicali si hematurie macroscopica ;

-         se remarca prin multirezistenta la antibiotice, vancomicina fiind activa.

•         C. jeikeium

-         specie lipofila, izolata din infectii de cateter, endocardite la protezati valvulari, bacteriemii la imunodepresati;

-         este indicat tratamentul cu vancomicina, fiind natural rezistenta la alte antibiotice active pe bacterii gram-pozitive

-        

Listeria monocytogenes

Caractere morfo-tinctoriale

•         bacili gram-pozitivi de lungimi variabile, dispusi in diplo (V sau Y), palisade sau lanturi scurte, nesporulati;

•         mobili la temperatura camerei prin flageli cu dispozitie  peritriche.

Caractere de cultivare si metabolice

•         cultiva pe medii imbogatite la 4 - 450C, temperatura optima fiind de 300C (bacterie psihrofila);

•         este favorizata de atmosfera cu 5-10% CO2 ;

•         dezvolta colonii mici, S, inconjurate de zona ingusta de hemoliza pe geloza-sange;

•         catalaza-pozitive si oxidaza-negative;

•         teste biochimice suplimentare permit identificarea la nivel de specie.

Factori de patogenitate

•         specie constituita din tulpini cu nivele de virulenta variabile;

•         bacterie facultativ intracelulara, capabila sa supravietuiasca in macrofage, eliberarea din fagozom datorandu-se listeriolizinei;

•         internalina permite patrunderea in celulele epiteliale unde se multiplica si se propaga apoi in tesuturi trecand direct de la o celula la alta.

Habitat natural

•         bacterie ubicvitara, larg prezenta in mediul extern (sol, ape de suprafata, vegetale);

•         izolata de la numeroase specii animale;

•         omul poate fi pasager colonizat dupa consum de alimente contaminate.

Listerioza umana

•         infectie autolimitata la femeia gravida (sindrom pseudogripal);

•         infectii grave sistemice la nou-nascuti, precoce si tardive, cu manifestari de sepsis sever si/ sau meningita (granulomatosis infantiseptica);

•         infectii cu evolutie bacteriemica si localizari secundare (meningite, meningo-encefalite, endocardite, osteomielite, artrite etc) la adulti imunodeprimati;

•         la adulti normoreactivi infectia evolueaza cel mai frecvent inaparent.

Imunitate

•         conferita de mecanisme imune celulare;

•         Ac serici nu au efect protector.

fig16_1

Diagnostic de laborator:

•         se bazeaza pe izolarea si identificarea L.monocytogenes din sange, LCR sau alte produse, in raport cu sediul infectiei;




•         pe medii selective, speciale: colonii cenusii sau negre, inconjurate de halou brun-inchis.

•         identificare: clasic, eventual testul CAMP si testul de patogenitate pe animale

•         diagnosticul serologic  este lipsit de valoare din cauza reactiilor incrucisate (comunitatilor Ag).

Testul CAMP
(tulpini de L. monocytogenes si S. aureus)

•         Mediu cromogen

•         Detectarea Listeria din alimente

•         Bazat pe producerea de beta-glucozidaza (de catre toate tulpinile – colonii bleu) si producerea de fosfatidilinozitol fosfolipaza C (phosphatidylinositol phospholipase C – PIPLC), produs de tulpini patogene (halou clar, opac)

Principii de tratament

•         ampicilina sau penicilina + gentamicina - - tratamentul de electie;

•         alternativa pentru alergicii la penicilina: macrolide sau cotrimoxazol;

•         specia este natural rezistenta la cefalosporine.

Epidemiologie

•         la adulti infectia are loc cel mai frecvent pe cale digestiva, dupa consum de alimente contaminate;

•         femeia gravida si persoanele imunodepri-mate au receptivitate maxima;

•         la n.n. infectia este transmisa in utero, transplacentar sau consecutiv contactului cu flora vaginala a mamei.

Erysipelothrix rhusiopathiae

•         bacili fini gram-pozitivi, de lungimi variabile,dispusi izolat, in diplo sau in scurte lanturi, nesporulati;

•         cultiva pe medii imbogatite (ex geloza sange sau geloza chocolat) la 35 - 370C, preferential in atmosfera cu CO2;

•         Microaerofil in primo-cultura, aerofil dupa subcultivare (poate suferi variatia de faza S-R)

•         pe geloza-sange coloniile sunt S, lucioase, transparente, convexe, α-hemolitice;

•         catalaza si oxidaza negativ;

•         bacterie ubicvitara prezenta la numeroase specii de animale si in mediul extern;

•         Strutura antigenica: 2 antigene (TL si unul TR) clasifica specia ;

•         26 serotirpuri (notate cu cifre arabe) si un serotip N (cuprinde tulpinile care nu reactioneaza cu serurile imune).

Virulenta

•         adezine

•         o structura similara capsulei

•         2 enzime (hialuronidaza si neuraminidaza)

Erysipelothrix rhusiopathiae

•         determina infectii cutanate la om, consecutiv contactului cu animale bolnave sau purtatoare (rujetul porcului), care se manifesta ca celulite acute (erizipeloid Rosenbach) ce pot evolua bacteriemic cu localizari in special la nivelul endocardului;

•         diagnosticul bacteriologic se bazeaza pe evidentierea si identificarea speciei in biopsii cutanate sau hemoculturi in cazul infectiilor sistemice ;

•         tratament cu penicilina sau alte antibiotice active pe bacterii gram-pozitive (cefalosporine, macrolide, clindaminicina, flurochinolone);

•          este natural rezistent la glicopeptide.

Erizipeloidul Rosenbach (1909)

•         Incubatie: 10-14 zile

•         Forme: localizat sau sistemic

•         Debut: papula foarte dureroasa, la locul inocularii (are tenidinta de a se extinde)

•         Evolutie: vindecare sau:

-         limfangita si limfadenita;

-         infectie sistemica si aparitia de flictene la locul inocularii;

-         sepsis si endocardita subacuta;

-         rar: meningita, glomerulonefrita, abes cerebral, osteomielita.

Profilaxie

•         Masuri care privesc animalele (atentie la furaje!)

•         Vaccinul – eficienta incerta.

   Om

•         Atentie la alimente ca: salata de raci, homari, branzeturi fermentate, etc.

•         Fierberea, spalare la jet puternic de apa, etc.

•         Nu exista vaccin.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1124
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site