Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


BALADA UNUI PLAI DE MUNTE

Copii

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Iepuras Coconas
BALADA PASARII MAIESTRE
CEI 3 ''MOSNEGI'' POVESTE
Drag Mi-e Jocul Romanesc
In Padurea Cu Alune
GHICITORI DESPRE ANIMALE DOMESTICE
Fluturas, Nu Mai Ai Aripioare
Pacala si Tandala dupa Alexandru Mitru
BALADA UNUI PLAI DE MUNTE
GHICITORI ANIMALE DIN JUNGLA, DE LA POL

BALADA UNUI PLAI DE MUNTE

Pe-o spranceana de lumina,

lang-o lacrima de rai,

verde culme carpatina




rotunjeste dulce plai.

Iar in plaiul stanei goale,

langa strunga fara oi,

crengi cu umeri franti de jale

se cutremura din foi.

Fluier vechi nu mai indruga,

nu mai latra caini pandari.

Singuri muntii duc in gluga

carpatine neguri mari.

Nu mai zburda-n tarla iezii,

nici plapanzii miei priori,

doar pe cearcanul amiezii

urca ulii rotitori.

Ulii suie, frunza suna,

iar in iarba-ntins amar

ba e somn, ba rugaciune,

tanar les de pecurar.

A ramas dormind pe-o rana,

in culcus de voievod,

pe-un crampei de rai cu stana

unde brazii plang prohod.

A ramas zambind -nainte,

ca un cneaz pe pat de flori,

parca un cutit fierbinte

l-a strapuns de doua ori.

Si cum zace tinerete

de cioban in fraged plai,

jalea crangii padurete

suna moale, ca un grai :

-Nu ma plange, maica buna,

nici tu , caine credincios,

ca de nunta frunza suna

din batran caval de os.

Ca m-a dus radvan de nunta

tras de sase cerbi subtiri,

mire nalt sub stea carunta,

cum pe lume nu sunt miri.

Mire-n straie de matasa

si nuntasi cu flori pe frunti.

Mai, si nu e-n plai mireasa

ca mireasa verzii nunti.

Par adanc si trup suleget

si ochi tristi cum altii nu-s…

Si mi-a pus inel in deget

si- n inel nopti lungi mi-a pus.

Si la sfanta cununie

muntii falnici ne-au fost nuni.

Scoborand din vesnicie,

ne-au dat vulturii cununi.

Si tulpina de tulpina,

ne-au dus brazii in alai

pe-o sprinceana de lumina,

langa-o lacrima de rai .

**

Maica-n sarica de lana

suie cremenea pe brana,

printre stanci cu fierastraie,

in opinci de valvataie,

printre jnepi zbarliti de cuie,

pe grozava cararuie.

Si cum plange si se roaga,

plang si apele-n zanoaga.

Si cum urca tangile,

plang cu ea si stancile,

plang si brazii plaiului

langa poarta raiului,

plang si ulii cerului

cu maica oierului.

-Apelor, ceresti mirese,

mire cine mi-l culese ?

Muntilor cu patrafire,

cununarati jalnic mire…

Brazilor, nuntasi de frunte,

sange-i plaiul nuntii crunte.

Uliilor, nuni salbatici,

sange-s muntii paduratici.

Apa geme si se-ascunde,

piatra plange, nu raspunde.

Brazii nu fosnesc raspuns,

ulii pier in nepatruns….

Jalea maicii, neagra apa,

n-are tarmuri s-o incapa.

N-are zaristi s-o cuprinda

cate lumi de foc colinda.

Paru-si smulge-n vaiete,

cremene,-nconvoaie-te,

codrule, jeleste-te,

rupe-te din crestete.

-Fatul maicii, verde mlada,

cneaz pe-o turma de zapada,

voievod pe noua sute

de barsane si cornute,

fata ta de pecurar

lapte dulce din sistar ;

noaptea cu mirezme-ncete

s-a oprit la tine-n plete ;

corbul, scuturand din pene,

ti-a trecut peste sprancene ;

plaiurile ierbilor

ti-au dat ochii cerbilor

si-un luceafar vornicel

ti-a tras trupul prin inel,

fatul maicii, dulce,

primavara dulce…

Plansul maicii pietre moaie,

scoala scorburi si puhoaie,

umple vagaunile,

zgaltaie furtunile.

Ar smuci din temelie

lumile, sa nu mai fie,

ar surpa tariile,

ar seca veciile,,,

-Primavara dulce,

fatul maicii dulce… Cine ti-a-nrosit cununa vaza-ti lacrimile-ntruna.

Cine mi te-a rupt din rod

vaza-ti chipul peste tot.

Cui iti franse dimineata

ochii tai sa-i friga fata.

Cui ti-a stins luna din fag,

chipul tau sa-i planga-n prag,

ochii tai sa i se-aprinda

ca luceferii in tinda,

ca varful cutitelor,

ca dogoarea plitelor

Sa-l tot friga, sa-l tot arda,

si pe brate ce-l dezmiarda.

si-n strafund de blid la cina,



si-n culcus de vizuina,

sclipitori ca stelele,

limpezi ca inelele,

aprigi ca praselele…

Maica-si smulge par si straie,

brazi si paltini se despoaie.

Maica geme si se zbate,

muntii se tarasc pe coate

si se frange cremenea

crengilor asemenea.

Si cum geme orice trunchi

cade soarele-n genunchi,,

ulii-ncep sa scapete,

apele sa schioapete

si-n vazduh ai spune ca

vamile se-ntuneca.

**

Colo-n margini de costile,

intr-un fund de fagadau,

cine-mi bea de zece zile

vijelie de trascau ?

Cine-mi bea turbat din oala

iad napraznic fara leac

si privirile nu-si scoala

din venin de basamac ?

-Da-mi prastina sa ma scurme,

da-mi, hangita, valvatai ;

banii de pe doua turme

sunt cu zimti cu tot      ai tai.

Fruntea-i arde, grea de cute,

sub caciula cu tugui.

Pe muscate buze slute

sangereaza vorba lui.

-Ia-mi, hangita, oi si punga,

ca somn pleoapele nu-mi au.

Da-mi rachiu sa ma strapunga,

adu-mi trasnete sa beau.

Lung hangita il masoara :

cine-i baciul venetic ?

Din laute, ca sa-l doara,

baragladinile-i zic.

Iar strainul singuratic

din ungherul fumuriu

isi scufunda mai salbatic

ochii vineti in rachiu.

Dar trascaul gol nu-i spala

cruntul inimii prapad,

cand, aprinsi pe fund de oala,

doi ochi mari de mort il vad.

Franti pe dible viscolite,

faraonii nu mai tac

din arcusuri cu ispite

si din strune dulci de drag.

Dar nu-l mangaie nici struna,

nici pe-arcus nu da un ort,

cand, amar ca matraguna,

il priveste chip de mort.

-N-ai rachiuri tu, hangita,

in tot beciul cu garlici,

cata strasnica arsita

ma rascoace in urzici.

Si nici voi n-aveti furtuna,

bieti cioroi, pe scripci de foc,

cata pacoste se-aduna

sub o cusma si-un cojoc…

Inc-o data, omu-nsfaca

oala crancena si bea.

Suierand sudalma seaca,

Zvarle punga pe tejghea.

Si da buzna-apoi sa piara

stins in noaptea cu naluci,

lingand bezna ca o fiara,

pe fierbinti poteci de tuci…

**

La pardalnica muiere

o fi dulce noaptea-n spic,

cand alintul curge miere

si-mbierea borangic,

la pardalnica muiere

cu opait slab si mic.

In culcus cu levantica

or fi vraji care se-ascund,

cand e sanul randunica,

nufar –umarul rotund ;

in culcus de levantica

alb si moale si afund.

Dar dulceata mangaierii

e parjol din iad trimis,

cand si-n bratele muierii

frig doi ochi de om ucis,

in dulceata mangaierii

pana dincolo de vis.

Si culcusul cu omaturi

e cuptor din iad adus,

cand si-n bratele de-alaturi

plange-un chip de om rapus,

in culcusul cu omaturi

plin de tepi cu varfu-n sus…

-Fa muiere, fa dogoare,

patul rug mi l-ai facut.

Vrea-ti-as bratele izvoare,

iezer fiece sarut.

Fa muiere, fa dogoare,

fa-te roua-n asternut.

Fa-te iaz si fa-te ploaie,

sa ma stingi si sa ma-neci

cu alint de reci suvoaie,

cu desfat de pacle reci.

Fa muiere, fa-te ploaie,

stinge-mi pacostea pe veci…

Sanii, bratele,-asternutul

parca mai cumplit se-ncing.

Nici culcusul, nici sarutul

smoala-n clocote nu-i sting.

Sanii, bratele, -asternutul

Se fac flacari cand l-ating.

Si, scrasnind ocara cruda,

omul scuipa printre dinti.

Smulge usa, ars de truda,

cu smintite maini fierbinti

si scrasnind ocara cruda,

fuge-n bezna, scos din minti…



**

-Blid nemernic, blid dracesc,

iarasi in fiertura

cei doi ochi de foc lucesc :

sclipat de custura.

Si de-nmoi un dumicat,

parca-l moi in sange.

Arde-n lingura-nclestat

chipul care plange

Izbind strachina de zid,

omul scuipa-n tina :

-Vijelia ta de blid,

duhul tau de cina !

Tindo, si pe pragul tau

cei doi ochi se-arata.

Cu barosul, pe ilau,

i-as trazni o data.

I-as crapa ca pe pastai,

i-as sufla cenusa…

Legea ta si mortii tai,

chip ce-mi plangi pe usa !

Omul suduie buimac

de sudoare leoarca.

Cei doi ochi mai mari se fac,

mai adanci sunt parca.

-Luno, chip de om rapus,

cobeo ticaloasa,

tot bocesti pe sura, sus,

face-te-ai pucioasa.

Si voi stele cu sageti,

tarfelor spurcate,

ochi de om ucis pareti,

stinge-v-as pe toate…

Desmatat , cu capul gol,

omul iar porneste

prin amarnicul parjol,

prin napraznic cleste.

Huhurezii din copaci

toti in el se muta.

Ba dihori, ba varcolci

rup din carnea-i sluta.

Pumnii lui ar sparge stanci,

trupul lui s-ar trage,

sfasiindu-se pe branci,

prin adanci barloage.

S-ar tari prin vizuini

sau pe fund de tauri.

Si-ar scobi sub radacini,

ca sobolii, gauri.

-Iesi, mai ursule, afar’,

da-mi barlogul mie…

Cei doi ochi din nou rasar,

tot mai mari invie.

-Veverito, da-mi tu leac

scorbura-ti adanca.

Cei doi ochi mai limpezi tac,

mai aproape inca.

-Du-ma, cartito, in lut,

lutul sa m-ascunda.

Cei doi ochi mai mult s-ascut,

Fara sa raspunda.

Serpii fug din balarii,

pier din drum bursucii…

Pretutindeni ochii vii

ard mai mari, mai lucii.

**

Pe-o spranceana de lumina,

verde culme carpatina

rotunjeste dulce plai

lang-o lacrima de rai.

Apele, ceresti mirese,

val de nunta tot si-ar tese.

Brazii, in odajdii stranii,

tot mai bat ceresti matanii.

Muntii tot mai ung cu mir

vesnicia de safir

si-n vazduh, cat vezi,

ulii tot mai sparg amiezi.

-Strunga rea, fara mioarce,

ce parjol in plai ma-ntoarce ?

Chip grozav, ce-ntruna plangi,

tu ma chemi si tu m-alungi.

Ochi fierbinti, de nesupus,

parca-n bice m-ati adus…

Strunga tace, chipul tace,

cei doi ochi mai mari s-ar face,

varfuri lungi de lancii

peste muntii Vrancii.

Sangera opinca sparta,

Gafaitu-i smoala fiarta,

Zdrente-s bunda si camasa,

Numai geamatul se-ngroasa.

Si cum vantul bate-n dunga,

tot sminteste-o creanga ciunga,

si cum creanga se tot pleaca,

streangu-i gros si frunza-i seaca.

-Muntilor, zavozi cu late,

chip ucis imi plange-n brate…

Muntii-n taina lor cereasca

nu se-ntorc,sa nu priveasca.

-Brazilor, frigari haine,

chip rapus se-mplanta-n mine…

Brazii fug in rai gramada,

Nu se-ntorc, ca sa nu vada.

-Uliilor, gheare scoase,

cei doi ochi ma frig in oase…

Ulii intra-n soare, sus,

sa n-auda ce le-a spus.

-Creanga de deasupra lumii,

ia-mi grozavii ochi si du-mi-i…

Creanga scartaie cu ciuda,

muntii nu se-ntorc s-auda.

Streangul tremura si el,

brazii nu privesc defel.

Numai ulii, gemenii,

trec deasupra cremenii.

Numai ulii veacului

deasupra copacului.

Numai ei cu ciocurile

smulg din slava focurile.

Cand se fac ca aurul

peste tot coclaurul,

cand se-aprind ca spadele

peste toate zadele,

cand ca valvataile

peste toate vaile…








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 667
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site