Macromoleculele

Macromoleculele sunt molecule de dimensiuni mari, comparativ cu moleculele obisnuite, alcatuite dintr-un numar foarte mare de atomi, uniti intre ei prin legaturi covalente si ale caror mase moleculare sunt cuprinse in general intre 10⁴ si 10⁶ u.a.m. Macromoleculele pot fi naturale sau pot fi obtinute sintetic prin reactii de polimerizare sau de policondensare. Termenul al fost introdus in 1925 de H. Standinger.

Compusii macromoleculari obtinuti in reactii de polimerizare, prin inlantuirea unui numar n variabil de molecule de monomer, se numesc polimeri.

Monomerii sunt compusi organici cu greutate moleculara mica si cu compozitie simpla, continand in moleculele lor o a numita nesaturare, capabili sa formeze polimeri prin unirea repetata a moleculelor lor unele de altele sau copolimeri prin unirea unor monomeri de natura diferita.

Numarul n care indica numarul de monomeri din macromolecula se numeste grad de polimerizare. Dupa valoarea acestuia se deosebesc polimeri inferiori cu n cuprins intre 2 si 10 (dimeri, trimeri etc.); oligomeri cu n cuprins intre 10 si 30 si polimeri inalti sau, simplu, polimeri cu valori ale lui n mai mari de 50, de ordinul sutelor sau miilor. Valoare numerica a gradului de polimerizare se obtine prin impartirea masei moleculare medii () a polimerului la masa moleculara a unitatii structurale (m):

(1)

Polimerii obtinuti prin poliaditie au aceeasi compozitie procentuala ca a monomerilor din care provin, deosebindu-se de acestia prin masa moleculara (mii pana la sute de mii) si prin proprietatile fizico-chimice generale.

Compusii macromoleculari obtinusi prin policondensare au unitati structurale formate din resturi de monomer rezultate dupa eliminarea unei substante micromoleculare.

O alta notiune intalnita in studiul compusilor macromoleculari se refera la serie polimer omoloaga. O serie polimer omoloaga se defineste ca o suita de lanturi macromoleculare de aceeasi compozitie chimica, dar care difera prin gradul de polimerizare. De exemplu: X - (CH₂)_n - Y;

X - (CH₂)_m - Y; X - (CH₂)_p - Y in care X si Y sunt grupele terminale.

Cateva din cele mai cunoscute sisteme polimere si unitatile lor structurale sunt prezentate in tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Sisteme polimere si unitatile lor structurale: