Bambusul
·
La fel de rezistent ca
stejarul
Bambusul este intr-adevar o planta
cu calitati mai putin obisnuite. Cunoscut si utilizat de mai bine de
1000 de ani, bambusul a fost intrebuintat pana acum indeosebi la
construirea de poduri suspendate, case sau schele, precum si la
confectionarea a tot felul de obiecte de uz casnic, mobilier, barci
(pirogi) sau instrumente muzicale.
Principalele tari
producatoare de bambus sunt: India, Pakistan, Bangladesh, Thailanda,
Malaezia, Indonezia, China, Filipine, Japonia si Sri Lanka (din Asia),
Kenya si Tanzania (din Africa), Costa Rica si Brazilia (din America
Latina). Recolta anuala de bambus se cifreaza la 10 milioane de
tone.
Desi face parte din familia
gramineelor, bambusul este o graminee ceva mai speciala (de aceea, unii
specialisti inclina pentru includerea ei intr-o clasa
distincta), cu calitati care ii confera o serie de
avantaje. Cele mai mari specimene (de felul celor braziliene) pot atinge o
inaltime de 40 m si un diametru de 33 cm. Iar o varietate de
bambus japonez detine recordul absolut de crestere: 1,20 m in numai
24 de ore!
In cateva
saptamani, avand in vedere ritmul natural de crestere, tija de
bambus atinge marimea adulta. Daca pentru a putea taia un
copac e nevoie sa astepti
intre 20 si 70 de ani (respectand ciclurile naturale), bambusul poate fi
recoltat dupa numai 3-5 ani, cand tija sa a capatat deja
rezistenta definitiva. In aceste conditii, randamentul unei
bambuserii este mult mai mare decat cel al unei paduri.
Un alt avantaj al bambusului: daca
smulgi o mladita aceasta creste la loc. Intr-adevar radacinile
acestei plante aparte dau nastere unor tije subterane, care
alcatuiesc o retea orizontala - rizomul, care genereaza
alte tije aeriene, si aceasta pe o distanta de 6 m in jurul plantei
de origine. Asa se face ca pe un hectar de bambus se pot afla circa
187 rizomi, a caror fertilitate se mentine timp de zece ani. Dincolo
de faptul ca se dezvolta spontan, rizomii constituie si o
bariera impotriva eroziunii solului, pe care-l strang ca intr-o
impletitura foarte deasa.
Ca si in cazul lemnului, celulele
bambusului au peretele alcatuit din straturi foarte dense de celuloza
fiind cufundate intr-o matrice de lignina, ceea ce confera acestei
plante o rezistenta iesita din comun. De altfel,
cercetarile efectuate in Franta au dus la determinarea acelor
calitati mecanice pe care trebuie sa le aiba orice material
pentru a putea fi admis in randul materialelor de constructie omologate.
Supus mai multor teste foarte precise (tractiune, flexiune, comprimre),
bambusul s-a dovedit a fi de doua ori si jumatate mai rezistent
decat stejarul.
·
Mai tare decat orice beton
Pentru un specialist ca
Jules Janssen, fondatorul lui Bamboo Laboratory (din cadrul
Universitatii din Eindhoven
- Olanda), cel care a efectuat si primele cercetari comparative
asupra otelului, bambusului si betonului inca din 1974, bambusul
mai are si alte avantaje fata de celelalte materiale de
constructie. Intre acestea unul deloc neglijabil este consumul de energie. Pentru producerea aceleiasi
cantitati de otel si de bambus, acesta din urma
necesita un consum de energie de opt ori mai mic. La solicitari
foarte mari (apasari), de tipul celor care se produc in timpul unui
cutremur, betonul crapa mult mai repede decat bambusul. Dar, in ciuda
calitatilor sale mecanice deosebite, bambusul continua sa
fie considerat un fel de 'lemn al saracului', deoarece folosirea
sa la constructiile de tip traditional (mai ales in regiunile in care
bambusul creste din abundenta - Asia de sud-est, Africa sau America Latina) ramane o exploatare
mai degraba artizanala.
Unul dintre punctele slabe ale bambusului
este in legatura cu inflorirea sa. Plana nu infloreste decat o
singura data in viata, insa acest moment are drept
consecinta vlaguirea radacinilor si rizomilor. In
plus, nici chiar data infloririi sale nu este unitara: exista specii
care infloresc anual, altele doar o data la zece sau treizeci de ani.
Aceasta particularitate genetica misterioasa ii obliga pe
cultivatorii de bambus sa-si reinnoiasca plantatiile
imediat dupa inflorire.
Un alt inconvenient il constituie
dimensiunile sale variabile, diametrul si inaltimea sa fiind
variabile de la un exemplar la altul, acestea depinzand de calitatea solului,
de particularitatile climatice sau de specia din care face parte.
Evident, industria nu apreciaza deloc aceasta variatie.
Asamblarea pieselor pune si ea
probleme. In mod traditional, tijele sunt tinute la un loc cu
ajutorul unor legaturi la fel de complicate ca si nodurile
marinaresti. De aceea, pentru rezolvarea acestei probleme se
cauta solutii industriale: cleiuri, cuie, buloane etc. Din
pacate, in aceasta privinta studiile inca lipsesc.
Totusi, in momentul de fata, Uniunea Europeana finanteaza
prima data un proiect de cercetare avand drept tema bambusul (Bamboo
pentru Europa), in vederea gasirii de noi aplicatii si
solutii industriale privind utilizarea lui ca material de
constructie.
·
Lumea de altadata a bambusului
Istoria aplicatiilor bambusului de-a
lungul secolelor este de-a dreptul fascinanta. Iar daca ne gandim
ca multe dintre aceste realizari artizanale s-au conservat timp de
secole, atunci interesul si atentia pe care i-o acorda
constructorii de azi apar cat se poate de justificate.
Cele mai spectaculoase si mai
neasteptate intrebuintari ale bambusului le vom descoperi in
China. Aici, bambusul a fost folosit in fel si chip, de la ace
chirurgicale si pana la la poduri suspendate sau conducte pentru
transportarea gazelor naturale. Cu patru secole inainte de Hristos,
constructorii chinezi au inventat pipe-line-ul, conducta din bambus pentru
transportarea gazelor naturale si a saramurii in si din
minele de sare de la Tsu-Liu-Ching (Sichuan). Podul suspendat Al-Lan (peste
raul Min) , lung de 320 m (ridicat in secolul al III-lea!), este sustinut
de 15 cabluri din bambus de 5 cm diametru (a caror rezistenta
este de patru ori mai mare decat cea a unei corzi de canepa), poate fi
vazut si azi (acesta necesita totusi doua luni de
intretinere in fiecare an).
In 1905, in China mai existau inca
doua statii de forare executate in intregime din bambus. Aveau
inaltimea de 75 m si erau folosite din anul 220! Taiat
in sectiune pana la dimensiunea catorva zecimi de milimetru, bambusul
se transforma, pentru chirurgii chinezi, in niste ace cu ajutorul
carora erau cusuti nervii. Tabashirul, o substanta
secretata de nodurile anumitor specii de bambus, actiona ca un
catalizator chimic. In Asia de sud-est, aceasta mai era folosita si
ca leac impotriva astmului, a tusei si chiar ca afrodisiac. Tot din bambus
prin incalzire se obtinea un fel de ceara, care era folosira
pe vremuri la iluminat. In 1880, cand Thomas Edison realiza primul bec
electric, el folosea ca filament o fibra de bambus calcinata.
Chinezii au realizat chiar si un fel
de etalon universal pe baza de bambus. O tija era socotita drept
etalonul de lungime, atunci cand distante dintre doua noduri
facea posibila, cand aceasta era folosita ca fluier, emiterea
unei anumite note. A suta parte din aceasta lungime era considerata
drept marimea unei seminte (sau a unui bob), in timp ce volumul
cilindrului de bambus care putea contine 1200 din aceste seminte
(boabe) era socotit etalonul pentru capacitate. Iar greutatea celor 1200 de
boabe dadea etalonul pentru greutate!
Nu am putea incheia scurta noastra
incursiune prin lumea de altadata a bambusului fara sa
ne oprim putin asupra unor spectaculoase zmee, tot din bambus, evident, dar
de data aceasta din Japonia. Cele mai mari si mai frumoase erau originare
din insula Shikoku. O structura impresionanta de bambus, de 24 m
diametru si cantarind 4 tone, necesita efortul a nu mai putin de 200 de
persoane, care trebuiau sa tina cablul lung de 1000 de metri.
Ultimul zmeu de o asemenea marime a fost construit in 1914. Zmeele de azi,
tot din bambus, au dimensiuni mult mai mici: 19 m latime, 13 m
inaltime si 80 kg. Zboara de obicei cate doua, in
timpul unui festival care se tine in luna mai.
