Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Limba si literatura romana - AUXILIAR DIDACTIC PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2008

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
GEORGE CALINESCU - INFORMATII BIO-BIBLIOGRAFICE
Enigma Otiliei - Tema operei, rezumat
Limba romana – limba romanica. Individualitatea limbii romane intre limbile romanice
REZUMATUL
In vreme de razboi
NUVELA PSIHOLOGICA - ION LUCA CARAGIALE - IN VREME DE RAZBOI
GRIGORE URECHE - unic in literatura romaneasca
Prezinta rolul Junimii si al lui Titu Maiorescu in impunerea noii directii in literatura romana din a doua jumatate a secolului al XIX-lea
ION HELIADE-RADULESCU ZBURATORUL
Ilustreaza conceptul operational curent literar, prin referire la simbolismul romanesc

TERMENI importanti pentru acest document

: rolul semnelor de punctuatie din poezia gri de bacovia in configurarea mesajului poetic : crearea atmosferei feerice intr-o opera literara prin detalii temporalespatiale si cromatice : expresii cu substantivul gand : ideea transmisa din Unei femei trebuie sa-i fie ingaduit sa-si caute fericirea :

FUNDATIA “SFANTUL  ANTON DE PADUA

         ULMENI

         Limba si literatura romana

                                     Autori:  prof.                                                                                            

   prof.

AUXILIAR DIDACTIC PENTRU EXAMENUL DE    BACALAUREAT

            2008

COORDONATOR,

PROF. AURORA PUSCAS

Cuvant  inainte

Prezenta lucrare isi propune sa ofere celor interesati cateva modele de rezolvare a subiectelor propuse de Ministerul Educatiei si Cercetarii si Tineretului  in acest an, care se pot constitui si in  instrumente de lucru utile in practica scolara in perspectiva Examenului National de Bacalaureat 2008.

Formularea raspunsurilor s-a facut tinandu-se seama de Competentele generale si specifice enuntate in Programa.

Lucrarea de fata este, de asemenea, un auxiliar didactic adresat profesorilor si elevilor din cadrul Grupului Scolar „George Pop de Basesti”, institutie care isi propune sa ofere elevilor sai, in fiecare an, o baza logistica la standarde ridicate, un material de documentatie variat si complex, in spiritul unei educatii europene.

                                                          Autoarele   

                            Varianta 1

(V.Alecsandri ,Gerul)

        Prof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al iernii: ger, promoroaca, turturi,inghetat, zapada.

2. Primul semn de punctuatie prezent in strofa initiala este punctul si virgula, care marcheaza o pauza in vorbire si separa intr-o fraza propozitiile sau grupurile de propozitii care sunt reunite din punct de vedere semantic, formand  un intreg. Elementele acestui fragment, marcat de punct si virgula, sunt reunite de motivul gerului, in jurul caruia se centreaza intreaga materie lirica a strofei. Al doilea semn de punctuatie este punctul ,care marcheaza incheierea unui enunt.

3. Un vers care contine o locutiune verbala cu efecte expresiva este : „Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri” .

4. Teme si motive literare  prezente in

poezie: gerul,iarna ,focul ,inghetul , natura, etc .

5. Doua marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: pronumele de persoana I plural „ne” (ne-aduca) ,adjectivul pronominal la persoana I singular „meu „ (calul meu).

6. Sintagma „gerul aspru si salbatic” contine un epitet dublu care evidentiaza formele dinamice de manifestare ale iernii, spatiul dintre cer si pamant fiind surprins in miscarea armonica a gerului. Epitetele sugereaza intensitatea senzatiilor hibernale, cuprinzand o imensa gama de senzatii de la  puritate rece („aspru”), pana la cea agresiva a violentei haotice („salbatic”).

7. Repetitia  substantivului „gerul’’ la inceputul fiecarei strofe, creeaza din punct de vedere structural o simetrie a textului, „gerul” devenind laitmotiv si imagine centrala a pastelului, fiind prezentat intr-o gradatiei ascendenta, atmosfera  ajungand sa fie dominata de manifestarile acestui fenomen hibernal.

8 . Ultima strofa de tip catren trece de la planul obiectiv al descrierii de natura la cel subiectiv, prin evidentierea marcilor eului liric.Gerul personificat este invocat de catre eul liric „sa-i indemne” caii, frigul fiind asemeni unui bici manuit de mana naprasnica a acestuia. Sunt sugerate astfel senzatii termitactile, imaginile vizuale fiind interferate cu cele auditive. Gerul, nemaiavand localizare bine precizata, isi eternizeaza efectele  peste toata natura. Aglomerarile verbale, propozitiile scurte, invocatia retorica asigura ritmul sincopat al versurilor in concordanta cu miscarea dinamica a gerului.

9. Limbajul poetic se caracterizeaza prin epresivitate, prin utilizarea imaginilor plastice, realizate cu ajutorul figutilor de stil. Apeland la acest limbaj poetic, Vasile Alecsandri descrie o atmosfera hibernala dominata de un alb cristalin, sugerata prin intermediul imaginilor artistice, predominante fiind cele vizuale. Astfel, albul cristalin al peisajului este sugerat de „valul alb de promoroaca”, de „turturi lucitori”, de „podul de gheta, de „ghirlanda de cristaluri” sau de „campul luciu”. In final, apar si cateva imagini cinetice, pentru ca gerul „da aripi de vultur cailor in spumegare”, iar acestia „se-ntrec pe campul luciu”. Astfel peisajul rece, static, aproape mineral este insufletit de prezenta umana si animaliera. Frumusetea peisajului si puterea de sugestie a imaginilor artistice sunt sporite si de versificatie,  versul fiind  amplu de 16 silabe, rima imperecheata si ritmul trohaic, conferind poeziei o muzicalitate aparte si sugerand un ritm interior al manifestarii naturii.

                                Varianta 2

           (V . Alecsandri , Pe coastele Calabrei )

                       Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime pentru sensul din text al cuvintelor : mister-secret, taina;parfum –mireasma,aroma.

2. Rolul virgulelor din versul „Am fost ,ii zise ,aci de fata „  este de a izola o propozitie incidenta de restul enuntului.

Rolul cratimei este de a pastra masura versului prin reducerea numarului de silabe si de a marca rostirea impreuna a doua cuvinte diferite morfologic.

3. Expresii sau locutiuni care contin verbul „a calca’’: a calca stramb, a calca in strachini, a calca pe urmele cuiva, a calca in picioare.

4. Doua cuvinte a carei forme nu este acceptata de DOOM sunt: sehastru, stancie. Formele literare actuale sunt „sihastru si stancoasa’’  .

 5. Doua structuri lexicale care contin imagini vizuale sunt „unda luminoasa ce noaptea fosforeaza ,respectiv luna pluteste–n ceruri lin’’ .

6. Sintagma „vulcanul batran Etna” contine un epitet personificator care particularizeaza natu- ra de pe coastele Calabrei, dominata de vulcanul Etna, acesta capatand proportii mitice, intensificate prin asezarea epitetului in inversiune.

7. Sensul din context al verbului „fosforeaza” („ vaporul–nainteaza / In unda luminoasa ce noaptea fosforeaza’’) si al adjectivului „stancie’’ ( „in stanga e Carybda salbatica ,sancie’’ ):

Cuvantul fosforeaza are sensul de lumineaza, sugerand radiatia luminoasa a undei care in contact cu lumina lunii pare a taia valurile facand cale libera vaporului care inainteaza lasans brazde in vale. Cuvantul stancie este un epitet ce sugereaza peisajul stancos, forma cu iz arhaic a cestuicuvant, conferindu-i statut mitic.

8. Lirismul obiectiv compune un tablou dominat de imagini vizuale cromotice „baia aurie „ ,iar epitetele descriptive contribuie prin sugestie la creerea emotiei poetice .Sicilia este personificata „se scalda „ ,insotind tacut somnul valurilor in timp ce „calatorul „apare personificat intr-o atitudine mediativa, fascinat de parfumul acesteia.

9. In ultima strofa poetul descrie un peisaj marin, nocturn dominat de Syracuza, tinut care desfasoara o imensa amploare senzorial-olfactiva, prin utilizarea sintagmei „parfum oriental”. Peisajul este patruns de o exaltata sensibilitate romantica dincolo de alcatuirea in spirit clasicizant a pastelurilor. Lirismul obiectiv compune un tablou dominat de imaginile vizual-cromatice „baia azurie”, iar epitetele descriptive contribuie prin sugestie la crearea emotiei poetice. Sicilia este personificata „se scalda”, insotita de somnul valurilor, in timp ce calatorul apare prezentat intr-o atitudine meditativa,  fascinat de parfumul acesteia. Expresivitatea poeziei e sustinuta de verbele aflate la prezent care profileaza permanentizarea acestui ansamblu peisagistic.

                               Varianta 3

     (G . Alexandresc ,Privighetoarea si magarul )

                       Prof.

SUBIECTUL I

1. Expresii care contin cuvantul ureche:  a apleca urechea la spusele cuiva, a-i intra cuiva ceva pe o ureche si a-i iesi pe cealalta, a scapa ca prin urechile acului

2. Rolul virgulei din versul citat este de a izola o propozitie incidenta de restul enuntului.

3 .Formele acceptate de DOOM:ridicase, favoare.

4. Adjectivul „nenorocita” este un epitet care sugereaza soarta tragica a artistului predestinat sa fie receptat inadecvat si judecat de cei fara talent si har. Strofele urmatoare vor reliefa faptic acest adjectiv, privighetoarea ajungand sa intoneze „un cantec trist”, neperceput corect de urechile magarului care apreciaza nonvaloarea

 5. Imagini artistice : ,,canta-n in padure a ei durere’’ –imagini auditive ; ,,capul plostise sau ridicase/Cite-o ureche,-n semn de favor’’ –imagine vizuala.

6. Epitetul „un magar mare” accentueaza infatuarea, prostia, orgoliul nejustificat si prosul gust al celui care nu recepteaza corect valoarea artistului.

7. Titlul „Privighetoarea si magarul” contine doua substantive aflate in raport de coordonare copulativa care reprezinta personajele fabulei, masti animaliere in care privighetoarea il reprezinta pe poet, iar magarul pe cel care ii percepe opera incorect.

8. Ultima strofa contine morala fabulei, satirizand prostul gust in materie de arta intr-un calambur bazat pe dubla semnificatie a cuvantului „magar”. Intelesul este alegoric, personajele animaliere ilustrand cate o tipologie umana sau un caracter: magarul reprezinta prostia combinata cu prostul gust, iar privighetoarea talentul care nu poate fi marginalizat.

9. Poezia fiind incadrata in specia literara fabula isi construieste discursul pe o formula narativa, in care evolueaza, in sens moralizator, personaje, purtatoare de simboluri, prin care se satirizeaza anumite defecte morale, comportamentale sau tare ale societatii.

                               Varianta 4

  (G . Alexandrescu ,Umbra lui Mircea .La Cozia)

                      Prof.

SUBIECTUL I

1 . Cuvinte care apartin campului semantic al naturii: muschi, pestera, iarba, valuri, stanca etc.

2. Punctele de suspensie din strofa a patra au rolul de a sugera maretia aparitiei fantomei lui Mircea, conferind o prelungire in mit a acestui ceas al „nalucirei”. La aceasta falie temporala se produce epifania voievodala, intr-un moment crepuscular,  fapt ce semnifica proiectia in spatiul oniric a intregii evocari. Peisajul exterior isi estompeaza detaliile, ramanand in prim-plan pestera, topos al misterului, din care iese noaptea, invaluind intregul spatiu.

 3. Doua expresii/locutiuni care contin cuvantul „ceas”:  intr-un ceas bun, a-i suna ceasul, a merge ca ceasul, in ceasul al douasprezecelea.

4. Teme/motive literare prezente in poezie sunt: noaptea, visul, istoria, timpul,etc.

5. Doua structuri lexicale care contin imagini artistice diferite: imagine vizuala-„fantoma-ncoronata”; imagine auditiva- „Glasul ei se-ntinde”.

6. Epitetul „chipuri negre” are in acest context o dubla valenta: pe de o parte,  sugereaza lasarea tenebrelor mortii, iar pe de alta parte se refera la aparitiile fantomatice care prevestesc „ceasul nalucirei”.

7. Primele strofe utilizeaza prezentul etern pentru a contura un cadru nocturn, tipic romantic, propice intamplarilor miraculoase, si anume insufletirea elementelor naturii si aparitia „fantasmei incoronate”. In strofa a cincea poetul evoca trecutul, utilizand perfectul compus, imaginile vitejiilor trecute fiind rememorate prin personificarea Oltului, considerat martor al acestor evenimente.

8. Ultima strofa contine o invocatie retorica adresata Oltului care devine personaj liric, martor al vitejiilor trecute si aparator natural pentru tara. Apele Oltului au cunoscut atat „fapte cumplite”, cat si „virtutile ostasesti” ale combatantilor devotati idealului de libertate nationala. Amplificand emotia cititorilor sai, autorul intreaba retoric undele raului asupra identitatii omului a carui maretie l-a coplesit. Trecutul si prezentul devin astfel dimensiunile aceluiasi timp universal. Imaginile vizuale de mare expresivitate artistica sunt sustinute de numarul de evenimente aflate in inversiune pentru a marca topica afectiva.

9. Poezia se incadreaza in categoria lirismului subiectiv, prin tonalitatea confesiva si prin marcile subiectivitatii: pronume personal utilizat la persoana I singular(ma) si verbe la persoana I (zaresc). Discursul poetic cumuleaza mijloace expresive diversificate, adresarea directa: Sarutare, umbra veche!', intoarcerea graduala in trecut presupunand o conjugare a tuturor fortelor naturale, trezite la viata de sonurile inalte ale aparitiei. Poetul isi exteriorizeaza iluminarea fascinanta a clipei, identificand  marele personaj istoric printr-o suita de interogatii retorice si prin topica afectiva.

                            Varianta 5

                  (I.Alexandru,Multumire)

Prof.

SUBIECTUL I

1. Doua enunturi pentru a ilusta omonimea cuvantului „luni”:

           Luni e ziua mea preferata.

           Vor trece lui pana te vei intoarce.

2. Cratimele marcheaza rostirea impreuna  a doua cuvinte diferite morfologic, utilizarea formei  inversae a reflexivului; sa-ti arata elidarea vocalei „i”.

3. Vers care contine doi termeni derivati cu prefixe: „Pentru stramosi si pruncii nenascuti”

4.  timpul , ploaia si vantul .

5. Doua  marci lexico-gramaticale prin care se evidenteaza prezenta eului liric in textul dat:

 adjectivul posesiv persoana I „mea”; desinenta verbului pronominal „iti multumesc “ .

6. „Flamuri sure” este un epitet metaforic care defineste poetic imaginea norilor identificati ca „flamuri sure”; din spatiul vast celest, poetul delimiteaza imaginea norilor, cromatic si dinamic, acestia omagiind de sus frumusetea naturii resimtita de eul liric ca dar divin .

7. Repetitia anaforica „ si” substituie virgula din sirul enumeratiei, evidentiind fiecare termen

al acesteia. Ea este expresia subiectivitatii, poemul fiind o exprimare a pretuirii creatiei divine.

8. Strofa a patra de tip catren continua elogierea darurilor divine intr-o autentica traire mistica. Ea se constituie ca un imn adus spiritualitatii geografic-valahice, eul liric resimtind acut ca tot ce exista e patruns de sfintenia logosului intrupat. „Zapada” si „crinii” sunt metafore ale naturii imaculate, „busuiocul” reprezinta frumusetea olfactiva, „fluturii” reprezinta dorul zborului si libertatea. In aceasta avalanta de multumiri se inscrie si binomul viata-moarte, amintire-uitare, subliniindu-se ca omul trebuie sa accepte vointa divina si sa-i multumeasca lui Dumnezeu si pentru rau si pentru bine.

9. Titlul „Multumire” reflecta constructia lirica solemna a poemului in care este exprimata multumirea pentru creatia divina.

                              Varianta 6 

               (Dimitrie Anghel ,Crizanteme)

                     Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonim pentru sensul din text al cuvintelor „ candida”, „ beteala: candida=curata, nevinovata ”beteala”=podoaba .

2. Cratima din structura „n-ar avea’’ marcheaza elidarea vocalei u, respectiv rostirea impreuna a doua  cuvinete diferite morfologic, avand drept consetinta pastrarea masurii versului.

3. Expresii/locutiuni care contin verbul „ a trece” : a trece hopul, a trece in revista ,a tece cu vederea , a trece prin foc si sabie, etc.

4. Motive / teme literare prezente in poezie: trecerea timpului, florile, toamna , tristetea etc .

5. Doua structuri care contin imagini vizuale: o fata subreda si pala/Preschimba florile in vase”; „mor florile mahnite toamna”.

 6. Cuvinte care contravin normelor literare: sa spuie –sa spuna; Ce-nsamna-ce inseamna.

7. Versul „S-o-nduiosa ca sa-si arunce pe frunte mandra lui beteala ” contine personificarea soarelui care participa efectiv la drama indragostitiilor punand pe fruntea iubitei o aura de raze , simbol al puritatii acesteia.Soarele este „de toamna” , anotimp al extinctiei vegetale si implicit a erosului.

8. Prima strofa a poeziei surprinde interiorul marcat puternic de elementul floral in care este proiectata imaginea „subreda si pala” a iubitei, atat natura, cat si fata fiind supuse fanarii. Florile reprezinta simbolul efemerului biologic, atmosfera fiind strabatuta de tristetea generata de trecerea timpului si neimplinirea erotica. Toamna e simbolul stingerii umane. Fiorul tragic este dat de sentimentul efemeritatii si incapacitatea fetei de a opri fenomenul mortii chiar daca „preschimba florile in vase ca odinioara vestalele focul vesnic”

9. Expresivitatea este data de eleganta formala a stilului definit de imagini artistice, in care predomina olfactivul, dar si imaginile sinestezice, specifice simbolismului, intr-un joc al metaforei florale, de mare profunzime si tristete existentiala. Exprimarea conotativa reflecta ideea efemeritatii narurii si implicit a omului si a sentimentelor sale si imposibilitatea sustragerii acestui flux existential care se indreapta inexorabil spre sfarsit.

                              Varianta 7

              (Dimitrie Anghel ,Balul pomilor )

                       prof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al pomilor : caisi si pruni.

2. Cratima marcheza rostirea impreuna a doua cuvine diferite morfologic, iar apostroful marcheza elidarea unui sunet ,ambele avand rolul de a pastra ,masura versului, prin reducerea lui cu o silaba.

3. Doi termeni derivati cu prefix : invesmantati si despodobiti .

4. Teme motive literare prezente in poezie: natura si timpul, efemeritatea .

5. Dulci arome - imagine olfactiva ; vantul a desteptat un cant -imagine auditiva .

6. Versul “Cochetarii si gratii albe, si roze gesturi, dulci arome” contine o enumeratie de elemente care sugereaza un veritabil dans al pomilor, intr-o imagine sinestezica de mare expresivitate si rafinament. Epitetele cromatice traduc o lume a diafanului si a sensibilitatii, in care se intrezareste insa imagine efemerului.

7. Titlul „Balul pomilor” exprima o imagine inedita, de un fabulos alegoric o antropomorfizare a vegetalului, pomii devenind „ peisajele lirice”.

8. In ultima strofa, fantezia paseste in planul vegetalului, unde pomii „albi cavaleri” traiesc extazul si betia clipei, constientizand ca maine vor deveni „banalii pomi”. Prin corespondenta, viata omului se asociaza inevitabil aceluiasi impuls in fata timpului,  „clipa”  fiind  simbolul efemerului. Enumeratia „caisii,zarzarii si prunii” instituie elementele vegetalului si a umanului in auspiciile aceluiasi destin. Strofa se construieste pe dihotomia dintre frumusetea prezentului, a clipei inedite, stapanite de magia balului floral si tristetea banalului „maine”, care va reitera banalitatea unei vieti supusa cotidianului.

9 .Incadrarea acestei poezii in simbolism este motivata de utilizarea simbolurilor, a corespondentelor si a imaginilor sinestezice. Sunt, de asemenea, surprinse stari sufletesti vagi, inefabile. Poezia nu se bazeaza atat pe descriere, cat pe sugestia unor stari si sentimente.

                             Varianta 8

                  (Tudor Arghezi, Epigraf )

                    prof.

SUBIECTUL I

1. Doua enunturi pentru a ilustra polisemia verbului  a „semana”:

     Cine seamana vant, culege furtuna.

     Seamana mai multe soiuri de grau.

2. Precizeaza rolul virgulelor din structura:  „Stihuri, acum porniti, va scuturati”.

    Prima virgula izoleaza un vocativ de restul enuntului, iar a doua  marcheaza coordonarea prin juxtapunere dintre doua propozitii principale.

3. Scrie doua expresii/locutiuni care contin „suflet”.

    Expresii/locutiuni: a avea la suflet mare, copil de suflet, negru la suflet, cu sufletul la gura, a da din suflet etc.

4. Transcrierea unui vers care contine doi termeni aflati in relatie de antonomie:”patrunde si, intelese, neintelese.

5. Doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric in textul dat:

 adjective pronominale la persoana I, singular (mea), verbe la persoana II-a plural (zburti ,schiopatati),substantive in cazul vocativ (stihuri).

6. Metafora personificatoare „stihuri, acum ,porniti, va scuturati” transforma creatia intr-un    colocutor al poetului, poezia primind valoare autonoma, fiind independenta de vointa creatorului. Indemnul „porniti” are valoare simbolica si conoteaza ideea ca opera, odata creata, apartine celui care o recepteaza, devenind un bun spiritual colectiv.

7.Verbele la imperativ sugereaza constientizarea artistului ca poezia trebuie sa-si urmeze finalitatea, sa porneasca spre sufeltul cititorilor, sa-si inceapa adevarata viata. Formula discursiva este monologul liric adresat, care utilizeaza vocative si imperative.

8. Poemul „Epigraf” se centreaza pe problematica destinului artistului, Arghezi constientizand ca opera este independenta de destinul creatorului, ca apartine umanitatii. Strofa este repartizata in doua planuri, cel al eului liric si cel al adresarii catre stihuri, care se personifica, urmandu-si destinul, ca pasarile care-si iau zborul spre inalt din cuibul celei care le-a dat viata. Imaginea operei este prezentata prin comparatiile: “ca pasarile mici de catifea”, “ca frunzele aurite”, care semnifica valoarea inestimabila a stihului, dar si simbolul ascensional al artei care tinde sa atinga absolutul. Creatorul simte in sufletul lui indoiala si teama de a pierde “din palme” stihurile dragi, care, poate “schioapata”, fiind imperfecte, dar vor putea sa strabata, “aerul cu floare”, simbolizand sensibilitatea si frumusetea artei.

9. Universul creatiei, desi este un produs al harului creatorului, odata finalizat, apartine celui care il recepteaza. Scrisa sub forma unui monolog adresat, poezia personifica stihurile, acestea fiintand in constiinta cititorului, fiind „mici pasari de catifea”, neatingand perfectiunea marii creatii divine, dar imitand , la scara mica, actul creator.

                             Varianta 9

                   (T.Arghezi, Lumina lina)

                     prof.

SUBIECTUL I

1.       Sinonime si un antonim pentru sensul contextual al verbului ”a ucide”: a omori, a invia

2. Virgulele din primul vers izoleaza o structura in vocativ de restul enuntului ”usoara,      zburatoare”.

3. Expresii/locutiuni care contin cuvantul vis: a nu-i trece nici prin vis, a-si vedea visul cu ochii,ca prin vis, de vis.

4.Verbele la gerunziu sugereaza permanentizarea , continuitatea unei stari sau actiuni. In plan simbolic ele revela destinul creatorului, mereu tragic in incercarea de a-si transgresa conditia. Neascultand de vantul de la stup, adica neacceptand un destin comun,  ademenita de chemarea vazduhului, albina, masca lirica a artistului, s-a aruncat in plasa verde a zilei si a devenit victima dorului sau de inaltimi. Verbele la gerunziu ,,zacand”, “dormind” conoteaza ideea eternitatii mortii si caracterul ei ireversibil.

5. Doua marci lexico-gramaticale prin care se evidenteaza prezenta eului liric in textul dat:

verbe la persoana I si a II, singular „iubesc”  „te gasesti”, adjectivul pronominal la persoana I „mea”  .

6. Prima strofa se constituie intr-o interogatie retorica, mai larga, adresata „usoarei zburatoare”, care se afla intr-o situatie tragica, zacand ucisa de propriul vis. Procedeul artistic predomiant este personificarea care transforma albina intr-un simbol al creatorului care incercand sa-si depaseasca limitele, va plati pretul suprem. Mesajul tragic e ca omul, nici in varianta de exceptie a artistului, nu poate atinge absolutul.. Structurile in vocativ sugereaza o incercare de dialog simbolic cu albina, acccentuand tragismul mesajului prin tacerea acesteia. Somnul intr-un polen de floare”, invaluita in aur si parfum, face apel la spatiul securizant in care ar trebui sa se gaseasca albina, cel al universului artistic. Imaginile sinestezice de mare expresivitate artistica, sugereaza inestimabila valoare a creatiei sale.

7. Titlul poeziei „Lumina lina” este o  metofora a  imaginii delicate a albinei, „lumina” exprimand tentatia solara a micii vietati, care isi da viata in slujba unei idei. Epitetul lina semnifica aspectul diafan al micii vietati, gingasia si puritatea acesteia.

8. Strofa a treia surprinde doua secvente, atat in planul constructiei, cat si in cel al semnificatiilor. Primele doua versuri au structura enuntiativa, constatativa, prin care se consemneaza destinul de exceptie al creatorului, care are dorul de a-si duce „tezaurul de ceara” pe „un drum inalt”, dar care este marcat de tragism, fiindca prabusirea ii va fi fatala. Sintagma „tezaurul de ceara” e un simbol al valorilor artei, pe altarul careia artistul isi consacra existenta fragila. Ultimele doua versuri sunt prezentate sub forma unei interogatii retorice, care accentueaza tragismul mesajului, artistul fiind sortit sa moara singur, neinteles, neprimind „caldura” si comunicare de care are nevoie.

9. Limbajul poetic este expresiv, concentrand, sub forma alegorica destinul artistului, ucis de dorul inaltimilor. Expresivitatea se realizeaza atat prin utilizarea  figurilor de stil si a imaginilor artistice variate, cat si prin prozodie si lexic. Procedeul artistic predomiant este personificarea.

                     Varianta 10

         (T.Arghezi,Cuvinte stricate)

                     prof.

SUBIECTUL I

1. Doua cuvinte care apartin campului semantic al „vorbirii”: cuvintele, sa spuie , vocea etc.

1. Cratima din versul „Uleste-le!” marcheaza topica inversa, postpunerea pronumelui personal „le” dupa  imperativul „uleste”, avand efect expresiv prin accentuarea afectiva a verbului. Semnul exclamarii, specific utilizarii imperativului, marcheaza intonatia si sugereaza, prin semantica verbului, nemultumirea eului liric fata de propria neputinta si dorinta de a-si recapata puterea creatoare.

3. ”Le vezi? Au cazut, s-au sculat”.

4. 'deshtele'=degetele; 'is'=sunt.

5.  Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric in text: adjectivul pronominal la persoana I singular „mele”,verbul la persoana I singular „stiu”.

6.  Imagini artistice diferite:”mocirla de stele”-imagine vizuala care exprima degradarea
ideilor poetice
; ”buzele tale/sa nu le mai cante cumva”- imagine auditiva.

7. Titlul poeziei „Cuvinte stricate” sugereaza  estetica uratului, care utilizeaza cuvinte care se inscriu in zona opusa frumosului, fiind considerate de simtul comun drept inestetice. Titlul poate contine si ideea  aparentului  esec al creatiei, atribuit cuvintelor.

8. A doua strofa reia ideea din titlu si anume modalitatea de creatie prin utilizarea esteticii uratului. Incipitul strofei contine o exclamatie retorica prin care eul liric constata faptul ca i s-au stricat cuvintele, adica si-au pierdut vechile conexiuni semantice in noi imbinari, prezentate intr-o forma ludica-metaforica. Astfel descifrarile devin „intortocheate”, ambigue, iar cuvintele „umbla prin mocirle cu stele de cositor”, imbinand in aparentul sens inestetic, valori profunde, care ating inaltimile stelare. Epitetul dublu „fastacite si neroade” sugereaza raportarea modesta a poetului la propria-i creatie, de pe urma careia totusi ar dori sa-si culeaga roadele. „Martisorul” e o metafora a creatiei, iar mocirla e aparenta pentru ca, dincolo de ea, razbate lumina stelelor.

9. Textul se incadreaza in lirismul subiectiv prin  discursul liric prin excelenta confesiv, prin utilizarea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric (verbe si pronume la persoana I), dar si prin asocierea inedita a cuvintelor,intr-un ludus creativ de mare originalitate artistica.

                       Varianta 11

          (T.Arghezi, Niciodata toamna)

                      Prof.

SUBIECTUL I

1. Doua cuvinte derivate obtinute prin derivare cu prefixe: ingrosat, desfrunzeste.

2.                 Doua consecinte ale utilizarii cratimei in structura „casele-adunate”: rostirea legata a doua cuvinte si eliminarea unei silabe.Din punct de vedere prozodic, se pastreaza masura versului.

3.                 Daca vin la tine, trebuie sa invatam impreuna.

Un vin bun gasesti la francezi, renumiti in productia de vinuri.

4. Doua structuri lexicale care contin imagini vizuale, cromatice”tarmu-albastru, pasarile negre”.

5. Utilizarea formei de perfect simplu a verbului „fi” in primul vers al poeziei confera discursului o dimensiune afectiva, un ritm alert care denota o traire intensa in plan sentimental.

6. Teme/motive literare sunt:  timpul, natura, toamna, etc.

7. Metafora „Pasarile negre suie in apus”, de mare expresivitate artistica sugereaza moartea, „calatoria cu fata spre apus”(Blaga), idee intensificata de simbolistica epitetului „negre”. Zborul este spre apusul vietii, are o nota de tragism, ducand fiinta umana spre zari intunecate, dominate de toamna, anotimp al extinctiei.

8. Titlul este alcatuit din doi indici temporali, adverbul „niciodata” care contine o negatie, alaturat substantivului „toamna”, anotimp care sugereaza puternic moartea luminii solare, apusul vietii. Toamna sugereaza ciclicitatea vietii si a mortii, vizibila in eterna rotatie a anotimpurilor.

9. Textul are o nota de vizibila modernitate prin constructia libera a versului, profunzimea filozofica a mesajului, marcat de subiectivism, ambiguitatea semantica.

                    

                 Varianta 12

                  (T.Arghezi,Psalm)

                      Prof.

SUBIECTUL I

1. Mentioneza cate un sinonim al cuvintelor „neputinta si povata „.

Dupa cum se prezinta in notele de sub sol ale textului sensul verbului „ a purcede „ este a pleca, a porni la drum.

2. Precizeaza rolul punctelor de suspensie din ultima strofa.

Punctele de suspensie care incheie de fapt discursul liric marcheaza o fragmentare a gandului. In context ele indica suferinta generata de sentimentul parasirii pe care psalmistul il are in raport cu divinitatea.

3. Alcatuieste cate un enunt in care cuvintele”inger” si „stea” sa aiba sens conotativ.

Ingerul meu pazitor este mama mea.

O noua stea s-a nascut pe scena muzicii rock.

4. Evidentiaza valoarea expresiva a verbelor la modul indicativ din textul dat.

Indicativul este modul verbal care exprima certitudini. Verbele la indicativ cu diverse timpuri (prezent, perfect simplu, perfect compus), sugereaza o lirica aflata in definirea relatiei eu liric-divinitate, reiterata in fiecare vers, o nevoie inttima de contopire cu sacrul, care refuza si is erevele.

5. Mentioneaza 2 teme/motive literare prezente in poezie.

Teme/motive literare prezente in poezie sunt:credinta/necredinta,rugaciunea,timpul,etc.

6. Precizeaza doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta euluin liric in textul dat.

Marci lexico-gramaticale:verbe la persoana I singular-cer,n-cepui,sa dau etc.;adjectivul pronominal la persoana I „mi-a” ;pronumele la persoana I singular „mie” etc.

7. Numeste sentimentul dominat care se desprinde din poezie.

Sentimentul dominat care se desprinde din poezie este de tristete metafizica, de tanjire dupa dumnezeire a celui care simte ca si-a pierdut menirea sacra si comuniunea cu divinul.

8. Comenteaza in 6-10 randuri prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica si mijloacele artistice.

Strofa contine o adresare plina de repros catre divinitate, care i se refuza comunicarii. Tanjirea dupa dumnezeire este unul dintre imperativele stringente ale poetului, aflat in cautarea resurectiei divine a fiintei.

9. Motiveaza prin evidentierea a 2 caracteristici prezente in text incadrarea poeziei in lirismul de tip subiectiv.

Lirismul subiectiv se refera la discursul liric prin excelenta confesiv,rostit cel mai adesea la persoana I.Se contureaza imaginea celui obligat sa strabata spatii plane, incapabil sa simta profunzimea sacra a s spatiului celest, fiind lipsit de menirea sacra , revelatorie a poetului. De aici, dorinta de a comunica mai des cu Dumnezeirea.

                           Varianta 13

         (T. Arghezi,De-abia plecasesi )

  prof.

SUBIECTUL I

1. Expresii /locutiuni care contin cuvantul „ a pleca” : a pleca cu sorcova, a pleca urechea,

a-si pleca capul .

2 . Utilizarea cratimei in structura „de-abia” are ca efect eliminare unei silabe, fapt care asigura la nivel prozodic pastrarea masurii versului.

3 . Mi-a facut un semn cu capul sa-l urmez.

      Umbra din suflet ii intuneca privirea.

4 .Doua structuri a caror sens implica antiteza sunt : voiam sa pleci, voiam si sa ramai .

5. Interogatiile retorice din ultimul vers exprima doua trairi dihotomice provocate de compexitatea erosului. Penduland intre dorinta de a retine in suflet iubirea, dar si de a se elibera de  ea, eul liric abordeaza o atitudine detasata. Spiritul de rebel al poetului gaseste locul sa-si manifeste pornirea contestatara si in eros, traind o stare de incertitudine si de impulsuri contradictorii.

6 .Teme / motive prezente in textul poetic: iubirea, despartirea, etc.

7. Acest poem se caracterizeaza printr-un lirism subiectiv, prin discursul liric confesiv, redat sub forma unui monolog adresat si prin utilizarea marcilor subiectivitatii.

8. Ultima strofa a poeziei surprinde trairile antonimice ale eului liric legate de eros, cuvintele traduc o psihologie complexa, o lupta a trairilor interioare contradictorii. Eul liric traieste doua sentimente ireconciliabile, care, paradoxal, isi gasesc motivatie in planul constiintei: dorinta de a-si retine iubita, dar si de a o lasa sa plece. „Gandul fara glas” doreste salvarea iubirii, dar eul liric nu manifesta nici un gest pentru a o retine. Posibil sa existe o legatura interioara ascunsa intre astfel de contraste derutante sau poate doar orgoliul masculin e cel care nu are puterea de a rosti „ramai”.

9. Titlul poeziei, reluat in primul emistih al poeziei, contine un indice temporal „de-abia” care semnifica despartirea iminenta, recenta, care aduce in sufletul eului liric suferinta si dorul de cea care a lasat un gol imens prin plecarea ei. Singuratatea va scoate la iveala articulatiile intime stringente de a suspenda timpul si a intoarce clipa sau de a o eterniza, oprind momentul plecarii iubitei.

                       Varinta 14

                  (G. Bacovia, Gri )

                     Prof.

SUBIECTUL I

1. Doua enunturi pentru a ilustra polisemia cuvantului „vatra”  :

A fost lasat la vatra.

Painea facuta pe vatra e mai gustoasa

      2. Linia de pauza are rolul de a izola propozitia incidenta de restul enuntului.

3. A sta pe ganduri, a-i trece in gand, gand la gand, a avea de gand etc.

4. Doua cuvine/structuri care apartin campului semantic al iernii: ninge, iarna .

5 Doua marci lexico-gramaticale care evidenteaza prezenta eului liric in textul dat: pronume si verbe la persoana I, singular (mi- am zis ); adjectice posesive (meu).

6 . teme / motive literare, prezente in poezie: plumbul, singuratatea, ninsoarea.

7  Epitetul verbului „ninge gri” defineste o atmosfera care da impresia unui peisaj dominat de mohoratul gri, o ambianta apasatoare, monotona, care sugereaza sentimentul singuratatii, al instrainarii de lume, al pustietatii interioare. Ninsoarea gri reduce gama de culori a lumii la o singura nuanta, avand corespondent in sufletul eului liric, dominat de tristete metafizica.

           Epitetul metaforic „zarea grea de plumb” se inscrie in aceeasi nota monocorda si monocromatica, ipostazand imaginea unei lumi monotone, care-si gaseste corespondentul in gandul care „se innegreste”. Prin aceasta coloristica „de plumb”, eul liric sugereaza cu o putere torturanta uratul, plictiseala, tristetea si monotonia innebunitoare.  

8. Aceasta strofa se constituie pe baza corespondentei dintre universul exterior si cel interior, ambele fiind dominate de persistentul si obsesivul „gri”. Se sugereaza astfel angoasa si lipsa de orizont a vietii cotidiene. Iarna aduce senzatia crepusculului, caderea masiva de gri fiind apocaliptica si aducatoare de angoasa. Griul are o mare forta de expresivitate, penetrand intreg peisajul, „creand o atmosfera de rigiditate” (N.Manolesu). gestul de a matura vatra se inscrie in aceasta stereotipie a lumii, evidentiind „miscarea in cerc a timpului uman”(V. Fanache). Eul liric este un instrainat de lume, fiind „trist” si „solitar”, iar „pana” instrumentul scrisului, devine instrument de maturat, simbolizand o lume axiologic rasturnata.

9.   „Gri” este laitmotivul si cuvantul-cheie in jurul caruia graviteaza intreaga substanta ideatica a  poemului. Repetitia cuvantului „gri” in sintagma „ninge gri”, dupa fiecare strofa confera monotonie, o muzica trista si obsedanta, marind pana la exasperare senzatia de vid sufletesc.

                       Varianta 15

        (G. Bacovia, Amurg de iarna)

                prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime ale cuvinetelor „sumbru” si „orizont” : intunecat, trist, posomorat si zare .

2. Cratima marcheaza elidarea unei vocale, rostirea impreuna a doua silabe si pastrarea masurii versului .

3. Locutiuni /expresii in componenta carora intra cuvantul „a taia „: a-i taia macaroana, a taia frunza la caini, a taia in carne vie.

 4. Doua structuri care contin imagini vizuale sunt : Amurg de iarna, sumbru, de metal,  si Campia alba –un imens rotund .

5.Doua epitete si doua motive literare sunt : moartea, solitudinea , angoasa ,iarna corbul

6. Versul „Campia alba- un imens rotund-“ creeaza un peisaj inspaimantator prin intindere si inghet, dand senzatia de pustiu si de moarte, prin suita de epitete “alb”, “imens”, “rotund”. Acest rotund care pare nelimitat semnifica damnatia rotirii sub aceeasi lege imuabila a mortii si monotoniei, dand senzatia de alienare si halucinatie prin obsesia albului. Albul sterge liniile peisajului, totul fiind cufundat intr-o pietrificare sinistra.

7. Strofa a doua e construita pe doua planuri: cel al naturii, dominate de alb si negru, prin imaginea iernii apocaliptice si a corbului care taie orizontul, blocand astfel orice perspectiva si cel al interioritatii eului liric, care revela o stare interioara similara. Copacii rari, purtand simbolul liniilor drepte, sugereaza o lume lipsita de varietate, panorama lumii fiind conturata de aceste nonculori. Persistenta zborului agresiv al corbului pare sa destrame ordinea universului, sa-l reintroduca in haos. Dezolarea eului liric este absoluta, lumea receptata in culori duale, provocandu-i angoase. Predominanta albului sugereaza o oarecare maladivitate a lumii, o temporalitate incremenita.

8. Titlul contureaza o atmosfera crepusculara, substantivul „ amurg „ fiind asociat cu un sfarsit de lume, semnificand decadenta. Moment aflat la granita dintre zi si noapte, amurgul poate simboliza apropierea vietii de punctul terminus, iar iarna, glacialitatea si incremenirea mortii. Frigul cosmic poate sugera o apocalipsa a fiecarui suflet, golit de orice sens existential.

                    Varianta 16

              (G.Bacovia , Negru )

             Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonimele contextuale :carbonizate – arse, descompuse, incinerate ; parfum – iz, miros, duhoare.

2. Linia de pauza introduce o nota explicativa, marcand, la nivel semantic, tragismul existential relevat de marturisirea eului liric: ”amorul fumega”.

3. O scanteie poate provoca un adevarat incendiu.

4. termenii din campul semantic al mortii: carbonizate , arse, funerare, mangal.

5. Teme si motive literare : moartea, erosul , ploaia etc.

6. Sintagma „carbonizate flori” este un epitet aflat in inversiune, care sugereaza o lume care agonizeaza si mocneste, in care imaginea frumusetii, gingasiei si sensibilitatii este degradata. Simbolului florilor carbonizate li se asociaza sugestia unei atmosfere funebre, din care deriva un sentiment de dezolare si apasare.

7. Una dintre caracteristicile liricii bacoviene, identificabila si in acesta poezie este obsesia pentru culoarea „negru”, intr-o lume in care totul se anantizeaza, in care singura stare de spirit posibila este tristetea profunda, ontologica. Lumea este incatusata in tonuri funebre, care antreneaza in acest masacru spiritual si amorul, singurul care ar mai fi putut salva fiinta de la alienare.

,este analogia intre planul eterior (al lumii)si cel interior ,sufletesc .Intr-un decor ula decat prin disparitia universului .

8.  Titlul „Negru” sugereaza o lume carbonizata, dominata de solitudine , lipsita de energia vietii si supusa tragic extinctiei universale. E

9. Specifica recuziei simboliste,sugestia se impune ca o caracteristica a limbajului poetic bacovian, textul fiind construit pe revelarea sentimentului extinctiei totale. Negrul sugereaza o coborare pe panta cosmica a nefericirii si tragicului. Negrul sugereaza, de asemenea, o miscare subterana a fortelor dezechilibrate ale universului material si spiritual.  Lumea se centreaza pe armonii coloristice negative, pe interferente intre intemporal si temporal, intr-o miscare comprimata a spatiului inchis an sine insusi.

                           Varianta 17

                      (G.Bacovia ,Pastel)

                     Pof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al toamnei: galbena, pica (frunza) etc.

2. Utilizarea cratimei in structura si-i are ca efect, la nivel fonetic, eliminarea unei silabe, iar la nivel prozodic pastrarea masurii versului. Ea marcheaza elidarea vocalei i.

3. Expresii/locutiuni care contin cuvantul „frunza”: cat ii  frunza si  iarba, a taia frunza la caini etc.

4. Structura lexicala care contine o imagine vizuala : pica frunza.Structura lexicala care contine o imagine auditiva :nu mai plange .

5. Marci lexico-gramaticale prin care se evidenteaza prezenta eului liric: pronume la persoana I singular „pe mine”   ,verbul la persoana I singular „ chemam”.

6. Punctele de suspensie si liniile de pauza marcheaza,la nivel semantic, subiectivitatea trairilor exprimate, perceptia fragmentara a lumii, ritmul sincopat al rostirii monologului.

7. Strofa a doua se realizeaza pe doua planuri: cel al iubitei, care pune capat, prin plecare ei, erosului si cel al eului liric, care asemenea lui Orfeu o striga „in aiurare”. Pierderea erosului provoaca alienare fiintei, nemaiexistand nici o modalitae de revigorare launtrica, ci un prilej in plus de a sublinia vulnerabilitatea fiintei si efemeritatea sentimentelor. Imaginea iubitei este vaga, fulguranta, fantomatica, poetul fiind incapabil de fapte, pierdute in strigatul ce semnaleaza tragismul acestei situatii. Plecarea iubitrei care se pierde in linia orizontului, „s-a pierdut in zare”, pare ireala, mai mult ca imagine mentala, inregistrata de memoria retinei. Eul liric ramane, in absenta revitalizantei iubiri, cu un gol, cu sentimentul nimicniciei si a inutilitatii, al neantului. Fiinta simte dincolo de trecerea timpului si a iubirii, neantul extinctiei, ca o uitare de sine, sufletul lui traind acut sentimentul  durerii.

8. Pastelul este o specie lirica ,fundamental descriptiva, in care tabloul de natura devine pretext pentru exprimarea unor stari sufletesti.  Toamna, anotimp frecventat asiduu de poetii simbolisti este eneratoare de tristete, marcand despartirea de eros. Imaginea iubitei care se pierde in zare pare ireala, pierderea erosului fiind echivalenta cu declinul lumii si al fiintei, ramasa sa strige „in aiurare”. 

9.Poezia se incadreaza in simbolism, prin aplicarea principiului corespondentei intre starile sufletesti si natura, ilustrand relatii tainice intre toamna sufletului si anotimpul regresiei naturii. Exista permanente similitudini intre microcosmos si macrocosmos, intre om si natura, culoare si sunte, senzatiile si sentimentele fiind surprinse intr-o revelatie ce se transforma in poezie, cu ajutorul simbolurilor si a sinesteziei.

                     

      Varianta 18

                       (G.Bacovia ,Ploua )

                     Prof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al „ploii”:tina, plansul, ploua.

2. Punctele de suspensie sugereaza continuitatea caderii ploii, ca intr-un etern diluviu in care este antrenat universul si fiinta umana. Ele sunt si o sugestie a dimensiunii infinitului, sustinuta de imaginea auditiva a ploii, care devine o prelungire a unui ecou trist al sufletului.

3. Enunturi care ilustreaza omonimia cuvantului „mai” :

Luna mai este pentru mine o sarbatoare a sufletului.

Nu mai pot veni in excursie.

4. Teme/motive literare prezente in poezie: ploaia,plansul ontic,boala etc .

5. Marci lexico-gramaticale prin care se evinteaza eului liric : pronumele personal in dativ posesiv la pesoana I singular „-mi” ,verbul la persoana I singular „am vazut „ etc.

6. Epitetul metaforic „sufletu-mi mut” exprima golul existential, impietrirea intr-o situatie de criza existentiala, angoasa si imposibilitatea sustragerii din acest univers al tacerii. Imposibilitatea comunicarii, singuratatea si infernul cotidian al vietii sunt asociate caderii continue a ploii, imagine a degradarii lumii si a fiintei.

7. Versul „Oh ,plansul talangii cand ploua !”,utilizat repetitiv, are valoarea unui refren, conferind muzicalitate textului. La nivel semantic, el instituie ideea unui plans ontic al materiei, ancestral, intr-un flux sonor, simbol al degradarii materiei. Materia pare despiritualizata,  deplangandu-si caderea in gol, in ultima fundatura existentiala.

8. Strofa a treia debuteaza sub acelasi semn al ploii, care sterge simbolic dihotomia dintre iubire si ura, lasand un gol afectiv, omul inscriindu-se intr-un continuum temporal, monoton si lipsit de perspectiva. Punctele de suspensie care despart emistihurile primului vers, instaureaza ideea de cadere continua a ploii, nestavilita, care pare a fluidiza sentimentele cantate trist de vocea unui copil. Sentimentele definitorii ale fiintei isi pierd vibratia primordiala, sugerand o tensiune extraordinara a materiei si o solitudine dezolanta a fiintei.

.9. O caracteristica a poeziei simboliste este metafora evocatoare a unui univers stapanit de ploaie, vazuta ca un diluviu universal. Imaginea acestui sfarsit de lume este convertita intr-o lume in care sentimentele dispar si culoarea lipseste, fiind cel mult o pata evanescenta. Omul este cuprins in aceasta fragilitate-dizolvare, pana la pierderea de sine. Predomina simbolul, corespondentele reunite in imagini auditive, sugestie a plansului universal.

                             Varianta 19

   (G.Bacovia ,Palind)

    Prof.

SUBIECTUL I

1. Doua cuvinete/structuri antitetice :lumina –umbra; suna –tacere .

2. Cratima marcheza rostirea impreuna a pronumelui personal - mi si a verbului copulativ i  pastrandu-se masura si ritmul poeziei, prin reducerea cu o silaba a versului.

3. Piata muncii ofera tot mai multe locuri de munca.

    Umbra mortii se asternu peste ochii lui.

4. Imagini vizuale: tristele becuri cu pala lumina , jocuri de umbra.

5.Epitetul personificator”triste  becuri”exprima un iremediabil declin al lumii ilustrate, deoarece lumina, care induce sentimentul plenitudinii si al bucuriei,  este asociata aici sentimentului de apasare. Becurile triste, avand o lumina stearsa, sugereaza o traire nedeslusita de continua alunecare, de trecere la o stare somnambulica, provocata de o lumina stranie. Se proiecteaza un semiintuneric al lumii, in care predomina starea de neliniste, de nesiguranta a fiintei.

Versul „Sunt solitarul pustiilor piete” contine un epitet care sugereaza un sentiment acut al singuratatii, al lipsei de comunicare, spatiul aparent deschis al pietei provocand agresiune asupra fiintei, dand impresia pustietatii si a neantizarii. Acesta determina o implozie a eului in el insusi, spatiul exterior fiind perceput ca un imens gol, aducator de solitudine si angoasa.

 6. Lirismul subiectiv este concretizat in marcile eului liric (sunt ,mi,solitarul), proiectia subiectiva a spatiului exterior si  exacerbarea eului intr-o confesiune lirica pe un ton aproape elegiac.

7. Ultima strofa  are o structura ciclica, primul vers fiind reluat in final, sugerand universul inchis in care se misca poetul, stereotipia evenimentiala la care este supus prin destinul sau de damnat etern, inscris pe o traiectorie a solitudinii. Spatiul inchis, maladiv, provoaca alienare fiintei, avand rezonanta in sufletul eului liric. Miscarile sale devin automatizate, spiritul devine paralizat, fiind prins intr-un iures ludic datator de nebunie. Aceasta strofa traduce solitudinea omului modern, care a pierdut sansa de revigorare prin integrarea intr-o natura proteguitaore, pierzandu-si astfel si atributele eternitatii.

8. Titlul „Palind” este alcatuit dintr-un gerunziu care are semnificatia unei actiuni durative, permanentizand astfel starea de angoasa existentiala. Prin semantica sa, verbul poate sugera paloarea datorata unei boli universale sau „palirea” treptata a luminii si cufundare intr-o eterna noapte, din care spiritul insingurat nu se mai poate sustrage.

9.Apartenenta la simbolism e motivata de prezenta refrenului si a unor motive specifice recuzitei acestui curent literar: solitudinea, angoasa existentiala, orasul crepuscular, tenebrele noptii, etc.

                       Varianta 20

            (Ion Barbu, Ti-am impletit )

                          Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime contextuale: cununa-diadema,coroana; grava –solemna , sobra.

2.Virgulele marcheaza izolarea sintagmei in cazul vocativ de restul enuntului .

3. Expresii/locutiuni care contin cuvantul „inima” : a da din inima, cu inima deschisa, a avea la inima, inima de piatra, fara inima,a-si lua inima in dinti ,a (nu) pune la inima etc.

4. Omonimia cuvantului „unde”:Unde pleci in vacanta?

     Undele mangaiau malul, aducandu-i sarutul fugar.

5. Structuri lexicale care contin imagini artistice vizuale : Sa te inalti; limpede ca marea .

6. Personificarea „slavita  Sora” atribuie naturii insusiri umane, personalizand-o prin scrierea cu majuscula, poetul exprimandu-si dorinta de a-i oferi tiara regeasca si, prin opera sa, muzicalitatea pura a sferelor. Natura, astfel impodobita in sonuri, izvorate din adancurile abisale ale sufletului, devine un tot organic cu fiinta, „sora” a acesteia, omul si natura fiind atinsi de vibratia imensa a universului, care face posibila atingerea nivelului absolut.

7. Titlul „Ti-am impletit” exprima gestul poetic de a surprinde in opera sa reprezentarea mimetica a lumii , respectiv a naturii, puterea de a transcede granitele, de a alcatui un cantec al lumii absolute, printr-o propersiune catre zarile clare al universului spiritual.

8. Poezia se incadreaza in lirismul subiectiv prin utilizarea marcilor subiectivitatii: prezenta verbului la persoana I, singular (am impletit) si la pesoana a II-a singular (inalti, sa-atingi,),  a pronumelui la pesoana a II-a singular (ti,te, tu) , a adejectivele pronominale posestive (tau ,ta). Este utilizata topica afectiva, poezia avand forma monologului adresat.

9. Una dintre caracteristicile limbajului  barbian este ambiguitatea, data de ermetismul exprimarii, limbajul preponderant conotativ, tendinta de incifrare a mesajului poetic, intelectualizarea scrisului.

VARIANTA  20

Prof.

SUBIECTUL I

1. cununa = coroana, laur, glorie etc.

    grava = solemna, sobra etc.

2. Rolul utilizarii virgulelor in versul “Atunci, slavita Sora, zoreste mai curand” este acela de a marca in textul poetic prezenta vocativului.

3. Expresii/locutiuni: „a avea la inima”, „din inima”, „slab de inima” etc.

4. Unde ai de gand sa calatoresti vara aceasta?

    Vraja sa degaja marete unde.

5. Imagini artistice vizuale: “Seara sa-ti umbreasca mareata frumusete”, Sa te inalti mai grava in cadrul tau de-azur” etc.

6. Semnificatia unei figuri de stil: personificare ”incumetarea ta sovaie” este folosita cu scopul de a atribui insusiri umane elementelor naturii.

7. Titlul poeziei sugereaza maretia naturii, un spatiu necesar fiintei umane pentru atingerea absolutului, iar punctele de suspensie marcheaza o pauza in vorbire. Imaginile artistice sunt impresionante prin simplitate.

8. Textul poeziei se incadreaza in lirismul de tip subiectiv datorita abundentei de imagini artistice, a marcilor lexico-gramaticale care sugereaza prezenta eului liric a  limbajului figurat, simbolic, care demonstreaza faptul ca avem de-a face cu o descriere artistica.

9. Expresivitatea este redata prin imaginile artistice si prin figurile de stil care sustin ideea poetica. Desi limbajul este criptic si  ambiguu, expresivitatea  versurilor este sporita.

VARIANTA 21

Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime: roi =sir, multime etc.

                     necuprinse = nelimitate, infinite etc.

2. In textul poetic substantivul Pamanturi este scris cu majuscula, deoarece capata valoare        de simbol.

3. In activitatile scolare, el este fruntea, mereu.

    Intreaga activitate a bardului ardelean ii confera acestuia un nume in literatura romana.

4. Motivul trecerii timpului, al mortii, al soarelui, etc.

5. Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric in text: ti-am impletit, mea, sa-ti umbreasca etc.

6. Metafora: “o veriga din marea indoire” defineste constientizarea poetului care percepe trecerea timpului si fragilitatea fiintei umane.

7. Opozitia existente-morti, prezenta in ultima strofa a poeziei, sugereaza constientizarea omului de valoarea metaforica a termenului existente  si de alunecarea spre neant.

8. Penultima strofa transmite vitalismul si bucuria de a trai, prin numeroasele figuri de stil folosite pentru plasticizarea imaginilor artistice. Epitetele : apele eterne, calatoarea unda evidentiaza alunecarea omului prin viata, capacitatea acestuia de a se adapa din valorile fundamentale ale umanitatii. Metáfora “imi insusesc vestmantul celor care mor” sugereaza constientizarea poetului de ciclicitatea vietii, de acceptare a mortii ca pe ceva firesc, de a duce mai departe tot ceea ce i-a fost lasat de inaintasi. Epitetele: “umede caverne, sali orgolioase” sunt utilizate pentru a configura imaginarul poetic, care se manifesta in constructii antitetice.

9. Titlul poeziei este semnificativ, sugerand sentimentul de vitalitate al eului liric, capacitatea acestuia de a  se realiza atat in planul existentei concrete, dar si a celei spirituale.

VARIANTA 22

Prof.

SUBIECTUL I

1.Sinonime: scumpa=pretioasa, valoroasa etc.

                    arunca=raspandeste, asterne etc.

2. Virgulele sunt utilizate pentru a marca prezenta unei constructii incidentale.

3. “ Cad fulgii sovaielnici in stoluri fara numar”

4. Motivul soarelui, al timpului care trece, al mortii etc.

5. Marci lexico-gramaticale : ma poarta, plumbul meu etc.

6. Personificarea: “ostiri de nori alearga” sugereaza atribuirea unei calitati umane naturii care se afla in consonanta cu sufletul poetului, iar inversiunea “albul umar” evidentiaza ipostaza cromatica a elementelor cadrului natural.

7.In discursul liric, persoana a II-a este folosita  cu scopul de a  sublinia tipul de monolog adresat, fapt sugerat si de prezenta interogatiilor retorice din text. Natura este astfel personificata si se afla in consonanta cu eul liric.

8. In aceste versuri, are loc o descriere a cadrului natural prin intermediul numeroaselor figuri de stil, a imaginilor vizuale care permit idilizarea peisajului. Prezenta simbolului soarelui trimite catre ideea de cunoastere absoluta, prin care poetul isi asuma rolul de ganditor, ce  isi asuma cu superioritate destinul. Metafora “bratul ritmic al timpului” sugereaza componenta temporala traita de fiinta umana configurata sub tutela destinului.  Eul liric isi doreste revitalizarea sentimentelor, intoarcerea inspre primordialitate, regenerarea profunda, renasterea la o noua conditie existentiala prin contopirea cu natura..

9. Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, de imaginile vizuale, de ornamentatia stilistica si de un limbaj elevat, incarcat de semnificatii.

VARIANTA 23

Prof.

SUBIECTUL I

1. trist-tristeti;

2. Liniile de pauza din prima strofa semnifica o desprindere temporara a eului de discursul liric. .Eul liric isi exprima in mod direct sentimentele;

3. bles-te-mul;

4.Tema iubirii, a naturii;

5. Folosirea adverbului mai are un efect dramatic asupra cititorului, aratand incompatiblitatea si incapacitatea celor doi de a fi fericiti;

6. Personificarea: “murea prin strada seara” sugereaza atribuirea insusirilor umane strazii si asocierea  cu starea de constientizare a destinului uman aflat in crepuscul; epitetul : “innoptate tristeti” reliefeaza starea de melancolie, de tristete generata de fragilitatea fiintei umane;

7. In textul dat verbele utilizate surprind actiuni care apartin trecutului, sugerand stari de angoasa, de suferinta, in urma consientizarii poetului de faptul ca fiinta umana este supusa trecerii si alunecarii spre neant. Un singur verb este folosit la conjunctiv pentru a sugera speranta.

8. In strofa finala, are loc o constientizare a destinului uman, apropierea iminenta a mortii, care genereaza o tristete iremediabila. Cuplul incearca sa desluseasca calea spre lumina, sa vada un semn al viitorului, insa se impiedica de imposibilitatea acestuia de a descifra nepatrunsul. Epitetul dublu, arbori singuratici si desfrunziti arata, in mod simbolic, unicitatea fiecarui individ, precum si faptul ca in Univers omul este singur.

Substantivul Ora este scris cu majuscula pentru a sugera importanta acestuia si faptul ca opera este pusa sub semnul timpului trecator.

9. Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, sintaxa bogata,  imagini vizuale, topica, punctuatie, de ornamentatia stilistica si de un limbaj elevat, incarcat de semnificatii.

VARIANTA 24

Prof.

SUBIECTUL I

1.  muntii, cerul;

2. Prima virgula s-a folosit deoarece delimiteaza o interjectie de restul versului, iar cea de-a doua desparte doua substantive in cazul vocativ.

3. Imi voi deschide inima mereu pentru iubire.

4. Tema iubirii, a naturii.

5. Apartinand textelor de tip modern, versurile sunt  inegale, masura variaza de la 2 la12 silabe si are ca o alta particularitate versul alb.

6. Verbele la modul conjunctiv utilizate in textul dat sugereaza o actiune pe care eul liric doreste sa se implineasca, dar care nu e posibil sa se realizeze.

7. Rolul adjectivului pronominal de intarire insumi este acela de a marca dorinta eului liric de a renaste din propria fiinta.

 8. Enumeratia ampla din text are rolul de a evidentia principalele elemente care compun cadrul natural si de a evidentia frumusetea acestuia. Eul liric multiplica unghiurile de vedere din care el se defineste si se raporteaza la elemente ale eternitatii: muntii, picurii de roua, pamantul, ca simboluri durabile in ordinea vegetala.  Elementele cadrului terestru si ale celul cosmic emana vitalismul necesar fiintei firave a omului pentru atingerea absolutului. Aceasta este perceputa ca o emotie coplesitoare si o sete teribila de a cuprinde o intreaga lume.

9. In poezia citata eul liric adopta o atitudine de asumare a frumusetii cadrului natural si de regasire a linistii primordiale. Elanul dionisiac resimtit prin abundenta verbelor folosite, face ca fiinta umana sa se transforme pentru a putea duce cu sine minunile universului.

VARIANTA 25

Prof.

SUBIECTUL I

1.      se sting; apun; general, universal;

2.      Linia de pauza utilizata in primul vers al fiecarei strofe are rolul de a delimita discursul liric si de a da explicatii semnificative pentru decodarea mesajului poetic.

3.      rana, simtiri, furtuna;

4.      Motivul lunii, al copacului, al urciorului;

5.      Personificarea “rana stravechiului verde copac” sugereaza atribuirea insusirilor umane naturii, care este in consonanta cu trairile umane; epitetul cromatic “verde copac” accentueaza rolul fundamental al culorii simbol al regenerarii vietii, dar si al fiintei umane.

6.      Verbele si pronumele personale de persoana a II-a prezente in textul dat evidentiaza faptul ca monologul liric este unul adresat, legatura omului cu natura este foarte puternica si armonia cu aceasta este deplina.

7.      Opozitia moarte-poveste din penultima strofa exprima posibilitatea unei renasteri dincolo de vremelnicia fiintei umane pe acest pamant. Speranta unui nou inceput, dincolo de neant, aduce cu sine o perspectiva optimista de traire a eului liric intr-o alta poveste.

8.      Strofa finala este o concluzie, reliefand trairile, zbaterile launtrice ale eului liric, care intelege ca numai prin iubire va putea accede la misterul universal. Metafora “lava patrunsa de luna” reliefeaza imbinarea pasiunii cu ratiunea, trairi aparent antagonice, care insa se armonizeata pe taramul iubirii. Metafora “odihna, furtuna iti este”  se refera la o tulburare in sufletul poetului, cuprins de tristete, de incertitudini si de framantari, care duc spre acelasi drum final, cel al iubirii, singura salvare pentru fiinta umana aflata in marea trecere..

9.      Titlul poeziei este alcatuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce-i confera caracter de generalitate. Iubirea este prezentata aici cu multiplele ei valente, fiind caracteristica fiintei umane.

VARIANTA 26

Prof.

SUBIECTUL I

1.                 zambetul; falfaire;

2.                 Liniile de pauza se utilizeaza cu scopul de a delimita cuvintele, apozitiile explicative, aducand informatii suplimentare discursului liric.

3.                 adun, as putea, sa sarut;

4.                 Tema poeziei este iubirea.

5.                 Textul apartine directiei moderniste, in consecinta versurile sunt inegale, masura acestora variaza si  este prezent ingambamentul.

6.                 Verbele la indicativ prezent sugereaza in textul dat o actiune in plina desfasurare, un prezent etern.

7.                 Intre titlul poeziei si textul acesteia este o stransa relatie. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce-i confera caracter de generalitate. Iubirea este prezentata aici cu multiplele ei valente, fiind caracteristica fiintei umane.

8.                 In aceste versuri are loc o impartasire a sentimentelor de dragoste ale indragostitilor si o  modalitate de reflectare a starii de armonie din cuplu.  Prezenta metaforei “maini tomnatice intinde noaptea mea spre tine” sugereaza iubirea ajunsa la varsta senectutii, o iubire tomnatica, asezata, echilibrata, ghidata numai de culoarea verzuie a ochilor iubitei, care-l conduce pe iubit prin aceasta noapte. Portretul iubitei este un elogiu adus frumusetii, gingasiei si puritatii sale, fiind conturat cu ajutorul metaforei: “gura ta e strugure-nghetat”.

9.                 Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, sintaxa poetica,  imagini vizuale, topica, punctuatie, prozodie, de ornamentatia stilistica si de bogatia imaginilor artistice prezente in poezie.

VARIANTA 27

Prof.

SUBIECTUL I

1.      destin, noroc; a inalta, a accede;

2.                 Rolul virgulelor este acela de a marca o pauza in discursul liric, prilej de meditatie pentru poet.

3.      Drumul vietii este presarat uneori cu multe capcane.

4.      Motivul soarelui, cerului, ochilor.

5.      sa incep, sa vorbesc, mea, ma;

6.      Textul apartine liricii moderniste, in consecinta versurile sunt inegale, masura acestora variaza si  este prezent ingambamentul.

7.Ampla enumeratie prezenta in versurile 6-11 ale poeziei sugereaza teme si motive prezente in lirica blagiana, conturate in jurul elementelor abstracte si a celor materiale ale lumii. Metafora revelatorie cauta esenta misterului intr-o lume atat de permisiva si atat de deschisa. Ideea destinului implacabil caruia nimeni nu i se poate sustrage este alaturata temei biblice, care capata accente de bogumilism, prin imbinarea neobisnuita a binelui cu raul.. Aspiratia omului spre infinit este vazuta aici ca pe ceva firesc, specific fiintei umane, iar termenul rastignire trimite spre motivul christic.

8.In constructia discursului liric alternanta formelor verbale si pronominale sugereaza dorinta de integrare a individului in multime, in valorile supreme ale umanitatii. Daca la inceput verbele sunt la prezent exprimand o actiune in plina desfasurare, la final verbele sunt la conjunctiv, reflectand o actiune dorita, dar inca neimplinita.

9.Titlul operei este semnificativ in relatie cu textul dat, sugerand prin adresare directa o dorinta a poetului de a lasa mostenire urmasilor, valorile acumulate de-a lungul existentei sale.

VARIANTA 28

Prof.

SUBIECTUL I

1.nemarginita, nelimitata; a strabate, a rataci;

2.Ghilimelele utilizate in finalul poeziei  au rolul de a marca prezenta eului liric.

3.In momente critice isi arata coltii. A fost pus la colt, in urma celor afirmate.

4.Epitet: “nestavilita nebunie”; metafora: “vartejul meu de-avant”.

5.Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric: “ am plamadit, vad, cutreier”sa trimitem”, am fi haraziti”.

6.Textul apartine liricii moderniste, in consecinta versurile sunt inegale, masura acestora variaza si  este prezent versul alb.

7.Opozitia rai si iad  din ultimele doua versuri  sugereaza cele doua modalitati de existenta din lumea de dincolo. Moartea este acceptata ca pe ceva firesc, nu exista teama pentru lumea de dincolo, iar cei doi termeni antitetici, devin aici complementari.

8.       Interogatiile poetice au rolul de a accentua trairile eului liric, framantarile acestuia care doreste sa descifreze marea taina a universului. Neputinta de a realiza acest lucru sporeste angoasele si adanceste suferinta. Nu-i ramane de facut decat sa adanceasca misterul si sa sporeasca taina. Intelege ca raspunsul nu poate fi dat decat de sufletul framantat, iar lumea exterioara nu-i ofera decat fiere, morminte si venin, atribute ale maleficului.

9.       Titlul operei este semnificativ in relatie cu textul dat, fiind alcatuit dintr-o interjectie care sugereaza strigatul si mirarea eului liric. Omul este capabil sa gaseasca frumusetea chiar si acolo unde exista numai atribute ale maleficului.Semnul exclamarii intareste mirarea si spreste reflexivitatea.

VARIANTA 29

Prof.

SUBIECTUL I

1.Cuvinte din campul semantic al naturii: frunza, toamna, pamant.

2.       Substantivul Septembrie este scris cu majuscula, deoarece poetul realizeaza aici unicizarea anotimpului, personificandu-l.

3.       Ti-a sunat ceasul si te inalti in lumea umbrelor. Picurii de ploaie iti suna in urechi, invocand toamna.

4.       Marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric:” sa trimitem”, am fi haraziti”.

5.       Tema naturii.

6.       Epitetul dublu „tarzia, bogata caldura” sugereaza anotimpul canicular, ca simbol al maturitatii, al implinirii. Eul poetic se manifesta plenar si este pregatit pentru a trece intr-o alta  etapa a existentei.

7.       Exclamatiile prezente in strofa a doua au rolul de a dinamiza textul si de a contura sentimentul de plenitudine a vietii.  Gasit intr-ul alt stadiu al existentei, cind totul e privit cu nostalgia trecerii timpului, poetul descopera miracolul vietii,  folosindu-se de sinestezie.

8.       In strofa finala, are loc o constientizare a destinului uman, apropierea iminenta a mortii, care “se circumscrie c-un gest de extatica boala” si  genereaza o tristete iremediabila. Moartea este vazuta aici ca joc, motiv prezent in lirica blagiana, iar strofa este sugestiva si prin imbinarea artistica a imaginilor vizuale prin care se contureaza ideea armoniei univerale. Substantivul Septembrie este personificat prin utilizarea majusculei.

9.       Expresivitatea este una din caracteristicile limbajului poetic care este intesat de ornamentatie stilistica, de imagini artistice, figuri de stil, topica, punctuatie si prozodie.

VARIANTA 30

Prof.

SUBIECTUL I

1.      ceas, durata, clipe;

2.      Substantivul Cuvant este scris cu majuscula, deoarece poetul realizeaza aici unicizarea termenului, evidentierea lui.

3.      Adolescenta asculta sfaturile psihologului. Ingrijorat, asculta pe la usi, verdictul.

4.      Motivul ceasului, clipei, umbrei, al cantecului.

5.      Particularitati prozodice: versuri inegale, fara rima.

6.Verbele la indicativ prezent sugereaza existenta unui prezent etern, dinamizeaza textul si ii confera generalitate.

7.Titlul poeziei este semnificativ in relatie cu discursul poetic, accentuand motivul trecerii timpului.  Omul percepe aceasta trecere ireversibila extrem de dureros, iar verbul bate da o sonoritate particulara si sugereaza bataile inimii care se estompeaza o data cu trecerea timpului.

8.Textul dat este construit pe baza unui paralelism sintactic, care implica doua propozitii conditionale: daca il ascult si daca il arunc, implicand imagini auditive si vizuale. Eul poetic ajunge la un stadiu de maturitate, prin cunoastere superioara, asumandu-si destinul si fiind constient de fragilitatea fiintei umane, apoi se contopeste cu elemente ale cadrului natural, copacul si piatra si trece spre o stare de imaterialitate, spre stadiul pur al cuvantului.

9.Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, sintaxa poetica,  imagini vizuale, topica, punctuatie, prozodie, de ornamentatia stilistica, limbaj elevat  si de bogatia imaginilor artistice prezente in poezie.

VARIANTA 31

Prof.

SUBIECTUL   I

1.Sinonime: inlantuiti = imbratisati; melancolie = tristete.

2.In structura „Dumnezeieste-ntraripati” cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii si de a pastra masura versurilor.

3.Vers care contine termeni din aceeasi familie lexicala: „Un cantec peste ani si un descant”.

4. Teme prezente in poezie:timpul, iubirea; motive: cantecul, furtuna.

5.Marci lexico-gramaticale, ale prezentei eului liric in text: as vrea, sa cant.

6.Figura de stil personificarea: „Corabie cu pletele-n furtuna” are rolul de a atribui insusiri umane elementelor din text, sugerand traseul existential dificil pe care trebuie sa-l parcurga indragostitii, rataciti pe drumurile vietii, aflati in voia destinului.

7.       Verbele la modul conjunctiv prezent sa cant, sa plutim, exprima o actiune nerealizata, o proiectie, un vis,  care se poate realiza .

8.       Ultimele doua strofe ale poeziei sugereaza trecerea din zona dorintei, a visului, in zona certitudinii, a realizarii comuniunii perechii edenice. Cuvintele rece, plange, melancolia aduc rezonanta unei dureri, a unei tristeti traita de indragostiti, care isi regasesc iubirea tarziu, peste timp. Apare in final o stare de implinire unica, traita prin feeria cosmica „o pulbere din Coada Berenicei”, o imagine vizuala superba a pulberii ninse din stralucirea constelatiei.

9.       Cuvantul cantec  prezent in poezie are semnificatia unui mesaj de iubire, sugerand faptul ca numai prin iubire, unica vecie data noua, pamantenilor, indragostitii pot  invinge moartea.

VARIANTA  32

Prof.

SUBIECTUL I

1.Cuvinte care apartin campului semantic al naturii: frunze, padurii, vantul etc.

2.       In versul „nu-mi da” cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, producand o modificare fonetica ( eliziunea vocalei i ).

3.       In concediu mergem la mare. Omul generos e cu suflet mare.

4.       Motivul marii, al calatoriei, al singuratatii etc.

5.       Marci lexico- gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric in text: nu-mi da, nu vreau, sa ma pierd etc.

6.       Acumularea negatiilor in a doua parte a poeziei sugereaza refuzul oricaror repere orientative de a usura calatorului drumul spre „lumina”.

7.       Metafora cu valoare de simbol “marea padurii” semnifica iubirea sau creatia pentru care eul liric se afla intr-o permanenta stare de cautare.

8.       Primele cinci versuri sugereaza o declansare a trairilor frenetice ale eului liric care se transforma intr-un explorator pe marea vietii, asteptand clipa de iubire sau venirea “ arhanghelului de aur”, a inspiratiei poetice. Talazurile cresc, cale de intoarcere nu mai exista. Odata trezite din adormire, valurile devin clocotitoare, lovind digul pieptului. Imaginile vizuale “ clocotitoare valuri ale padurii, talazuri cresteau”, se conjuga fericit cu cele auditive, platicizand discursul poetic.

9.       Titlul poeziei sugereaza necunoscutul, enigma, profunzimea, poetul fiind un “explorator” care vrea sa se piarda pana la uitarea de sine in valurile marii.

VARIANTA 33

Prof.

SUBIECTUL I

1.ursuza=morocanoasa; taina =secret, enigma;

2.In primul vers cele doua cratime au  rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii.

3.De dorul lui ma ofilesc. Floarea se ofileste foarte repede.

4.Motive literare: al lunii, al umbrei, al visului etc.

5.Sentimentul dominant ce se desprinde din poezie este de suferinta, de regret pentru o iubire care nu s-a implinit.

6.       In poezia citata este prezenta ideea timpului care se scurge, facandu-l constient pe om de faptul ca trecerea lui prin aceasta lume este vremelnica. Prin metafora „s-a ofilit de dor” se exprima regretul dupa timpul pierdut, iar epitetele „luciu ranjitor, tulburi nori, vazduh vested” sugereaza ideea amaraciunii si a singuratatii.

7.       Figura de stil identificata in strofa a II-a este epitetul „ursuza luna” care semnifica o portretizare care apartine omului aflat in suferinta.

8.       Ultima strofa sugereaza o accentuare a starii de suferinta pe care o traieste eul liric constient de faptul ca se afla in imposibilitatea de a pastra iubirea, a carei taina n-a fost patrunsa. „Vicleana naluca” rapeste orice speranta de atingere a fericirii. Apare deziluzia „amara soarta care te-a prigonit cu ura”, iar sintagma  „Incununandu-ti fruntea cu mohorate flori” conduce in mod ironic, spre o imagine christica a mantuitorului care a fost rastignit pe cruce pentru pacatele omenirii.

9.       Titlul poeziei „Gradinile Amagirii”, prin raportare la campul semantic dominant sugereaza un spatiu larg, cel al gradinii, din care fac parte o multitudine de cuvinte care sugereaza starea de tristete pe care o traieste eul liric.

VARIANTA 34

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Pe coama dealului se vad palcuri de plaiesi. Dupa cateva ore de echitatir am reusit sa ma tin de coama calului.

2.       In structura “Descoperit-am” cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii.

3.       Vers care contine un adjectiv cu valoare expresiva: “La lacul cel de munte, sub ninsii colti alpini”.

4.       Teme literare: tema naturii, a timpului, a geniului.

5.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: “ descoperit-am, imi creste, ma pierd” etc.

6.       Repetitia enumeratie “solemn si elegant” semnifica legatura dintre trecut si prezent, doua destine asemanatoare, ale maestrului si discipolului, cu aceeasi demnitate si eleganta in atitudine chiar daca ii desparte un secol.

7.Motivul literar “lacul cel de munte”, sugereaza un loc sacru, incarcat de vraja, preferat pentru meditatie.

8.Ultima strofa aduce in prim plan ideea admiratiei eului liric pana la venerare pentru Poet, deoarece apartin aceleiasi familii de creatori. Urmand acelasi traseu existential, simte crescandu-i in cap turla, tilindrul cel gigant, metafora a grandorii poetului. Merge la fel, cu mainile la spate, varand fata in redingota. Imaginea vizuala a sirenelor si a undinei gote, face trimiterea catre spatii geografice cu iz de legenda, prin codri, unde se pierde elegant si solemn.

9.Titlul poeziei se refera la un nou tip de romantism pe care poetul vrea sa-l reinvie si sa-l revalorizeze. Astfel se  contureaza un spatiu misterios si tipic romantic si se reface traseul geniului intr-un alt timp.

VARIANTA 35

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Expresii/locutiuni: a fi rupt din soare, a ramane cu ochii-n soare, a se uita ca la soare etc.

2.       Apostroful are rolul de a evita hiatul intre vocalele e si a.

3.       Cuvinte care nu mai corespund normelor limbii literare actuale: ”tiu, sgomot, cevasi”.

4.       Teme literare: a naturii, a singuratatii.

5.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: “eu tot’dauna viu, tiu, ma asez”.

6.       Expresivitatea este o caracteristica a limbajului poetic in text, iar sursele ei se gasesc la nivel prozodic si stilistic. Predomina imaginile artistice vizuale si auditive, iar versurile ample confera muzicalitate accentuata.

7.       Versurile se incadreaza in linia romantica prin tematica abordata (a naturii si a singuratatii), si prin folosirea cuvintelor din registrul popular.

8.       In ultima strofa a poeziei se afla motivul romantic al lunii, „vremelnica stapana” care guverneaza peisajul,  plasticizandu-l cu ajutorul figurilor de stil. Folosirea personificarii „”c-o frunte mai blajina, isi cauta de cale adesea multumind” confera atribute umane astrului, iar prin repetitia “incet, incet” de la inceputul strofei,  este sugerata o stare acuta de melancolie si tristete, specifice liricii romantice.

9.       Titlul poeziei „Inserare” are o semnificatie dubla. Prima se refera la un tablou din natura, aflata in pragul inserarii, iar a doua la inserarea din sufletul poetului cuprins de o stare de tristete, generata de neputinta de a-si implini iubirea sau de a-si desavarsi creatia.

VARIANTA 36

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Cuvinte care apartin campului semantic al naturii: padurea, visini, cararea etc.

2.Cratimele au rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii si pentru mentinerea ritmului poeziei.

3.Trebuie sa ne intoarcem acasa caci incepe sa se intunece si n-o sa mai gasim cararea. La auzul vestii s-a intunecat si s-a inchis in sine.

4.Teme prezente in poezie: tema naturii si a timpului.

5.Sentimentul dominant care se desprinde din text este cel al impacarii cu sine, al linistii primordiale, pe care poetul o gaseste in acest peisaj idilic.

6.Figura de stil identificata in prima strofa este personificarea: „din ochi clipeste-ncet cicoarea” care sugereaza transferul atributelor umane naturii.

7.Verbele la modul indicativ prezent sugereaza eternitatea elementelor naturii, ciclul lor natural.

8.Ultima strofa a poeziei surprinde momentul amurgului, care poate fi transferat etapei de senectute, de echilibru, in plan uman. Stingerea amurgului este prezentata atat direct prin verbul la indicativ „moare”, cat si prin motivul intoarcerii spre apus care sugereaza tot moare. Unda de mister este data de multitudinea imaginilor vizuale care plasticizeaza imaginile poetice si de personificarea naturii, cind noaptea „imbraca haine-ntunecate”.

9.       Titlul poeziei sugereaza faptul ca se infatiseaza un tablou din natura. Cele mai multe cuvinte fac parte din campul lexical al naturii, un peisaj natural format exclusiv din imagini vizuale, care surprind momentul inserarii. Poetul face parte din acest peisaj, pe care il descrie asa cum il percepe.

VARIANTA 37

Prof.

SUBIECTUL I

1.Sinonime contextuale: zadarnic=inutil, fara rost; nemarginire=infinit.

2.Liniile de pauza in textul poetic dat, au rolul de a obliga cititorul la reflectie, la meditatie.

3.Drumul vietii e presarat cu multe primejdii. Poetul, cuprins de o sete de cunoastere, scruteaza nemarginirea.

4.       Motive literare prezente in poezie: motivul curcubeului, al luminii, al cerului etc.

5.       Doua structuri care exprima idea de posesie: “piedica-mi de huma”, “al carnii mele jug” etc.

6.       Metafora: “piedica-mi de huma” sugereaza partea materiala a existentei umane, vazuta ca un impediment in calea inaltarii spirituale.

7.       In textul dat, versul liber are rolul de a da libertate totala poetului in a exprima idea poetica, fara a tine cont de canoanele impuse de rima.

8.       In ultima strofa se remarca accentuat prezenta eului liric care aspira spre o inaltare spirituala. Strofa debuteaza cu o comparatie care releva aceasta idée : “Ca voi, o muntii mei, Am sangerat zadarnic” In consonanta cu aspiratiile poetului, elementele naturii aspira si ele spre inaltimi si spre lumina. Nu stim daca acest lucru se va realiza sau nu, oricum se simte o suferinta acuta a poetului, care isi simte trupul inlantuit si incorsetat, iar strigatul lui de deznadejde este extrem de accentuat.

9.       Titlul poeziei releva asocierea trairilor umane cu cele ale elementelor naturii, cu care intra in rezonanta. Asa cum muntii ravnesc spre cer si sufletul poetului aspira spre lumina si spre infinit. 

VARIANTA 38

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Expresii / locutiuni care sa contina cuvantul inima: a avea pe cineva la inima, a avea inima curata, din inima, a i se lua o piatra de pe inima etc.

2.       In versul „Iar tu, frumoasa lume, sa-mi pari o piatra seaca” virgulele sunt utilizate pentru a izola apozitia „ frumoasa lume” de restul comunicarii.

3.       Sinonime contextuale: amara=dureroasa, trista; azur=albastru, senin.

4.       Motive poetice: nor, lumina, stele, val etc.

5.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text:  ma voi sui, voi dezlipi-o, voi sfarama, sa-mi pari etc.

6.   Verbele la timpul viitor din textul dat, sugereaza o actiune care se va intampla in viitor, aducandu-i poetului starea de liniste, de impacare cu sine.

7.Un simbol literar esential in transmiterea mesajului poetic este lumina, simbol al cunoasterii absolute.

8.Ultima strofa a poeziei se concentreaza in jurul motivului luminii, sugerand aspiratia poetului catre Divinitate. Eul liric este prezent prin verbele si pronumele de persoana I , iar expresivitatea versurilor este data de prezenta numeroaselor figuri de stil, indeosebi a epitetelor metaforice, a verbelor la timpul viitor „va-nvali, m-oi topi”care sugereaza o actiune ipotetica, dar realizabila. Lumina va aduce poetului mantuirea prin credinta intr-o „spumoasa vibrare” .

9.Titlul poeziei „Desmarginire” este alcatuit dintr-un substantiv inventat de poet, din dorinta de a exprima cat mai evident o aspiratie catre lumea spirituala, unde eul liric se va simti descatusat si eliberat.

VARIANTA 39

Prof.

SUBIECTUL I

1.Sinonime contextuale: jale=nenorocire, suferinta; naluci= vedenii, himere.

2.In structura „sa-nteleg” cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, pastrandu-se ritmul si masura versului.

3.S-a uitat in oglinda si a  descoperit trecerea timpului. Ochii sunt oglinda sufletului.

4.Motive poetice: visul, oglinda, noaptea etc.

5.Vers care contine un adjectiv cu valoare expresiva: „Cum creste jalea-n tagma suferinda”.

6.Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: nu ma lasa, ma cuprinde, sopteste-mi etc.

7.Titlul poeziei este semnificativ in relatie cu textul poeziei, sugerind dorinta nemarginita a poetului de a evada intr-o lume sacra a colindelor. Imperativul este folosit cu aspect de porunca, iar aceasta idee este reluata pe un ton autoritar.

8.In primele trei strofe ale poeziei intalnim un univers creat de dorinta de evadare din realitate a eului liric, care se simte protejat in decorul hibernal. Aici visul are posibilitatea sa se implineasca, sa roada „firea cea aeve”, conferind poetului starea de impacare cu sine si de liniste. Exista doua planuri: cel al lumii reale si cel al iluziei, iar granita dintre ele este estompata, alunecandu-se foarte usor dintr-un plan in celalalt. Personajele reale coexista cu cele ale mitologiei, ale basmului, iar lumea din oglinda este o reflectare a realitatii in esenta ei.

9.Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, ambiguitate, sugestie si reflexivitate. Enumerati simbolica a personajelor din mitologie, da un accentuat efect expresiv versurilor.

                             Varianta 40

(Stefan Augustin Doinas, Iederea indragostita)        prof.

SUBIECTUL I

1. Doua cuvine care apartin campului semnatic al arhitecturii: coloane,arhitrava,firide etc.

2 Virgula din versul citat izoleaza o interjectie cu valoare exclamativa,de restul enuntului.

3. Expresii/locutiunii care contin cuvantul „pamant”: a-i zbura pamantul de sub picioare, a-l inghiti pamantu, sarac lipit pamantului, etc.

4. Teme/motive literare prezente in poezie :iubirea, timpul, creatia

5. Scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri exprima continuitatea ideii dintr-un vers in altul, fiind un element al  recuzitei moderniste de organizare grafica a discursului liric, numita tehnica ingambamentului.

 6. Structura care contine epitet dublu :”frunza palida, sihastra”.

     Structura care contine o personificare :”se alinta seara sub fereastra”.

7. In primele patru versuri este utilizat imperfectul, fiind sugerate evenimente si trairi in planul trecutului, care se prelungesc in prezent prin efortul continuu al iederei de a strabate inaltimile. Prezentul este utilizat in vorbirea directa, iar conjuctivul exprima dorinta iederei de a-si depasi conditia. Prezentul, utilizat spre finalul poemului, are valore iterativa, permanentizand efortul iederei de a se catara pe picioarele mesterului. Aceeasi valoare durativa o exprima gerunziul.

8. Ultimele sapte versuri contin o alegorie a omului care are dorul de a atinge absolutul, ipostazat in imaginea iederei care poate doar sa se catere, dar nu si sa-si depaseasca existenta telurica. Ele exprima drama incompatibilitatii dintre spirit si materie, omul fiind predestinat „sa linga glezna pietrelor”, cu toate ca spiritul sau vrea sa-si transceada materialitatea. Ferestrele deschise spre absolut sunt „oarbe”,  pentru ca el se refuza descifrarii totale, putand fi intrezarit in micile „firide” care patrund in acest univers al cunoasterii. Omul este o fiinta apolinica, „suind cu soaree pe dungi”, dar o fiinta prea fragila „brate gingase” pentru a se putea mentine in lumina cunoasterii absolute.

 9. Sugestia este caracteristica limbajului poetic , realizat printr-o alegorie care asociaza insolit imaginea iederei cu cea a omului avid de cunoastere absoluta. Limbajul este preponderent metaforic, ideile fiind sugerate mai mult decat relevate.

                         Varianta 41

(Stefan Augustin Doinas,Balada intrebarii lui Parsifal)

                 prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime contextuale: tanjea-zacea,lancezea; cumplit-crud,neiertator,sinistru.

2. Cratima separa doua parti de vorbire diferite si marcheaza elidarea  literei „i”.

3. Enunt cu sensul conotativ al cuvantului „floare” : E in floarea vietii.

4. Structuri care contin imagini ale naturii: fosforul clipea din ochi pe lemne; „Parfumul ierbii, mai demult suav”.

5. Teme-motive prezente in poezie: natura , timpul,boala, suferita ontica.

6. Metafora personificatoare „Un vechi castel de bronz tanjea sub prav” exprima o lume legendara, ancestrala,  aflata sub semnul risipirii, care pare a-si pierde puterile magice, prin pierderea reprezentantului ei „Regele Pescar”. Ecourile ei se prelungesc in prezent, fiind sugerata o unificare a timpului modern cu epocile arhaice. „Castelul”, un product al lumii vetuste, asista trist la agonia acestei lumi, „tanjind” spre reantoarcerea la „varsta de aur” aomenirii.

7. Ultimele cinci versuri consemneaza evenimete trecute al caror ecou se prelungeste in prezent, subliniindu-se misterul adanc al dualitatii om-natura, identitatea deplina dintre cei doi termeni, ca doua realitati profunde ce se completeaza reciproc. Padurile devin schelete, prefigurand moartea Regelui Pescar sau intrarea lui intr-o stare agonica perpetua, iar stresinile canta efemeritatea si risipirea umana. Vantul e galben, semn al bolii universale, adverbul „mereu” permanentizand aceasta stare..

8. Titlul „Balada” e motivat de prezenta eroului cu aura legendara, Regele Pescar, simbol al unei realitati mitice tragice, o constiinta arhaica arhetipala, care doreste sa restabileasca echilibrul dintre om si natura, transgresand spatio-temporalitatea. Salvarea lumii moderne este imposibila, pentru ca vechea gandire mitica s-a pierdut din modul de a fiinta al omului modern, universul fiind cuprins de boala uitarii, care cuprinde trecutul si prezentul.

9. Caracterul descriptiv al fragmentului de text este dat de transpunerea unei lumi in imagini artistice, preponderent vizuale, creionate din simboluri de mare plasticitate, alcatuita din detalii care surprind planul terestru invadat de o boala necunoscuta, care se extinde spre spatiul vast celest. Predomina utilizarea epitetelor adjectivale care revela o lume intrata in putrefactie.

                              Varianta 42

             (Geo Dumitrescu,Banala)

                 Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime pentru sensul din text al cuvintelor:”firesc”-normal, banal ,obisnuit; ”urasc”-resping, detest.

2. Punctele de suspensie din versul ”Ca as vrea sa fi intotdeauna a mea ” marcheaza dorinta eului liric de a eterniza clipa de gratie a iubirii.

3. Enunturi cu sensul conotativ al cuvintelor „mana” si „ochi”:

Sunt la mana lui.

Te-a luat an ochi buni.

4. Structuri care contin imagini ale femeii iubite :”esti frumoasa ,”ti-am simtit buzele”.

5. Teme/motive literare prezente in text :  revelatia erosului, sarutul ,femeia.

6. Enumeratia „(m-am gandit) „ca esti frumoasa,/ca te iubesc ,ca as vrea” exprima o suita de manifestari legate de revelatia erosului, redate sub o exprimare aparent banala, deoarece in strofa a doua proiectia erosului, realizata intr-o comuniune profunda cu lumea exterioara, transforma totul „in roz”.

Epitetul dublu „cuminte si firesc”aseaza erosul in afara marilor reverberatii, iubirea fiind mentinuta in linia realitatii si a rationalului, fiind preferata notiunea unei iubiri lipsita de mari efuziuni sentimentale, asezata, cuminte, fara a sparge barierele materiei.

7. Strofa a doua a textul poetic constituie  descrierea   calatoriei cuplului pe taramul erosului. Fericirea iubirii declanseaza un camp poetic romantic, dominat de culoarea „roz”, in care cei doi se misca in voie, dar in limita unei stereotipii, sugerate de comparatia „totul e roz ca in literatura” sau „ca un refren de tangou”, imagini vetuste, care presupun reiterarea unor trairi. Cuplul nu reflecta perfectiunea arhetipala a sentimentului de iubire, fiind dominat de „clipa”, pecetluita cu un „sarut banal”.

8. Titlul poeziei ”Banala” aseaza erosul sub semnul conventionalului, a cotidianului, care va provoca sentimente contradictorii in sufletul eului liric. Iubirea este raportata la trairi dihotomice, sarutul provocand ura in mintea poetului, ca reactiei a incompatibilitatii dintre suflet si intelect.

9. Poezia se circumscrie in sfera erotica prin tematica, prin constructia sub forma monologului adresat, prin utilizarea cuvintelor din sfera semantica a erosului (te iubesc, sa ma saruti).

 

                       Varianta 43

               (M. Eminescu ,Iambul)

                prof.

SUBIECTUL I

1 .Sinonime contextuale :vers-stih , poezie; trezind-desteptand, provocand.

2. Prin utilizarea punctelor de suspensie, eul liric pare a sugera o tema de meditatie celor avizati, neasumandu-si singur rolul de a se pronunta asupra puterii de sugestie a iambului, dar  concluzionand totusi veleitatile sale de a eterniza cele mai tumultoase sentimente umane.

3. Enunturi cu sensul conotativ al cuvintelor:

Ii place sa stea la gura sobei.

Toamna din sufletul sau ii instraina privirea.

4. Imagini artistice ale iambului:”mierea-n faguri” ,” al undei sopot ,” mai plin , mai bland si pudic”  .etc

5. Teme si motive populare identificabile in text: iambul, poezia, ura, iubirea etc.

6. Comparatia „ plina e ca toamna mierea-n faguri „ exprima forta de sugestie a versului iambic, care devine o apiterapie a sufletului, arta avand valoare cathartica. Savoarea dulce a limbii, transpuse in „blandul si pudicul” iamb, devine o necesitate a spiritului, realizand un preaplin al trairilor asemeni mierii care „se scurge toamna in faguri”. Prin semantica sa, toamna e un anotimp al rodniciei, iar mierea are culoarea aurului, simbol al reusitei si al succesului.

7. Al doilea catren al sonetului surprinde puterea iambului de a instaura in suflete sentimente puternice, sugerand starea de elevatie a iubirii, intr-o tonalitate dulce („dulce glas”) sau forta sugestiva a urii, care se misca pe traiectoria unei tonalitati opuse, aspre(„aspru misca”). Asadar, iambul poate ingloba in versuri de mare melodicitate toate formele de manifestare ale lumii si a sentimetelor, calatorind in nemarginirea inefabila a taramului zeului Amor sau spre spatii pline de mister, peste valurile marii, care „misca panza de la steaguri”, trezind sentimente pline de tumult.

8. Iambul este motivul central al acestui poem, fiind surprinse artistic calitatile acestui picior metric, textul constituindu-se ca un panegiric al acestuia.

9. Poezia are caracter confesiv, incadrandu-se in lirismul subiectiv, putand fi considerata o „ars poetica”.

                            Varianta 44

    (M.Eminescu ,Stau in cerdacul tau )

             Prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime pentru sensul din context al cuvintelor: senina-luminoasa, clara; misca-clatina, tulbura.

2. Cratima din versul „ De-asupra-mi crengi de arbori se intind” are rolul de a reduce numarul de silabe, contribuind la pastrarea ritmului poeziei si la sporirea muzicalitatii textului.

3. Enunturi cu sens conotativ pentru cuvintele „ a bate” si „ intuneric”.

   El bate zadarnic la usa sufletului ei.

   Intunericul mortii i-a cuprins pleoapele.

4. Doua structuri/ versuri care contin imagini ale fiintei iubite :”cum tu te uiti cu ochii in lumina „;”mana ta cea fina „.

5. teme/motive literare prezente in text: natura, iubirea, noaptea, luna.

6. Metafora „flori de umbra” releva un spatiu paradisiac al iubirii, propice contemplarii frumusetii iubitei, umbra florii parand a strajui iubirea cuplului, facand legatura cu eternitatea naturii, desi umbra contine simbolul perisabilitatii. E o imagine dihotomica, specifica romantismului, natura fiind potentatoarea sentimentelor de iubire.

7. Strofa a doua reda imaginea angelica si serafica a iubitei, contemplata de ochii indragostitului, in armonia de lumina a naturii, intr-o totala rezonanta cu iubirea. Fata iubita e vazuta ca o fecioara mitica, coborata din imaterialitate, avand conturate doar doua elemete portretistice: „mana alba” si parul „in val de aur”. Pletele galbene dau impresia unei fiinte hieratice, solara, iar mana alba, sugereaza puritatea, sanctitatea sentimentului de iubire. Ochii iubitei privesc lumina iubirii. Strofa debuteaza prin adversativul”dar”, care opune imaginii naturii pe cea a iubitei, mult mai fascinante.

8. Titlul poeziei „Stau in cerdacul tau”  cuprinde o referire spatiala, cerdacul iubitei devenind un spatiu privilegiat de contemplatie si elevatie a erosului. Contureaza legatura dintre iubire si natura specifica poeziei de dragoste

9. Poezia apartine romantismului atat prin imaginarul poetic, iubirea fiind prezentata in corespondenta cu planul naturii, cat si prin imaginea serafica a iubitei.

                            Varianta 45

     (M.Eminescu ,Departe sunt de tine)

                prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonime pentru sensul din text al cuvintelor: clipa-moment si pururi –vesnic.

2. Cratima este utilizata pentru a marca rostirea impreuna a unor cuvinte diferite, ajutand la  mentinerea ritmului si masurii versurilor.

3 .Enunturi in care cuvintele foc si ochi sa aiba sens conotativ sunt:

E desteapta foc.

Mi-a tras cu ochiul in semnd e complicitate.

4. Doua structuri/versuri care contin imagini ale fiintei iubite sunt:”cu ochii mari in lacrimi ,cu maini subtiri si reci” si „ cu brateie-amandoua de gatul meu te-anini”.

5. Doua teme / motive literare prezente in textul dat: iubirea, timpul, despartirea, lacrima

6. Comparatia „sunt batran ca iarna” aseaza sufletul eului liric sub zodia racelii universale, datorata pierderii erosului. Sub semnul unei melancolii incarcate de tristete metafizica, poetul are sentimetul trecerii ireversibile a timpului si situarea lui sub anotimpul extinctiei.

7. Ultimele patru versuri transpun imaginea eului liric intr-o solitudine meditativa , refugiat intr-un spatiu al rememorarii afective, in care este proiectata imaginea iubitei. Incipitul acestui fragment  contine o interjectie exclamativa, prin care eul liric isi exprima dorinta de eliberare din platosa chinuitoare a amintirii erosului. Poetul doreste sa nu mai fie depozitar al suavelor si duioaselor amintiri: „O! Glasul amintirii ramaie pururi mut”, idee sustinuta si prin utilizarea conjunctivului. In maniera romantica, este surprinsa alternanta trecut-prezet, amintire-uitare.

8. Titlul situeaza iubirea intr-un spatiu indepartat, imaginea ei fiind estompata de negura deasa a timpului, care si-a pierdut atributele primordiale in absenta erosului, singurul capabil de a situa omul sub aura eternitatii. Punctele de suspensie semnifica o despartire irevocabila, eterna, sustinand si sentimentul de nostalgie provocat de stare de solitudine a eului liric.

9. Poezia se incadreaza in romantism prin incadrarea imaginarului poetic intr-un  plan oniric, visul fiind singurul care permite proiectia imaginii iubitei in ipostaze temporale diferite. Antiteza trecut-prezent este o alta caracteristica a acestui curent literar.

                        Varianta 46

        (M.Eminescu,Din valurile vremii)

                  prof.

SUBIECTUL I

1. Sinonimele pentru sensul din context al cuvintelor: umbra-fantoma ,naluca,iluzie; zadarnic-degeaba ,inutil .

2. Virgula in versul „sa te ridic pe pieptu-mi,iubite ingeri scump” izoleaza sintagma in cazul vocativ de restul enuntului .

3. Enunturi cu sentul conotativ al cuvintelor lacrima si a incalzi.

Lacrima din sufletu-i pur topi inima de gheasa a reginei.

Mi-a incalzit sufletul prin frumusetea ei.

4. Teme / motive literare romantice prezente in poezie: iubirea, timpul, visul, amintirea.

5. Textul este structurat sub forma unui monolog adresat ,deocarece eul liric se adreseaza iubitei, prin utilizarea sintagmelor in vocativ: ”Iubita mea” , „iubite inger scump”. Sunt uzitate alte formule de adresare, precum formele verbale si pronominale la persoana a  II –a singular: zambetul „ tau” dulce;” tu „ mangai;

 6. Metafora „noianul de neguri” contine semnificatia unei dimensiuni temporale opuse prezentului, un trecut care se pierde in noaptea amintirii, inchizand in cercul sau iubirea, vazuta doar ca un ideal pierdut.

7. Poezia se incadreaza in lirica romantica prin tematica erotica, erosul fiind proiectat in planul amintirii, iubita  fiind asociata imaginii ingerului, tristetea impunandu-se ca dat al fiintei.

8. Titlul poeziei „Din valurile vremii” contine un indice temporal vag, poetul fiind macinat de un acut sentiment al tarziului, iubirea fiind subordonata efemerului, clipei.

9. Prima strofa contine tema erosului, avand subordonata subtema timpului, care aduce instrainarea de fiinta iubita. Poetul se intoarce in valurile timpului, cu rememorari afective, care-i reactulizeaza imaginea serafica a iubitei, cu brate albe si par balai, fiinta diafana, a carui imagine pare a irumpe dintr-o metarealitate. Comparatia fetei stravezii cu ceara semnifica hieratismul acesteia, dar si suferinta datorata pierderii iubirii. Utilizarea chiasmului „Femeie intre stele si stea intre femei” singularizeaza imaginea iubitei, reprezentand-o ca pe o idealitate coborata din mit. Ultimul vers contine o imagine oximoronica, care opune trecutul, situat sub zodia norocului si a fericirii, unui  prezet tragic, care provoaca o acuta stare de tristete nostalgica.

                             Varianta 47

           (M.Eminescu , Peste varfuri)

                Prof

SUBIECTUL I

1. Doua expresii care contin cuvantul inima : a nu avea la inima pe cineva, inima de piatra, a da din inima, buna la inima.

2. Cratima are rolul de a marca rostirea impreuna a doua cuvinte diferite,  in primul exemplu fiind legat un dativ posesiv de regentul sau, iar in al doilea marcandu-se elidarea voclaei i.

3. Enunturi in care cuvintele luna si inima sa aiba sens conotativ.

      Are fata ca luna plina.

       S-a afundat in inima padurii.

4. Doua teme/motive literare prezente in poezie sunt : natur, moartea ,codrul,cornul.

5 Doua versuri care contin o descriere specifica imaginarului poetic eminescian:”peste varfuri trece luna,/codru-si bate frunza lin”.

6. Versul „Melancolic cornul suna” contine o personificare a cornului care sustine eufonic inflexiunile melancolice ale sufletului uman, intr-un peisaj feeric, dominat de solemnitatea lunii  maiestuoase, ochi cosmic, cu o influenta subtila asupra spatiului teluric.

           Metafora „dor de moarte” este de mare forta sugestiva exprimand dorinta eului liric de a se sustrage materialitatii si de a se integra in eternitatea mortii, vazuta ca stare de repaos si o calatorie a sufletului spre tiparele ancestrale.

7. Printre caracteristicile  liricii romantince se numara prezenta unor elemente care compun imaginarul romantic: sunetul cornului, tema selenismului, melancolia ca stare de spirit prielnica introspectiei, tema timpului bivalent,etc.

8. Titlu “Peste varfuri”releva tema naturii,ca spatiu mitic, aici puternic marcat de presentimentul mortii si de sunetul cornului , o revarsare sonora, plina de tristete si melancolie, sugerand interferenta deplina dintre cele doua spatii, terestru si cosmic.

9. Primul catren releva o  stare de tristete metafizica provocata de scurgerea ireversibila a timpului,  de nostalgie si  de regret, conturand  un tablou al lumii exterioare pe care poetul il percepe cu o melancolie profunda. Imaginea selenara, potentatoare de magie, accentueaza aici sentimentul nostalgic, aruncandu-si lumina peste zbaterea codrului intr-o comuniune perfecta a celor doua universuri. Imaginile auditive stau sub semnul unui cantec amar, al durerii ce incearca eliberarea prin reverberatii sonore catre spatiile celeste.

                             Varianta 48

                    (M.Eminescu ,La steaua )

                       Prof.

SUBIECTUL I

1. Doua expresii care contin cuvantul „cale „: a sta in calea cuiva, a pune la cale,din cale afara,  a o lua pe calea cea buna etc.

2.Virgula din a doua strofa marcheaza coordonarea  adversativa prin „iar” a doua propozitii principale.

 3. Sinonime contextuale pentru cunvintele „a pieri”- a muri, a disparea ,a se stinge; ”amor”-iubire , dragoste, eros.

4. Teme si motive literare prezente in poezie:timpul bivalent ,cosmosul ,dorul, cunoasterea, iubirea, steaua etc.

5. Metafora „departari albastre” semnifica imensele distante cosmice, masurate in ani lumina.

„Lumina stinsului amor” este o sintagma care contine un epitet aflat in inversiune, care semnifica iubirea pierduta, resimtita insa cu aceeasi intensitate, lumina amintirii ei strabatand spatiul si timpul, acutizand suferinta din sufletul eului liric.

6. Doua versuri care contin o descriere specifica  imaginarului potic eminescian :”icoana stelei ce-a murit / incet pe cer se suie “.

7. Poezia se incadreaza in lirica romantica prin motivul stelei, a cosmosului si a cunoasterii, prin situarea iubirii sub semnul trecutului, prin antiteza trecut-prezet, teluric-celest.

8. Titlui poeziei „La steaua” contine motivul central al poemului, un element cosmic, care prilejuieste o meditatie filozofica pe tema conditiei umane, a iubirii pierdute, a relativitatii timpului si spatiului, textul avand puternice accente gnomice.

9. Ultima strofa a poeziei pune pe acelasi plan iubirea cu macrotimpul, in incercarea de a revela misterul insondabil potrivit caruia lumina stelei straluceste si dupa ce s-a stins, la fel ca durerea provocata de eros, care-si trimite lumina ucigatoare in sufletul poetului. Iubirea este astfel proiectata la nivel cosmic, sustragandu-se efemerului, intr-o comunicare cu uranicul. Iubirea e ca un act hierofanic, revarsandu-si lumina peste „noaptea de patimi” a poetului.

                             Varianta 49

   (M.Eminescu,Noaptea)

                     Prof.

SUBIECTUL I

1. Doua expresii care contin cuvantul foc: a baga mana in foc pentru cineva,  a se juca cu focul, (a face ceva) cu foc, etc

2. Cratima are rolul de a marca rostirea impreuna a doua cuvinte diferite si  de a marca elidarea unui sunet ,contribuind la  mentinerea masuri versului. In sintagma „frunte-mi”, ea leaga un dativ posesiv de regentul sau.

3. Enunturi in care cuvintele „lumina” si  „ frunte „ sa aiba sens conotativ:

           Lumina bunatatii i se citea pe chip.

           Era meru in frunea clasei.

4. Dua teme/motive literare din poezie sunt : noaptea, iubirea,timpul,somnul,etc.

5. Transcrierea versurilor care contin o decriere specifica imaginarului poetic eminescian: ”Atunci tu prin intuneric te aproprii surazanda,/alba ca zapada iernei,dulce ca o zi de vara”.

6. Versul „Alba ca zapada iernii, dulce ca o zi de vara” contine un paralelism bazat pe doua comparatii care alcatuiesc succint tabloul fizic si moral al iubitei, imagine pura, candida ca albul zapezii, aducatoare de reverberatii ca cele provocate de bucuria si soarele verii. E o frumusete transfigurata de misteriosul inefabil al iubirii, marmoreeana si inocenta.

Enumeratia „Cu-ale tale brate albe, moi, rotunde, parfumate” aduna intr-o imagine sintestezica idealitatea materiala a femeii, trasaturile ei sugerand o daruire erotica totala, o feminitate pura, perceputa olfactiv si tactil..

7. Poezia se incadreaza in lirica romantica prin tema erotica, proiectata in imaginea ideala si serafica a femeii, intr-un cadru nocturn, prielnic fanteziei si trairii extatice.

8. Titlul poemului „Noaptea” sugereaza proiectia iubirii intr-un timp al marilor taine, care prilejuieste aparitia obiectului de divinatie, ipostazat in imaginea femeii-inger, iubirea topindu-se in fluidul nocturn al uitarii.

9. In incipitul poemului este anuntata imaginea noptii, ca timp al revelatiilor erotice, iubirea fiind o cale de patrundere spre misterele lumii. Atitudinea meditativa a poetului, asezat in fata focului, prilejuieste rememorarea timpului mitic al iubirii. Mintea ii „adoarme”,  facand loc patrunderii in spatiul inefabil al sufletului. Stingerea lumanarii produce patrunderea in spatiul oniric, topos din care iradiaza puterea magica a intruparii amintirii iubitei. Punctele de suspensie marcheaza grafic cufunarea in somnul magic al fiintei, „cald, molatec, lin”, un somn al subconstientului pe care s-a imprimat definititv imaginea erosului. 

Varianta 50

(M.Eminescu,De cate ori,iubito)

prof.  

SUBIECTUL I

1. ostenite-obosite ,epuizate; pierzandu-se –risipindu-se,disparand.

2. Linia de pauza marcheaza separarea unei constructii explicative de restul enuntului , lipsa adverbului de comparatii „ca” sau a verbului „e”.

3. Esti departe de adevar/Luna e departe de pamant .

4. ”Oceanul cel de gheata” este o metafora de mare expresivitate artistica, sugerand raceala ce se asterne inevitabil  intre cei doi indragostiti ,materia fiind asociata fiintei .Se realizeaza  astfel o proiectie a iubirii la nivel cosmic, idee subliniata si de epitetul „bolta alburie” care marcheaza un spatiu celest tern, in absenta erosului.

5. ”pierzandu-se-n apus”, ”priviri suferitoare”, ”mii de sloiuri si oceanul cel de gheata”, ”tu pierzi in zarea eternei dimineti”, ”ma-ntunec si inghet”.

6. Compozitia romantica se realizeaza prin alternarea a doua planuri: lumea celor doi indragostiti,  marcata de un lirism subiectiv,  evidentiat prin marcile subiectivitatii si lumea zburatoarelor supusa si ea tragicului existential. Asemeni „lirismului de masti” ,eul liric se obiectiveaza in imaginea pasarii  care in zborul ei spre inalt isi pierde perechea „in apus”.

7. Meditatia elegiaca  pe tema iubirii care se stinge si prezenta unor motive literare specifice (luna,bolta,clipa etc.).

8. Titlul „De cate ori ,iubito” anticipeaza constructia sub forma unui monolog adresat, prin utilizarea apelativului „iubito” si tema erotica a poemului. Iubirea se asociaza cu ideea de suferinta, fiind traita doar in planul amintirii.

9. Incipitul poemului reia titlul in primul emistih, intr-un monolog adresat (vocativului”iubito”) care ia forma reprosului si contine simbolurile extinctiei si ale efemerului ,configurand o lume rece si lipsita de stralucire in absenta iubirii. Locutiunea adverbiala „de cite ori” presupune permamentizarea reflectiilor eului liric intr-un plan al trecutului, a rememorarii iubirii, asociata „azi”, cu raceala universala. Luna devine „o pata” si-si pierde atributul proteguitor al iubirii, fapt care confera poemului o dimensiune tragica.

Varianta 51

(Horia Furtuna,Balada lunii)

prof.

SUBIECTUL I

1. tainuit –ascuns, ferit, discret, tainic; fugara-trecatoare, nestatornica.

2. Linia de pauza marcheaza lipsa verbului „a face’’.

3. A pleca in lume; de gura lumii; a-ti lua lumea in cap; a trece in lumea celor drepti; de ochii        lumii; a avea lumea la picioare.

4. Teme/motive literare: luna, visul,i ubirea.

5. Monolog adresat, descriere.

6. Sintagma ,,lacrima fugara” este un epitet care sugereaza efemeritatea sentimentelor umane, permamentizate doar de farmecul selenar, care are puterea de a trezi in suflete reveria si  revelatia iubirii .

7. Prin desfasurarea de decoruri selenare in genul feeric, poezia se inscrie in romantism. Romantica e „balada lunii” si prin fantezia creatoare a evadarii in vis sau reverie. Horia Furtuna este un noromantic care practica un romantism exacerbat.

8. Ultima strofa prezinta luna mai mult ca stare ,ca astru proteguitor decat ca identitate cosmica. Ea apare ca un corp ceresc, cu o puternica influenta asupra spatiului teluric si a supra sentimentelor umane, atribuind valente creatoare indragostitilor. Discursul liric se constituie ca o litanie,  o meditatie despre luna” ca personaj”  ce provoaca starea de  gratie a iubirii si a creatiei .

9. Titlul „Balada lunii” considera astrul selenar ca personaj titular ce provoaca o adevarata desfasurare metaforica, un imn in care „luna’’ capata conotatii multiple, inedite.

Varianta 52

(Barbu Fundoianu ,Herta)

prof.

SUBIECTUL I

1. nisip, ploaie.

2. Virgula desparte termenii unei enumeratii.

3. ,,Iti mai aduci aminte ?,Iti mai aduci aminte ?” - interogatie retorica .

4. Teme: targul, timpul.

5. Descrierea se realizeaza prin procedeul enumeratiei, prin evidentierea unei invalmasiri de mirosuri de ploaie, de fan, de mucegai, intersectandu-se, ca la Arghezi, universul domestic cu cel al naturii. Fundoianu nu e un pastelist propriu-zis, ci un insetat de toate ipostazele materiei. Receptarea peisajului se face prin expresie aparent prozaica, plina de rafinament.

6. Sintagma „casa cea veche” este un epitet cu  dubla valenta: marcheaza trecerea inexorabila a timpului peste oameni si lucruri, fapt care va fi perceput cu tristete in ultima secventa a poemului; pe de-o alta parte , ,,casa” primeste atribute sacre, un iz arhaic, un spatiu privilegiat individualizat prin articolul demonstrativ „cea’’ si deschis doar celor care il percep la nivel sentimental.

7. Fundoianu practica un autohtonism acut, ca si traditionalistii, dar muzica versurilor aminteste de fraza rimbaldiana. El transpune un mediu arhaic, amintind de linistea orasului, netulburat de artefactele civilizatiei. Atmosfera targului e perceputa simbolist, in genul provincialului refugiat intr-un univers inchis,  menit sa-l contemple.

 8. Ultimele versuri unesc cele doua  coordonate, spatiala si temporala,  prin evocarea universului trecut, reconstituit prin contemplarea „albumele cu clampa”. Este sugerata perspectiva timpului ca prezent continuu care masoara distanta  dintre „ieri” si „azi” in oglinda tragica prin care se reflecta „cute in obraz”.  In acceptia poetului „azi” capata conotatiile varstei tineretii ,iar” vremea lunga „ devine simbolul senectutii, caracterizata prin epitetul dublu „stearpa si molaie”, adica lipsita de elanuri creative si de dinamism.

9. Limbajul poetic este expresiv, prin utilizarea sinesteziei, care reuneste imagini variate  (cromatice, dinamice, olfactive etc )  si a figurilor de stil. Interogatia retorica accentueaza nostalgia eului liric dupa anii tineretii, iar metaforele, epitetele si comparatiile compun un spatiu poetic dominat de un ton elegiac.

Varianta 53

(Octavian Goga ,Iubirea mea)

Prof.

SUBIECTUL I

1.  Antonime:cer/pamant;sure/albe.

2. Semnul exclamarii exprima intesitatea sentimentului de incantare datorat aparitiei luminii solare.

3.  Expresii/locutiuni:nu-i chip ,in fel si chip,cu nici un chip.

4.  Teme/motive literare: iubirea,natura,lacul.

5.  Functii ale comunicarii: poetica si reflexiva.

6. Sintagma”taina nemarginirilor pofunde” este o metafora care reprezinta profunzimea sentimetului erotic, inefabil si dezmarginit ,imposibil de ingradit si incomensurabil. Erosul inseamna cufundare in infinit, lege misterioasa care guverneaza fiinta.De la sentimentul de iubire converg si pleaca ca spre un centru de rezistibila atractie toate trairile eului  liric.

7. Adverbul „asa” are valoare conclusiva, subliniind faptul ca iubirea poetului capata toate valentele permanente ale mirajului si misterului naturii, prezentate in strofele anterioare, insumand nadirul si zenitul. Cand spune iubire, poetul intelege frumusete si mister, cer si pamant, soare si curcubeu.

8. Aceasta strofa prezinta o natura personificata, animata de iubire, in care soarele saruta pasional undele, nascand lumina curcubeului. Iubirea e menita sa sparga antonimia cer/pamant. Nisipul devine ecou al unei stari lirice, extatice, elogiind iubirea printr-o hora stralucitoare. Este o orientare a eului liric spre elementele primordiale (vazduh, apa) intr-un ludus metaforic care configureaza senzatia pura a sentimentului de iubire.

9. Titlul „Iubirea mea’’ contine un indice de previzibilitate privind tema erotica a poemului, iubirea fiind  particularizata prin adjectivul posesiv „mea”.

Varianta 54

(Octavian Goga ,Sonet)

prof.

SUBIECTUL I

1. biserica,spovedeste .

2. Rostire impreuna a cuvintelor diferite morfologic –pastrarea masurii si a ritmului.

3. El bate la porti inchise /M-a batut la sah.

4. Pronumele personal „Tu” asezat in incipitul poemului contine o invocatie retorica, adresata poeziei, care devine colocutorul imaginar  al eului liric, spatiu sacru si metafizi . Pronumele  aflat in cazul vocativ, obiectiveaza poezia, detasand-o de creatorul ei, cu toate ca este o emantie spirituala a acestuia.

5. ,,Drumet slabit’’ este un epitet care personifica sufletul, drept etern calator , trudit, indreptat spre  spatiul sanct al poeziei. Ea devine un refugiu in fata durerii, o proiectie hagiografica cu functie cathartica, capabila sa  induca liniste interioara.

6. Poezia se incadreaza in traditionalism prin utilizarea cuvintelor din campul semantic al sacrului care releva componenta religioasa a acestui curent literar. Abordarea unei teme consacrate a artei si a conditiei artistului, precum si promovarea valorilor neamului si a credintei ortodoxiste.

7. Scrierea cu majuscula a substantivului ,,Poezie” subliniaza valoarea suprema a acesteia,    poezia devine ..personaj liric”, un simbol cu conotatii mesianice.

8. Versurile contin in incipit o adresare retorica a eului liric catre poezie, evidentiata prin epitetul aflat in inversiune „curata”, care conoteaza valorea sacrosancta a poeziei. Ea este sacralizata, devenind biserica cu porti neincuiate, fiind deschisa spre lumea profana. Sintagma „porti neincuiate,, contine un epitet metaforic, poarta fiind locul de trecere dintre doua stari sau lumi,dintre cea reala si a artei, dintre lumea fizica si cea spirituala.

9. Limbajul se caracterizeaza prin expresivitate, prin utilizarea figurilor de stil, predominant a comparatiilor metaforice si  a epitetelor care contin definitii poetice  ale poeziei, situate sub semnul sacrului.

Varianta 55

(Octavian Goga ,Batrani)

prof.

SUBIECTUL I

1. plug si coasa .

2. Pastrarea ritmului poetic, rostire intr-o singura silaba .

3. Conjunctivul exprima o situatie ipotetica ca varianta existentiala a celui care, instrainat de spatiul securizant al caminului, va avea un  traseu al  vietii tragic. Desprinderea de spatiul securizant al satului natal este vazuta ca un esec, conjunctivul exprimand si dorinta de a fi ramas in coordonatele spatiale si sufletesti ale copilariei.

4. Marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric sunt: pronume personal persoana I si a II (m-, voi) si verb la persoana I si a II-a (ati dus, sa fi ramas).

5. Masura versurilor este de 7-8 silabe, rima imperfecta.

6. Sintagma „cai razlete” contine un epitet care conoteaza ideea de ratacire, abatere de la traseul existential pozitiv si ratacirea in labirintul ontic, omul fiind supus unui destin necrutator si tragic.

7. Poezia se incadreaza in lirica traditionalista prin prezentare lumii satului relevabila folcloric si religios, prin utilizarea cuvintelor din sfera semantica a satului si prin constructia prozodica conservatoare.

8. Incipitul strofei sta sub semnul tragismului existential, fiind sugerata trecerea inexorabila a timpului, care aseaza parintii sub zodia singuratatii, incercand un refugiu in trecut, printr-o comuniune cu divinul. Secventele sunt menite a stabili ritualul savarsit de mama care, „cu ceaslovul” si „ruga” catre Fecioara incearca sa-si redobandeasca o realitate afectiva, a timpului in care se bucura de feciorul ei, azi instrainat. Gestul tatalui, care plange in barba, semnifica un apogeu al suferintei, singurul suport in fata durerii fiind credinta. Starea care produce o acumulare a suferintei este asteptarea perpetua a fiului, care s-a desprins iremediabil de locurile natale. Repetitia anaforica a lui „si” evidentiaza suferinta individuala a fiecarui parinte, manifestata prin plans. Utilizarea prezentului are valoare iterativa, permanentizand durerea din sufletul parintilor ramasi fara sprijin la batranete.

9. Titlul „Batrani” are o dubla semnificatie: in sens denotativ, cuvantul desemneaza trecerea timpului care angreneaza in scurgerea sa si fiinta umana; in plan simbolic, batranetea poate fi vazuta si ca o lipsa de vitalitate a sufletului, care si-a pierdut singura mangaiere. Utilizarea substantivului la forma nearticulata, generalizeaza aceste trairi, sublinindu-se tragismul existential uman, in urma dezradacinarii de spatiul familiar.

Varianta 56

(Radu Gyr.,Victorii negre )

prof.

SUBIECTUL I

1.  tumult - agitatie,zbucium; am strans - am adunat, am acumulat.

2.  Rolul cratimei este de a marca elidarea vocalei „a” si reducerea numarului de silabe pentru mastrarea ritmului si masurii poeziei.

3.   ceas de ceas.

4.   trecerea inexorabila a timpului, moartea, viata.

5. Utilizarea persoanei I plural aseaza intreaga umanitate sub acest destin implacabil, afirmatiile capatand valoare gnomica, universal valabila.

 6. Sintagma „viermi profunzi” este un epitet metaforic, care sugereaza timpul ce erodeaza fiinta cu fiecare clipa care trece. Timpul este vazut ca materialitate a succesiunii, ca timp biologic, dar si ca mister al trairilor subiective.

 7. Scrierea cu litera mica la inceputul unor versuri este un procedeu modern numit ingambament, ideile poetice  continuandu-se  dintr-un vers intr-altul.

8.  Ultima strofa defineste viata ca pe un spatiu, in care actiunea legilor firii este predestinata, fiind asezata sub zodia timpului necrutator. In ciuda faptului ca oamenii isi proiecteaza idealuri si chiar au „izbanda” unei zile, acestea sunt iluzorii, deoarece viermele nemilos al timpului sapa incet fiinta umana. Evenimentele si faptele umane se inscriu pe o panta a destramarii, caci peste toate se aseaza pecetea entropiei temporale. Omul insa uita de efemeritatea sa si se angajeaza intr-o lupta perpetua cu viata, netinand seama ca peste orice efort se aseaza uitarea sau destramarea. Este reluat motivul „fortuna labilis”.

 9. Titlul ”Victorii negre” este metaforic, sugerand o victorie aparenta a omului, deoarece murim cate putin cu fiecare clipa care se scurge, tumultul vietii fiind dominat de Cronos, zeul devorator, de sub a carui actiune nu se poate sustrage nimeni. Epitetul „negre” simbolizeaza tragismul oricarui demers uman, supus fanarii si destramarii universale.

Varaianta 57

(Ion Heliade-Radulescu,Zburatorul )

Prof.

SUBIECTUL I

1. Lacrami-lacrimi; prinz-prind.

2. Virgulele izoleaza un vocativ de restul enuntului.

3. A dat de veste in toata tara ca s-a nascut printul.

    Mi-am facut doua veste din catifea.

4.  iubirea, Zburatorul.

5. 13-14 silabe, rima incrucisata.

6. Sintagma ”vesmantul sau cel negru”  contine un epitet metaforic care surprinde inserarea intr-un veritabil pastel agrest. E o imagine vizuala ,descriptiva,dand impresia covarsitoare  de densitatea a intunericului, asemeni unui vesmant, care se asterne peste somnul lumii.

7. Lirism subiectiv se realizeaza prin exprimare directa a sentimentelor eului liric, prin descrierea peisajului nocturn, in pastelul inserarii. Lirismul obiectiv surpinde confesiunea Floricai, personaj liric, care traieste efectele ravasitoare pentru echilibrul sau ale intalnirii cu erosul, intruchipat intr-o fiinta din alta lume.

8. A doua strofa a poeziei suprinde confesiunea lirica a fetei indragostite si senzatiile de nestavilit care ii invadeaza fiinta. erosul provoaca o stare maladiva, temerile ei sunt alimentate de stari fiziologice contradictorii, senzatii de combustie si raceala, concomitente sau intr-o alternanta accelerata. Conexiunea cu erosul este marcata de dorul inimii care „zvacneste’’ si vrea sa fuga spre ales. Acestor semne li se adauga senzatia ambigua a unei prezente misterioase pe care o percepe in brate.

9. Limbajul este expresiv, fiind utilizate mijloacele artistice: repetitia („E noapte nalta, nalta” cu valoare superlativa, metafora (vesmantul ..), personificarile. Dialogul mamei cu fiica este marcate de exclamatii si interogatii retorice,  exprimand spaima  superstitioasa in fata starilor necunoscute.

Varianta 58

(St. O. Iosif ,Cantaretul )

Prof.

SUBIECTUL I

1. pururea-mereu, etern, in veci; trudit-obosit, istovit

2. Punctele de suspensie marcheaza o pauza in discursul poetic, permanentizand conditia tragica a „tristului faurar de rime”.

 3. a iesi din umbra, omul din umbra, a sta in umbra cuiva, se teme si de umbra lui, a face umbra pamantului.

4. Verbele la modul conjunctiv exprima o optiune a poetului, care nu-si doreste conditia privilegiata, preferand sa stea in umbra creatiei sale, ascuns in „masca” eterna  a lumii.

5. ,,Pe fata lui de chin brazdata”.

6. Metafora „tristul faurar de rime” contureaza menirea poetului mesianic de a se dedica creatiei si omenirii, actul artistic presupunand o perpetua situare a poetului in virtualitatea spatiului imaginar, care-l sustrage trairii propriei vietii,destinul sau individual fiind tagic. Poetul este damnat sa traiasca sub zodia singuratatii perpetue, a neimplinirii, arta lui presupunand mestesug „faurar de rime”, dar si sacrificiu.

7. Poemul „Cantaretul” este o arta poetica, deoarece prezinta viziunea artistului despre conditia creatorului si a creatiei si situarea acestuia in rapotul cu societatea si destinul.

8. Ultimele doua strofe prezinta conditia creatorului, ipostazat in imaginea cantaretului singuratic, care traieste in lumea lui de sonuri, avand vocatia damnarii si a neimplinirii. Poetul incearca sa creeze armonia unei lumi in care sa se regaseasca fiecare, poezia capatand astfel valente metafizice. Poetul are capacitatea de a renunta la sine, de a se obiectiva, deschizand „ferestre” catre o realitate spirituala eterna. Arta primeste  valoare cathartica si universala, creatia fiind autonoma fata de creator, astfel ca desprinderea de spiritul care a emanat-o e atat de puternica incat e perceputa a fi  „streina”.

9. Titlul prezinta imaginea „cantaretului”, ca masca lirica a poetului, conditia acestuia constituind si tematica poemului. Poetul este cel care transpune lumea intr-un joc de culoare si ritm, opera fiind o melodie suava, in care patimile personale se afla in rapot de echivalenta cu cele ale omenirii.

Varianta 59

(Emil Isac ,Vanturile noptii )

prof.

SUBIECTUL I

1. sa scape –sa salveze ; spaima-teama, angoasa

2. Virgula are rolul de a separa interjectia de restul propozitiei, iar semnul exclamarii marcheaza sensul exclamativ si sfarsitul propozitiei.

3. El raspunde intotdeauna la lectie pentru nota maxima.

    Va raspunde in fata legii pentru faptele sale reprobabile.

4. Motive /teme:angoasa, noapatea, moartea, vantul, plansul.

5. Prezenta eului liric se evidenteaza prin utilizarea pronumelui personal, la pesoana I singular (ma,-mi), a verbelor la persoana I (ma cufund),  precum si prin elementele retorice (propozitiile exclamative si interogative ).

6. Versul ,,sufletul in bucati se sfarma” este o exprimare metaforica de mare plasticitate, construita pe baza unei  personificari, prin care se sugereaza teama, teroarea  sufletului in fata mortii sau a universului lipsit de perspective si speranta.

7. Textul se incadreaza in modernism prin cultivarea metricii inegale, prin subiectivismul  exacerbat si imagismul puternic, prin interiorizarea si spiritualizarea peisajului.

 8. Primele doua strofe surprind un tablou apocaliptic, al naturii razvratite, lipsit de lumina,  acest topos fiind  o rasfrangere exterioara a interioritatii eului liric.  Metafora  „vanturilor” sugereaza golul existential, pustiul si dezolarea  care se asterne peste „arborii tacerii” din sufletul poetului. Plansul devine ontic, deoarece universul pare lipsit de perspectiva vietii, cufundandu-se tot mai adanc  in noapte. Intunericul este surprins gradual, noaptea devenind „tot mai noapte”, negrul ajungand la dimensiuni superlative, simbol al tristetii din sufletul poetului. Finalul strofei a doua este marcat de o interogatie retorica, prin care eul liric solicita mana alba a sperantei, care sa-l smulga din nonsensul existential.

9. Titlul „Vanturile noptii” este o metafora, sugerand angoasa existentiala, spaima in fata „noptii’’ ca sugestie a mortii .Vantul stihial insituie pustiul din viata eului liric.

Varianta 60

(Alexandru Macedonski , Rondelul razelor ce mor )

Prof.

SUBIECTUL I

1.  fior-emotie tresarire ;valmasuguri-tumulturi,amestecuri, framantari.

2.  Cratima marcheaza elidarea  vocalei „i”, contribuind astfel la reducerea numarului de silabe si la mentinerea masurii si a ritmului poeziei.

3.   Ii placea sa fie mereu in frunte.

     Are o frunte inalta, brazdata de cute.

4.  Teme/motive: rozele, efemeritatea, timpul moartea, spleen-ul.

5.  Curg valmasiguri de suspine.

6. Sentimentul dominat care se desprinde din poezie este tristetea nostalgica datorata constientizarii perisabilitatii lumii. Epitetul metaforic 'amurg intristator' este un simbol al sfarsitului vietii,  completat de multitudinea de suspine.  Moartea numita metaforic 'marea noapte care vine'  este intampinata  de rozele care-si pleaca fruntea . Exista in substrat o corespondenta intre destinul florilor si cel al omului in ceea ce priveste perisabilitatea si tragismul.

 7.  Reluarea acestui vers-refren se datoreaza faptului ca  poemul este un  rondel, o poezie cu forma fixa, care intotdeauna este alcatuit din 13 versuri si  in care refrenul se repeta in versurile 1,7,13. Acesta imprima melodicitate textului, reluand ca un laitmotiv moartea rozelor, fapt care genereaza un sentiment de tristete, condensand timpul. Viata omului, prin corespundere,  se asociaza aceleiasi stari de trecere rapida.

 8. Ultima strofa prezinta imaginea trista a unei lumi supuse fanarii, fara speranta revitalizarii. Roza este simbolul trairii extatice a vietii

9. Limbajul este sugestiv, poetul percepand organic modul in care fiorul vietii se stinge, degradarea biologica fiind asociata fiintei. Textul sugereaza extinctia treptata  si incapacitatea lumii vii de a opri fenomenul mortii.

VARIANTA   61

Prof.

SUBIECTUL  I

1.       Exemple pentru a ilustra polisemia cuvantului a curge: Raul curge cu un debit mare. Ideile imi curg  foarte repede. Viata curge dupa legi nescrise.

2.       In structura data cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, pastrandu-se ritmul si masura versului.

3.       Verbele la modul indicativ prezent din poezie sunt folosite cu scopul de a evidentia opozitia dintre perspectiva trecutului si cea a clipei prezente.

4.       Motive prezente in poezie: moartea, amurgul, trecerea timpului, roze etc.

5.       Structuri lexicale care prezinta imaginea mortii: “e vremea rozelor ce mor”, “marea noapte” etc.

6.       Versul “e vremea rozelor ce mor” este folosit ca refren pentru a accentua  mesajul dureros al textului poetic. Repetarea lui confera muzicalitate, simetrie si circularitate.

7.       Intre al III-lea si al IV-lea vers exista opozitie,  marcata prin verbul la indicativ “au fost” si verbul la prezent “se sting” ,definind  o diferenta dintre trecut si prezent , dintre viata si moarte, dintre iluzia eternitatii si fragilitatea vietii.

8.       In ultima strofa este prezentata imaginea mortii prin intermediul figurilor de stil, a  metaforelor “amurgu-ntristator”, “marea noapte”. Poetul simte sfarsitul, constientizeaza realitatea dureroasa ca se apropie de moarte, de aici suferinta launtrica extrem de mare, zbuciumul interior transmis prin imaginea auditiva “curg valmasaguri de suspine” care are rol de hiperbola. Frumusetea rozelor este curmata, totul se dezagregheaza sub forta tiranica a timpului care trece.

9.       Poezia “Rondelul rozelor ce mor” este lirica, deoarece poetul isi exprima in mod direct sentimentele prin intermediul eului liric, modul de expunere folosit este descrierea.

VARIANTA 62

Prof.

SUBIECTUL  I

1.       Expresii care sa contina substantivul apa: bate apa-n piua, a da apa la moara, pe apa sambetei, a nu fi in apele lui etc.

2.       Punctele de suspensie marcheaza grafic introduceri ce apar in comunicare si o stare de nostalgie generata de trecerea  timpului.

3.       Verbele la imperfect au rolul de a evoca o experienta traita de eul liric sugerand o stare contemplativa de nostalgie.

4.       Motive literare prezente in poezie: barca, apa, crini, nori etc.

5.       Imagini cromatice: “ albeti neprihanite curgeau din cer”, “alba dimineata”, “curatul argint” etc.

6.       Figura de stil identificata este epitetul :” balta clara” care are rolul de a sugera puritatea elementului acvatic, sugerand un echilibru cosmic.

7.       Versul “Oh, Sufletul! Curatul argint de-odinioara” are rolul unui refren, conferind muzicalitate versurilor. Se simte nostalgia dupa o varsta a copilariei, neprihanita, accentuandu-se astfel starea afectiva a eului liric.

8.       Poezia apartine liricii simboliste prin utilizarea sugestiei, a refrenului, a corespondentelor .

9.       Titlul poeziei “Pe balta clara” sugereaza un spatiu natural, neprihanit care poate fi asociat cu viata sau tineretea. Se simte nostalgia poetului fata de inocenta varstei inceputului si regretul ca lumea si-a pierdut sacralitatea. De aceea apare refrenul“Oh, Sufletul! Curatul argint de-odinioara” , care confera versurilor muzicalitate si evidentiaza starea afectiva a eului liric.

VARIANTA 63

Prof.

SUBIECTUL  I

1.       Cuvinte care apartin campului semantic al suferintei :  gemea, oropsit, invinetite etc.

2.       In al doilea vers al poeziei cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, pastrandu-se ritmul si masura versului.

3.       Adverbul ce din structura „ce repede pierira” sugereaza regretul dupa timpul pierdut.

4.       Motive lirice prezente in poezie: lacul, liliacul, trecerea timpului, ramuri, ploaia etc.

5.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: noi, nu suntem etc.

6.       Inversiunea “uscat e liliacul” atrage atentia asupra fragilitatii fiintei umane care este identificata cu elemente din natura. Suferinta eului liric este transferata si liliacului care se usuca .

7.Ultima strofa a poeziei evidentiaza, efectul iubirii asupra naturii si asupra fiintei umane. Eul liric traieste o stare de suferinta profunda dupa timpul care se scurge si dupa iubirea care piere “O, Doamne, acele clipe, ce repede pierira!”. Corespondenta dintre planul exterior, reprezentat de stuful de liliac si planul interior este surprinsa in versul final, prin coordonarea celor doua propozitii prin care este sugerata disparitia iubirii.

8.Titlul poeziei “Stuful de liliac” reprezinta un exponent al naturii vegetale, simbol al regenerarii, care renaste sub imperiul iubirii si atunci cand ea dispare se ofileste.

9.Textul  “Stuful de liliac” este o poezie lirica, deoarece e o creatie lirica in versuri, modul de expunere este descrierea si sentimentele autorului sunt transmise prin intermediul eului liric.

VARIANTA 64

Prof.

SUBIECTUL  I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al mortii: groparii, cimitir etc.

2. In primul vers virgula are rolul de a desparti subiectul de predicat printr-un complement, marcand o pauza in discurs.

3. Verbele la imperfect accentueaza caracterul de generalitate a imaginilor naturii, evidentiind viziunea subiectiva asupra acesteia.

4. Motive literare prezente in poezie: cocorii, ploaia, furtuna etc.

5. Structuri lexicale care cuprind imagini vizuale: „copaci roscati”, „arbori incovoiati”, etc. si imagini auditive: „ iar tipa pierdut, stolul cocorilor”, nuci mocirlosi au galgait” etc.

6. Epitetul „fulgere verzi” evidentiaza o caracteristica a fulgerului, conturand imaginea din timpul furtunii.

7. Poezia „Furtuna de toamna” se incadreaza in lirica traditionalista prin prezenta temelor si motivelor universului rustic, cultivarea pastelului si a versificatiei clasice.

8. A doua strofa a poeziei evidentiaza, printr-o aglomerare de elemente: vie, corturi, pari, imaginea campului sub imperiul ploii. Prima parte eeste centrata pe fiinta umana, intr-o comparatie ampla, in care graba truditorilor gliei in fata furtunii este asociata cu inmormantarea soarelui „ Argatigrabira ca groparii / Cat rece se inmormanta un les de soare”. Ultimele doua versuri surprind caderea ploii „Site de ploaie cerneau stramb”, accentuand caracterul descriptiv al poeziei.

9. Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, care au capacitatea de a evoca si contura imagini vii, pregnante.

 

VARIANTA 65

Prof.

SUBIECTUL  I

1.       Expresii care contin cuvantul pas: la tot pasul, pas cu pas, a tine pasul, a face un pas gresit etc.

2.       In structura “in orasu-n” cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, pastrandu-se ritmul si masura versului.

3.       Adverbul decat sugereaza exclusivitatea, accentuand prezenta umanului in peisaj.

4.       Motive literare prezente in poezie: ploaia, papusa, strada, monotonie etc.

5.       Structuri lexicale care cuprind imagini auditive: “de sub vechile umbrele ce suspina”, “cadenta picaturilor de ploaie” etc.

6.       Versul “In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana” devine refren prin repetarea lui, accentuandu-se astfel starea de monotonie din viata cotidiana.

7.       Prima strofa a poeziei sugereaza corespondente intre gesturile cotidiene care se transforma in automatisme si regularitatea ploii. Cadrul reprezentat este cel al orasului, configurat de imaginea trotuarelor pe care se plimba trecatori blazati de o existenta placida, gesturile lor sunt dezarticulate, ca ale papusilor si dezvaluie absurdul existentei . Versurile inegale ca masura creeaza muzicalitate, iar prezenta umbrelor sugereaza absenta comunicarii din viata reala.

8.       Titlul poeziei “Acuarela” defineste o tehnica picturala in care sunt intrbuintate culori diluate cu apa si se afla in stransa relatie cu

VARIANTA 66

Prof.

SUBIECTUL  I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al creatiei poetice: “vers, ritm, scris” etc.

2. In prima strofa, linia de pauza inlocuieste virgula, delimitand subordonata circumstantiala de cauza si regenta ei.

3. Adverbul poate sugereaza probabilitatea si incertitudinea, starile vagi, nelamurite, iar repetarea lui accentueaza aceste aspecte.

4. Motive literare prezente in poezie: plecarea, lacrima, creatia, uitarea, departarea etc.

5. Structuri lexicale care contin imagini vizuale: “tarmul, topindu-se ca noru-n zare”, “te-afunda-vaporu-n zare” etc.

6. Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: “ma”, “am sa uit”, “eu” etc.

7. Comparatia “tarmul, topindu-se ca  noru-n zare” sugereaza o departare lenta a vaporului de tarm.

8. Ultima strofa surprinde reactia fiintei iubite la auzul versurilor pe care le-a inspirat, incertitudinea eului liric este evidentiata de adverbul poate, regasit de doua ori in strofa, iar poezia devine motiv al rememorarii chipului fiintei iubite.Versul final accentueaza tristetea prin utilizarea substantivelor “lacrimi”

si departare, precum si prin utilizarea cifrei trei, care sugereaza sentimentul de instrainare.

9. Textul apartine liricii simboliste prin folosirea sugestiei, a starilor sufletesti nelamurite, a simbolurilor, a tehnicii refrenului si a muzicalitatii versurilor.

VARIANTA 67

Prof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al calatoriei: departe, drum, am colindat etc.

2. Linia de pauza delimiteaza o constructie incidenta.

3. Verbele la imperfect sugereaza o atitudine initiala a eului liric de dinaintea calatoriei si contureaza un plan temporal anterior momentului evocat.

4. Motive literare prezente in poezie: calatoria, steaua, plecarea etc.

5. Vers care contine o imagine vizuala: “am colindat calauzit de-o stea”.

6. Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: “voiam”, “mea”, “mi” etc.

7. Enumeratia “pe drumuri lungi si vechi, batatorite” sugereaza dificultatea traseului existentei umane care tinde spre un spatiu sacru.

8. Strofa  surprinde intalnirea cu iubirea care schimba traseul existential al  eului liric : “Dar intr-o zi, o fata, bat-o focul,/ mi-a-ntors din cale pasul obosit”. Interogatia finala demonstraza capacitatea fiintei umane de a constientiza valoarea intalnirii cu iubirea.

9. Titlul poeziei contine metafora “drumului” care sugereaza existenta umana, iar substantivul cantec poate simboliza iubirea si lirismul sentimentelor.

VARIANTA 68

Prof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte care apartin campului semantic al muzicii : cantec, refrenul, melodie etc.

2. In structura data apostroful marcheaza elidarea unei vocale, reducand numarul de silabe.

3. Adverbul poate sugereaza probabilitatea si incertitudinea, starile vagi, nelamurite, iar repetarea lui accentueaza aceste aspecte.

4. Motive literare prezente in poezie: visul, cantecul, calatoria, creatia etc.

5. Structuri lexicale care contin imagini vizuale: “A fost un vis trait pe-un tarm de mare”, “privi-voi vaporu-n repedele-i mers”.

6. Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: “nu vom sti”, “n-am cantat”, “eu”, “noi” etc.

7. Epitetul “cantec  trist” sugereaza lirismul: “Boston, Norfolk si New York”, sugerand departarea, spatiile exotice.

8. Ultima strofa  reia  doua  versuri din incipit si se constituie intr-o  interogatie retorica adresata fiintei iubite “Tu crezi c-a fost iubire-adevarata” si un enunt exclamativ “ Eu cred c-a fost o simpla nebunie” care reprezinta  raspunsul eului liric. Opozitia “iubire-adevarata-simpla nebunie” evidentiaza perceptia diferita a indragostitilor despre dragoste.

9. Textul apartine liricii simboliste prin folosirea sugestiei, a simbolurilor, a tehnicii refrenului si a muzicalitatii versurilor.

VARIANTA 69

Prof.

SUBIECTUL I

1. Cuvinte apartinand campului semantic al simturilor: “sa mirosi”, “sa auzi”, “sa pipai” etc.

2. In structura data, cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, pastrand ritmul si masura versurilor.

3. Flacara iubirii trebuie intretinuta mereu.

4. Motive literare prezente in poezie: firul de lana, turn, usa, arborele, noaptea etc.

5. Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: “mi”, ”mele”, “ma”, “vreau” etc.

6. Personificarea prezenta in strofa a II-a a poeziei “urechile mele fumeaza” sugereaza modul deformat in care eul liric e perceput de ceilalti.

7. Este prezent ingambamentul,  lipsesc semnele de punctuatie, deoarece poezia apartine modernismului.

8. Ultima strofa evidentiaza dorinta eului liric, intensitatea acestuia fiind evidentiata de paralelismul sintactic, de reluarea in aceasi pozitie a verbului “vreau”, verbele enumerate (sa mirosi, sa pipai) sugereaza ca singura forma de manifestare este aceea a simturilor. Comparatiile care apar in  cadrul strofei contin simboluri ale ascensiunii si, prin verticalitatea lor, sugereaza aspiratia de comunicare cu spatiul cosmic.

9. Expresivitatea limbajului poetic este data de numeroasele figuri de stil, ambiguitate, sugestie si reflexivitate.

VARIANTA 70

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Cuvinte apartinand campului semantic al naturii: marea, tarm, parau, stanca etc.

2.       Virgulele marcheaza relatia de coordonare intre enumeratii.

3.       Adverbul de continuitate “tot” sugereaza cresterea in intensitate a curgerii paraului.

4.       Motive prezente in poezie: paraul marea tarmul etc.

5.       Structuri lexicale care contin imagini vizuale: “zglobiul, voiosul si clarul parau”, “tot sare prin stanca”, “valuri clipind ca din sute de pleoape”etc.

6.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: eu, tu ai aflat, vezi etc.

7.       Enumeratia “batrana, imensa, adanca” evidentiaza eternitatea si imensitatea marii, dar si maturitatea eului liric.

8.Strofa ultima este alcatuita dintr-un distih care se constituie intr-o invocatie retorica “Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea, tu, paraul zglobiu – iar eu, marea” si dezvaluie caracterul alegoric al poeziei, decriptand cele doua simboluri:  al marii si al paraului.

9.Titlul poeziei este alcatuit din doua substantive acvatice, care de-a lungul textului se constituie intr-o alegorie a iubirii.

                            Varianta 70

(Miron Radu Praschivescu, Paraul si marea )

prof.

SUBIECTUL I

1. marea, paraul.

2. Virgulele marcheaza enumeratia insusirilor batrana, intensa, adanca.

3. Adverbul”tot” accentueaza intensitatea miscarii paraului, insetat de cunoastere, care alearga fara sa-si puna intrebari esentiale despre tarmul unde va ancora pentru totdeauna.

4. iubirea, natura, timpul.

5. marea ntinsa, paraul zglobiu.

6. pronume de persoana I (eu) ,adresarea directa prin pronumele si verbe de persoana a II-a (vezi,tu).

7. Versul „Vezi marea: batrana, adanca, intinsa” contine o suita de trei epitete aflate intr-o enumeratie realizata prin coordonare copulativa, care sugereaza o modalitate de raportare a eului liric la eros, care implica experienta, profunzime, lipsa limitelor in daruire, atingerea absolutului.

 8. Ultima strofa raporteaza planul uman la cel al naturii, ipostazand pe cei doi membri ai cuplului in imaginea marii si a paraului. Eul liric se identifica cu marea, iubirea lui fiind plina de zbucium, profunda, fascinanta, in timp ce iubita e vesela si zburdalnica asemeni unui parau, aflata insa pe drumul definirii, lipsita de experienta marilor iubiri. Adresarea directa „tu” este insotita de structura apozitiva „dragostea mea”, care defineste destinatrul acestui mesaj si-i confera poemului structura monologului adresat. Strofa se bazeaza pe structura antonimica si metaforica a limbajului, putand semnifica si dihotomia dintre principiul masculin si cel feminin, care pot alcatui insa perfectiunea prin completare, la fel cum paraul reuseste sa se uneasca cu marea, intr-un tot imens si perfect.

9. Titlul se refera la  membrii cuplului: el, marea, ea paraul, natura fiind un prilej de a defini metaforic modalitatile de manifestare erotica ale celor doi. Marea e superioara prin tainele pe care le ascunde, prin contemplatie si profunzime, dar ea e completata de vitalitatea si tineretea paraului, dornic de a asimila cat mai multe experiente si insetat de cunoastere prin eros.

Varianta 71

(Stefan Petrica ,Fecioara in alb ,IV)

prof.

SUBIECTUL I

1. roze-trandafiri ,inserare-asfintit ,amurg etc.

2. Prima virgula izoleaza o interjectie exclamativa de restul enuntului. Semnul exclamarii marcheaza tonalitatea exclamativa a enuntului.

3. naltimea –inaltimea ,rugei-rugii.

4. i ubirea angelica, roza, icoana, efemeritatea, timpul, etc.

5. Lirismul subiectiv se refera la discursul liric confesiv  adresat, prin utilizarea marcilor subiectivitatii( pronumele personal persoana a II-a „tu”, topica afectiva), a interjectiilor si a enunturilor cu valoare exclamativa care traduc o stare a eului liric.

6. ,,Sintagma blanda rugaciune” este un epitet metaforic care atribuie iubitei virtuti sacre, iubirea fiind proiectata la nivel cosmic. Este o imagine diafana a iubitei, angelica si spiritualizata.

Metafora „val de lina armonie” defineste iubirea ca pe o epifanie, aducatoare de lumina si spiritualitate, amintind de cantecul divin al sferelor care umple sufletul celui indragostit.

7. Poezia se  incadreaza in lirica simbolista prin muzicalitatea diafana, prin utilizarea simbolului si a sugestiei, prin finetea si rafinamentul expresiei poetice.

8. Incipitul primei strofe fixeaza atributele sacre ale femeii, vazuta ca o „rugaciune”, ca o proiectie angelica, pura, idee intensificata de utilizarea epitetului „alba”, simbol al imacularii acesteia. Conditia femeii predominant celesta situeaza aceasta proiectie intr-o idealitate absoluta. Femeia devine axul primodial al templului vietii, taramul iubirii fiind un topos sacru, de contingenta cosmica, predilect pentru proiectia in idealitate. Este sugerata efemeritatea acestei frumuseti a sentimentului, prin imaginea rozelor plapande, care sunt supuse fanarii, constientizandu-si trecerea prin lacrimile de roua ce se preling in „ceasul clar al diminetii”.

 9. Limbajul este sugestiv, prin asociereile insolite ale erosului cu spatiul sacru, prin imaginile sinestezice care definesc, intr-o gradatie ascendenta un eros idealizat.

Varianata 72

(Alexandru Philippide,Glasuri)

prof.

SUBIECTUL I

1.  veti lua-veti parasi; sus-jos.

2.  Cratima marcheaza rostirea  impreuna a doua cuvinte diferite morfologic, evitandu-se hiatul si contribuind la pastrarea masurii si a ritmului in vers.

3.  Sens denotativ: Lumea de azi nu mai pune pret pe spiritualitate.

     Sens conotativ: Iubirea era lumea ei de vis si cantec.

 4. Verbele aflate la viitor proiecteaza o prezumtie a eului liric privind destinul sau, asociata unor intrebari filozofice legate de rostul si finalitatea existentei sale. Proiectia in viitor se realizeaza si in spatiul de dincolo de viata. Este o calatorie a sufletului care faciliteaza recuperarea vremii arhaice, a celorlalte glasuri care au influentat omenirea. Paradoxal, prin viitor, este evocat un strat al memoriei ancestrale,  moartea fiind o modalitate de transcendere a constiintei in constiinta colectiva a inaintasilor.

5.  Rima incrucisata si imbratisata, in a doua strofa.

6.  Metafora „nalucirea lor adanca” ilustreaza o calatorie intr-o lume onirica, mitica, care pastreaza structurile energetice complexe ale stramosilor, intuita, dar nu cunoscuta, care poate fi accesata prin moarte sau creatie. Este o lume a ideilor pure platoniciene, a esentelor spre care omul, insetat de absolut aspira.

Interogatiile retorice „De unde vin? De unde se coboara/ In mine nalucirea lor adanca?” sunt intrebarile pe care si le pune spiritul uman in cautarea unui adevar absolut. Poetul vrea sa atinga acea lume a categoriilor arhetipale, coborata din atemporalitate, cu care are in comun dorinta de transcendere a materialitatii, prin creatie.

 7. utilizarea interogatiilor retorice (Vor fi ramas din vremi de –odinioara ?) si a exclamatiei retorice (Din stele chiar vor fi venind!).

8. Poetul isi proiecteaza viitorul, transpunandu-se in atemporalitate prin experienta mortii dematerializante, care ii va permite sa calatoreasca in lumea pura a spiritului, unde va putea realiza  contactul cu „celelate glasuri”, care au poposit la umbra creatiei sale, odihnindu-si sufletul. In acest onirism al mortii, eul liric se intreaba daca  va fi singur sau insotit atunci cand va strabate „vamile”, atingand zenitul si nadirul. Calatoria initiatica prin cosmos anuleaza ideea de „sus” si „jos”, totul fiind reunit intr-o lume a esentelor pure. Predomina limbajul retoric si oximoronic, ilustrativ pentru binomul viata-moarte.

9. Poezia lirica este subiectiva, deoarece eul liric isi exprima in mod direct  ideile si sentimentele, apeland la marcile lexico-gramaticale ale subiectivitatii.

Varianta 73

(Alexandru Philippide,Secrete si mistere)

prof.

SUBIECTUL I

1. molcom - incet, lent; steril - gol, neroditor, nefertil.

2. In versul ,,Tu,monstru al ” virgula separa pronumele personal de persoana a II-a, in cazul vocativ, de apozitia dezvoltata. In versul „Un plat pustiu,sarac” virgula delimiteaza termenii unei enumeratii.

3. Cine-a cioplit acele chipuri stranii?

4. misterul, timpul, istoria.

5. Pronume personal la persoana aII-a (tu,voi), verbul la persoana I (sa dezlegam).

6. Sintagma ”insula pierduta si pustie „ este o imagine vizuala, alcatuita din doua epitete, care  proiecteaza imaginatia eului liric intr-un spatiu mitic, retras cunoasterii, misterios, care faciliteaza recuperarea timpului istoric. Se instituie ideea unei istorii pierdute, irecuperabile, facandu-se referire la statuile enigmatice din Insula Pastelui.

Versul „Sfinx cu spranceana incruntata” e o imagine vizuala simbolica a trecutului istoric si a valorilor sale pierdute in negura vremii, incruntarea fiind gestul omului in cautarea unui adevar care i se refuza. Sfinxul, imagine a maestuozitatii si neclintirii, pare a se sustrage timpului, pasind in acel „illo tempore” mitic, la care omul comun nu mai are acces, decat in ipostaza exceptionala a artistului.

7. Ultimul vers este in antiteza cu restul poemului, exprimand conditia privilegiata a artistului, a poetului care, prin veleitatile sale de creator, poate cunoaste lumea spirituala si absoluta, o enigma pentru omul lipsit de imaginatie. Utilizarea prezentului confera statut gnomic acestei afirmatii.

8. Ultima strofa se constituie pe motivul „fortuna labillis”, debutul fiind marcat de enunturi cu caracter interogativ-retoric, care enunta zadarnicia oricarui efort gnoseologic uman, din moment ce totul sta sub legea efemerului si a marii treceri. Timpul absoarbe orice realizare umana, iar inaltimile visate, odata atinse, au creat deziluzie, dovada ca si luna nu a oferit decat un topos „plat pustiu, sarac, steril, urat”. Omul nu poate ajunge decat in zona „fanicului”, deoarece „secretul universuluil” ii este interzis.

 9. Titlul este alcatuit din doua substantive care fac parte din acelasi camp lexico-semantic, secretul, explorat prin dorinta omului de cunoastere si aprofundare a vietii, si misterul, mult mai profund, care se ofera doar prin calea revelatiei, la care nu are acces decat omul cu veleitati superioare, artistul.

Varianta 74

(Alexandru Philippine ,Apropieri )

prof.

SUBIECTUL I

1. cu timpul, in doi timpi si trei miscari, in timp util

2. Cratima marcheaza forma inversa de viitor.

3. Verbele la conjunctiv „sa dibui” , ,,sa gust” exprima o aspiratie a eului liric de a atinge transcendenta, timpul descatusat de spatiul limitat al existentei umane.Acest deziderat este ipotetic, deoarece textul se constituie intr-o suita de interogatii retorice si de verbe la viitor, care introduc relativizarea, nesiguranta implinirii acestui vis.

 4. ,,lin urcus de neagra catifea”, ,,faldurile unor inalte draperii”.

5.  cunoasterea, visul, idealul.

6. Metafora „puntea dintre privire si auz”  exprima dorinta poetului spre o cunoastere totala a lumii, la care sa participe toate simturile sale. Poetul vrea sa ia in posesie lirica  multiplele fatete ale cunoasterii lumii, intr-o revarsare tumultoasa a sinelui. Poetul este speriat de incapacitatea de a intelege glasurile cunoasterii venite din lumea simultana, simbolurile primordiale, care solicita o acutizare a simturilor.

7. Primele doua versuri initiaza poetul in tainele universului cotidian, ipostazat in faldurile unei draperii de catifea, care ii deschide perspectivele unui urcus lent pe scara gnoseologica. Epitetul „negru” semnifica taina, misterul, greu de deslusit, care pot sa poticneasca omul in aceasta ascensiune spre cunoastere. Asocierea cunoasterii cu acest obiect casnic este inedita si plina de neprevazut, stilul este retoric, versul melodios.

8. Titlul „Apropieri” are valoare metaforica instituind ideea posibilitatii omului de a se apropia de marea cunoastere a lumii, de a-si transcende limitele, insa interogatiile nuanteaza incertitudinea unei astfel de apropieri.

Varianta 75

(Camil Petrescu ,Cocorul)

prof.

SUBIECTUL I

1. a-si aduce aminte , a-i trece prin minte ,a-i veni mintea la cap, a-i da cuiva mintea cea de pe urma.

2. Punctele de suspensie au rolul de a marca expresiv senzatiile percepute de cocor (alter ego al poetului), in zborul sau prin inaltimile celeste,  golul existential, eternizat si prin utilizarea gerunziului cu valoare durativa.

3. Lipsa predicatelor duce la o aglomerare de elemente descriptive, care sugereaza multitudinea spatiilor strabatute de cocor in zborul sau, magia cunoasterii unor „lumi intregi”, neomogene, al carei legi stau sub semnul diversitatii.

4. calatoria, zborul, marea, steaua,ochiul etc.

5. Masura este de 8 silabe si rima este imbratisata .

6. Nostalgia atingerii telului propus, proiectata la limita dintre speranta si indoiala.

7. „Zbor de pasare uitata” este o metafora care conoteaza sensuri profunde, de la dorul de a strabate eternitatea pana la tristetea oferita de un zbor solitar, lipsit de perspectiva unei comunicari.

8. Strofa a treia este construita formal sub forma unei interogatii retorice, care caracterizeaza omul insetat de absolutul cunoasterii. Lipsa unui „reazem” se refera la incapacitatea gasirii unui reper in fata neantului absolut, in care „ultraluciditatea” nu-si mai gaseste motivatia. Metafora „portii calatoare” poate sugera absolutul in cunoastere, care insa nu poate fi atins decat din perspectiva tainei extinctiei care trezeste spaime in sufletul eului liric.

9. Poezia lirica exprima, intr-un limbaj metaforic, trarile directe ale eului liric, utilizand imaginile artistice si figurile de stil. Si in acest text este predominant limbajul metaforic, marea fiind asemeni unuei racle de clestar, oglinda in care se reflecta absolutul, asociat cunoasterii prin taina extinctiei. Cocorul este un alter-ego al poetului, care strabate imensitatea vietii in cautarea unui „reazim” de speranta.

Varianta 76

(Alexandru Philippine ,Veghe)

prof.

SUBIECTUL I

1. unghere-colturi, cotloane; se zbate-se framanta, se agita etc.

2. Cratima are rolul de a separa doua parti de propozitie diferite, de a substitui vocala „e”, de a marca rostirea legata a celor doua cuvinte.

 3. Cuvantul format prin derivare – stravechi; cuvant format prin conversiune – meu.

4. Figuri de stil prezente in vers: comparatia si enumeratia.

5. Versurile care ilustreaza marci diferite ale prezentei eului liric in text :”In prejma mea ,prin somn,pamantul geme (adjectiv posesiv);”Un glas in mine prinde sa ma cheme”(pronume personale).

6. tacerea, moartea, trecerea inexorabila a timpul, chemarea, suferinta, steaua etc.

7. Verbele la prezent au valoare gnomica si iterativa, exprimand adevaruri eterne si reiterate in existenta eului liric, aducand o nota participativa, de confesiune, dand autenticitate trairilor.

8. Ultima strofa contine o definitie poetica a pamantului, depozitar, asemeni sufletului uman, al manifestarilor extreme - dragoste si ura - sentimente care invadeaza fiinta, producandu-i „spasme” ancestrale. Lumea, respectiv pamantul, isi are originea dintr-un act la baza caruia a stat iubirea, dar a crescut la limita dintre cele doua sentimente contradictorii. „Zbaterea” care se afla in fiecare „bulgar” poate semnifica dorinta vietii de a se manifesta, o cosmogonie la scara mica, rod al dragostei sau al urii, dar si revolta („pumnul” ) existenta in toate elementele lumii.

In opozitie cu pamantul spatiul celest se dezvolta pe coordonate inedite, apocatastazice, fiind „orb” si „cu vineti dinti de stele”, imagine vizuala terifianta, sugerand, prin cromatica, moartea fiintei.

9. Limbajul poetic este caracterizat de ambiguitate, specifica liricii moderniste, prin utilizarea unor metafore insolite, criptice, greu de descifrat si a unui limbaj preponderent conotativ.

Varianta 77

(Ion Pillat,Cititorii)

prof.

SUBIECTUL I

2. Linia de pauza marcheaza o pauza in vorbire, iar in acest context desparte, la nivel formal, doua parti strofice, diferite din punct de vedere semantic: planul prezentului si cel al trecutului.

3. a lupta pe viata si pe moare, a-si da viata pentru cineva, a-si lua viata in maini, a-si pierde viata

 4. Verbele la conjunctiv (sa deslusesc ,sa stau,sa aud ) exprima o dorinta, proiectata

intr-un viitor ipotetic, dar realizabil, fiind o ilustrare a dorintei de a trai intr-o atitudine contemplativ-meditativa a trecutului.

5. Imagini vizuale: ,,Cand neaua lunii ninge pe salcii de zvoi; Cand alb Negoiu, toamna ,de ceruri se stinge”.

Imagini auditive: ,,murmura pe ape copilaria mea; sunandu-si clopoteii”.

6.trecerea timpului,,copilaria,amintirea,toamna etc.

7. Sintagma „pacea noptii” este o constructie metaforica ce sugereaza sentimentul de impacare al fiintei, inscrisa in marile ritmuri ancestrale, care permit strabaterea unor „drumuri de podgorii” ale trecutului.

8. Strofa a treia este construita pe un substrat polemic intre eul liric, dornic de a ramane in spatiul securizatant al spatiului natal („paza pridvorului strabun”), si „altii”, care doresc sa parcurga „globul terestru”, avizi de o cunoastere perpetua. Poetul localizeaza acest topos mirific, amintind de muntele Negoiu, simbol ascensional, prin tentatia de a atinge inaltimile.

9. Titlul „Ctitorii” primeste o dubla valenta, facand referire la personajele  si locurile istorice  si legendare, amintite in prima strofa (Negru Voda, Raul Doamnei), dar si la dorinta eului liric de „a-si ctitori viata”, de a se inscrie si el in acest ritm ancestral.

Varianta 78

(Ion Pillat ,Strainul)

prof.

SUBIECTUL I

1.  In ciuda secetei, planta este inca vie.

2. Cratima separa participiul verbului de conjugat (venit) de auxiliar (ai), realizand forma inversata a perfectului compus.

3.  Toamna aduce antotdeauna ploi reci si descompunere. (sens denotativ)

     Desi se afla in toamna vietii inca mai crede in iubire.(sens conotativ). 4. Imagine vizuala: ,,pe barca, sub castanul din viu,te aseaza”. Imagine auditiva: ”Si vrrrun zbor de vrabii zbucneste dintr-un gard ”.

5.Interjectia  „vrrr „ cu valoare onomatopeica are o semnificatie dubla in acest context. In sens denotativ, ea sustine eufonic bataia de aripi a stolului de vrabii. Conotativ, aripile devin o sugestie a trecerii clipei efemere, aripile timpului provocand o tresarire in sufletul eului liric, inspaimantat de pierderea spatiului privilegiat al caminului, dar si al tineretii.

6. Versul „Florica e acolo, cu casa, parc, livezi” contine o enumeratie a unor elemente care trezesc reverberatii in sufletul eului liric, deoarece prin ele se reconstituie timpul trecut, al copilariei. Adverbul „acolo” contine sugestia patrunderii acestora intr-un spatiu mitic, etern, sustras timpului, o incercare de a retine imaginea universului sau domestic in postura in care a fost lasat in momentul instranarii.

7. Strofa a treia contine in incipit o adresare catre virtualul calator care ar poposi  strain in acest spatiu privilegiat,(concret sau spatiul abstract al creatiei literare), contempland amurgul „ca-ntr-o rama”, adica asemeni valorilor expuse in muzeu, fara implicatia sufleteasca pe care o confera amintirea. In acest context perceptia „strainului” se distanteaza de trairea autentica, pe care nu o poate percepe decat cel care apartine acestui topos mirific. Apelativul „straine” poate contine si o autoadresare, eul liric traind acut sentimentul dezradacinarii de plaiurile natale, pe care nu le mai poate privi cu ochii copilariei, ci intr-o atitudine detasata, „muzeul” sufletului fiindu-i pustiit de trecerea timpului.

8. Poezia se incadreaza in traditionalism prin evocarea  spatiului spiritual al stramosilor si al copilariei, prin nota de arhaicitate imprimata locurilor natale, prin identificarea trecutului cu prezentul si prin cultivarea universului patriarhal al satului.

9. Limbajul poetic este sugestiv prin rememorarea unui spatiu afectiv, simbol al unui timp oprit, alunecand treptat in amintire. Imaginarul poetic are o mare forta sugestiva. Insertia in acest spatiu al amintirii creeaza un mecanism aproape ritualic,materializat in contemplatie. Lumea se contureaza din secvente discontinue, din insiruiri de elemente evocatoare, legate prin liantul comun al amintirii.

Varianta 79

(Ion Pillat,Amurg in delta )

prof.

SUBIECTUL I

1. trist-dureros, sfasietor; scancind – gemand ,plangand, tanguindu-se.

2. Cratima are rolul de a separa doua parti de vorbire diferite, rostite impreuna si de a marca elidarea vocalei „i”

3. Maria a si-a taiat parul.

    El i-a taiat repede macaroana.

4. natura, satul, amurgul, delta , cocorul,v alul etc.

5. Rima este incrucisata, iar masura vesrurilor este de 11, respectiv10 silabe.

6. Epitetul „sfasietor de trist scancind” prezinta imaginea cocorului, care se inalta trist, prevestitor al mortii. Sintagma contine o imagine auditiva de mare expresivitate, care sustine eufonic geamatul naturii si implicit al cocorului, care asemeni tipatului orfic, pare a aseza natura sub auspiciile extinctiei.

7. Ultima strofa face trecerea de la pastelul ce descrie elementele naturii la planul uman, anuntat inca din incipit prin imaginea vaporului care spinteca valurile, intunecand imensitatea acvatica. Imaginile cinetice sunt asociate cu o cromatica a negrului, sugestie a crepusculului. Noaptea devine ,,soptitoare”, parand a ascunde taine ancentrale si tragice, intensificate de simbolistica stranie a „aurului vanat”. Sinecdoca „valul se-ntuneca” sugereaza lasarea treptata a noptii pe fiecare element acvatic, apa multiplicandu-se parca intr-o multidudine de unde, invaluite intr-o treptat  de valul de intuneric si mister.

8. Titlul „Amurg in delta” conoteaza ideea unui crepuscul al naturii, dominata de intuneric, fixand cele doua coordonate spatio-temporale.

9. Prin faptul ca acest poem este un pastel, acesta se inscrie in coordonatele lirismului subiectiv, modul de expunere predominant fiind descrierea, realizata cu ajutorul imaginilor artistice sia figurilor de stil.

Varianta 80

(Ion Pillat,Timpul)

prof.

SUBIECTUL I

1. ”A  fost” si „o sa fie’’: ,,apus’’ si „aurora”.

2. Virgulele coordoneaza   propozitii aflate in raport de juxtapunere.In primul vers, se remarca elipsa verbului predicativ. Ele marcheaza stilistic o enumeratie.

3. Mijloacele de imbogatire a vocabularului: derivare cu prefix  (recheama); compunere (dintotdeauna) ; conversiune (toti).

4. Rolul negatiile repetate  in prima strofa semnifica imposibilitatea identificarii obiectului cautat, nerevelat inca, dar sugerat a fi timpul, inca din incipit, prin imaginea nisipului clepsidrei.

5. timpul, ceasul, oglinda etc.

6. Prezenta eului liric se evidenteaza prin :verbe la persoana I ,numarul singular (aud ,simt),pronume personale la persoana I,singular (imi ,m-),adjective posesive (mei).

7. Versul „Simt mana cum m-atinge ca o moarte” contine o comparatie de mare forta sugestiva, semnificand perceptia acuta a eului liric, legata de trecerea inexorabila a timpului,  care angreneaza in scurgerea sa fiinta, ducand-o la neantizare.

8. Titlul „Timpul” reflecta tema si laitmotivul poemului, perceptia trecerii acestuia fiind realizata atat in plan sufletesc, cat si la nivel fiziologic”in oglinda sta un alt obraz”. El devine astfel o realitate tragica, realizata acustic, sub forma pasilor care se indreapta spre inevitabilul sfarsit.

9. Poezia este o elegie pe tema timpului, specie literara care se inscrie in coordonatele lirismului subiectiv. Predomina exprimarea metaforica, sensurile conotative ale cuvintelor, ambiguitatea si sugestia.

 

VARIANTA 80

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Constructii care exprima o relatie de antinomie: „ in apus, in aurora”.

2.       Virgulele marcheaza relatia de coordonare dintre propozitiile principale.

3.       Mijloace diferite de imbogatire a vocabularului: derivare – recheama, compunere-dintotdeauna;

4.       Negatiile din prima strofa sugereaza lipsa timpului si accentueaza ideea cautarii sinelui.

5.       Motive literare prezente in poezie: ceasul, oglinda etc.

6.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in text: simt, mei, imi bate etc.

7.       Comparatia „mana-i m-atinge ca o moarte” semnifica faptul ca moartea este asociata cu trecerea timpului si e  perceputa dureros, ca o raceala.

8.       Titlul poeziei este un substantiv articulat ceea ce personalizeaza si contureaza tema poeziei. Timpul este personificat, in ipostaza unei fiinte care se apropie cu pas apasat si care isi pune amprenta pe latura materiala a omului : „ In oglinda sta un alt obraz, /Ingalbenind ca fila dintr-o carte”.

9.       Poezia citata este o creatie lirica , centrata in jurul eului liric, modul de expunere este descrierea, iar sentimentele poetului sunt transmise prin intermediul eului liric.

VARIANTA 81

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Sinonime contextuale: nemarginite= nelimitate, imense; solitari=singuratici, izolati;

2.       Substantivul pasii se ortografiaza cu doi i deoarece este un substantiv masculin la numarul plural articulat hotarat.

3.       Expresii care contin cuvantul ochi: a casca ochii, a-i face ochi dulci, a da ochii peste cap etc.

4.       In strofa a II-a figura de stil identificata este epitetul “ albul dezolat” care sugereaza corespondente intre universul interior al eului liric si natura.

5.       Rolul descrierii este acela de a gasi corespondente intre cadrul interior si cel exterior si de a sugera o anumita stare.

6.       Versuri care contin imagini auditive: “se-aude o stranie vibrare”, “oftat adanc si greu” etc.

7.       Poezia se incadreaza in lirica simbolista prin prezenta corespondentelor, a sugestiei, a simetriei textuale. Lipsa contururilor intr-un peisaj specific simbolismului, conduce spre reverie, spre visare, versurile sunt pline de muzicalitate.

8.       Verbele la timpul prezent din text sugereaza o eternizare a trairilor, o

       continuitate si o generalizare a acestora.

9.       Laitmotivul somnului din poezia lui Iuliu C. Savescu contureaza una din temele predilecte simboliste, similare mortii, care angoaseaza eul liric, predispunandu-l spre vis, spre reverie. Spatiul si timpul par sa nu mai existe, somnul anuleaza viata insasi si dincolo de sugestiile la nivel tematic, simetria are rolul de a conferi muzicalitate textului. Eul liric percepe in mod dureros realitatea si trairea pe care aceasta realitate o determina.

VARIANTA 82

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Sinonime: senzatie = impresie, degeaba =i nutil.

2.       Cratima are rolul de a sugera pronuntarea in aceeasi silaba a doua parti de vorbire diferite, de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, pastrandu-se ritmul si masura versului.

3.       Expresii care contin cuvantul noapte: „prost ca noaptea”, „cu noaptea-n cap”, „in toiul noptii”  etc.

4.       Caracterul subiectiv al discursului liric este dat de expresiile: mi-am cheltuit, regiunea fiintei mele, simt ceva etc.

5.       Enumerarea verbelor sugereaza actiunile eului liric, determinate de dorinta de a se vindeca.

6.       Titlul poeziei sugereaza un proces patologic care afecteaza organismul uman. Boala este moartea, care nu poate fi evitata cu toate eforturile poetului: „am luat tot felul de medicamente, am urat si am iubit, am citit niste carti” Toate aceste n-au nici un rost in vindecarea bolii.

7.       Sugestia se realizeaza la nivelul dimensiunii simbolice a discursului liric.

8.       Cea de-a treia strofa are un caracter de concluzie prin prezenta adverbului „degeaba” care sugereaza zadarnicia incercarilor de a evita moartea. Eul liric se indreapta spre punctul final inca din momentul nasterii, el face o calatorie spre acest spatiu si orice tentativa de a descifra misterul mortii ii este refuzata, demersul cognitiv este limitat.

9.       Simptomele bolii sunt identificate inca de la nastere, omul calatoreste spre moarte fara sa se poata opune destinului, caci acest destin uman este supus vremelniciei si trecerii.

VARIANTA  83

Prof.

SUBIECTUL I

1.Termeni din familia lexicala a cuvantului gand: gandire, ganditor, negandit etc.

2.Virgula este folosita cu rolul de a separa termenii unei enumeratii.

3.Expresii care sa contina cuvantul lume: si-a luat lumea-n cap, de cand lumea, ca lumea, pentru nimic in lume etc.

4.Tema poeziei este conditia umana.

5.Pronumele tu in textul poeziei este folosit cu scopul de a  semnala instanta lirica asupra careia se focalizeaza viziunea poetica.

6.Structura interogativa din ultimele versuri este repetata pentru a accentua  tulburarea poetului in legatura cu  trecerea ireversibila a timpului si conditia lui vremelnica in lume.   Eul liric se afla intr-o dubla ipostaza, cea de observator si de calator prin lume.

7.Motivul privirii este unul extrem de prezent in lirica universala, identificat cu tema “vietii ca spectacol”, pozitia statica “de privitor” ii permite poetului doar sa observe, fara a se implica in spectacolul lumii.

8.Titlul poeziei este in relatie cu mesajul poetic desprins din continutul poeziei, dand senzatia unei povesti care poate fi traita de oricine. E povestea unui destin, a unei calatorii cu trenul,  o calatorie  care e asteptata si de poet si de cititor.

9.In ultima strofa a poeziei este reluat motivul calatoriei prin enumeratia : “De autobuz,  de tren, de vapor” care exprima zadarnicia efortului uman de cunoastere a realitatii, de tentare a absolutului. Poetului nu-i este permis, datorita conditiei sale vremelnice, de a decoda tainele lumii si nu-i ramane decat sa aiba impresia de cunoastere, nu certitudinea. Finalul experientei gnoseologice lasa in urma imprecizia, care sporeste si mai mult suferinta: “ De ce sunt coplesit de emotii, de ce am impresia ca am cunoscut lumea?”

VARIANTA 84

Prof.

SUBIECTUL I

1.Sinonime: se-adumbrea = se intuneca , stins = potolit.

2.In fragmentul dat virgula are rolul de a marca o enumeratie, iar punctele de suspensie sugereaza o neliniste interioara, o reflectie, o ezitare.

3.Expresii care contin cuvantul aer: imi ia aerul, isi da aere, are un aer de…, etc.

4.In prima strofa verbele se gasesc la timpul imperfect sugerand o imagine trecuta, dar care se poate prelungi in present, un eveniment consumat, dar al carei ecou inca mai persista.

5.Motive literare prezente in poezie: sarutul,  privirea, steaua, arbori, soare, cer etc.

6.In strofa a II-a a poeziei este present epitetul “steaua neagra”, care are rolul de a  defini un cadru poetic, neasteptat in sensul realitatii (“cand soarele apune la amiaza”).

7.       Titlul poeziei “Sarutul” este si motiv in poezie, reprezentand pecetluirea iubirii prin acest gest, o experienta complexa a umanitatii. Iubirea este singura vecie data noua pamantenilor, o cale de patrundere a misterelor lumii.

8.       Poezia se incadreaza in lirismul de tip subiectiv prin marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric, dar si prin exprimarea directa a trairii experientei  de iubire.

9.       In ultima strofa a poeziei este prezentata experienta de iubire a celor doi indragostiti, care bulverseaza nu numai universal lor, ci si lumea-ntreaga. Iubirea redimensioneaza realitatea, fiind o experienta complexa a umanitatii. Iubirea este singura vecie data noua pamantenilor, o cale de patrundere a misterelor lumii. Ea este surprinsa intr-un mod neomodernist cu ajutorul enumeratiei :” banci, statui, cabluri, iarba”, transfigurand  realitatea prin forta ei extraordinara.

VARIANTA 85

Prof.

SUBIECTUL I

1.Expresii care contin verbul a da: a da in primire, a se da  de ceasul mortii, a se da peste cap etc.

2.In versul dat virgulele au rolul de a separa termenii unei enumeratii.

3.Elementele fundamentale ale creatiei poetice se regasesc inca din titlu.  Mi-am schimbat caloriferul, deoarece avea prea putini elementi.

4.In structura discursului poetic invocatia are rolul de a accentua sentimentul de dezamagire, strigatul interior de durere al poetului.

5.Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta  eului liric in textul dat sunt: “dau, sa fac, arunc” etc.

6.In strofa a II-a opozitia intelepciune#fericire  sugereaza importanta celor doua tentatii, care i-ar aduce echilibrul  launtric. Elementele invocate ii ofera intelepciunea, insa natura lui umana tanjeste dupa fericire. De aici tulburarea lui launtrica.

7.       Ultima strofa a poeziei sugereaza reflectia eului asupra insuficientei temporale pentru atingerea absolutului. Este subliniata nedeterminarea unei varste si al unui timp concret al implinirii totale, fericirea devenind idealul suprem al fiintei umane. Enumeratia “o zi, si inca un an, si inca o varsta” largeste orizontul temporal, plasand existenta umana in dimensiunea efemerului, dar si a repetitivitatii, ca semn al limitarii.

8.       Titlul poeziei este in deplina concordanta cu textul poetic. Alchimia vietii structureaza componente ale elixirului, ce determina implinirea spirituala a fiintei umane. Eul liric surprinde aceasta implinire asemeni unei formule utilizate cu scopul de a reliefa necesitatea unui numar fix de elemente spre implinirea fiintei.

9.        Poezia se incadreaza in lirismul de tip subiectiv prin marci lexico-gramaticale ale prezentei eului liric, dar si prin exprimarea directa a dorintei de a trai o  experienta  de iubire.

VARIANTA NR. 86

Prof.

SUBIECTUL I

1. invaluita = imbracata, infasurata;

    a depana = a spune, a povesti;

2. Cuvantul este aseaza; forma corecta este asaza;

3. ceas = a-i suna ceasul;

            =  ceasul inimii;

4. nu ma intreba ; lasa-ma; vreau; sa ma simt;

5. Motive poetice: toamna; frunzele,  trecerea timpului etc.

6. Verbele la imperativ marcheaza dorinta profunda a eului liric de a se face auzit de catre iubita, un monolog adresat, al celui speriat de trecerea ireversibila a timpului;

7. Eul liric este inspaimantat de apropierea inevitabila de moarte, de imbatranire, de trecerea ireversibila a timpului;

8. Titlul poeziei este complex,. alcatuit din doua parti: substantivul “Frunzele”, linia de pauza, explicatie data de catre eul liric – “elegie de toamna.”

Intreaga strucutra e in relatie cu ideea poetica, si anume frunzele creeaza acea elegie a toamnei, un cantec al tristetii eului liric, cel care simte profund trecerea timpului.

Pe de alta parte, simpla cadere a frunzelor ii readuce eului liric, retrospectiv in minte, anii tineretii, gandurile pline de avant – totul fiind acum transformat intr-o “urgie a toamnei care bantuie.”

9 Expresivitatea este redata prin imaginile artistice si prin figurile de stil care sustin ideea poetica.

VARIANTA 87

Prof.

SUBIECTUL I

1. n-o sa piara = n-o murit;

    o sa moara = a pierit;

2. Virgula marcheaza  pronumele personal “ea” care are functia sintactica de atribut pronominal apozitional si se desparte prin virgula de restul propozitiei.

3. Nu m-am gandit nicicand la oferta lui.

   Nu mi-a raspuns la intrebare nici cand l-am admonestat.

4. Relatia care se stabileste intre pronumele din text este una profunda, configurand ipostaza cuplului-eu/ea=noi

5. Exemplu :Iubirea-i/  Cea mai puternica din slabiciuni-Iubirea, ea, nicicand n-o sa dispara;

6. Iubirea este si va fi cel mai puternic sentiment pe care omul il traieste si de care nu va putea scapa niciodata si fara de care nu e capabil sa supravietuiasca in aceasta entropizare generala.

7. In al doilea catren este accentuata ideea potrivit careia iubirea pe care eul liric o poarta pentru fiinta iubita este eterna, absoluta. Succesiunea anotimpurilor, a anilor, a timpului,  nu va reusi sa-l impiedice pe eul liric sa iubeasca, sa se bucure plenar de ea: “iubirea, ea, nicicand  n-o sa dispara/ Va dainui-ntre noi, la nesfarsit.” Aceste doua versuri  accentueaza faptul ca eul liric a interiorizat profund acest sentiment, iubirea transformandu-l  complet, configurandu-se astfel cuplul etern.

8. Expresivitatea este marcata de imaginarul poetic, de prezenta figurilor de stil, de plasticizarea imaginilor artistice.

9. Poezia apartine formulei lirism subiectiv prin interiorizarea sentimentului de iubire a eului liric, prezenta marcilor lexico-gramaticale si prin imaginile artisitce, utilizate in configurarea imaginarului poetic: “dac-ar mai trece inc-o seara”; “in sir sporit”, “sub geamurile tale”, “cautand desavarsirea.”

VARIANTA 88

Prof.

SUBIECTUL I

1. ureche- a-l gadila pe la ureche; a canta la urechea surdului;

2. Virgula marcheaza o enumeratie, dar prin intermediul ei se evita utilizarea obsesiva a verbului “sa avem”.

3. nefericiti; dragostea noastra;

4. Masura primului vers este de 18 silabe;

5. Interogatia ampla: “sa avem/sperante, pentru frumusete/ si pentru duiosie, ochi/ si pentru  alergare, picioare?” marcheaza ipostazele existentiale prin care trece cuplul care-si doreste implinirea sub aureola cercului , a destinului.

6.Antiteza pe baza careia apare structurat intregul text este cea intre tristetea urata si dragostea infrigurata a cuplului.

7. Poezia se incadreaza in lirismul de tip subiectiv prin:

- prezenta marcilor lexico-gramaticaleale eului liric;

- adresarea directa, prezenta interogatiilor;

8. In aceste versuri, eul liric evidentiaza tumultul interior pe care-l traieste cuplul, abia configurat sub tutela destinului. E o adevarata nedreptate, deoarece cuplul traieste in acelasi timp tristetea si iubirea la nivelul ontologic: “atat de nefericiti sa fim noi/ incat sa trebuiasca sa ne iubim.” Tristetea cuplului atrage dupa sine bucuria regasirii, instrainarea atrage dorul de pereche. Eul liric isi doreste revitalizarea sentimentelor, intoarcerea inspre primordialitate, regenerarea profunda, renasterea la o noua conditie existentiala.

9. Titlul poeziei este un substantiv: “nedreptate”, fiind in relatie cu ideea poetica si anume faptul ca eul liric traieste ontologic alteritatea propriei esente- tristetea si dragostea deopotriva.

VARIANTA 89

Prof.

SUBIECTUL I

1. realitatea= neant;

    despartind= unind;

2. El vorbeste intruna.

    Intr-una din zile, el mi-a daruit un cadou minunat.

3. a taia frunze la caini;

    a taia craca de sub picioare;

4. Acel laser lingvistic = cuvant originar, primordial;

5. Repetitia “visez acel laser lingvistic” accentueaza ideea gasirii de catre eul liric  a acelui cuvant primordial care sa dea nastere unei lumi intregi, regnului vegetal prin care sa circule sevele cosmice ca intr-un singur circuit, potentand resursele unei noi nasteri.

6. Tema poeziei este constructia unui univers poetic, nu atat prin cuvinte , prin rostire, insuficienta, devalorizata prin tocire, reversul cuvintelor fiind necuvintele, expresie a cuvantului originar, lumea in potentiala devenire, transformare, metamorfozare.

7. Limbajul poetic este innovator prin:

- creearea limbajului, transformarea limbajului in care se insereaza numeroase metafore;

- ingabamentul/enjabamentul; lipsa rimei;

- creatia poetica dobandeste o alta materialitate, prin necuvinte, care transcend lumea obisnuita a sensurilor;

- masura versurilor este inegala;

8. In strofa a doua, eul liric isi imagineaza cosmogonia, geneza universului; cum acesta a luat fiinta prin acel cuvant prim, prin rostire care nu trebuia sa semnifice, ci era insusi obiectul, universul in sine. Cuvantul prim de la “inceputul lumilor lumii” era incifrat, era cunoscut numai de divinitate sau se identifica cu insusi Duhul Sfant care “plutind prin intuneric si despartind/ apele de lumina” transfigura macrouniversul.

Cuvantul prim este tocmai “necuvantul”, materializarea incifrata, metamorfozata in ipostaza latenta, asemenea cosmogoniei, imaginata ca imersia luminii.

9. Textul citat e o arta poetica, deoarece concentreaza metafora “cuvantului prim”, singurul drum catre absolut, care ne obliga  sa gandim paradigmatic, sa interiorizam o lume plina de semne , o paradigma a bogatiei  de sensuri unde transferul de materie, vegetal-uman se realizeaza  prin actul magic, prin “necuvinte”.

VARIANTA 90

Prof.

SUBIECTUL I

1. adaugata= indepartata;

    inlauntru = in exterior;

2. Primul “i” marcheaza forma de plural, al doilea “i” marcheaza  articularea cu articolul hotarat propriu-zis “i”’

3. a bate din gura;

   a bate  covorul;

    a bate din palme;

4. Imaginea poetica identificata in ultima strofa: “Din punctul de vedere al aerului/ soarele- un aer plin de pasari,/ aripa in aripa zbatand ” marcheaza faptul ca aerul se incarca  de lumina solara si de simbolistica aripii.

5. Soarele, oamenii.

6. Repetitia “Din punctul de vedere al ….” accentueaza  ipostaza lumii insufletita de suflul divin, desi punctul de referinta se schimba mereu, intregul devenind parte si invers.

7. Titlul poemului e un imn inchinat maretiei omului punand in evidenta faptul ca punctul fix al intregului univers este omul, in jurul caruia se roteste intregul ansamblu, cuprins de armonia sonora a zborului.

8. Eul liric multiplica unghiurile de vedere din care el se defineste si se raporteaza la elemente ale eternitatii: copacii, ca simbol durabil in ordinea vegetala; pietrele sugerand atemporalitatea geologica, aerul, spatiu al inaltimii, cu simbolistica lui adecvata, a aripii si a gandului. Astfel, in prima strofa, imaginea lumii dobandeste, in raport cu omul, o multiplicitate de forme: de perspectiva celui care o priveste: “Din punctual de vedere- al copacilor/ soarele-i o dunga de caldura,/ oamenii- o emotie coplesitoare….”. Asadar, oamenii sunt perceputi prin stranii diagrame Kylrian, ca emotii coplesitoare, fructe ale unui copac universal: “Ei sunt niste fructe plimbatoare/ Ale unui pom cu mult mai mare!”

9 Poezia se incadreaza in lirism de tip subiectiv prin :

- identificarea eului liric cu ipostaza multipla a acestui univers;

- prin imaginile artistice expresive;

VARIANTA 91

Prof.

SUBIECTUL  I

1.       umerii, sprancenele, ochii;

2.       Virgulele au rolul de a izola o constructie gerunziala.

3.       Expresii care contin cuvantul apa: „a-i da apa la moara”, pe apa sambetei” a nu fi in apele ei” etc.

4.       Motive literare prezente in text: motivul somnului, al soarelui, al umbrelor etc.

5.       In strofa a III-a rima este incrucisata, masura este de 15 silabe in primul vers si de 10 silabe in celelalte trei versuri.

6.       Figura de stil identificata in prima strofa este personificarea „ umbrele, umerii mi i-au atins” care are rolul de a sugera  transfer de atribute umane umbrelor, pentru a  descrie armonia dintre fiinta poetului si natura.

7.       Titlul poeziei sugereaza o asociere a unui moment al zilei cu spatiul marin, sustinut in text de multitudinea de elemente specifice toposului marin. Eul poetic se identifica cu elementele naturii, intr-o incercare de „a se ridica din mare” si de a tranforma senzorialul in extrasenzorial.

8.       Penultima strofa are o latura predictiva prin utilizarea timpului viitor al verbului „a fi” (va fi o dimineata), poetul vrand sa transforme materialul in imaterial. Tot ceea ce se va intampla in acea dimineata va fi neobisnuit, amplificat de perspectiva eului liric de a prinde in cuvinte intoarcerea la starea primara a existentei „din ochii nostri se va-ntoarce inmiit”. Imaginea creata este a poetului care traieste o experienta neobisnuita, contopindu-se cu universul marin.

9.Poezia „Dimineata marina” apartine directiei neomoderniste prin limbaj surprinzator, asocieri de sfere semantice aparent incompatibile „umbre melodioase”, „ma ridicam scuturandu-mi lin undele”. Poetul recupereaza pastelul ca specie, imbogatindu-l prin tematica si imagini create.

VARIANTA 92

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Sinonime contextuale: teapana=dreapta, rigida; lenta=inceata etc.

2.       Apostroful are rolul de a marca lipsa vocalei a.

3.       Expresii care sa contina verbul “a taia”: “a taia macaroana”, “a taia frunze la caini”, “a taia-o la sanatoasa” etc.

4.       Motive literare prezente in poezie: marea, valuri, soare etc.

5.       Rima este incrucisata, masura versurilor este inegala  de 16, 14, 12, 15 silabe.

6.       Poetul foloseste ingambamentul  pentru ca enunturile incepute in versurile anterioare se continua.

7.       Metafora: “o flota infinita” confera imaginii artistice imensitate, fiind asociata cu generatiile care invata sa fie vizionare, in ideal si sa iasa din tipare, din obisnuit.

8.       Ultimele doua versuri surprind povestea generatiei de adolescenti care “invata mersul pe valuri, in picioare” incercand noi experiente, o generatie care se debaraseaza de traditional, de rutina. Poetul admira aceasta noua generatie care se maturizeaza rapid, (“mai sprijinindu-se de-o raza teapana de soare, mai rezemandu-se cu bratul de curenti”) avand credinta de neclintit intr-un ideal. Sunt prezente imagini vizuale, epitete metaforice, pentru a sugera o noua estetica, cea neomodernista.

9.       Una dintre caracteristicile limbajului poetic este sugestia, realizata prin folosirea sensurilor conotative ale cuvintelor, a metaforelor si a epitetelor metaforice.

VARIANTA 93

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Neologisme din text: mansarde, concreta, infernal.

2.       Substantivul Marte este scris cu majuscula pentru a sugera numele zeului de la care a luat numele prima luna de primavara.

3.       Expresii: din tot sufletul, de la suflet la suflet, a o avea la suflet etc

4.       Teme literare prezente in poezie: a timpului, a iubirii; motive literare: ploaia, fereastra etc.

5.       In strofa a III-a  rima este incrucisata si masura versurilor inegala (10, 11, 9, 9 silabe).

6.       Timpul imperfect are rolul de a sugera eternizarea, permanentizarea trairilor, actualizand in imagini plastice o realitate trecuta.

7.       Figura de stil prezenta in strofa a III-a  este personificarea „ peretii odaii erau nelinistiti”  folosita cu scopul de a marca transferul de atribute umane  elementelor imateriale (peretilor).

8.       In penultima strofa este prezentat zborul poetului care la fel ca in Luceafarul eminescian cauta sa atinga absolutul prin iubire. Implorarea poetului este ca un strigat interior, cerandu-i  iubitei sa-i raspunda la o intrebare existentiala, mascata de ambiguitatea termenilor: „cine-s mai frumosi, oamenii, ploaia?”

Dialogul nu mai are loc de data aceasta cu o fiinta cereasca, ci cu una care face parte din contingent, poetul fiind constient de limitele profanului.

9.       O caracteristica a limbajului poetic este expresivitatea realizata prin figuri de stil,

imagini senzoriale, auditive si vizuale.

VARIANTA  94

Prof.

SUBIECTUL  I

1.       Cuvinte din campul semantic al timpului:septemvrie, toamna.

2.       Punctele de suspensie din primul vers au rolul de a spori expresivitatea comunicarii.

3.       Cuvinte din fondul vechi al limbii: radvanul, septemvrie.

4.       Tema poeziei este timpul care se scurge ireversibil.

5.       Tipul de rima este incrucisata si masura versurilor este de 10-11 silabe.

6.       Verbele la timpul imperfect exprima o actiune trecuta, care se poate prelungi in prezent, marcand permanentizarea trairilor si avand un rol foarte important in descrierea cadrului natural.

7.       Epitetul „cadeau domol” transcrie starea poetului in fata trecerii timpului, trecere marcata prin asocierea cu elemente ale cadrului natural „nucul cel batran”. Este evocata copilaria, evocare insotita de nostalgie.

8.       Ultima strofa sugereaza momentul evocarii copilariei, intr-o tonalitate elegiaca, determinata de epitetele „amar” si „trist”, care sugereaza starea iremediabila de nostalgie. Laitmotivul poeziei, „septemvrie”, constituie si titlul acesteia , indeamnand la meditatie asupra trecerii ireversibile si iremediabile a timpului. Punctele de suspensie sugereaza reflexivitatea care insoteste laitmotivul, sporind expresivitatea comunicarii.

9.       Una din caracteristicile comunicarii este  expresivitatea, realizata prin figuri de stil, imagini senzoriale, auditive si vizuale.

VARIANTA 95

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Angajatii cer de lucru  angajatorului.

2.       Virgula are rolul de a desparti cei doi termeni ai repetitiei.

3.       Expresii care contin substantivul viata : pe viata si pe moarte,  a-i pune viata in primejdie, fara de viata etc.

4.       Motive literare care apar in poezie: toamna, frunze, ape, turme etc.

5.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in textul dat: in mine, -mi etc.

6.       In ultima strofa repetitia are rolul de a sugera starea de spleen, de melancolie a vietii care „doare”.

7.       Intre planul interior, al sentimentelor, si cel exterior, exista o corespondenta: tristetea este comparata cu zabovirea toamnei pe camp, sarutul nu trece prin suflet, sunetul clopotului corespunde cantecului trist, de jale, viata doare. Planul interior este caracterizat prin sentimente si atitudini care alcatuiesc sfera semantica a tristetii : tristete, suflet, sterp, doare, vant. Sufletul poetului este pustiit („nici un sarut nu-mi trece prin suflet”) iar  muzica are acorduri de jale, in consonanta cu trairile eului liric.

8.       Tonul elegiac al poeziei este dat de tabloul descris si de lexicul  folosit pentru realizarea corespondentelor intre planul exterior si cel interior.

9.       Una dintre caracteristicile limbajului poetic este expresivitatea, realizata prin simboluri, corespondente, figuri de stil, imagini senzoriale, auditive si vizuale.

VARIANTA 96

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Sinonime contextuale:  arsita=caldura;  ocarau= certau;

2.       Cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii prin rostirea impreuna a doua parti de vorbire diferite.

3.       Expresii care contin cuvantul cruce: isi duce crucea, se pune cruce etc.

4.       Elemente care probeaza o componenta descriptiva a discursului liric: imagini vizuale, figuri de stil .

5.       Motive specifice traditionalismului interbelic: Isus, crucea etc.

6.       Versul „Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama” sugereaza suferinta mamei care este zdrobita de moartea fiului.

7.       Intre planul interior, al sentimentelor, si cel exterior, exista o corespondenta: tristetea este data de scena mortii lui Isus, prezentata in concordanta cu reverberatiile exterioare ale suferintei personale. Planul interior este caracterizat prin sentimente si atitudini care alcatuiesc sfera semantica a tristetii, locul sacrificiului este unul lipsit de vegetatie, sterp (stancile Golgotei), „maslini fara de frunze dormeau mocniti pe coaste” , iar moartea este resimtita la nivel cosmic.

8.       Incipitul poeziei prezinta momentul mortii lui Isus pe cruce. Stingerea vietii este prezentata lent, sporind tragismul scenei. Arsita ce invaluie natura, intensifica apasarea sufleteasca, iar inversiunea din versul al doilea „curata-i frunte” accentueata sacralitatea celui rastignit. Natura este in consonanta cu trairile muribundului („tot cerul Palestinii, parea ca varsa lava”) dand discursului poetic un ton elegiac, de suferinta intensificata.

9.       Scena biblica, ilustrata de poet in textul dat, contureaza natura duala a lui Isus: cea umana si cea sacra. El penduleaza intre cele doua naturi, suferinta este astfel accentuata, natura divina este curata, iar cea umana este reprezentata de folosirea notiunii de moarte, dar si de reactiile celor din jur.

VARIANTA 97

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Cuvinte care fac parte din campul semantic al basmului: scorpia, faur, puricii etc.

2.       Semnul de punctuatie  doua puncte de la sfarsitul primului vers sugereaza o explicatie care se da in textul poetic.

3.       Expresii cu substantivul gand: gand la gand, a-si lua gandul, a-si pune in gand etc.

4.       Motive literare prezente in poezie: vapai, jeratec, zbor, nori etc.

5.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in textul dat: momesc, strunesc, ma, m- etc.

6.       Metafora „darele rotii lor pe albele pagini” sugereaza insiruirea cuvintelor in spatiul poetic incarcat de sacralitate.

7.       Poezia este o arta poetica deoarece Vasile Voiculescu isi expune conceptia cu privire la creatie, anuntand explicit, din titlu dorinta lui de a o defini.

8.       Multitudinea de metafore, epitete, repetitii si inversiuni formeaza o alegorie care prezinta procesul creatiei ca pe un mestesug, aidoma lui Tudor Arghezi, iar calatoria in lumea creatiei se face cu ajutorul unor cuvinte din creatia populara (radvan) si a limbajului surugiilor, tocmai pentru a da senzatia de traire reala, de intoarcere la origini, la puritate, la valorificarea spatiului autohton.

9.       Poezia apartine traditionalismului prin limbaj, preluat din fondul autohton, cu arhaisme lexicale si fonetice, prin valorificarea folclorului si a spatiului autohton, prin intoarcerea la origini.

VARIANTA 98

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Mihai trece pe pod cu mult entuziasm. Mihaelei ii trec prin cap multe ganduri. Vremea trece repede.

2.       In structura data cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, redand pronuntarea legata a doua parti de vorbire diferite si elidarea vocalei i.

3.       Exemplu : arhaism- buchi; neologism-cosmos.

4.       Marci lexico-gramaticale care marcheaza prezenta eului liric in textul dat: avem, ne etc.

5.       Figura de stil identificata este metafora : „ visterie doldora de vise” care sugereaza universul cartii, pastrator de comori si vise.

6.       La fel ca mierea, cartea este licoarea zeilor, iar disparitia lor se datoreaza necunoasterii tainelor, cuprinse in cartea destinului.

7.       Ultimele doua strofe au in centru cartea ca o arta poetica, continand imagini in conformitate cu estetica traditionalista de intoarcere la origini, la puritate, la valorificarea spatiului autohton. Cartea, stupul, este alcatuita din slove-naripate care dau consumatorilor (cititorilor) „sucul nemuririi” Rezultatul activitatii albinelor – buchi este stupul magic, strans in scoarte. Licoare a zeilor, cartea-miere este indispensabila existentei.

8.       Poezia apartine traditionalismului interbelic  prin valorificarea spatiului autohton, prin intoarcerea la origini.

9.       Poezia „Cartea” este o arta poetica  deoarece Vasile Voiculescu isi expune conceptia cu privire la creatie, anuntand explicit, din titlu, dorinta lui de a o defini, recurgand la imagini mitice.

VARIANTA 99

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Enunturi in care cuvintele chip si inima au sens conotativ: Luna si-a oglindit chipul  in  „lacul codrilor albastri”. In inima padurii devine romantic.

2.       In structura data cratima are rolul de a marca un tempo mai rapid al vorbirii, redand pronuntarea legata a doua parti de vorbire diferite.

3.       Expresii care contin verbul a bate : a bate saua sa priceapa iapa, a bate din gura, a bate la cap etc.

4.       Rima este imbratisata si masura versurilor este de 10-11 silabe.

5.       In versul al doilea comparatia are rolul de a sugera o asociere a starii de senectute cu puritatea.

6.       Titlul poeziei „Autoportret romantic” defineste imaginea poetului desprinsa din romantism, folosind teme  si motive caracteristice acestui curent, recunoscandu-i  valoarea.

7.       Una dintre calitatile particulare ale stilului in textul dat  este demnitatea prin folosirea termenilor acceptati de limba literara .

8.       Prima srtofa a poeziei descrie portretul pe care poetul si-l creeaza la batranete.Influenta romantica este mai mult la nivelul tonalitatii, care este elegiaca, datorita scurgerii ireversibile a timpului. In opozitie cu aceasta imagine a batranetii (metafora „un chip uscat de pajiste firava”)  se afla una solemna, grava, luminoasa (comparatia „parul alb, ca faldul unui steag”) menita sa sugereze dobandirea unei libertati si a unei intensitati a trairii.

9.       Textul dat este o arta poetica prin definirea poetului in relatie cu propria creatie si prin limbajul imprumutat din fondul lexical popular, inscriindu-se astfel in orientarea traditionalista .

VARIANTA 100

Prof.

SUBIECTUL I

1.       Exemple de antonime: uzata# noua, credincios # necredincios, nestatornic.

2.       In sintagma „o! gazeta” semnul exclamarii este folosit dupa o interjectie care exprima o stare afectiva.

3.       Expresii care contin verbul „a duce” : te duce cu vorba, a-l duce capul, a duce la capat un lucru etc.

4.       Fragmente de vers in care apar detalii, percepute subiectiv, ale imaginii orasului:

„strada te primeste ca o cutie postala”, „casele cu sorturi ca brutarese” etc.

5.       Pronumele tu in textul dat are rolul de a semnala instanta asupra careia se focalizeaza viziunea poetului si este o ipostaza a eului liric.

6.       In primele patru versuri comparatia folosita are rolul de a compara strada care devine un spatiu inchis, al claustrarii, cu imaginea intampinarii  eroilor care se intorc de la razboi.

7.       Titlul poeziei aminteste de eroul razboiului, capabil de a depasi orice dificultate pentru a-si intalni sotia. In text, Ulise este un erou modern, opus celui antic, iar lumea isi pierde sacralitatea.

8.       Textul poetic se inscrie in miscarea de avangarda prin refuzarea conventionalismului formei si a prozodiei. Raportul logic dintre continut si forma este negat.

9.       Eroul modern Ulise este privit sarcastic in ultimele sase versuri. Lumea si-a pierdut atributele sacre, totul este supus prozaicului, banalului, eroul nu mai este stapan pe destinul si armele sale „altcineva intoarce arcul din pupilele tale” . Singurul eveniment important este intalnirea  cu gazeta, eveniment care este descris ironic, sarcastic, eroismul este al altora, viata este tragi-comica, simtim dorinta poetului de a incerca o bucata de epopee pentru un erou lipsit de maretie.

Subiecte de tip lll

                           

I.PROZA

Basmul cult

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

prof.

1.      Preliminarii:

 Povestea lui Harap Alb, aparuta in Convorbiri literare, in 1877, este o capodopera a prozei  de inspiratie folclorica si de factura fantastic  nu numai pentru ca in structura sa narativa sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, fiind o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.

Povestea  a fost tradusa in 26 de limbi ale lumii fiind, dupa cum spunea Garabet Ibraileanu, o adevarata „epopee a poporului roman”, apreciata pentru „gigantismul viziunii, umor si rapsodism stilizat” (Vladimir Streinu). Povestea poarta in sine schema generala a basmului, dar e superioara artistic prin geniul verbal specific autorului si prin stiinta lui de mare povestitor.

1.       Structura narativa:

            Considerata o capodopera, „Povestea lui Harap Alb” are constructia epica articulata ca un bildungsroman, fiind consemnate intamplari care modeleaza un erou in drumul sau spre maturizare. Actiunea basmului se desfasoara linear,  prin inlantuire de episoade, redate in ordine cronologica, desfasurate pe momentele subiectului si dupa un scenariu stereotip care insereaza o serie de teme si motive comune cu basmul popular.

2.       Perspectiva narativa:

Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, omniprezent si heterodiegetic, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii si reflectii pline de ironie fina si umor. Basmul cult substituie naratiunea predominanta in basmul popular, cu dialogul si descrierea,   dramatizand naratiunea, dandu-i ritm si savoare.

3.      Tema:

Tema tratata de autor este una morala, referitoare la conditia eroului si la modul sau de a fi, fiind construita pe dihotomia bine/rau. Acestei teme i se subordoneaza o serie de motive subiacente, de sursa folclorica: calatoria dificila, viclesugul, probele, impostorul, uzurparea identitatii , petirea, moartea si reinvierea, nunta si triumful binelui.

4.      Timpul si spatiul:

Timpul si spatiul fac fuziunea dintre real si fabulos inca din incipit, povestea fiind plasata in acel „illo tempore” mitic. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al pamantului, fapt care conoteaza aventura cunoasterii, lungul drum de la imaturitate la maturitate.

5.      Incipit-Final:

Vechea formula introductiva a basmului a fost substituita  cu „Amu cica era odata intr-o tara un crai…”, fapt care inscrie basmul cult intr-o nota mai realista, deoarece intamplarile nu mai sunt negate de formula „ca niciodata”, „cica”, avand sensul de „se zice ca”, reiterand statutul de poveste exemplara a basmului.

Finalul, de asemenea, contine o reflectie asupra inechitatii sociale, demonstrandu-se cu o subtila ironie , ca lumea realitatii nu corespunde moral cu cea a basmului: „Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca: cine se duce acolo be si mananca. Iara pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda”. In aceeasi nota de realism sunt prezentate si personajele care amintesc de comportamentul si limbajul humulestenilor, fantasticul fiind antropomorfizat.

6.      Subiectul:

Actiunea basmului debuteaza in plina expozitiune, cu evocarea timpului mitic, a imensului spatiu cuprins intre cele doua margini ale pamantului.  Naratorul afirma ideea ca „drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate”, iar lumea era bantuita de razboaie. In plan simbolic, aceasta lume este comparabila cu un Haos, iar cel predestinat sa-l invinga va instaura ordinea si unitate lumii.

 In acest spatiu cu valente mitice este prezentat un crai care avea trei feciori. Situatia initiala de echilibru este perturbata de „cartea” primita de la fratele sau, Imparatul Verde care, neavand decat fete, are nevoie de un mostenitor la tron.

  Dupa incercarile neizbutite ale fratilor sai mai mari, intorsi din drum de tatal lor, care vrand sa le probeze destoinicia imbraca o piele de urs si ii asteapta la un pod, mezinul doreste sa isi incerce si el norocul.

Tatal sau il refuza, la inceput, si  il pune pe acelasi nivel cu fratii sai, fapt ce-l intristeaza pe mezin. Sprijinul si imboldul vin din partea Sfintei Duminici, metamorfozata in cersetoare. Datorita faptului ca se dovedeste a fi milostiv, chiar daca putin impulsiv la inceput - se rasteste la cersetoare - Sfanta Duminica il invata sa ceara de la tatal sau “calul, armele si hainele in care a fost el mire”. Caracterul vechi al acestor lucruri, sugereaza faptul ca eroul trebuie sa le “reactualizeze virtutile” (V. Lovinescu), deoarece ele se comporta ca un fel de talisman. Aceste obiecte accentueaza ideea ca orice fiu repeta experienta initiatica a tatalui sau, ele fiind si un simbol al traditiei pe care trebuie sa o respecti in viata, invatand din experienta inaintasilor.

Mezinul este indraznet la vorba, in discutia cu tatal sau, iar acesta din urma ii permite sa plece, dandu-i , intr-un mod simbolic ceea ce el ceruse. De asemenea, il povatuieste sa se fereasca de omul Span si de omul Ros.

Un alt gest de impulsivitate este acela in care loveste calul slabanog ce se repezise la jaratic. Insa acesta se va transforma intr-un tretin de toata frumusetea, devenind ulterior un bun pedagog pentru fecior. Vasile Lovinescu spune ca zborul calului are un sens religios, realizand o “cruce cosmica”. Calul metamorfozabil pare a strabate timpuri revolute, nefiind afectat de factorul timp si regenerandu-se cu jaratic, precum vechii locuitori ai Atlantidei, care isi pastrau vitalitatea prin descarcarile fulgerelor. Pe parcursul derularii actiunii, calul nu va fi un simplu insotitor, ci un adevarat mentor, care il va ajuta pe fecior sa isi dezvolte calitatile si abilitatile existente latent.

Trecerea podului, care semnifica o trecere spre o alta etapa existentiala, diferita de spatiul securizant al caminului parintesc,  este urmata de ratacirea prin padurea labirint, loc al cunoasterii, plasat la o incrucisare de drumuri. Eroul nu se descurca singur in acest labirint, semn ca are nevoie de un indrumator in viata, fiind inca „boboc in felul lui”. Cele trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul parintesc, tocmindu-l sluga pe acesta si crezand ca a ajuns in tara spanilor.

           Coborarea in fantana presupune metamorfozarea protagonistului, care intra fecior de  imparat si iese sluga, primind numele de Harap-Alb.

Acum este momentul in care ajunge robul propriilor sale pacate, prin “intovarasirea” cu raul. Harap-Alb este un oximoron, „Harap”fiind forma populara a cuvantului “arab”. Sensul popular este insa acela de “negru”. Tot acum se fixeaza si intervalul de timp al slujirii: “…si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si ii invie.”

 Schimbarea numelui reprezinta si  inceputul initierii spirituale unde va fi condus de Span. Rautatea Spanului implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi imparat. Acest lucru ii instituie si Spanului rolul de mistagog in drumul spre maturizare spirituala a fiul de crai, raul fiind necesar uneori in viata pentru a-ti intari virtutile morale, curajul, rabdarea si intelegerea fata de oameni.         

Pactul cu Spanul reia motivul faustian al pactului cu diavolul, cu atat mai mult cu cat Spanul isi revela numele real in fantana: „Chima raului”, adica diavolul in terminologia populara. De asemenea, acest moment marcheaza intriga actiunii.

Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe cu caracter ezoteric, prin folosirea cifrei trei, probe necesare pentru ca Harap-Alb sa devina erou civilizator. De fapt, toate aceste intamplari au rolul unui test de maturitate. Daca ar asculta de sfaturile celor cu mai multa experienta, eroul ar dovedi el insusi intelepciune; daca nu, va trebui sa strabata intregul drum la capatul caruia isi va cunoaste soarta. Eroul a fost pus in legatura cu „junele bun” din colindul romanesc, care intr-o indepartata epoca a civilizatiei taranesti, pentru a dobandi dreptul de a intemeia o familie si de a exercita o functie de conducere, conform codului stravechii clase de razboinici tarani, era obligat sa se  supuna unor probe, vizand rabdarea, generozitatea, curajul, indemanarea, capacitatea de apastra o taina, arta de a-si atrage simpatia poporului, talentul de a-si juca bine rolul in stravechiul ceremonial al iubirii, de a-si adapta limbajul  si comportamentul unor situatii diverse, de a fi sluga si stapan, de a fructifica inteligent resursele civilizatiei populare, practicile magice, iscusinta vanatorilor, intelepciunea populara.

G. Calinescu arata ca, trecand cu bine toate probele inscrise in codul cavaleriei taranesti de aspect gentilic, Harap-Alb demonstreaza ca e „soi bun” si  „adevaratul nepot al imparatului”.

Trimis de Span sa aduca salatile din Gradina Ursului, Harap-Alb va apela la  ajutorul Sfintei Duminici, care-i va prepara o fiertura din lapte, miere si somnoroasa, pe care o va turna ulterior in fantana ursului. Aceasta licoare magica este un  simbol al adormirii constiintei de razboinic si al transformarii apei in Lete, apa uitarii. Ursul, animal htonian, pazitor al roadelor pamantului, va fi indepartat cu ajutorul elementului magic primit de la tatal sau, blana de urs, care ii atribuie feciorului de crai atributele luptatorului, aratandu-i ursului ca fac parte din aceeasi clasa de razboinici.

Aducerea nestematelor de la cerbul solomonit constituie cea de a doua proba sustinuta la curtea Imparatului Verde. Cerbul este o fiinta solara, fiindu-i atribuita lumina, piatra din fruntea lui fiind datatoare de viata, fapt dovedit pe drumul de intoarcere  al eroului, cand multimile se pun in miscare, atrase de lumina ei.

Ultima proba va fi aducerea fetei imparatului Ros, aceasta presupunand, la randul ei, mai multe probe, fiind  de mai mare complexitate.

 In drumul spre imparatul Ros, Harap-Alb va trece un alt pod simbolic, unde va risca viata lui si a calului pentru a nu perturba o nunta de furnici.  Faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale demonstreaza intrarea intr-un alt ciclu existential, in care eroul da dovada de maturitate si asumare a propriilor decizii.  Drept rasplata pentrut bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa.

Aceeasi rasplata o primeste de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup, ajutandu-le sa roiasca.

        Protagonistul  se intovaraseste cu cinci aparitii bizare, simbolizand intrupari ale fortei cosmice ale unor defecte sau calitati umane hiperbolizate: gerul – Gerila, Foamea – Flamanzila, setea- Setila; Ochila este Ciclopul din epopeea homerica, iar Pasari-Lati-Lungila este un Sagetator coborat pe pamant.

           Pentru a-i da fata, imparatul Ros il supune pe erou la o serie de probe, trecute cu ajutorul prietenilor sai, dovada ca in viata e necesar sa cunosti legile nescrise ale prieteniei si sa fi comunicativ. Proba casei de arama, simbol al focului, este trecuta cu ajutorul lui Gerila; ospatul cu mancare -”12 harabale cu pane- (proba pamantului) si vin -12 buti pline cu vin- (proba apei) va fi realizata cu ajutorul lui Flamanzila si Setila, alegerea macului de nisip, cu ajutorul furnicilor, pazirea  nocturna a fetei si infrangerea ei, cu  ajutorul lui Ochila si al lui Pasari-Lati-Lungila, ghicitul fetei – cu ajutorul albinei.

Fata imparatului Ros, prezentata drept  „o farmazoana cumplita”va solicita o ultima proba: calul eroului si turturica ei  sa aduca „trei smicele de mar si apa vie si apa moarta” de unde se bat muntii in capete”. Proba este trecuta  de cal, prin inselaciune, dar fata isi respecta cuvantul, urmandu-l  pe erou la curtea imparatului Verde. Este poate cel mai greu drum al lui Harap-Alb, deoarece va cunoaste iubirea si va fi pus sa aleaga intre acest sentiment si juramantul dat.

           Creanga sugereaza ca Harap-Alb reuseste in viata pentru ca a valorificat traditiile uitate, reprezentate de hainele, armele si calul cu care tatal sau fusese mire, Sf. Duminica, uriasii din alte vremi. Acesta arata ca minunile civilizatiei arhaice sunt ascunse sub infatisari modeste. Capastrul, fraul, biciul le gaseste ascunse in pod, toate colbaite, vechi ca pamantul.

Fata imparatului Ros il respinge pe Span, dezvaluind adevarata identitate a lui  Harap Alb, care este ucis de Span si inviat de fata cu ajutorul elementelor magice. Astfel, eroul este dezlegat de juramant, semn ca initierea este incheiata. Rolul Spanului fiind finalizat, prezenta lui nu mai este necesara, de aceea calul il va ucide. Recunoasterea, premierea,  in urma severului examen, se face in cadrul unui ceremonial fastuos. Dupa ce fata imparatului Ros ii ofera palosul, semn al vitejiei cavaleresti, amandoi ingenuncheaza, isi jura credinta unul altuia, iar imparatul Verde, in prezenta stralucitoarei sale suite, le da binecuvantarea si imparatia totodata.

Nunta tinerilor si succesiunea la tron reprezinta un final fericit, tipic basmului popular. Schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului.

7.       Registrele stilistice si oralitatea stilului:

Opera lui Creanga cuprinde numeroase elemente ale oralitatii stilului, imbinand cu maiestrie registrele stilistice -  popular, oral si regional si dand impresia de spunere a intamplarilor in fata unui public care asculta. Pentru a-si expune viziunea fata de lume si viata, autorul recurge la artificiul prin care-si transpune ideile in maniera folclorica.Creanga insa nu transcrie vorbirea taranilor moldoveni, ci creeaza o limba autentica si viabila, intr-o nota plina de verva zicerii si umor, de un mare rafinament artistic.

Astfel, in planul foneticii, se remarca folosirea termenilor de ortoepie regionala: amu, asa, maniet,etc. Un capitol distinct il constituie stilistica diminutivelor, utilizate cu valoare augmentativa: bauturica, buzisoare. Foarte frecvente sunt expresiile idiomatice si exprimarea locutionala care subliniaza caracterul de limba vorbita: „Pana l-am dat la brazda mi-am stupit sufletul cu dansul.” Formele pronominale de dativ etic subliniaza sentimentul participarii afective:Eu ti-oi arata-o pe unde se ascunde, iar tu sa mi-o prinzi cum ti-i mestesugul”, „nu te-am stiut eu ca-mi esti de aceea, ca de mult iti faceam felul”.

La nivel morfologic se remarca frecventa masiva a viitorului popular si a formelor inverse verbale: mi-or da, ai sa te duci .

Tudor Vianu subliniaza caracterul ritmat al frazelor si frecventa  utilizarii lui „si” narativ.

      Interjectiile onomatopeice care substituie predicatele verbale sunt folosite pe tot  cuprinsul operei: „Si odata pornesc ei teleap, teleap”. Voiciunea dialogului se explica si prin abundenta imprecatiilor si a exprimarii mucalite: :”sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri”. Umorul este foarte bine reprezentat in opera lui Creanga, limbajul aluziv fiind o importanta sursa a acestuia. Umorul este prezent si prin combinatii neasteptate de cuvinte, caracterizari inedite, ironie:”Doar unu-i imparatul Ros, vestit prin meleagurile acestea pentru bunatatea lui cea nemaipomenita si milostivirea lui cea neauzita”.

„Povestea lui Harap-Alb” este nu numai un basm cult, ci o aventura initiatica in labirinturile intortocheate ale vietii, care aduce in centru o problematica morala, proiectata pe un fundal fabulos.

 

Povestirea fantastica

Lostrita de Vasile Voiculescu

prof.

1 .Preliminarii :

Lostrita a fost tiparita in volumul de povestiri aparute in 1966, intitulat “Iubire magica “ ,dar toate povestirile incluse  in acest volum au fost scrise intre 1946 -1949 .Ele sunt dominante de un fantastic ce isi are originea intr-un mod de existenta arhaic .Farmecul acestor naratiuni se naste la limita imprecisa dintre miraculos si real .

2 .Semnificatiile titlului :

Titlul denumeste personajul principal feminin, un simbol al idealului erotic, insa acesta conoteaza o multitudine de semnificatii: in sens propriu , titlul este redus la un substantiv comun, numele unui peste rar ,rapitor ,diferit de toti ceilalti fiindca dispare la cea mai usoara contaminare a apelor pure de munte, astfel incat e destul sa intervina oricat de putin omul in ecosistemul ei si lostrita abandoneaza habitatul, migrand inspre locuri salbatice . Acest lucru semnifica faptul ca prinderea ei necesita calitatile unui initiat, Aliman fiind predestinat sa se insoteasca cu aceasta. Metaforic, lostrita este un avertisment asupra echilibrului dintre natura si om ,este deci o metafora a mentinerii pamantului intr-un echilibru acceptabil pentru ambele fapturi . De aici fizionomia ei om –peste simbol pentru doua taramuri .Vazuta din punct de vedere mitic, lostrita este simbolul vietii arhaice,  fiind creata inaintea omului si avand dreptul de a exista netulburata de el .Este simbolul misterului fiindca ea exista sub suprafata ce desparte apa de intelegerea noastra . Aparitia lostritei poate fi interpretata ca o hierofanie, ea fiind inchisa in apele inselatoare, precum divinitatea in vamile celeste .

3 .Tema:

Tema evoca universul fabulos al credintelor legate de domenii acvatice reprezentand goana umana in cautarea unui ideal erotic absolut, intangibil .Fapturile inselatoare ale apelor au cristalizat in imaginarul oamenilor ideea de chemare fascinata aducatoare de moarte .Textul lui V .Voiculescu se incadreaza in aceasi tema, prologul fiind un avertisment rostit de vocea unui narator ce comenteaza felul in care acea intamplare a devenit legenda,  impiedicandu-i pe tinerii fara minte sa repete un traseu miraculos, aducator de moarte. Exista in opera voiculesciana o sugestie a legaturilor consanguine dintre  om-animal, in special optiunea pentru mitosul spatiului acvatic, tinut simbolic, care strabate lumi revolute, fiind dominat de mister si fiinte fabuloase.

4 .Compozitia

Compozitia povestirii este liniara, fiind alcatuita dintr-o suita de episoade narative indentificabile prin corespondenta starilor lui Aliman si a evenimentelor Bistritei . La nivel compozitional, se remarca existenta  unui prolog cu valoare de avertisment asupra raului din ape , afirmand ca “Nicaieri diavolul nu se ascunde mai bine decat in ape”, urmand apoi evidentierea acestui fapt: “Pe Bistrita se pripasise o nagoda cu infatisare de lostrita”.

Epilogul este un text conclusiv ce explica transformarea aventurii unui individ ales pentru necredinta sa in vraji si povesti despre naiba din ape “stime “ , in poveste cu exemplara, moralizatoare,  destinul sau fiind salvatt de uitare, prin patrunderea in  legendar .

Structura narativa repeta etapele unui drum initiatic, desfasurat pe doua planuri : un nivelul abia schitat al unei lumi de pescari, o comunitate arhaica perfect armonizata ritmurilor si rotirii astrilor;pe acest fundal este proiectata aventura fiintei in cautarea absolutului, materializata in  povestea unui voinic fara stea ce are de la inceput un destin de exceptie fara acces la fericirea individuala . Impreuna cu salvarea naturii el isi va salva si lumea, devenind erou civilizator .

5.      Semnificatii:

Textul debuteaza cu superstitia populara ca diavolul se ascunde in ape sub diverse metamorfoze, pentru a-i ademeni pe oameni, de la cei mai tineri flacaiandri, pana la cei obisnuiti cu viata de pescar,facandu-i sa moara in valuri, furati fiind de frumusetea fara impotrivire a unei lostrite, “nesatula de carne de om”. Treptat oamenii isi dau  seama de intentiile lostritei si au incetat sa o mai urmareasca. Numai unul ramane obsedat de prinderea ei, Aliman, un tanar frumos si voinic, care ajunge sa-si petreaca timpul doar pe prundisuri pentru a prinde salbaticiunea. Astfel eroul se desprinde de toti cei care au cazut fara minte in mirejele lostritei.  Singur  el  nu crede in basme si rade de povestile cu lostrite vrajite .  De aceea el  este  si singurul care va continua vanatoarea devenita obsesiva calatorie  inspre cunoasterea unei taine care i se refuza “fiara apelor parca fugea de el . “

Odata Aliman izbuteste sa prinda lostrita pentru o clipa . Semnul de aur al soarelui se inalta, punand zodiile in echilibru si in mijlocul verii Bistrita i se supunea potolita scazuta in albie pana la glezna .Atunci Aliman a prins in brate lostrita .In sufletul flacaului se trezesc voluptati pana atunci necunoscute ,ale unei iubiri nepamantene abia intuite.: “Ii simtea mereu povara si forma in mainile nedibace si in sufletul tulburat. Aliman experimenteaza mitul Zburatorului “pe dos “. Simtea in suflet “povara dulce” , avand mereu “ca o dezmierdare in brate si ca un gust ca de departe al lostritei”.           Iesirea din adolescenta  a lui Aliman se face, conform vechilor credinte,  in cadrul ritualului vanatorii, la granita dintre pamant si ape,  prin intermediul unei crize declnasate de intalnirea cu iubirea . Si aici sentimentul se manifesta dual :dureros si dulce ,ca forma de cunoassere a unui realitati inaccesibile pana atunci, a unui miracol de o neasemuita frumusete .

           Aliman se stia voinic “nu stia de frica nimanui cu atat mai putin de a celor nevazute si nestiute “.Cu mintea se incapatana ca lostrita nu mai are taine pentru el .Cu sufletul stia ca i se refuza tocmai esenta apelor .Faptura “ca de domnita mladie a lostritei “ii dadea de inteles ca el e alesul si ca sunt predestinati sa se caute reciproc .Numele sau este simbolic,  astfel ca,  prin anagramarea numelui sau se obtine “animal”, fapt care dovedeste ca si eroul are o natura duala.

           Voinicul s-a jurat sa prinda lostrita vie si a cutreierat apele “a vamuit vartejurile si a cercetat prundisurile ca un nebun “. Traia numai in ape si primejdiile se tineau lant dupa el .Oamenii credeau ca-l vrajise stima apelor, iar el nu mai radea ca altadata .Flacaul de atata zbucium se topea, s-ar fi zis ca de manie, daca nu de dor .

           Toamna a inclinat cumpana vremii inspre inghet si pustiire si Aliman a inceput sa tanjeasca de parca intrase si el in somnul iernii .Incet isi uita comportamentul omenesc, devenind tot mai mult faptura de apa , atras intr-o miscare regresiva pe scara regnurilor .Toate aceste detalii stabilesc legatura secreta dintre omul ales si cosmos .Aliman se poarta ca Bistrita, reintrand in conturul fiintei arhaice .Simbolic vorbind, el se reintoarce la conditia  paradisiaca in care om si peste imparteau apele primordiale . Aliman recurge la stratageme diferite pentru a prinde lostrita, dar totul e in zadar si el se incredinteaza “ca nu e lucru curat “ Nemaiputand sa indure jocul salbatic in care Lostrita i se refuza, Aliman dupa o noua revarsare de ape “sugerand imaginea unui nou inceput de lume “ (Calinescu ) ,incearca sa supuna realitatea astfel . Pleaca in sus pe firul apei ,ajunge intr-un sat salbatic de pe izvorul cu nume primejdios “neagra “(neagra =timp malefic ,izvorul raului ) si obtine de la un vraci batran , un fel de stapan al apelor, un dublu al lostritei, vrajite cu ajutorul unor cuvinte magice , un saculet si buruieni. Lostrita de lemn e  “aidoma de suie si de frumoasa” ca lostrita adevarata .In interiorul ei inchide un peste viu care staa o carmuiasca .Batranul vraci simbolizeaza mitul solomonarului ,care potrivit cercetatorului Saineanu, reprezinta un urmas  al inteleptului Solomon, vazut in latura malefica. Cei initiati in arta solomonitului erau alesi drept uncenici de catre Satana, care-i educa timp de 7 ani apoi alegea un singur solomonar ,pe cel mai bun, care primea o carte a vietii ,o carte magica ,(homo unius libri ).

Vina tragica a tanarului este ca accepta sa-si riste sufletul nemuritor pentru iluzia fericirii pamantene , intrand intr-o existenta de tip Maya .Totul se intampla in miez de noapte si in rostiri necunoscute de descantece .Aliman intra pana la mijlocul Bistritei cu pestele vrajit in mana, se leapada de legea lui Dumnezeu si fiindca fortele diurne nu-i daruisera miracolul pestelui argintiu se supune fortelor oarbe ale intunericului . Era vremea din noapte a intalnirii duhurilor, cand luna intra in ultimul patrar, poleind cu razele-i misterioase trupul gol al flacaului. Bistrita reactioneaza din nou si  “vine sodom”, aducand cu sine case si vite. .Pactul dintre flacau si diavol trimite la mitul faustic al  lui Goethe, avand aceeasi aspiratie a  idealului in iubire si in acelasi timp setea de a iesi din limitele conditiei umane. Actul de magie malefic va declansa ulterior potopul si sosirea fetei diavol . Pe o urma de pluta este adusa o fata,frumoasa care pastreaza urmele animalului totemic. Fata ii e bucalata ca la peste, are despicatura picioarelor inalta ca la bunele inotatoare, ochii ca de sticla, parul suvoaie, dintii albi si  ascutiti ca la fiare. In plus, hainele se usuca imediat pe ea.

Urmeaza povestea de dragoste dintre cei doi “cum nu se mai pomenise pe meleagurile acelea”. Flacaul vrea sa se insoare cu fata careia ii pune numele de Ileana ca in basmele populare, dar ea afirma “ca nu pentru asta venise ea pe lume “  si rade in hohte cand aude de popa si de biserica.

           Intr-o zi o femeie voinica vine sa o ia acasa si o cearta ca si-a parasit avutiile, adica eternitatea si s-a alipit de neamul pros tal oamenilor . Bistriseanca, mama fetei, pana sa se dezmeticeasca Aliman, pleaca cu fata pentru totdeauna.

           Aliman incearca zadarnic sa mai dea de urma ei, nimeni nu auzise de cele doua, doar un batran trecut de suta de ani isi aminteste ca satul le alungase cand era el copil , pentru multele blestamatii ce le savarseau cu ajutorul Satanei.

In plan real , o fata din sat il ocheste pe Aliman si il determina sa se insoare, dar in timpul ospatului un copil anunta ca a aparut din ou lostrita . Aliman jura ca o va manca la nunta lui si intra in apele vijelitoase, cunfundandu-se cu lostrita in brate in valurile care “s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna “ .

Finalul ilustreaza rama care incadreaza povestirea. Intamplarea este o poveste populara ,o legenda care a ramas “ vie si mereu mladioasa”, imbogatita an de an cu noi “adaosuri si scornituri “ dupa inchipuirile oamenilor mereu avizi “ de intamplari de dincolo de fire “ .

6 .Simbolistica lostritei:

Vasile Voiculescu realizeaza un portret fizic al fetei, sugerand ca aceea este o intruchipare umana a lostritei :”era frumoasa ,suie cu trup lung mladios cu fata bucalata ca de peste si coapse despicate sus ca la bunii inotatori ;ochii sai erau mari ,rotunzi , dar reci ca de sticla “ ;hainele se usuca imediat pe ea ca si solzii de peste si parul ii cade suvoaie, ceea ce confirma interferenta om –peste, de aici cuvintele povestitorului “dulcea ei povara “ care amintesc senzatia traita de Aliman intr-o zi cand , pentru o clipa tinuse lostrita in brate ; si tot de aici deriva sentimentul de implinire care-l stapaneste pe tanarul indragostit “implinea tot o ravnire si jinduise nebuneste pana atunci .

Unii cercetatori au vazut in lostrita o reluare a mitului vampirului in varianta strigoiului ca o influenta a vechilor mituri lycantropice ; ei se bazeaza pe afirmatia satului ca fata ar suge sangele flacaului ca o strigoaica. Folcloristii vad in lostrita un Zburator intors , iar Victor Kernbach explica faptul ca  lostrita ar fi  o divinitate antropoichtiomorfa care era responsabila cu reglarea pescuitului dupa inima pescarului. In acest context,  Aliman devine un ales ,un initiat.

Eugen Simion considera ca lostrita reia mitul Sirenei sau al Ondinei din mitologia  scandinava .Conform vechiilor credinte sirenele erau niste fiinte cvasinemuritoare,  putand trai sute de ani, dar fiind supuse totusi mortii. Pentru a deveni nemuritoare trebuia  ca acestea sa se insoteasca cu un muritor, care sa fie frumos pur si totodata plin de intelepciune .Aliman este astfel sortit acestei iubiri, deoarece lostrita aspira spre nemurire .

Romulus Vulcanescu explica lostrita ca pe o stima a apelor ,un fel de zeitate acvatica , a raurilor in special si a apelor curgatoare ,care raspundea de bunul circuit acvatic .Iesirea ei din ape provoaca inundatii ,iar refacerea echilibrului apelor presupune un sacrificiu uman ; moartea lui Aliman poate fi explicata, asadar, ca un sacrificiu de restabilire a ritmurilor naturii. Moartea eroului poate fi vazuta si ca pe o pedeapsa a faptului ca a acceptat sa se lepede de credinta si de Dumnezeu pentru a accede la o iubire imposibila ,diavoleasca .

Nuvela istorica si romantica

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

prof.

Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice romanesti, primul scriitor modern din Moldova, Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana.

           Capodopera a prozei noastre, nuvela 'Alexandru Lapusneanul' a aparut in 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, confirmand dezideratul exprimat de Mihail Kogalniceanu in articolul-program.

           Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).

           Punctul de plecare al nuvelei se afla in 'Letopisetul' lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa de 'reconstituire' istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric.

           Actiunile lui Lapusneanu sunt puse in slujba mentinerii si cresterii autoritatii domnitorului, in interesul tarii, impotriva marii boierimi feudale framantate de intrigi si de lupte pentru domnie.

           In componenta nuvelei intra patru capitole, fiecare avand cate un motto semnificativ si rezumativ, totodata. Astfel, 'Daca voi nu ma vreti, eu va vreu', se refera la conflictul anuntat inca din expozitiune, dintre Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui Stefan Tomsa. Cel de-al doilea capitol, al carui motto este: 'Ai sa dai sama, Doamna!', starneste interventia damnei Ruxandra in a tempera conflictul generator de ura si razbunare. 'Capul lui Motoc vrem' reprezinta punctul culminant al nuvelei, gradat in trei tablouri: cuvantarea ipocrita a domnitorului in biserica din Suceava, ospatul de la palatul domnesc si uciderea celor 47 de boieri, dupa care urmeaza 'dreptatea' facuta multimii prin sacrificarea lui Motoc. Ultimul capitol, 'De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu' este al finalului tragediei si al deznodamantului, totodata, prin moartea lui Lapusneanu otravit de boierii Spancioc si Stroici cu complicitatea domnitei Ruxandra si a mitropolitului Teofan.

           Subiectul urmeaza o desfasurare ascendenta si o clasica evolutie a momentelor.

           In centrul nuvelei, Negruzzi il aseaza pe Domnul Moldovei, toate celelalte personaje sau fapte fiind orientate spre reliefarea personalitatii acestuia.

           Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice, Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, bine individualizat. Individualizarea si definirea caracterologica a lui Lapusneanu atinge o expresivitate nemaiintalnita pana la 1840 si inca neegalata in nuvela istorica romaneasca ulterioara.

           Negruzzi pune oamenii sa vorbeasca si sa se miste, povesteste unele evenimente, descrie cateva tablouri si formuleaza, din cand in cand, dar in termeni succinti si cu multa rezerva, judecati de valoare asupra personajelor sale si a situatiilor in care se gasesc. Printre toate aceste mijloace, spre deosebire de cronica lui Ureche, scena dramatica dialogata domina ansamblul compoztiei. Povestirea nu intervine decat pentru a infatisa evenimente care pregatesc si explica scenele de dialog.

           Negruzzi insoteste replicile dialogului de observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta trairile sale interioare. ('a carui ochi scanteiara ca un fulger'). Interogatiile si exclamatiile domnitorului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida a raspunsurilor, exprima ritmul starii sale sufletesti. Vorbirea lui devine dramatica, traita la cote inalte ale simtirii omenesti.

           Cu o intuitie psihologica notabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se deslantuie intr-o furie si o manie galgaitoare, dezvaluind paroxismul momentului trait prin amanunte fizionomice: 'Radea; muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau'.

           Lapusneanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica remarcabila, crutandu-l pe Motoc pentru ca ii este 'trebuitor' ca sa se mai usureze de 'blestemarile norodului'. Scena aceasta adauga alte trasaturi portretului domnitorului: luciditate, duritate si ironie.

           In deschiderea celui de-al treilea capitol (punctul culminant al nuvelei) cititorul este prevenit despre dramatica derulare a faptelor ce vor urma: 'impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat'. Domnitorul, ca un mare actor, isi regizeaza, astfel, scena, urmarind cu atentie reactiile celorlalti. Stapan al artei disimularii, el dovedeste inteligenta, tact, dar mai ales un echilibru interior desavarsit.

           Lupta dintre boieri si slugile inarmate ale Lapusneanului alcatuieste o secventa scurta, in care miscarea se epuizeaza fara comentarii, vazuta de la distanta, intr-un decor redus la minim. Abundenta verbelor la imperfect, timpul miscarii, care semnifica acea ultima zbatere deznadajduita, inclestarea stingandu-se in sangele amestecat cu vinul pe lespezile de piatra, il consacra pe Negruzzi ca 'pictor al unei literaturi'.

           Cinismul, sangele rece, cmportamentul fata de Motoc, dezvaluie o fata diabolica a domnitorului.

           Pentru prima data an literatura romana, Negruzzi surprinde psihologia colectiva. Muttimea adunata la poarta curtii domnesti 'se intarata de mult in mai mult'. Dezorientata, nestiind sa-si exprime doleantele, 'prostimea ramase cu gura cascata Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea. Incepu a se strange in cete, cete, si a se intreba unii pe altii ce sa ceara'. Apoi, ca intr-un suvoi, toate glasurile 'se facura un glas' si el striga: 'Capul lui Motoc vrem'.

           Stilul nararii faptelor este obiectiv. Rareori intervine autorul, cu cate un calificativ ('marsavul', 'curtezan', 'ticalosul'). Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actunii. Prin reconstituirea istorica, prezentarea unui erou de exceptie, utilizarea antitezei, nuvela apartine romantismului. Insa obiectivitatea stilului, si sobrietatea lui, concizia, sunt trasaturi clasiciste ale nuvelei. Limbajul, cu elemente de factura populara, este expresiv (' a sugui', 'gloata', 'norod', 'sa faca din tantar armasar'). Doar in naratiunea si comentariul autorului pot fi intalnite neologisme. Ridicandu-se peste stilul cronicaresc, Negruzzi retine doar atmosfera scrisului arhaic prin topica frazei ce se supune, uneori, canoanelor textului initial.

           Lapusneanul nu este un model, ci un tip de domnitor crud, ce devine un simbol al tiraniei.

           Sotia sa, Doamna Ruxandra ocupa un rol minor. Prin firea ei slaba, firava, lipsita de hotarare si personalitate, inclinata sa asculte pe altii, miloasa, ea este totusi fiica, sora si sotie de domn. Doamna Ruxandra este un instrument, atat al sotului, cat si al lui Spancioc, care se foloseste de slabiciunea ei temperamentala in otravirea Lapusneanului.

           Vornicul Motoc e tipul intrigantului politic, inteligent si abil, care vinde domn dupa domn, cu o slugarnicie ce-l dezgusta si pe Lapusneanu. Cu o ura si un dispret total fata de popor, el este un personaj mult mai malefic decat domnitorul.

           Cuviosul Teofan indeamna cu amabilitate pe Doamna Ruxandra sa-sii ucida sotul, lasand in seama lui Dumnezeu hotararea pe care aceasta o va lua, dar se pregateste in acelasi timp, pentru instalarea noului domn.

           Eroii, incepand cu Alexandru si terminand cu gingasa Doamna Ruxandra sunt victime si calai in acelasi timp.

           George Calinescu, referindu-se la valoarea operei, afirma: 'ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale'.

                           

 

 

 

 

Nuvela fantastica

La tiganci de   Mircea Eliade

prof.

1.      Preliminarii:

Scrisa la Paris, in 1959, nuvele “La Tiganci” a aparut, pentru prima data, in revista “Destin” de la Madrid, in 1962, iar in 1969 a fost inclusa in volumul “La Tiganci si alte povestiri”, prefatat si scos de Sorin Alexandrescu.

         Eliade marturisea ca intentia care a stat la baza acestei nuvele, ar fi fost aceea de a crea un nou concept de realitate, „un univers nou, inedit, cu legile lui proprii, pe care invatandu-l sa-l cunosti, savurandu-l, ti se reveleaza ceva”.

2.      Categoria fantasticului:

        Fantasticul a aparut la sfarsitul secolului al VIII-lea si s-a impus ca un adevarat gen literar. El are la baza opozitia dintre real si ireal, lasand cititorului o impresie ambigua. Prima conditie a fantasticului, este ezitarea cititorului intr-o explicatie naturala si una supranaturala a evenimentelor. In literatura noastra, fantasticul s-a manifestat in toata plenitudinea sa, in proza lui Mircea Eliade. Privita in totalitate, creatia lui afirma treptat o conceptie personala a fantasticului, „camuflarea sacrului in profan”.      

3.      Structura si constructie epica:

       Nuvela este alcatuita din opt episoade simetric distribuite.  Sorin Alexandrescu, studiind opera din punct de vedere structuralist, arata ca este vorba aici de un itinerar spiritual viata-moarte, sacru-profan.Cele opt episoade marcheaza un numar egal de intrari si iesiri sau treceri, ale personajului de la o lume la alta, nuvela fiind citita ca o alegorie a mortii sau a trecerii spre moarte

 4. Tema

        Tema o constituie iesirea din timp si spatiu, trairea in doua planuri existentiale, sugerandu-se trecerea spre moarte.

5.Semnificatii:

Nuvela este construita pe doua planuri: un plan real si unul fantastic. In prima parte este descris Bucurestiul la inceputul secolului XX, intr-o zi cumplita de vara. Eroul, Gavrilescu, profesor de pian, se indreapta de la  locuinta elevei sale, Otilia, cu tramvaiul, cand constata ca si-a uitat partiturile. Inca de la bun inceput, nuvela avertizeaza asupra atmosferei propice intamplarilor neobisnuite. Era o caldura incinsa, inabusitoare. In tramvai se incepe o discutie, la care participa toti calatorii osteniti de toropeala de afara. Toate lucrurile parca prevestesc intamplarea ciudata al carei erou va fi Gavrilescu. Mai intai, discutia il aduce in centru pe colonelul Lawrence. Se face o trecere , pornind de la aceasi cauza, caldura teribila si istoria colonelului pierdut undeva in Arabia, tot din cauza arsitei. Caldura si repetarea numelui colonelului Lawrence, devin laitmotive. Nimeni nu stie cine este acest colonel, nici Gavrilescu, dar numele retinut din conversatia a doi studenti, este un simbol al intelectualitatii sale. Critica a vazut in acest Lawrence,  pe Thomas Eduard Lawrence , supranumit „ Lawrence al Arabiei” , aveturier si spion englez in Orient, conducator al marii revolte arabe, impotriva turcilor, in primul razboi mondial si autor al cartii „Cel 7 stalpi ai intelepciunii. Acesta s-a retras in sihastrie si si-a construit un bungalou ca spatiu al initierii, care simbolic se suprapune peste spatiul sacru de „La Tiganci”, gratie caldurii care face propice saltul in timp si spatiu.

Gavrilescu este un artist ratat, un muzician decazut, care pastreaza inca orgoliul de artist ca titlu de noblete.. Eroul pare mereu fastacit, buimacit, nu-si gaseste portmoneul, dar taxatorul are rabdare, pt ca mai e timp pana la statia „La tiganci”. Mesajul „La tiganci” pare sa ascunda un subiect tabu. Fiecare dintre calatori, incearca sa isi dea cu parerea. Insa in esenta, fiecare face speculatii pentru ca toti sunt niste neinitiati. Nimeni nu stie cu precizie ce se intampla „La tiganci”, dar toti vorbesc despre ele. Batranul din tramvai spune ca e nepermis, repeta ca e o rusine, ca ar trebui interzis locul acela ciudat. Barbatii incearca sa decida vechimea casei tigancilor. Unul spune ca de vreo 50 de ani, tigancile sunt pe acolo, altul confirma, spunand ca sunt 21 de ani de cand a venit el in Bucuresti si ca tigancile tot acolo erau, dar gradina lor era mai mare, doar ca li s-a luat o parte pentru constructia liceului. Gavrilescu constata brusc ca si-a uitat partiturile si trebuie sa se intoarca la eleva sa,  Otilia. Apare ca un laitmotiv, ideea repetata de Gavrilescu, mai mult pt sine: „Eu, pentru pacatele mele, am ajuns profesor de pian”. Aceasta obsesie demonstreaza ca eroul este nemultumit de faptul ca nu s-a realizat in viata, ca, desi fire de artist, care a pornit cu elan in tinerete, a sfarsit prin a avea un destin submediocru. Coborandu-se din tramvai, eroul face bilantul existentei sale, si constata ca la 49 de ani, cand ar trebui sa se bucure de viata, el se simte obosit, istovit, trece printr-o conditie generala proasta si se gandeste ca viata lui a luat o intorsatura nefericita, din momentul in care si-a cunoscut nevasta, pe Elsa. Umbra si mirosul proaspat-amarui, al frunzelor de nuc strivite intre degete, racoarea gradinii, mirosul teilor, creaza o atmosfera imbietoare. Eroul intra intr-o stare halucinatorie, care il imbie spre gradina tigancilor.

Hazardul este cel care declanseaza initierea, care echivaleaza cu o mutatie ontologica, de regim existential. Uitandu-si servieta cu partiturile, si amintindu-si acest lucru in tramvai, se sugereaza ca tramvaiul este un veritabil vehicul mediator intre doua lumi. Pierde insa tramvaiul care l-ar fi putut salva de experienta ciudata pe care o traieste. Este obsedat in continuare de caldura sufocanta si incearca sa isi aminteasca ceva ce i s-a intamplat demult, dar nu reuseste. Caldura aminteste in plan simbolic de Cercul de Foc, care inconjoara paradisul. El este atras de spatiul tigancilor ca de un eden. Autorul evidentiaza un prim simbol premonitoriu care sugereaza trecerea lui Gavrilescu intr-o neoexistenta. Eroul patrunde de acum intr-un spatiu labirintic. Intrarea lui Gavrilescu in labirint este mediata, deoarece profesorul este un neofit. Locul in care patrunde, ascunde mistere inaccesibile. Coliba este locul hierofaniei, termen pe care Eliade il explica ca fiind „ceva sacru ce ni se arata”.

         La poarta il astepta o tiganca frumoasa, oachesa, cu salba, si cu cercei mari de aur. Fata il pofteste la tiganci. Starea halucinatorie creste, pe masura ce intra in gradina tigancilor. Aici mirosul de liliac si boz,precum si penumbra curioasa, lasa impresia intrarii intr-o alta lume. Nucul, teiul, liliacul,bozul sunt in esenta plante menite sa transforme starea sufleteasca a individului, avand functie apotropaica.  Sunt plante consacrate ritualurilor magice. Din cauza mirosului puternic, ele provoaca somnul, iar somnul este o fata a mortii. Aceste plante  intra in categoria  celor ezoterice si reprezinta intrarea intr-o lume miraculoasa,  bordeiul devenind un spatiu consacrat, un loc sacral. Eroul nu e impresionat de felul cum arata casa. I se pare o casuta veche. De fapt e o proiectie a sacrului , in atemporal, un punct de contact intre sacru si profan. In casuta, o batrana, despre care Gavrilescu spune ca-l privea curioasa, il asteapta cu o ceasca de cafea si il intreaba direct ce doreste. Eroul refuza tocmai ceea ce isi dorise: o nemtoaica. In schimb, alege un joc, ale carui protagoniste vor fi: o tiganca, o grecoaica si o ovreica. Fetele sunt simbolurile unor civilizatii bogate in culturi de transfer spre sacru. Tiganca este reprezentanta unui neam ce poarta pecetea unor ritualuri magice. Grecoaica aduce cultura elena, bogata in zei, ceremonialuri, ipostaze, la care crestinatatea a renuntat,  iar ovreica vine cu toata bogatia de informatii mitice, cu legea mozaica din care s-a nascut crestinismul cu toata traditia cabalistica, considerata si azi sacra, deschisa numai initiatilor.. Batrana ii sublineaza firea de artist si ii spune ca are sa-i placa „La tiganci”. Batrana vede in el, individul pregatit pentru o experienta stranie, la limita dintre mistic si magic. In fata ei, Gavrilescu se simte fastacit. Iar cauta portofelul, insa batrana nu se grabeste, subliniind ca au timp, fiindca nu e nici trei. Replica „avem timp”, ne demonstreaza ca in spatiul tigancilor timpul are alta dimensiune, dovada ca ceasul se opreste lasand loc eternitatii.

 Apoi fata de la poarta preia sarcina batranei si il avertizeaza ca intra intr-un spatiu al uitarii. Ii spune sa tina minte ordinea: o tiganca, o grecoaica si o evreica. Din start, Gavrilescu intelege ca locul acela nu este un loc al desfatarilor carnale, cum era tentat sa creada dupa discutiile din tramvai, pentru ca fata nu-i raspunde invitatiei de a ramane printre boscheti si el realizeaza ca isi facuse iluzii. Spatiul in care Gavrilescu patrunde este totul deosebit. E guvernat de alte legi. Eroul are sentimentul ca pluteste. Covoarele pe care calca sunt din ce in ce mai moi. E semiintuneric si ii e greu  sa perceapa cu claritate obiectele din jur. Trupul ii este cuprins de o emotie foarte puternica. Si inima isi accelereaza pulsul si eroul isi aminteste de iubirea vietii sale de Hildegard. Dupa ce tigancusa de la poarta pleaca, eroul e brusc acoperit de o lumina nepamanteana, si in centrul incaperii apar trei fete care ii propun un rol: „sa le ghiceasca”. Fetele incep un ritual al jocului si eroul se simte fastacit si are o cumplita senzatie de sete, incat apuca carafa plina cu apa si, ca o amintire, ii revine in memorie colonelul Lawrence. Eroul se prezinta: „Gavrilescu, artist, si ‚inainte sa fi ajuns, pentru pacatele mele, un biet profesor de pian, am trait un vis de poet am iubit pe Hildegard”. Eroul pare a se afla in fata judecatii de apoi: acolo fiecare dintre noi, paseste cu faptele si constiinta sa si Gavrilescu constata ca in esenta a fost un artist, un om cu idealuri marete, dar care nu s-a putut desprinde de latura materiala a lumii. Pacatul lui e ca n-a putut sa lupte pentru un vis de poet, pentru ca i-a fost frica. Fetele il prind intr-o hora a ielelor, continua procesul judecatei intr-o faza de autoanaliza si lui Gavrilescu i se cere din nou sa le ghiceasca.  Critica le-a asemuit cu ele trei iele, fiicele lui Ler Imparat: Margalina, Rujalina si Sevastina. Lui Gavrilescu i se pare usor sa le recunoasca, orientandu-se dupa haine, ten si par. Dar se dovedeste ca dincolo de experienta din viata, acestea nu valoreaza nimic si eroul nu poate ghici tiganca. Hora fetelor ii da o senzatie de disconfort. Constata apoi  ca oboseala i-a pierit pentru ca in acel registru spatial si temoporal, durerile trupului sunt abia o amintire. Acolo ramane doar sufletul si in suflet era Hildegard. Una din fete ii reproseaza ca a gresit pentru ca nu si-a implinit iubirea. Eroul constata ca e imbracat ciudat. Se viseaza in Grecia unde trebuia sa plece cu Hildegard, dar cand e gata sa implineasca in celalalt spatiu experienta concediului de dupa nunta din Grecia, e intrerupt brusc de amintirea unei realitati dure: iubirea lui Hildegard a ramas doar o poveste. Incearca sa se deplaseze in spatiul cel nou dar se loveste de perne, ladite, cufere, adica de toate poverile materiale, pentru care s-a zbatut in viata reala, nesocotind adevarata valoare pentru care trebuia sa se zbata. Are impresia ca fetele ii inteleg durerea, tragedia vietii sale care era Elsa, si pune aceasta tragedie pe seama destinului prescris. Fetele reiau jocul si Gavrilescu are sentimentul ca nu mai poate juca. S-a dus cu Elsa intr-o berarie, fata i-a platit consumatia si odata cu plata si-a schimbat viata. Ducandu-se sa ii plateasca datoria, a pierdut-o pe Hildegard si a cunoscut-o pe Elsa. Gavrilescu intra intr-un fel de autoanaliza si decide ca niciodata nu s-a simtit implinit nici ca om, nici ca specialist. Sentimentul ca a trait in zadar e coplesitor. Renuntarea la iubirea lui Hildegard apare ca o imputare dureroasa. Tragedia vietii lui s-a nascut din nevoia de a nu fi singur si dintr-o atitudine umila fata de Elsa. A stat de vorba cu ea, a incercat sa o consoleze si de aici tragedia vietii si sentimentul de frica,  pentru sufletul care va fi nefericit si dincolo, pentru ca asa sunt artistii, „fara noroc”. Eroului nu-i vine sa mai intre in hora ielelor, obsedat de tragedia vietii lui, si fetele incearca sa il ademeneasca. Una dintre ele chiar ii spune ca in ciuda infatisarii de tiganca, e de fapt ovreica si in momentul in care fata dispare, are senzatia ca a spus adevaul, pentru ca voalul prin care se intrezarea era ca in Vechiul Testament. Prin urmare, omului i se dau in lumea asta, prin diferite cai, niste informatii. Dar din diferite pricini, omul nu le invata, le ignora. Indiferent de societatea in care traieste, indiferent de cultura de care apartine, sensuri profunde se transmit si toate sunt directionate spre o anume frumusete de a trai. Eroul obosit de hora ielelor, de neputinta de a ghici fetele, de gandurile legate de iubire, constata brusc ca e singur. Aude fosnete si rasete inabusite, si parca prinde curaj si vrea sa scape de intunericul existentialist. De aceea le cere fetelor sa sfarseasca jocul si sa iasa la lumina. Insa constata ca intr-un fel se afla printr-un labirint, care e tot mai intortocheat si in care isi schimba frecvent hainele sau se plimba gol si se loveste de paravane si piedici. Acel labirint reprezinta viata prin care omul se plimba singur, abordand din cand in cand niste masti. Cosmarul se termina brusc, avand sentimentul ca a murit dupa ce a fost strans puternic si infasurat intr-o draperie. Prima pesrsoana pe care o vede, desteptat ca din moarte, e baba, cu care poarta o conversatie care o continua pe cea inceputa cu fetele.   Gavrilescu patrunde la tiganci pentru a ajunge intr-un alt spatiu: moartea, dupa ce strabate pedeaua de foc, simbolizata de caldura care separa profanul de sacru.

 Cele trei fete au fost identificate cu Parcele, zeitati ale destinului in mitologia greaca, cu iele sau ursitoare din mitologia romana sau cu cele trei gune despre  care vorbeste traditia indiana.

         In sanscrita, Gunele denumesc tendintele umane si acopera prin simbolismul lor, intreaga manifestare cosmica; dincolo de ele nu se afla decat spiritul Suprem. Aceasta inseamna ca, daca le-ar fi ghicit, Gavrilescu ar fi  avut sansa desavarsirii spirituale. Eroul ar fi urmarit un ritual de transformare spirituala, parcurgand 3 etape: ar fi convertit guna Tamas, care reprezinta tendinta descensionala si care invaluie omul in necunoscut si somn, in guna Rajas, care reprezinta tendinta ascensionala care  leaga de fericire si lumina si care conduce, dupa pragul mortii, la eliberare suprema. Aceasta ar fi semnificatia vorbelor ciudate rostite de fete: „daca ai fi ghicit-o ar fi fost foarte frumos. Ti-am fi cantat si ti-am fi dantuit, te-am fi plimbat prin toate odaile” , adica ar fi avut acces la un adevar absolut. In bordei are loc ritualul magic, asemanator celui de acces in camera Sambo, un spatiu magic, individualizat prin cromatica verde- albastrui.

 Episodul care urmeaza, are rolul de a-l face pe Gavrilescu constient de faptul ca omul dinainte nu mai exista. Reintra in viata cotidiana, care se dovedeste pentru el, o falsa realitate. El traieste deja intr-un timp si revine la vechile ticuri care sunt caldura si colonelul Lawrence. Ratacirea la tiganci a durat 12 ani, cifra simbolica echivalenta cu durata unui ciclu complet de preschimbarea omului si a cosmosului.

Pregatirea lui Gavrilescu a fost o trecere transcendenta. Gavrilescu iese de la tiganci si merge la Otilia sa-si recupereze servieta cu partiturile, dar constata ca acolo sta familia Georgescu, de 4 ani si ca Otilia s-a casatorit si s-a mutat in urma cu 8 ani. Eroul buimacit, porneste spre casa, dar in tramvai constata ca bancnota lui nu mai e valabila si ca biletul costa dublu. Ajungand acasa, constata ca nu poate deschide usa, si ca acolo locuieste alta familie. Ca sa nu provoace scandal, porneste pe strazi, dezamagit ca nici macar pe madam Trandafir, vecina lor, n-a gasit-o, aceasta murind de 5 ani. Dezamagit, intra la crasma din colt, si, surprins, realizeaza ca este recunoscut de carciumar. De la acesta afla ca sotia lui l-a asteptat multa vreme si apoi a plecat acum 12 ani, in Germania. Gavrilescu inainteaza, meditand pe strazi pana cand il ajunge din urma o trasura simbolica, interpretata ca fiind dricul cu care se duc mortii la groapa. Gavrilescu hotaraste sa se intoarca la tiganci pentru a lamuri incurcaturile produse. Calatoria lui se realizeaza intr-o atmosfera fantastica.

         E noapte, miroase a regina noptii, si este dus de un personaj misterios, un birjar care in tinerete fusese dricar. Acesta este un mesager al mortii, identificat cu luntrasul Charon care trecea sufletele mortilor peste apa Stixului. Trasura il poarta asa cum se duc mortii la groapa, trecand pe la o biserica si facand cele cateva opriri simbolice.

         Ajungand la tiganci, batrana il recunoaste si il trimite direct la nemtoaica, motivand ca ea nu doarme niciodata. De fapt Hildegard il astepta la o intalnire sacra. Ii plateste batranei 100 de lei, si constata ca acolo banii sunt buni. Batrana ii cere sa nu se rataceasca, sa numere 7 usi, la a 7-a usa sa bata si sa spuna parola: „ Eu sunt, M-a trimis baba”. Baba ar putea fi moartea, iar labirintul in care va intra, e cel al umbrelor. De emotie, numara 13-14 usa, dar isi aminteste ca baba a spus 7. Ar fi vrut sa numere din nou, dar se simte obosit, bate la prima usa si intra intr-un salon, unde il astepta Hildegard. Ea ii spune ca il asteapta de mult si ca l-a cautat peste tot, si da de inteles ca nimic din lumea pamanteasca nu are nici un pret, cu exceptia iubirii si ca pacatul sau a fost frica. Cei doi traverseaza curtea, si, fara sa mai deschida poarta, urcand in trasura , o iau pe drumul cel mai lung, prin padure, pentru a intra in spatiul sufletelor.

         Gavrilescu nu intelege nici acum ce i se intampla. Are impresia ca viseaza si Hildegard, calauza a sufletului spre inalt, il consoleaza, spunandu-i: „Toti visam. Asa incepe. Ca intr-un vis”. Se subliniaza faptul ca starea de vis, de somn, e o stare de trecere si ca visul , fata a mortii, este mijlocul de recuperare a fiintei instrainate. Finalul poate fi interpetat ca o moarte miortica, ca o intoarcere a spiritului individual „Atman” , la spiritul universal „Brahman”, ca o integrare in marele „TOT” , in circuitul etern al naturii.

        Exista in „La tiganci” , doua probleme fundamentale: SACRUL si PROFANUL. Timpul sacru e timpul petrecut la tiganci, iar cel profan e timpul Bucurestiului inabusit de caldura. Timpul sacru e facilitat prin Eros, lui subordonandu-i-se spatiul sacru, personajele principale, simbolurile lumii de dincolo. Timpului profan ii corespund tipuri de oameni dintr-o existenta reala, supusa compromisurilor de tot felul.

Nuvela psihologica, realista

Moara cu noroc de Ioan Slavici

prof.

“Moara cu noroc” este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii complexe.

Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie.

Compozitia nuvelei este clasica, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole, respectandu-se ordinea cronologica a desfasurarii lor. Unitatea intregului, a feliei de viata autentica este sugerata de cuvintele batranei, cu care se inchide si se deschide cartea (“Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”, “Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat”).

Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, linistea vietii lui, devine la inceputul nuvelei “Moara cu noroc” motiv de puternice framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate.  El identifica saracia cu lipsa de demnitate si doreste sa se imbogateasca nu pentru a trai bine, ci pentru a fi cineva, pentru a fi respectat. Nemultumit de conditia sa sociala, el simte ca ar putea face si altceva, mai rentabil, decat sa carpeasca cizmele satenilor. Si, in ciuda rezervelor exprimate de soacra sa (care intruchipeaza in nuvela intelepciunea varstei si a experientei) se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. La inceput totul mergea bine si viata era prospera. Momentul intrigii, ce declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a actiunii il constituie aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor locuri. Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin caracteristic, intuieste ca Lica este “om rau si primejdios”. In sinea lui, si Ghita avea aceeasi banuiala, dar intelege ca pentru a ramane la „Moara cu noroc” trebuie sa devina omul Samadaului. Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica. Stapanit de setea de bani, Ghita se va instraina treptat de Ana si se va lasa manevrat de Lica, devenindu-I complice. Depune marturie falsa la proces in legatura cu omorul si jaful din padure, scapandu-l pe Samadau de pedeapsa binemeritata a legii.

De acum, prabusirea lui Ghita este inevitabila. Eroul este aprins de setea de razbunare, dupa ce Lica il necinsteste si in viata familiala. Astfel, Ghita se hotaraste sa-l dea prins pe Lica jandarmului Pintea. Cei doi se hotarasc sa-i intinda o cursa, aruncand-o pe Ana drept momeala. Dar onoarea familiei sale este din nou stirbita, iar Lica scapa fara sa fi fost dovedit vinovat.

Intorcandu-se la Moara cu noroc, Ghita isi ucide sotia si este, la randul lui, ucis din comanda lui Lica. Adept al unei morale intransigente, Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele nuvelei amestecate in afaceri necinstite: arendasul este pradat si batut, femeia cea tanara, banuita de Lica a avea “slabiciune de aur si de pietre scumpe” este asasinata prin sufocare, Buza-Rupta si Saila-Boarul sunt osanditi pe viata; iar Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar uscat. Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate, un incendiu mistuie carciuma.

Surprinzand viata si moravurile unei lumi, Slavici creeaza personaje complexe si verosimile, al caror destin este dirijat de puterea de seductie a banilor. Ele sunt la inceput personaje antitetice, care evolueaza paralel, devenind complementare. Analiza psihologica, monologul si dialogul, faptele si gandurile protagonistului, opiniile celorlalte personaje, dezvaluie procesul devenirii lui Ghita, tragismul vietii lui. Om onest la inceput, el este incapabil sa reziste tentatiei de a se imbogati dupa ce se muta la Moara cu noroc. Ghita va deveni complice si partas la faptele necinstite ale Samadaului, sub inraurirea caruia prabusirea sa morala este inevitabila. Autorul surprinde, cu real talent de analist, framantarile lui Ghita, oscilatiile de lumina si umbra, momentele de insingurare, dar si cele de omenie cand isi aduce aminte de nevasta si copii, macinat de remuscari. Fricos si las, el se implica tot mai mult in faptele marsave puse la cale de Lica. Jura fals la judecata, iar dezumanizarea sa se manifesta in toata amploarea. De la complicitate la crima nu a mai ramas decat un pas. Ghita cade invins de propriul sau destin, caci patima de bani nu poate fi stapanita.

Ana, prin destinul ei tragic, este o victima a incapacitatii sale de a se raporta la simtul masurii si al echilibrului in tot ceea ce intreprinde. Cu o intuitie deosebita, ea isi da seama de la inceput de firea ticaloasa si patimasa a lui Lica si isi avertizeaza sotul. Facand din bani o unica pasiune, Ghita refuza sa mai comunice sincer cu sotia sa. Ana, lipsita de sprijinul moral al sotului, si indemnata tot de el, “simti tragere de inima pentru Lica”.

In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un fin cunoscator al psihologiei feminine. Cand ea era supusa acestui zbucium sufletesc, se mai afla la varsta la care  cantecul si jocul nu dispar inca, facand-o capabila de emotii, simtaminte si vibratii pure. Tradarea barbatului nu este pentru ea un gest necugetat, un capriciu superficial. Cand iubirea pentru Ghita dispare, in sufletul Anei se aprinde dispretul. Ultimele zvacniri din final, cand este ucisa, sugereaza ura si dispretul pentru Ghita, setea de razbunare si patima pentru Lica.

Lica Samadaul exercita asupra tuturor o dominatie fascinanta. El este un erou unic in literatura noastra prin chipul sau demonic (“Tu nu esti om Lica, ci diavol”).

Slavici il caracterizeaza indirect, prin apartenenta la acea categorie a pastorilor, specifica economiei ardelenesti din vremea sa. In aceasta categorie, Samadaul ocupa un loc aparte, fiind: “om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati”. Lica este individualizat printr-un portret fizic alcatuit din trasaturi caractersistice: “un om ca de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata cu mustata lunga, cu ochi mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc”. Autoritate suprema, stapan al locurilor, este un caracter plin de contradictii, fiind darz si hotarat, dar in acelasi timp, sadic si amenintator sau cu izbucniri de autentica duiosie. El se caracterizeaza prin faptele savarsite si prin impresiile ce le lasa asupra celorlalte personaje.

Asprimea de om primitiv a lui Lica este insa asociata cu un fel de noblete salbatica; el este generos cu cei ce-l sprijina in afaceri iar la petreceri devine vesel si bun.

Prin personalitatea sa puternica, Samadaul are asupra celorlalti efecte catastrofale. In final va cadea si el, atingand calea sinuciderii.

Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o comportare rigida, dictata de prejudecati, ci le da libertatea de a se manifesta, in imprejurarile in care le pune viata, dupa propriile indemnuri, dupa imperativele sufletului lor. Ni se releva astfel, nu numai caractere gata formate, ci si felul in care ajung oamenii sa fie asa cum sunt. A creea personaje prin care sa arati ca, asupra predispozitiilor psihice innascute, societatea in care traiesc si intamplarile vietii lor exercita influente ce le transforma caracterul reprezinta pentru vremea lui Slavici o noutate in literatura romana si un punct avansat al aplicarii metodei realiste in arta literara. Scriitorul pune accentul pe evolutia artistica a personajelor epice, acordand o atentie deosebita evenimentelor aflate in legatura directa cu personajele, precum si interventiei lor nemijlocite in desfasurarea intamplarilor.

Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, fiind un observator fara partinire, cu spirit realist desavarsit.

In conceptia autorului viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu, care oricum se va implini. De aceea el nu se simte in nici un fel obligat sa explice nimic, ci numai sa descrie cat mai fidel intamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului (“simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data”).

Definitorie pentru arta realizarii personajelor la Slavici este o mare putere de interiorizare. Aceasta a facut ca eroii sai sa fie infatisati in zbuciumul lor launtric, nu numai in manifestarile lor exterioare. Originalitatea artei portretistice consta in faptul ca personajele au insusiri numeroase, pozitive si negative, cu vointa si slabiciuni, se comporta asemeni unor fiinte reale. Desi portretul fizic este concis, redus la esential, accentul cade pe adjectivele cu rol de epitet caracterizator (“Ana era inteleapta si asezata… Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtire, Ana era sprintena si mladioasa”).

Scriitor obiectiv, Slavici da o mare atentie felului in care se exprima personajele. Dialogurile, fiind reflectari ale intimitatii omului, au o mare putere de caracterizare psihica. Remarcabile sunt insa si expresiile, zicatorile si proverbele.

Romanul de pana la al doilea razboi mondial

Romanul traditional

Baltagul de Mihail Sadoveanu

Prof.

          

 Publicarea in 1930 a romanului « Baltagul » a starnit interesul criticii literare, dar a generat si controverse in ceea ce priveste incadrarea operei intr-o formula tematica si narativa. Cele mai multe dintre opiniile criticilor literari au definit opera ca pe un roman pastoral, inspirat din balada pastorala « Miorita ». Chiar autorul marturiseste ca aspectul pe care il surprinde in roman este unul caracteristic vietii oierilor, el insusi auzind candva despre o intamplare autentica din viata unui cioban ucis pentru oile sale.

Intr-un fragment cu valoare de incipit, Sadoveanu ne vorbeste despre vechimea acestui tip de existenta, dar si despre ocupatiile muntenilor si dificultatea vietii lor, unii fiind pastori, urcand si coborand oile de la munte inca de la inceputul lumii, altii castigandu-si existenta cu toporul si cu cata, ca taietori de lemne.

           Opera este un roman monografic, deoarece prezinta viata si obiceiurile muntenilor sub toate aspectele: datini, traditii, conceptii despre viata, etc.

           Romanul are un caracter initiatic pentru ca unul dintre personaje - Gheorghita – strabate drumul cunosterii, se maturizeaza treptat prin experientele acumulate.

           Nechifor Lipan, pastor instarit din Magura Tarcaului, pleaca la Dorna sa cumpere oi, dar nu se mai intoarce acasa. Banuind ca a fost ucis pentru bani, sotia sa, Vitoria, porneste in cautarea lui. Alaturi de fiul sau, Gheorghita, Vitoria reface drumul si ii gaseste ramasitele pamantesti ale lui Nechifor intr-o rapa. Ea reuseste sa-i gaseasca pe presupusii asasini, si ii determina sa marturiseasca crima.

           Romanul este o specie a genului epic in proza cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, si cu conflicte sociale sau psihologice.

           Firul central al actiunii este alcatuit din drumul Vitoriei: pregatirile pentru plecarea la drum alaturi de Gheorghita, pentru a-si gasi sotul, nunta si botezul intalnite in drum, marturisirea crimei.

           Exista actiuni retrospective: relatarile Vitoriei despre viata alaturi de Nechifor Lipan rea-lizate prin monologul interior si refacerea traseului strabatut de Nechifor din marturisirile oamenilor.

           Sunt numeroase conflicte: conflictele sociale (imprumutate din balada Miorita) si altele psihologice. Unul dintre conflictele psihologice bine evidentiate de narator se gasesc in expozitiune: asteptandu-si sotul, Vitoria traieste sentimente contradictorii care penduleaza intre increderea lui Nechifor si presimtirile care o asalteaza.

           Alt conflict psihologic evidentiat in roman este lupta interioara din constiinta asasinului intre sentimentul vinovatiei si speranta ca nu va fi descoperit. El se rezolva prin marturisirea crimei.

           Vitoria este personajul principal al actiunii, ea participa la toate momentele subiectului. Personajul ei intruchipeaza o femeie simpla, de la tara, dar care stie sa se descurce in orice situatie datorita inteligentei, curajului si abilitatii pe care le are. Este asprita de greutatile vietii, dar stie ca nu va renunta niciodata la lumea in care traieste si la valorile acesteia.  Ea este o sotie fidela lui Nechifor si o mama buna pentru Minodora si Gheorghita. Calatoria Vitoriei alaturi de Gheorghita evidentiaza inteligenta, abilitatea si chiar spiritul de detectiv al muntencei. Cu perseverenta si rabdare, ea reuseste sa-i descopere pe ucigasi si cu respect pentru legea nescrisa a traditiei, Vitoria intelege sa-si faca datoria fata de cel disparut, inmormantandu-l crestineste, dupa datina.

           Nechifor Lipan este personajul secundar, sotul Vitoriei. Nechifor reprezinta omul matur, gospodar, echilibrat, care are grija de casa si de familia sa. Datorita muncii, viata sa era prospera, negotul cu oile aducandu-i un venit important. Este personajul absent, portretul lui fiind realizat retrospectiv din relatarile Vitoriei si ale celor care l-au cunoscut.

           Gheorghita este fiul Vitoriei, singurul sprijin pe durata calatoriei. La inceput, el este prezentat ca un copil ce sta pe langa casa pentru a invata tainele oieritului. La capatul drumului, el trece de la inocenta la maturitate.

           Minodora, fiica Vitoriei, este o fata gata de maritis, care isi ajuta mama la treburile gospodaresti.

           Calistrat Bogza si Ilie Cutui sunt asasinii lui Nechifor. Ei intruchipeaza personaje cu caracter josnic, dispusi a savarsi o crima cu scopul de a fura banii si oile victimei. Simbolic, Bogza va fi pedepsit prin lovitura de baltag pe care i-o da Gheorghita, maturizat la capatul calatoriei, « simtind cum cresc in el puteri mai mari si mai drepte », in aceeasi maniera in care Bogza il loveste pe Nechifor. Acesta nu loveste insa cu taisul, ci cu muchia, faptasul pierind, in cele din urma « sugusat » de caine.

           Romanul are o tenta psihologica importanta: crima infaptuita in vederea castigului care va fi in final descoperita.

           Baltagul are toate trasaturile speciei care ii apartine. Este un text epic cu o actiune construita pe baza celor cinci momente ale subiectului. Expozitiunea consta in prezentarea locurilor si a personajelor. Intriga este alcatuita din ingrijorarea Vitoriei pentru sotul ei. Desfasurarea actiunii este constituita din plecarea la drum alaturi de fiul sau, Gheorghita, si gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor. Punctul culminant il reprezinta marturisirea crimei infaptuita de cei doi criminali, iar deznodamantul o infatiseaza pe Vitoria cu planurile ei de viitor.

Modul de expunere dominant este naratiunea. Dialogul are si el rol in caracterizarea indirecta a personajelor iar descrierea prezinta locurile si aspectul fizic al personajelor. Naratiunea este modul de expunere prin care se realizeaza fapte si intamplari intr-o succesiune logica. Descrierea este modul de expunere prin care se infatiseaza trasaturile caracateristice ale unor obiecte, privelisti, fenomene din natura, chipuri de oameni, stari sufletesti. Dialogul este modul de expunere ce consta in convorbirea dintre doua sau mai multe personaje.

Baltagul este un roman ce ofera o imagine ampla asupra vietii, avand in acelasi timp si un puternic caracter moralizator.

Romanul balzacian (elemente clasice, realiste, moderne )

Enigma Otiliei  de George Calinescu

Prof.

George Calinescu, personalitate complexa a literaturii romane, constient de propria valoare, afirma: “Nu voi pieri de tot, prin ce am scris si am cantat/ Imi va ramanea chipul sculptat intr-un basalt…”

           Formula romanului Enigma Otiliei este esential bazalciana, dar cu evidente implicatii moderne, opera distingandu-se in primul rand, prin marea unitate in diversitate.

Tema acestei proze complexe o constituie viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Compozitional, romanul este format din “studii caracterologice”, urmarind formarea personalitatii lui Felix, martor si actor (cartea este si un bildungsroman), tipuri cu o psihologie correct proiectata pe fundalul social al epocii: Otilia, Pascalopol, Stanica Ratiu, Aglae; prin intermediul lui Felix, scriitorul consemneaza destinele personajelor operei in “dosare de existenta”.

Nucleul epic al romanului reprezinta tema balzaciana a paternitatii (prima varianta a operei a purat titlul  “Parintii Otiliei”). Mostenirea lui mos Costache da iluzia afirmarii destinelor, dar si certitudinea neimplinirii. Aurica nu-si poate face o situatie, Olimpia e parasita de Stanica Ratiu, Felix o pierde pe  Otilia.

Romanul debuteaza balzacian, prin situarea actiunii in timp si spatiu: “Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un  tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli cu un soi de valiza in mana, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca, obosit, o trecea dintr-o mana intr-alta.”

           Imaginea societatii romanesti de la inceputul secolului al XX-lea este centrata in jurul mostenirii si al casatoriei. Tabloul de epoca este descifrat prin pozitia sociala, generand conceptia potrivit careia valoarea individului se masoara in averea sa, in pozitia lui sociala; de aici lupta celor din jur pentru mostenirea avarului; casatoria devine un mijloc de a dobandi o situatie buna. O problema majora a romanului este obsesia casatoriei. Aurica poate fi vazuta la nunti, pe strada, la preot ori la ghicitoare, urmarind casatoria cu orice pret. Averea ar reprezenta pentru ea dota in perspectiva maritisului, ii prospecteaza pe barbatii cu care vine in contact ca posibili parteneri: Felix, Pascalopol, Weissmann,. Titi, divortat de Ana Shatki, devine vesnic pretendent la casatorie. Pentru Aglae, fetele care se casatoresc sunt dezmatate. Interesul de a le crea o situatie copiilor ei este fireasca. Stanica este un Catavencu al ideii de paternitate, pentru care “familia e tarisoara lui”. Pascalopol e nerealizat matrimonial. Otilia, eliberata de Pascalopol devine “o platitudine”. Bogata galerie de personaje prezente in roman, structurate clasic, este sustinuta de elemente romantice si moderne. Arta miscarii personajelor-scenica-este de esenta clasica (de exemplu, aparitiile grotesti ale celor ce, stransi in jurul mesei sunt surprinsi jucand carti, ori “asediul” casei lui mos Costache, ori fragmentul in care Stanica fura banii batranului). Dialogul este si el de orientare clasica.

           Pentru placerea “regiei”, a miscarii scenice, a dialogului, este urmarit fragmentul, organizat epic, de la inceputul capitolului al XVIII-lea relatand despre “atacul” lui mos Costache. Este un moment crucial in opera, contine detalii ale portretelor celor de fata: avarul, Aglae, Stanica, Otilia, doctorul, Olimpia, Felix, portretele luminate din unghiuri de vedere diferite, sunt radiografiate simptomele bloii batranului, fiecare gest ii este supus unei descrieri minutioase, totul punand in evidenta spaima lui de a fi tradat. Printr-un artificiu de compozitie, autorul si-l imagineaza pe mos Costache, dupa ce-si revine din criza, povestind amintiri din tinerete, evocand Bucurestii de odionioara.  Acum personajul este “luminat’ de reflectori: Pascalopol e impresionat, Felix il cerceteaza cu ochiul doctorului in devenire, Otilia priveste spre el cu o imensa compasiune, indurerandu-se sincer de soarta lui

Din categoria personajelor balzaciene, construite pe o singura dimensiune fundamentala face parte si Costache Giurgiuveanu, tutorele lui Felix Sima. E tipul avarului, inscriindu-se in descendenta lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Molière, dar se distanteaza de acestia prin incercarea de a-si depasi conditia. George Calinescu isi apara personajul, negand inscrierea lui in sirul avarilor, aducand ca argument faptul ca Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sincera pentru Otilia, chiar daca nu reuseste sa si-o materializeze.

In ciuda trasaturii sale dominante, personajul nu este construit unilateral. Astfel, el este capabil de o gama variata de sentimente, de la iubirea fata de Otilia, simpatie fata de Felix, prietenie fata de Pascalopol sau toleranta fata de clanul Tulea, guvernat de tiranica sora a personajului, Aglae.

Personajul este privit prin prisma lui Felix, asa cum il vede tanarul de la prima lor intalnire, si pana la moartea batranului. “Figura intr-adevar viabila a romanului”, caci in mod direct sau indirect batranul hotaraste destinele celorlalti, mos Cotache este caracterizat atat prin mijloace directe de caracterizare, cat si prin mijloace de caracterizare indirecte, respectiv caracterizarea prin limbaj, gesturi, fapte, mediu, imbracaminte etc.

Chiar de la inceputul romanului, personajul il deruteaza atat pe cititor, cat si pe tanarul Felix Sima, care soseste, intr-o seara de la inceputul lunii iulie, anul 1909, in casa tutorelui sau de pe strada Antim. Astfel, in locul primirii calduroase la care se astepta, Felix are parte de un raspuns de domeniul absurdului, care il deconcerteaza total pe tanar: “Nu-nu-nu stiu…nu sta NIMENI aici, nu stiu, nu cunosc…” .

Aparitia lui Giurgiuveanu este una bizara de la bun inceput. Astfel, in locul omului masiv, “de o greutate extraordinara”, pe care se astepta sa il vada, Felix are surpriza sa intalneasca “un omulet subtire si putin incovoiat”, al carui cap “era atins de o calvitie totala si fata ii parea aproape spana din aceasta cauza, patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de la prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata, ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca, privind rar si vadit contrariat.”

Aspectul fizic al personajului, care ii trezeste lui Felix imaginea unei bufnite, precum si balbaiala acestuia sugereaza batranetea, si, mai ales, zgarcenia, avaritia lui Giurgiuveanu. Aspectul exterior si interior al casei paraginite, aflate aproape in ruina, trimite- cu toate detaliile descriptive – catre avaritia personajului, dar si catre un soi de parvenitism, arhitectura casei sugerand „intentia de a executa grandiosul clasic in materiale nepotrivite”. Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, un potential atentat la averea sa, si, tocmai de aceea, el incearca sa scape de Felix si de indatoririle sale in calitate de tutore al baiatului.

Tot ceea ce urmeaza, toate intamplarile, toate reactiile personajului contribuie la conturarea personalitatii sale. Astfel, pe mos Costache il bucura pana si cea mai mica “ciupeala”, lucru care o deranjeaza nespus pe Otilia, il distreaza pe Pascalopol, dar il deruteaza pe Felix. Elocvent in acest sens este episodul in care mos Costache ii cere lui Felix bani imprumut inca din cea de-a doua zi de sedere a acestuia in casa batranului : ”A-a-ai bani? M-m-mai da-mi cinci lei. N-am acum, sunt stramtorat!”. Tot in capitolul al II-lea, mos Costache se arata foarte multumit de faptul ca Pascalopol i-a dat cu 100 de franci mai mult la plata chiriei. Pascalopol este jecmanit de batran si atunci cand acestia joaca carti - episodul in care moneda scapata de mosier este luata cu asalt de batran este cat se poate de sugestiv : “cautandu-se in buzunare Pascalopol trase batista afara. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Mos Costache sari cel dintai, ca ars, si incepu s-o caute pe sub masa. O gasi Aurica (era o moneda de 2 lei) si facu gestul de a o inapoia lui Pascalopol, de la care isi inchipuia ca picase. Mos Costache facu niste ochi speriati si intinse mana: E-e-e a mea- a cazut de la mine. Da-o incoace!… Razand din toti muschii fetei, batranul intinse mana si apuca moneda pe care o ascunse in buzunar, nevrand s-o puna macar ca miza.”

Desi avar, batranul are un dezvoltat simt al afacerilor: el castiga bani frumosi din diverse afaceri, in special din cele imobiliare. Pentru mos Costache, banul reprezinta un scop in sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar. Orice se poate transforma in afacere: imobilele pot fi inchiriate studentilor, iar cand acestia nu au bani pentru a plati chiriile, le pot fi confiscate bunuri care apoi sunt comercializate, localurile sunt inchiriate pentru nunti, cursurile universitare se vand si se cumpara   printr-o retea speciala a lui mos Costache, la fel seringile, instrumentele medicale si orice altceva. Siret, el reuseste sa gaseasca diverse metode de a le lua banii tinerilor care stau in chirie in apartamentele sale, ba mai mult, atunci cand trebuie sa dea restul, pretinde ca nu are maruntis, dand in schimb timbre postale “pe care le tinea intr-un portofoliu gros, legat cu gumilastic”. Felix detinea de la un coleg multe informatii pretioase referitoare la afacerile batranului: „Colegul il informa ca sedea intr-o casa de raport cu cateva caturi, foarte moderna, insa cu apartamente mici, pe care proprietarul le inchiria la studenti, la intelectuali tineri in concubinaj, scotand astfel un venit mai mare. Accepta chiria lunar, in schimb se acoperea printr-o polita scadenta la data exigibilitatii ei. In caz de neplata, preschimba polita, sporindu-i cifra, sau o protesta, dand afara pe chirias. In genere insa ingaduia pe toti cu multa bonomie fiindca prin sistemul politelor si al intarzierilor, chiria, mica in teorie, se dubla; platita anticipat, chiria de pilda, era patruzeci de lei lunar, polita era de optzeci de lei, la intarzieri cu preschimbari se adauga dobanda. Cand tanarul chirias se incurca, mos Costache nu devenea brutal. Arunca ochii prin casa, ajuta memoria debitorului si cerea, bunaoara, daca era student in medicina (pe acestia ii prefera), tratate de medicina, cursuri, articole de obicei scumpe”. Deci, totul se transforma in bani. Din pacate, batranul da dovada de spirit negustoresc si in cele mai nepotrivite momente. Astfel, el incearca sa-i vanda lui Weissman o seringa, desi acesta venise tocmai pentru a-l consulta.: “Injectie nu-mi faci? Intreba deodata mos Costache pe Weissman…Daca-ti trebuie seringa - zise batranul, inchizand ochii, iti vand eu una ieftin”

Costache Giurgiuveanu, spre deosebire de alti avari celebri din literatura, incearca sa-si depaseasca conditia si tocmai de aceea avaritia nu preia controlul asupra vietii personajului. El nu-si refuza unele placeri, cum ar fi mancarurile si bauturile fine, cadouri de-ale lui Pascalopol, de altfel; de asemenea, el cheama medicul cand este bolnav si preotul sa-si sfinteasca casa. Cu toate acestea, batranul suporta si numeroase privatiuni, si ceea ce e mai grav, ii supune si pe cei din jur privatiunilor. El nu-i da bani lui Felix, ba mai mult, foloseste banii tanarului in scopuri personale, iar Otiliei nu ii da bani, obisnuit fiind cu ideea ca Pascalopol ii da bani “fe-fetitei” sale.

Tot in acesta incercare de a-si depasi propria conditie, mos Costache se dovedeste capabil de o gama variata de sentimente. El o iubeste, in felul sau, pe Otila, “fe-fetita” lui, pe care incearca sa o apere de toate rautatile clanului Tulea –“sa nu spui prostii despre fe-fetita mea!”; el il simpatizeaza pe Felix, dar il jefuieste in acelasi timp de banii care i s-ar cuveni lunar. Costache este bun prieten cu Leonida Pascalopol, singurul in care are incredere cu adevarat si caruia ii incredinteaza soarta Otilei in momentul in care ii cere acestuia sa deschida un cont pe numele fetei.

El se arata preocupat de soarta fetei si tocmai de aceea vrea sa ii asigure viitorul. Mai intai, el pune la cale un plan utopic de a-i construi fetei o ”casa cu pravalii la parter si apartament la etaj” cu materiale platite din banii lui Felix, iar apoi vrea sa-i lase fetei prin intermediul lui Pascalopol 300000 lei, dar nu reuseste sa-i lase decat a treia parte din suma inainte de a muri.

Desi are intentii generoase, batranul se lasa mereu prada obisnuintei, deprinderii mai vechi, avaritiei. Astfel, desi el promite mereu ca o va adopta pe Otilia, nu face acest lucru, motivand mereu ca nu are bani : “e bataie de cap adoptiunea asta, trebuie sa mergi pe la tribunal, cheltuiala, nu prea sunt inlesnit, mai tarziu nu zic nu”. Tot datorita acestei deprinderi mai vechi el nu-i lasa Otilei cei 300000 de lei, zicandu-i mereu lui Pascalopol: “dau, dau, ce-i al ei e pus deoparte”.

Daca vreodata a existat un sambure luminos in ochii lui mos Costache, numai Otilia a reusit sa fie sursa acestei trecatoare raze de bunatate. Batranul o iubeste sincer, dar, de teama oricarei schimbari, de teama familiei de alaturi, nu intreprinde nimic. In momentul in care primeste o scrisoare anonima, defaimatoare la adresa fetei, personajul are o reactie sincer disperata, voind ca Otilia sa nu stie nimic din rautatiile ce se spun despre ea. „ Daca cineva ar fi palmuit pe mos Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decat de aceasta banala anonima. Se ingalbeni si fruntea i se acoperi de sudori reci. Incepu sa se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fara inteles. Arunca scrisoarea, o ridica din nou si o citi iar, intorcand-o pe toate partile. [] O frica nebuna il cuprinse. [] scrisoarea i se parea un document teribil,de o autenticitate indiscutabila”. Scrisoarea era in realitate o anonima intocmita de Stanica, dupa toate aparentele, un „document” care-l avertiza pe mos Costache ca, daca o va infia pe Otilia, lumea va considera ca intre el si fata s-au petrecut fapte reprobabile si ca dorea astfel sa o faca mostenitoarea averii lui, ca sa scape de rusine.

Si totusi nimic nu-l poate urni din starea lui de inertie, nici macar acest soc. Simte parca nevoia sa fie generos, dar totul se frange in fata patimii pentru bani. S-ar parea ca iubirea sincera pentru Otilia umanizeaza personajul, in realitatea insa ezitarile cu care acopera il impiedica sa duca la bun sfarsit. Batranul nu accepta ideea nici unei schimbari, starea lui dominanta este voit imuabila: intr-un singur sens pot evolua lucrurile: averea trebuie sa creasca, prin orice mijloc.Usor influentabil, Costache nu poate scapa de teroarea pe care o reprezinta sora sa, Aglae, obsedata de gandul ca Otilia ar putea mosteni intreaga avere a batranului: “Ba ma priveste, ca sunt sora ! Am dreptul sa te impiedic, daca nu ma esti in toate mintile, sa faci cine stie ce. Eu vreu sa-ti fac binele!”. Otilia, prin comportamentul copilaros afisat in fata batranului, il influenteaza si ea puternic, reusind astfel sa obtina intotdeauna ceea ce-si doreste.: “cand Otilia inconjura cu lantul delicat al mainilor ei subtiri gatul lui mos Costache, batranul radea cu toate liniile fetei, dar daca Otilia dezaproba, oricat de bland ceva, mergea in varful picioarelor, ca in odaia unui copil bolnav”.Privit de cei din jur, mos Costache apare in diverse ipostaze; Otilia spune despre el : ”Papa, sa stii, e foarte bogat si il iubesc mult, insa nu poate face fericit pe nimeni”; Pascalopol: “Tu, Costache, ai partile tale bune si partile tale rele, zise Pascalopol. Doar te cunosc de atata vreme! Cine nu te-ar cunoaste cum te cunosc eu, ar zice ca esti indiferent fata de copii, si tu, dimpotriva, ii iubesti. Tu iubesti pe Otilia si fara indoiala, ea te iubeste pe tine.”; Stanica Ratiu spune despre batran: “e prezevenghi rau mosul”, Felix il considera “un maniac”, iar insusi autorul, care nu isi dezumanizeaza personajul, afirma despre mos Costache ca este “putin cam avar, dar in fond om de treaba”.Desi este mereu inconjurat de membrii clanului Tulea, in frunte cu Aglae, singurii care tin cu adevarat la batran si nu au nici o intentie ascunsa sunt cei doi orfani, Felix si Otilia, precum si vechiul si credinciosul prieten al batranului, Pascalopol. Mos Costache este constient de acest lucru, si, tocmai de aceea are unele momente de revolta in care in care incearca sa scape de teroarea pe care Aglae o reprezinta si le ia apararea celor doi tineri: “Ce-aveti cu baiatul asta-zise el in sfarsit-de ce nu-l lasati in pace? Nu v-a facut nimic! Nu trebuie sa spuneti vorbe grele nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! Pacat!”Batranul este ingrozit de gandul ca cineva i-ar putea fura averea, si ,tocmai de aceea, gaseste cele mai penibile ascunzisuri pentru banii sai: dusumeaua, sub saltea sau prin hainele sale. Scenele care il prezinta pe batranul aflat in contact direct cu averea sa sunt amuzante, rizibile: “in sufragerie fu oprit in loc de o scena la care nu se astepta. Marele bufet era dat la o parte, iar mos Costache sedea ingenuncheat in fata unei gauri in dusumea, facuta prin scoaterea unei bucati de scandura , in care luceau monede si un pachet de hartii, dupa toate aparentele bancnote. Acesta groza a batranului se accentueaza dupa cele doua atacuri, cand are senzatia, deloc imaginara, ca este urmarit de “ochi care privesc pe fereastra” si ca il pandesc “pu-pungasi” gata sa-l fure.El se teme si de moarte, dar mai ales de testamentul pe care nu l-a facut, dar care ar fi reprezentat o prada valoroasa pentru membrii clanului Tulea. Pastrand in adancul sufletului teama de moarte, de necunoscut, el il intreaba pe popa Tuica :“ si este lumea cealalta?”Cele mai incordate relatii le are personajul cu Stanica Ratiu, pe care il numeste “pu-pungas” si pe care il suspecteaza ca vrea sa-i fure banii. Tocmai de aceea, el incearca mereu sa-l goneasca pe Stanica din casa sa. Din pacate, tocmai Stanica este cel care ii provoaca batranului cel de-al treilea atac, cel fatal, prin luarea banilor :”La-lasa-ma in pace! Ce vrei? Stanica, netulburat, pipai mai de aproape salteaua, apoi vari brusc mana sub ea si trase pachetul cu bani. Batranelul holba ochii, casca gura mare spre a spune ceva, se dadu jos printr-o sfortare supraomeneasca, pe marginea patului si urla gutural, plangator:-Banii! Banii pu-pungasule! Apoi deodata se prabusi la pamant.” Moartea lui Costache Giurgiuveanu nu survine natural, ci de pe urma unui soc, de aceea sfarsitul are valoare de simbol. In ciuda numeroaselor sale defecte, mos Costache ramane in mintea si in constiinta cititorilor drept un batran cam avar, dar simpatic in fond si care cauta mereu sa fie mai bun, sa-si depaseasca conditia, dar care are parte de un sfarsit tragic, pe care nu il merita. Costache Giurgiuveanu este , in final, demn de mila, caci, in fond, el este singur, averea sa fiind unicul lui scop, ceea ce il tine viata, si care reprezinta o prada atractiva pentru cei din jurul sau. Avaritia sa poate fi interpretata si ca un gest de autoaparare in fata lumii si societatii aflate in schimbare, pe care batranul nu le mai poate intelege. Dar mai presus de toate, lectia de viata pe care personajul ne-o da, si anume ca banii si averea nu trebuie sa se transforme intr-un scop, care sa ajunga sa ne guverneze viata, este extrem de valoroasa si demna de luat in seama.Dintre toate personajele, autorul insista cel mai mult asupra tinutei lui Pascalopol. Ii sunt descrise in amanuntime hainele, croiala lor, culoarea: „Pe la orele sase, o trasura cu doi cai albi, aceeasi din seara precedenta, se opri in fata portii, si din ea cobora Pascalopol, imbracat intr-un costum pepit, bine croit, cu ghete albe, cu floare la butoniera si cu canotiera pe cap”.

Toate acestea alcatuiesc un contrast izbitor intre Giurgiuveanu si mosierul bogat, admirat de toata familia Tulea si escrocat uneori fara jena, ba de mos Costache, care-i „ciupea” cate o suma oarecare de bani, ba de Aglae, care se asaza la masa de joc stiind precis ca nu are bani, dar scotocindu-se fugar si nesemnificativ in punga si acceptand repede si fara complexe „imprumutul” lui Pascalopol.

Daca interiorul casei lui mos Costache este compus in perfecta concordanta cu avaritia personajului, interiorul lui Pascalopol lasa de la prima vizita a Otiliei insotita de Felix, impresia ca aici locuieste un om cu gust pentru frumos.
Interiorul i se paru lui Felix cu mult mai rafinat decat si-ar fi putut inchipui, cunoscand numai omul, asa de rezervat de conventional.

Pascalopol se tragea dintr-o familie „cu putin sange grecesc”, fusese student la Bonn, apoi in Franta, dar abandonase studiile trebuind, dupa moartea tatalui sa-si ingrijeasca mama si sa administreze mosia.

Este pasionat de muzica, stie sa cante la flaut si apreciaza cu ureche de cunoscator interpretarea bucatilor muzicale ale Otiliei. Personajul se defineste singur: „sunt un fel de boem”..

Grija pentru biografia personajului il determina pe autor sa interpuna in momentul vizitei si scurte lamuriri pe care Pascalopol le da lui Felix si care, pentru cititor sunt rezumate de insusi creatorul personajului. Aflam astfel ca Pascalopol „se plimbase prin mai toata Europa si fusese casatorit, inainte de a-si sfarsi studiile, cu o femeie de care se despartise sau ramasese vaduv (nu spunea limpede lucrurile)”. Preocuparile lui sunt variate. Nu ramasese rob al mosiei, ci „cultiva muzele”, citea, dar mai ales, se bucura vazandu-i pe cei tineri. Biblioteca il impresioneaza pe Felix ce privea cu „aviditate rafturile, lucru ce parea a incanta pe Pascalopol”.

Privindu-l, Felix constata „purtarile blande ale mosierului, apicureismul lui de om cult”. Era evident pentru Felix si pentru toti ai casei ca Pascalopol nu cultiva relatia cu batranul Giurgiuveanu, decat pentru a fi aproape de Otilia.

Pentru Felix, Pascalopol e un rival, gelozia baiatului luand uneori forme ciudate, pentru Otilia este „un barbat pe care-l compatimeste sincer”. „Un om pe lume” care-i place fiindca „e asa bun”. Tot ea adauga: „E de o rabdare nemaipomenita. E politicos cu tanti Aglae si cu toti, numai ca sa aiba sentimentul ca se afla intr-o familie. Nu are pe nimeni.”

Leonida Pascalopol se considera un om ratat si vrea sa se faca util celor care au nevoie de el. Traieste in preajma Otiliei, pe care o cunoaste de cand era mica si-i satisface toate dorintele si capriciile, fiind un adevarat tata pentru „orfana”.
Sentimentele lui Pascalopol pentru Otilia sunt nelamurite; el oscileaza intre patern si viril si-i marturiseste lui Felix: „ un dezamagit ca mine e un om fara pretentii. Eu nu i-am cerut niciodata nimic domnisoarei Otilia si n-am stat ca sa disting ce e patern si ce e viril in dragostea mea”.

Mosierul se considera unul dintre „parintii” Otiliei: „Da, domnule Felix, Otilia venea la mine simplu, ca o fiica”.

Otilia il vede ca pe un „om de lume”, un „barbat sic si singur, saracul”.Cu timpul, sentimentele lui paterne se schimba, nutrind acum sentimente de iubire pentrun tanara fermecatoare, „ca o randunica”.

Fiind singur si bogat, neavand familie, Pascalopol are „nevoie de domnisoara Otilia, ea e micul meu vitiu sentimental”, acceptand, daca ar fi nevoie si statutul de parinte: „Daca nu pot fi un amant, raman intotdeauna un nepretuit prieten si parinte”. Dornic de a avea o familie, el vine aproape in fiecare seara in casa din strada Antim, joaca si pierde la carti in favoarea lui mos Costache, aduce delicatese pentru cina, rabda cu distinctie rautatile Aglaei si flirturile grotesti ale Auricai, ii plateste lui Felix taxele la Univeristate, fara ca acesta sa stie.

Discret si delicat, Pascalopol este pentru Otilia nu numai un sprijin material, ci si unul moral, simtind din plin ocrotirea pe care acesta o revarsa asupra ei cu noblete si eleganta. 

Aglae incarneaza chipul mamei devorate de rautate si invidie fata de copiii altora, deformata in chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit sa o faca sa devina nobila.
E atata cheltuiala in a o inlatura pe Otilia, vesnica rivala (din perspectiva ei) pentru maruntisul Auricai, incat personajul depaseste repede, si inca de la inceputul drumului narativ limitele normalului. Aglae e uscata de rautate, aproape nici nu o poti inchipui tanara, la inceputul casatoriei ei cu Simion. Personajul se misca intr-un timp inert si de aceea nici nu evolueaza, se plimba doar pe o traiectorie rectilinie, definitiv trasata.
Gesturile cu care il intampina pe Felix tind sa stabileasca repede relatia. Felix este tratat cu superioritatea izvorata doar din ura fata de inca un eventual pretendent de mostenire, de aceea „demnitatea” cu care isi ridica mana spre a-i fi sarutata se potriveste prea putin cu acel „hm!” „artagos” rostit „cu un glas ragusit, insa forte. Esti flacau in lege!” Afland ca Felix va intra la Universitate, Aglae se mira sumbru. „Felix va cunoaste curand impunsaturile matusii, pe toti deodata ii improsca cu venin:
– Asa?! se mira Aglae. N-am stiut: faci azil de orfani. [] faceti pensiune, continua implacabil Aglae. O sa aiba Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? []
–Asa esti dumneata, cocoana Aglae, malitioasa”.

Este intruchiparea raului, malignitatea insasi.

Pascalopol o considera „malitiosa”, in realitate Aglae e numai venin, si mai ales asupra Otiliei ii place sa-l verse. Fata incurca planurile ei din mai multe puncte de vedere.
Privirile lui Felix, fixate asupra Aglaei, in momentul in care Pascalopol ii ofera Otiliei un inel cu safire, descopera ca „prin ochii Aglaei si ai Auricai trecura fulgere”.
Aglae conduce peste tot. In propria casa il tine din scurt pe Simion, face si desface casatoriile copiilor, intoarce totul dupa bunul ei plac. La intoarcerea Olimpiei, Aglae simuleaza supararea, in realitate e satisfacuta ca fata ei are un sot avocat:
„Aglae si Aurica intoarsera capul simuland surpriza.

– Olimpia! Tu esti? exclama Aglae cu o solicitudine in care voia sa puna totusi o usoara urma de suparare. Olimpia se lasa sarutata de Aglae pe amandoi obrajii, in vreme ce mana acesteia era sarutata cu un respect afectat de Stanica”.

Motivul acestei raceli al relatiilor ii este explicat lui Felix de Otilia:
„Aceasta-i povesti ca totul era o idee absurda a lui Simion fara nici un temei, pe care o striga cand era in toane rele, ca batranul avea o casa a lui nu prea mare, pe care Aglae voia sa i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimtea, nevrand sa ramana fara nimic. Aglae ii confisca pensia si orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi parut ca rezistenta batranului e un resentiment fata de tutela Aglaei”.
Aversiunea Aglaei fata de Otilia e marturisita direct. Fata i se pare o „zanatica” si-i recomanda fatis lui Pascalopol sa-si caute de nevasta o fata cuminte si asezata, sugerand vizibil un portret asemanator cu cel al propriei fiice. Neavand nici o inclinatie, nici o preocupare, nici macar toleranta pentru inclinatia artistica a Otiliei, muzica pianului o agaseaza:„Aglae insa dadu dovezi de impacienta, ca si cand o musca ar fi suparat-o. In sfarsit izbucni trantind o carte:

– Grozav de agasant pianul asta! (Apoi strigand): Otilio! da-l incolo de pian, stii ca ma enerveaza! (Mai incet catre ceilalti): Ori stii sa canti, ori nu. Pianul cere talent Didina canta bine!”

Otilia ii cunoaste aversiunea. Suparata, ascunsa de ceilalti, Otilia ii marturiseste lui Felix:

„– Nu stii ce vipera este tanti Aglae asta! Uf!”
In razboiul de cuvinte pe care-l provoaca adeseori Aglae, Pascalopol intervine ba de partea Otiliei, ba a lui Felix si sagetiile ei veninoase se opresc adesea in el.
Titi, cel mai mic dintre copii, are o situatie grava la invatatura. Aglae il solicita pe Felix pentru a da ajutor baiatului, in realitate sperand o apropiere intre baiat si Aurica. Vazand ca lucrurile nu merg intr-o astfel de directie, ea trage concluzia ca „cine citeste mult se scranteste” si intrerupe lectiile.

Toti copii ei sunt departe de a fi normali. Aglae e grijulie cu fiecare dintre ei, dar dominatia ei le-a sfaramat definitiv personalitatea.

„Atrasa de zgomot, Aglae veni si, informata de Felix, irupse zgomotoasa in odaie.

– Iar ai hemoragie, draguta – se vaieta ea –, sa-ti dau vata.
Scotocind prin casa, veni cu-n tampon mare de vata, pe care-l vara in nara lui Titi, punandu-i in acelasi timp o mana pe frunte.

– Asta e numai din pricina oboselii, bombani ea. Mai da-o in plata Domnului de carte ca n-am sa te fac filozof”.

Greseste profund in metodele de educatie, pe Titi il trimite sa se legene ca sa se linisteasca, amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si gaseasca un barbat si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, il dispretuieste, il ignora si il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de sentimente umane.

Aglae e prezenta in casa lui mos Costache si cu speranta ca, daca moartea batranului ar surveni la un moment dat ea sa se afle cat mai pe aproape. Spre a obtine mostenirea, femeia e in stare de orice, e de acord sa declare chiar ca fratele ei e nebun:
„Te duci dumneata, ca sora, sa declari ca fratele dumitale e nebun?

– Ma duc! zise furioasa.[]

– Nu mai ramane alta solutie decat sa te iei bine cu el si mai ales cu Otilia!

        Eu cu Otilia? Niciodata!”

Discutia aceasta dintre Stanica si Aglae lamureste multe laturi ale personajului. Este pentru prima data cand femeia marturiseste deschis avesiunea ei pentru Otilia.
Scena ce-a urmat atacului din septembrie al lui mos Costache intregeste portretul personajului ce capatase „fizionomia aspra a unui capitan de vapor care comanda in timp de naufragiu:

– Aurica – striga ea – vino repede, ca i-a venit rau lui Costache! Cheama-l si pe Titi. Treceti dincolo, sa nu fure vreunul ceva. Marino! tu alearga iute la Stanica sa vie si el si Olimpia si sa aduca doctorul pe care-l stie el. Ah! tocmai acum l-a gasit si pe Costache. Sunt sfarsita. N-am pus nimic in gura de azi-dimineata.”
Ajunsi in casa lui mos Costache, Aglae i se adreseaza arogant:

„– Ce-i cu tine, Costache? intreba mai mult arogant decat comiserativ Aglae. Te-a pus dracu sa cari caramida, sa faci casa, parca n-aveai casa. Asa e cand te iei dupa copii!”Referindu-ne la cuplul pe care il intalnim in “Enigma Otiliei” de George Calinescu – Felix si Otilia – acestia sunt personajele centrale ale romanului, care dau o nota de modernitate si in jurul carora graviteaza ceilalti membri ai mediului de la inceputul secolului douazeci, aflati sub influenta covarsitoare a banului. “Enigma Otiliei” este un roman balzacian, un roman al paternitatii esuate (pentru ca cele doua personaje se vor descurca, pana la urma, singuri in viata) si nu numai. Majoritatea personajelor din roman sunt conduse de anumite instincte: instinctul nonpaternitatii (Felix si Otilia), instinctul avaritiei (mos Costache), instinctul inavutirii (Stanica Ratiu), instinctul posesiunii nelimitate (Aglae si Aurica) etc. G. Calinescu si-a conturat foarte bine personajele, pe care le-a incadrat in anumite tipare caracteriologice. Astfel, Felix Sima este tanarul onest care isi cauta, cu multa insistenta, un drum in viata. Otilia Marculescu este destul de greu de incadrat intr-o anumita tipologie, tocmai enigma personalitatii ei fiind tema dominanta a romanului, sugerata si de titlul acestuia. Aceasta se cunoaste cu Felix inca din copilarie si in fiecare an, cu ocazia sarbatorilor si nu numai, ea scria “unchiului Iosif” intreband ce mai face “varul Felix”, iar el il intreba pe “unchiul Costache” ce mai face “verisoara Otilia”. Astfel, cei doi erau “in chip oficial intimi prin corespondenta si desigur ca, daca s-ar fi intalnit, n-ar fi putut decat sa continue si oral stilul familiar din scrisori”. Ea este personajul care da o nota de certa modernitate, ea fiind singura care sparge tiparele clasice. Otilia este unicul personaj cu adevarat viu in acest carusel al mastilor: arivistul, avarul, fata batrana si un om bogat, dar mai in varsta, Pascalopol. Este o fata fascinanta, naturala, imprevizibila, denotand o fragilitate mascata, cu toate calitatile puritatii varstei adolescentine, sugerate in diverse imprejurari, descrise in tonuri romantice de scriitor, inconfundabila prin portretul ei cu trasaturi delicate, pline de tinerete si de inocenta: “…un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri […] Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc, si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat”. Personajul se autocaracterizeaza de mai multe ori: “Ce sentimentala sunt!”. Pe Felix il intreaba daca vor sa fuga impreuna si il pofteste in prima noapte sa doarma la ea in camera, ea amenajandu-si un alt loc pentru dormit. Camera ei este plina de nimicuri femeiesti, pentru care o fata batrana ca Aurica este invidioasa. Deruta pe care o starneste provine din faptul ca ea oscileaza de la o extrema la alta, nenorocul ei fiind de a se misca intr-o lume oranduita de tipare. Otilia este totusi un personaj enigmatic, ipostaza a eternului feminin, reusind sa se manifeste cu toata prospetimea intr-un mediu ostil, condus de interese meschine. Fata de Otilia, personajele masculine ale romanului arata un interes mai vizibil sau mai discret, admiratie sau dragoste, care o situeaza in permanenta in centrul atentiei. Felix simte pentru Otilia o dragoste pura, specifica varstei, uneori chinuita de incertitudini, Pascalopol, care o cunoaste de cand era mica, adopta o atitudine paterna, tarziu schimbata in sentimente de dragoste autentica. Insa, Otilia nu doreste sa-l impovareze pe Felix cu o casatorie prematura, nepotrivita carierei sale si il lasa in mediul provincial in care se afla, sa-si gaseasca succesul, si, dupa moartea lui mos Costache, pleaca in strainatate cu Pascalopol. Dupa cativa ani, Pascalopol ii reda libertatea deoarece diferenta de varsta dintre cei doi era prea mare si, in plus, el constentizeaza ca Otilia nu-i impartasea aceleasi sentimente profunde; ea isi gaseste fericirea pe alte taramuri, departe de tara.In finalul romanului, Otilia va fi vazuta intr-o alta postura, pe un tarm al unei insule exotice, insa fara farmecul de altadata: “Dupa cateva vorbe banale, mosierul scoase din buzunar o fotografie care infatisa o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, si un barbat exotic, cu floare la butoniera. Fotografia era facuta la Buenos Aires”.Enigma ei, care a intretinut vie actiunea romanului, se spulbera. Otilia, fata insetata de ideal si aventura, a devenit o femeie cu o aparenta obisnuita, greu de remarcat intr-un mediu anodin (obisnuit). Viata ei se apropie de apogeu si acest lucru vorbeste de la sine: secrete au numai femeile tinere sau care isi mentin tineretea printr-o forta interioara enigmatica. De asemenea, Felix va ramane fara nici un secret si va ajunge un doctor renumit, incapabil sa se opuna procesului extinctiei (mortii). In incheiere putem afirma ca iubirea si timpul (mai ales trecerea lui) pot schimba mult o persoana, din punct de vedere fizic si moral, si ca viata pe care o avem si tot ceea ce ni-i se intampla, inclusiv mediul in care traim si persoanele cu care traim, ne pot schimba radical modul de gandire, de viata, de a privi lucrurile.

 

 

 

 

 

 

 

 

Romanul modern, obiectiv

ION de Liviu Rebreanu

prof.

Adevarata masura a fortei creatoare a lui Liviu Rebreanu o atesta, asadar, romanele lui. Primul in timp este Ion, aparut in 1920, an care ramane, datorita acestei imprejurari, o data de prima insemnatate in istoria prozei romanesti.

            Inainte de Ion, romanul romanesc inregistrase cateva momente insemnate, datorita lui Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi si noi, lui Slavici cu Mara, lui Duiliu Zamfirescu cu Viata la tara si Tanase Scatiu, iar dintre scriitorii generatiei lui Rebreanu se manifestasera cu succes in roman Agarbiceanu prin Arhanghelii si Sadoveanu prin Neamul Soimarestilor.

   Dintre toti acestia, cel mai apropiat de Rebreanu, prin structura sufleteasca, prin anume laturi ale formatiei, inclusiv mediul prim de viata, prin felul de a privi in existenta si modalitatea preferata de expresie artistica este Ioan Slavici. Acesta zugravise in nuvelele si romanele lui aspecte sociale semnificative din viata satului transilvanean, precum si figuri omenesti viguroase turmentate de pasiuni violente, insetate de avere, pastrand in genere fata de ele o atitudine neutra, lasandu-le sa se miste liber in fictiunea literara. Sunt atribute care, cu un suflu epic mai cuprinzator prin aria observatiei sociale si mai profund prin forta de scrutare a sufletului omenesc, cu simt clasic al compozitiei si obiectivitate a relatarii, purificat deplin de tendinte moralizatoare, se vor regasi in romanele lui Liviu Rebreanu, evident ca expresie a unor afinitati structurale, nu a relatiei de influenta. Cat despre modelele lui, acelea de la care a plecat si a caror inraurire se poate identifica, ele sunt in primul rand marii romancieri straini: Tolstoi, Balzac, Flaubert, Zola.

   Dar, spre a intelege cum se cuvine romanul Ion, este nevoie de o scurta revenire la starea prozei noastre epice de inspiratie rurala in momentul aparitiei lui. In aceasta privinta, atat semanatorismul, cat si poporanismul, cu diferentele de rigoare existente intre ele, dar inrudite in chip substantial, proiectau asupra taranimii o viziune lipsita de autenticitate, cu exces de aspecte sumbre, menite sa starneasca mila si sa aduca, pe calea reformelor, un spor de dreptate sociala, in cazul celei de-a doua. Laturile acestea extraestetice, prezente in amandoua curentele, faceau ca substanta insasi a naratiunii ca modalitate epica sa fie invadata de lirism, de asa natura incat un cercetator ca Tudor Vianu a putut vorbi despre o adevarata criza a artei romanesti de a povesti in deceniul 1910-1920.

   Intr-o asemenea situatie, a aparut romanul Ion.

   Geneza scrierii se poate urmari dupa marturisirile lui Rebreanu insusi. Procesul creator a fost indelungat si esenta lui consta in sudarea intr-o viziune unitara a trei experiente de viata traite, distantate intre ele prin ani si fara legatura cauzala de la una la alta. Evident, lecturile scriitorului si-au revarsat si ele seva lor de semnificatie in fluxul sufletesc starnit de cele trei experiente de viata.

   Prima dintre experiente reiese dintr-o marturisire a lui Liviu Rebreanu: “Ion isi trage originea dintr-o scena pe care am vazut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de inceput de primavara. Pamantul jilav, lipicios. Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am vazut un taran, imbracat in straie de sarbatoare. El nu ma vedea…Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul.

L-a sarutat ca pe o ibovnica…”. Gestul a fost inregistrat pentru pitorescul lui in sine, fara a i se atribui atunci o semnificatie precisa.

   Adevarul relatarii lui Rebreanu nu se poate pune la indoiala, dar trebuie aratat ca un gest asemanator cu cel observat de el infaptuieste si eroul Buteau din romanul La terre al lui Emile Zola.

   Cea de a doua experienta de viata autentica i-a fost transmisa scriitorului de sora sa Livia si formeaza substanta nuvelei Rusinea. Este vorba de patania unei fete bogate de la tara, Rodovica, amagita de un flacau sarac si supusa, din aceasta cauza, celor mai cumplite batai de catre tatal sau. In chip evident, aceste fapte, cu modificarile de rigoare se regasesc in Ion, constituind esenta raporturilor dintre erou, de o parte, Ana si tatal ei, Vasile Baciu, de alta parte.

   A treia experienta este constituita de impresia puternica pe care i-a lasat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la tara, Ion al Glanetasului, istet si vrednic, impovarat de greutati si deznadajduit, pentru faptul ca nu avea pamant.

   Calea sintezei intre aceste trei momente de viata, atesta in continuare Rebreanu, a fost atribuirea catre Ion al Glanetasului, cu motivarile sociale si sufletesti necesare si a faptelor apartinand, in realitatea traita, autorilor celorlalte doua momente. Trebuie insa subliniat ca, potrivit dramatismului structural al constiintei scriitorului, sinteza astfel realizata nu a anulat asperitatile si contradictiile specifice fiecarui moment, ci numai a obtinut, prin polarizarea lor cu maiestrie, un echilibru temporal intre ele. Minat de conditia lui intima, acest echilibru se va disloca repede, aducand odata cu dislocarea, sfarsitul organic al capodoperei.

   Procesul de elaborare al romanului, trecand prin fazele manuscrise Zestrea (titlul initial al romanului) si Rusinea (primul capitol al manuscrisului Zestrea), a fost indelungat si trudnic. Tudor Vianu a lasat o marturie asupra tenacitatii impresionante cu care Rebreanu si-a dus nazuinta la capat: “Era in 1919, ma intorsesem din razboi si Rebreanu isi regasise caminul lui, dupa ce trebuise sa se refugieze in Moldova pentru a scapa de justitia martiala a trupelor de ocupatie. Locuiam pe strada Nicolae Balcescu, in fundul unei curti, intr-o casuta daramata de atunci, la doi pasi de casa tot atat de modesta, unde se sfarsise Luchian. Ferestrele lui Rebreanu, zarite printre copacii curtii, ramaneau luminate in tot timpul noptii. Ma intorceam tarziu acasa si o chemare inceata imi deschidea usa camerei sarace, despartita prin doua trepte de bucataria familiei. Rebreanu scria atunci, a cincea, a sasea oara, romanul Ion. Munca incepea odata cu caderea serii si continua pana la rasaritul zorilor, cu mare abuz de cafea, de tutun, din cand in cand cu racorirea fruntii infierbantate. Intreruperea provocata de vizitatorul nocturn nu parea a-i fi neplacuta…”.

   Subiectul romanului. Romanul, impartit in doua volume: Glasul pamantului si Glasul iubirii, ne transpune in lumea satului ardelean de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru. Avem in fata o fresca vasta, cuprinzand, pe langa viata taranimii, si pe cea a intelectualitatii satelor, cu unele reflexe din pulsatia nationala a Transilvaniei. Firul principal al actiunii se tese in jurul eroului scrierii, flacaul chipes, voinic, inteligent si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care, din setea de a se imbogati, isi sacrifica iubirea pentru Florica, o fata frumoasa, insa saraca, asemenea lui, si se casatoreste cu Ana, fata uratica si prizarita, fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, care a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca Ion o sedusese si ca, in consecinta, gandul lui de a o marita cu George Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate implini. Aceasta este actiunea primului volum. In continuare, romanul urmareste, pe firul principal al dezvoltarii lui, tribulatiile lui Ion, care, dupa casatoria cu Ana, dobandeste, in sfarsit, pamantul visat, are si un copil, dar noi complicatii i se precipita in cale, caci Ana, complet nefericita, se spanzura, odrasla plapanda ii moare, el insusi revenit spre Florica, maritata intre timp cu George Bulbuc, este surprins de acesta intr-o noapte in fata casei si omorat cu sapa. George merge la inchisoare, pamanturile lui Vasile Baciu sunt donate bisericii, iar viata satului Pripas, agitata mai intens pentru o clipa, isi reia cursul tihnit. Astfel se termina volumul al doilea si, o data cu el, romanul.

   Personajele romanului. Creator exceptional de viata, Rebreanu face sa traiasca in roman un impresionant numar de eroi, fiecare cu individualitatea lui proprie. Pe primul plan, se impune Ion al Glanetasului, care este unul dintre cele mai caracteristice si mai temeinic realizate personaje ale intregii noastre literaturi. Ion e un flacau voinic, destept, energic care sufera de saracia lui si care se crede, prin calitatile enumerate, capabil de o alta soarta.

   Atitudinea lui Ion e destul de comuna, desi procedeul sau e mai original, fara sa fie inedit. Violenta lui e forma pe care o ia, in conditiile date, o energie exasperata de a nu se fi putut exprima altfel, intr-o societate in care totul il condamna pe Ion la supunere, la acceptare, adica la mizerie.

   Pentru Ion, pamantul inseamna situatie sociala, demnitate umana, posibilitatea de a munci cu folos. Ion este simbolul unei chemari mistice a pamantului, este simbolul omului care incearca sa depaseasca starea de mizerie, de inferioritate sociala si morala. Pentru Ion, acest flacau zdravan si harnic, saracia, adica lipsa pamantului, e o permanenta suferinta si preocuparea cea mare e cum sa-l obtina.

   Critica s-a ocupat adesea de Ion, incercand sa strabata in intimitatea sufletului sau, spre a-i surprinde cu exactitate esenta. Principalele pareri sunt contradictorii, dovada cat de complex este personajul sub masca simplitatii aparente. Astfel, pentru Calinescu, Ion este o fire instinctiva, calauzit de impulsuri elementare, violent si patimas, pe care nostalgia Floricai si revenirea la ea nu-l pot in nici un fel umaniza: “In planul creatiei, Ion e o bruta. A batjocorit o fata, ia luat averea, a impins-o la spanzurare si a ramas in cele din urma cu pamantul. Continutul lui a fost epuizat si ispravile sentimentale il scot din sfera instinctelor oarbe, si il duc in lumea constiintei, banalizandu-l“. Pentru Lovinescu, din contra, Ion are “o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si, mai ales o vointa imensa”. Descoperindu-i asemenea atribute, Lovinescu il considera “o figura simbolica, mai mare decat natura, ce depaseste tendinta de nivelare a naturalismului”.

   Amandoua aceste caracterizari, desi contradictorii, sunt acoperite cu strictete de comportarea eroului care, fiinta robusta, implantat in viata cu radacini puternice, isi are unitatea morala a lui tocmai in principiul contradictiei. Fiul Glanetasului era in adevar un om primitiv, impulsiv, rudimentar, brutal cu prietenii, cu vecinii, cu nevasta, cu socrul, cu parintii, doritor cu orice pret sa se imbogateasca, dar tot el are, fata de cei amintiti si fata de altii, gesturi de cuviinta prevenitoare, o disponibilitate spre respect si omenie, ilustrata peremptoriu de relatiile cu familia Herdelea si in special cu Titu, precum si o istetime naturala, care, dupa imprejurari, se manifesta cand ca inteligenta, cand ca viclenie. Desigur, i se pot descoperi si alte trasaturi sufletesti, toate insa sunt subsumate setei de afirmare, impulsului nestavilit de a trai cu intensitate viata.

   Rebreanu infatiseaza drumul de viata tenebros al eroului sau, pana cand patima il duce la moarte. De-a lungul acestui drum sinuos, el isi revarsa firea in gesturi memorabile, dintre care cel mai discutat este sarutul gliei. Sarutarea lui Ion este un act de luare in posesiune a pamantului, pamantul posesiunii, cel pe care il poseda si care il poseda.

   Dintre figurile feminine ale romanului, Ana, sotia lui Ion, a fost privita, prin natura lucrurilor, mai de aproape, destinul ei fiind legat de cel al eroului principal. Ana este o faptura firava, modesta, blanda, a carei personalitate a fost anihilata de brutalitatea cu care au tratat-o atat tatal cat si barbatul ei. Rebreanu, prin comentariul lui direct, cum procedeaza si cu alti eroi, ii intregeste portretul, prezentandu-ne pe scurt drama ei de orfana de mama, crescuta chinuit de tatal sau, Vasile Baciu, om bogat, dar betiv si zgarcit. Ea se indreapta cu naivitate si slabiciune explicabila catre Ion, pe care il iubeste deznadajduita. Scriitorul o invaluie cu o discreta simpatie, simbolizand prin ea o buna parte din destinul nefericit al femeii de la tara in regimul de atunci.

   In acelasi mod pot fi urmarite toate figurile aduse de Rebreanu in actiunea romanului: Glanetasu, Zenobia, George Bulbuc, tatal sau Toma, Simion Lungu, Florica etc. Pe toate romancierul le-a zugravit viu, le-a inzestrat cu atribute proprii.

   Scriitorul a infatisat realist stratificarea sociala a satului. Drama insasi a lui Ion si a sotiei sale, Ana, isi are motivare in problematica generata de aceasta stratificare.

   Diferentierea taranimii dupa starea materiala este observata cu luciditate de scriitor, care face din ea moment cardinal in definirea eroilor si a situatiilor. Capitolul prim ofera, in aceasta privinta, scene dintre cele mai caracteristice.

   Raporturile dintre taranimea si intelectualitatea satului sunt dominate de aceeasi neta constiinta a deosebirii de stare sociala. Preotul Belciug, familia invatatorului Herdelea, notarul, privesc spre taranime cu o atitudine distanta, caracterizata prin politete rece si zambet protector. Ei nu admit sa fie trecuta bariera care ii desparte de truditorii gliei; acestia la randu-le privesc spre lumea domnilor cu condescendenta prevenitoare, de diferite grade insa, intrucat bogatasii de felul lui Vasile Baciu, constienti de forta averii lor sunt mai indrazneti.

   Preocuparile burgheziei satesti sunt in general marunte. In ciuda superioritatii,   

 pe care o etaleaza fata de tarani, domnii satului se zbat in nevoi, sunt asaltati de greutati carora, in situatia specifica a Transilvaniei de atunci, abia le pot face fata, mai ales cand au si familie numeroasa cum este cazul invatatorului Herdelea. Acesta isi mentine greu slujba, trece adesea prin momente de umilinta, este obligat la continui compromisuri si concesii morale, in peregrinarile lui prin diferite sate, pe unde, dupa bunul lor plac, il poarta autoritatile.

   Portretul preotului Belciug este realizat de Rebreanu dupa acelasi procedeu al impletirii schitei biografice, cu observarea comportarii eroului in momente semnificative de viata, raportate constant la conditionarea lor sociala. Belciug are o situatie materiala mai buna decat Herdelea, el nu este impovarat de greutati familiale. Aceste elemente, conjugate cu o anumita austeritate temperamentala, vizibila si in infatisarea lui fizica, si cu rigorismul profesiei, determina din parte-i un spor de principalitate in raport cu oamenii si cu autoritatile. De aici prestigiul lui mai mare in fata satului.

   Scriitorul surprinde in roman si principalele aspecte generate de lupta nationala a romanilor transilvaneni in acel moment istoric. Trei erau atitudinile caracteristice: cea a dezertiunii tradatoare alaturi de oficialitatile austro-ungare, reprezentata prin solgabiraul Chitu; cea a luptei nationale in cadrul legalitatii, recomandata si practicata de avocatul Victor Grofsoru; in sfarsit atitudinea darza, neinduplecata, impinsa pana la iredentism, caracteristica profesorului Spataru. Toate acestea sunt aratate cu limpezime cand scriitorul urmareste lupta dintre avocatul Victor Grofsorul si bancherul svab ungurizat Bela Bek pentru ocuparea unui loc in parlament ramas vacant prin moartea deputatului roman Ion Ciocan.  

   Tradus in numeroase limbi, romanul a starnit entuziasm. O dovada a faptului este trecerea lui de catre U.N.E.S.C.O. printre marile opere ale contemporaneitatii.

      George Calinescu afirma ca: “Ion e opera unui poet epic care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea. Romanul e facut din canturi, vadit cadentate in stilul marilor epopei”. “Hora in sat, bataia intre flacai, tocmeala pentru zestre, nunta taraneasca si nunta invatatoreasca, nasterea la camp a copilului Anei, moartea batranului Dumitru Moarcas, spanzurarea carciumarului si a Anei, sunt momente din calendarul sempiterm al satului, miscatoare prin calitatea lor elementara. Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodopera de maretie linistita”.  

Romanul subiectiv (realist, psihologic)

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

   prof.

1.      Preliminarii:

Camil Petrescu este unul dintre scriitorii remarcabili ai literaturii romane care aplica in operele sale principiul sincronismului sau al interdependentei, teoretizat de Lovinescu, care proclama sincronizarea literaturii romane cu cea europeana. Intr-o perioada cand romanul realist-obiectiv atingea punctul maxim al dezvoltarii sale, Camil Petrescu experimenta un nou tip de roman, in incercarea de a inocula literaturii noastre tehnicile moderne sincrone noilor descoperiri stiintifice si „spiritului veacului”.

Romanul, publicat in 1930, aduce sub lumina, preocuparea permanenta a lui Camil Petrescu de-a pune in dezbatere conditia intelectualului, in raport cu societatea, dar si de a-si exprima punctul de vedere cu privire la prima conflagratie mondiala.   

2.      Caracteristicile operei camilpetresciene:

In  studiul sau intitulat “Noua structura si opera lui Marcel Proust”, Camil Petrescu schiteaza datele fundamentale ale noului tip de roman si, implicit, ale unei noi viziuni asupra realitatii.

    Pornind de la constatarea ca proza anteproustiana este anacronica in raport cu noile conceptii stiintifice si filozofice, Petrescu polemizeaza cu omniscienta si ubicuitatea, cu literatura  a carei dogma este “caracterul”, “tipul” sau “arhetipul”.

   Autorul arata ca omniscienta romanesca intra in aceeasi serie cu fizica newtoniana si cu rationamentul cartezian. Prin corelatie romanul de tip balzacian nu poate avea decat o perspectiva demiurgica.Naratorul recomanda un roman scris la persoana intai, eul situandu-se in centrul firului epic, actiunea fiind substituita cu analiza psihologica.

    C. Petrescu arata ca romancierul care renunta la omniscienta este convins ca e cu neputinta sa deduca ceea ce se petrece in sufletul altuia: “Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”.

    Pornind de la teza bergsoniana a realitatii ca durata pura, Petrescu considera ca singurul timp care confera autenticitate este prezentul, vazut ca flux al constiintei, in care intra si amintirile involuntare,  o curgere continua care  permite abaterile , revenirile , rememorarile, contrazicerile. De aceea, evenimentele nu mai apar relatate in ordine cronologica, liniar.

Naratorul modern, in conceptia lui Camil Petrescu, urmareste complexitatea proceselor sufletesti declansate de memoria involuntara, releva firul sinuos si chiar ilogic al gandurilor aparute instantaneu. El prezinta realitatea cu luciditate, in spiritul adevarului absolut si al autenticitatii faptelor.

Scriitor realist, Camil Petrescu este impotriva stilului “frumos”, artificial , adoptand  un stil sclipitor , intelectualist, anticalofil si autentici. Proclama relaxarea oricarei cenzuri a scrierii, a formei, in favoarea continutului: ”Un scriitor este un om care exprima in scris cu o lineara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie”.Este utilizata tehnica introspectiei si a perspectivismului faptelor, scrierile camilpetresciene fiind imprimate cu concepte si limbaj filozofic. Romanele sale nu au propriu-zis un subiect, ci se structureaza pe o pasiue sau o idee. Naratorul vede in fluxul constiintei singura realitate autentica.

3.      Structura:

           Romanul se desfasoara in doua parti ale caror titluri se constituie prin separarea a doua sintagme juxtapuse, prima parte fiind o monografie a iubirii, a doua fiind un jurnal de front. In plan compozitional unificarea celor doua parti se realizeaza  prin scena de la popota. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate ( dintre Stefan Gheorghidiu si Ela ), partea doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul primului razboi mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului, articole, si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate:„Toate intamplarile din volumul doi le-am trait aievea, alaturi de regimentul meu. Toate personagiile mele exista si traiesc sau au trait, insa modificate dupa legea mea interioara.”

4.      Tema:

Tema romanului o formeaza viata sociala romaneasca inainte si in timpul  primului  razboi  mondial, materializata intr-o critica a societatii bucurestene, dominata de arivism, vicii, snobism, ipocrizie si demagogie, pe de oparte, si in acelasi timp relatarea unui proces complicat de devenire si transformare interioara a unei personalitati in functie de doua experiente fundamentale: DRAGOSTEA  si  MOARTEA.

5.       Instantele comunicarii narative:

           “Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi” este un roman modern de tip subiectiv , avand drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, dar si autenticitate definita ca indentificare a actului de creatie cu realitatea vietii si cu experienta nepervertita. Naratorul este autodiegetic, renuntand la omniscienta, focalizarea fiind exclusiv interna.

 Situarea eului narativ in centrul povestirii confera, de asemenea, autenticitare, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate.

6.      Timp si spatiu:

In prima parte a romanului, autorul da povestirii forma memorialisticii, pe cand cea de-a doua e un jurnal de campanie ce transcrie fidel experienta participantului direct la evenimente. Exista un timp subiectiv, retrait prin rememorarea celor doi ani si jumatate a reverberatiilor iubirii conjugale cu Ela si un timp obiectiv, al realitatii frontului. Perspectiva temporala se caracterizeaza prin discontinuitate, prin flash-back si utilizarea analepsei.

Perspectiva spatiala se refera la Bucurestiul de dinainte si imediat dupa primul razboi mondial, actiunea romanului fiind proiectata si la Campulung, Odobesti si in alte toposuri in care se misca naratorul-personaj.

7.      Titlul: 

Titlul este constituit din doua sintagme care contin un indice de previzibilitate privind tematica romanului: “ultima noapte de dragoste”, o noapte a iubirii supusa extinctiei si absorbita de marea drama a umanitatii si “intaia noapte de razboi”, o alta experienta intunecata, a mortii, a absurdului si irationalului, erosul si thanatosul fiind vazute ca experiente fundamentale ale individului.

8.      Semnificatii:

Scris la persoana I, romanul incepe cu fixarea cronotopului „La Piatra Craiului, in munte”, in primavara anului 1916, prin relatarea efectuata de personajul principal al romanului, care este pentru prima data concentrat, dupa ce luase parte, ca tanar sublocotenet, cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal.

In acest  capitol autorul se refera cu o ironie usturatoare la incompetenta sistemului de aparare militara a tarii, relatand despre “transeele-jucarii si fortificatiile care pareau „niste santulete ca pentru scurgere de apa”, pe care „zece porci tiganesti, cu boturi puternice” le-ar fi ramat intr-o jumate de zi. Cu toate acestea in Parlamentul tarii se dadeau asigurari ca armata romana este bine pregatita si  trenurile „ nu circulau decat cu perdelele trase”, sau cu geamurile manjite cu vopsea alba,  fiind pazite de santinele “cu baioneta la arma”.

Primul capitol descrie atmosfera mediului cazon, Stefan Gheorghidiu relatand apoi o discutie de la popota despre un subiect colportat de toate ziarele: un  barbat  si-a ucis sotia infidela si a fost achitat de Curtea cu jurati.

Dezbaterea asupra acestui caz este aprinsa si contradictorie privind relatiile dintre soti si sentimentul casniciei, circuland doua curente de opinii: unii aprobau hotararea, altii nu, dar ceea ce-i unea era modul simplist de abordare a problematicii.

 Opiniile sunt corelate cu trasaturile fizice si morale ale celor care le emit, cu o arta de portretist remarcabila si cu un fin simt psihologic, fiind ilustrat relativismul ca trasatura moderna a prozei romanesti.

Capitanul ardelean Dimiu, nonconformist, considera ca “nevasta nu trebuie sa-si faca de capmai e si obrazul omului pus in joc”. Capitalul Corabu, „justitiar neinduplecabil”, educat in spirit german, este promotorul libertatii sufletului omenesc: „Cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? N-ai decat sa te desparti. Dragostea-i frumoasa tocmai pentru ca nu cunoaste nici o silnicie.”

Floroiu, “delicat si cu fata blond-sters” considera ca „dreptul la dragoste e sfant () unei femei trebuie sa-i fie ingaduit sa-si caute fericirea.”

Gheorghidiu intervine violent, raspunsul sau fiind o defulare a unor sentimente reprimate, acuzand limbajul prefrabicat, “din cartile de duzina” al camarazilor sai si afirmand, cu sinceritate: “Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei. Caci cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.

Odata cu declansarea procesului de constiinta, se va desfasura retrospectiva romanului de dragoste, a celor doi ani si jumatate din existenta cuplului  Stefan–Ela “dupa procedeul romanului in roman”. In afara acestei paranteze retrospective, timpul nararii se identifica total cu timpul cronologic.

Autorul intra simplu in amintire printr-o fraza liant. „ Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala”. Folosind o tehnica definita de critica literara drept „tehnica oglinzilor paralele”, Stefan organizeaza filmul secventelor existentei sale, puse sub semnul iubirii in „ felii de viata”, menite sa-i explice acumularea tensiunilor interioare in sufletul lui.

Romanul este scris sub forma unui monolog liric in care eroul se  analizeaza lucid, se zbuciuma intre certitudine si incertitudine erotica,. Iubirea lor se naste  din orgoliul personajului, intruncat Ela, era cea mai frumoasa studenta de la litere si Stefan, student la filosofie, era „magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, pentru ca eram atat de patimas iubit de una cele mai frumoase stundente, si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri”. Fata are „ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar” si , desi „avea oroare de matematici”, il insotea la cursurile din care ea nu intelegea nimic, „numai ca sa fim impreuna “.

Nicolae Manolescu contesta atributul de pasiune in cazul eroilor lui Camil Petrescu, inlocuindu-l cu conceptul amorului vanitate”. Personajul principal, spune criticul, este un barbat lipsit de notiunea pozitiva a femeii care cere acesteia ceea ce nu poate da”.Gheorghidiu si-a ales sotia dupa criteriul egocentrist al dragostei de sine: la inceput, ii placea mai mult colega de camera a Elei, dar tenacitatea amoroasa cu care aceasta il urmareste, precum si imaginea de cuceritor, pe care i-o consolida in ochii celorlalti, pasiunea pentru el, a uneia dintre cele mai frumoase studente l-a facut sa se opreasca asupra Elei. De aceea primele semne de criza ale cuplului sunt generate odata cu constatarea pierderii prestigiului masculin si al exclusivitatii in sufletul femeii iubite: „ in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile, se instraina in admiratiile ei pentru mine” .Stefan arata cum  mostenirea lasata de un unchi bogat, Tache, ii schimba intregul curs al vietii conjugale , in defavoarea cuplului. De sfantul Dumitru sunt invitati la masa la unchiul Tache, unde se aduna toate celelalte rude. Discutia se poarta in jurul tatalui lui Stefan, care fusese profesor universitar si publicist apreciat, dar care „murise dupa o viata foarte agitata, inca tanar, lasand bruma de avere incarcata de datorii”. Nae Gheorghidiu vorbeste cu dispret despre fratele sau care murise sarac pentru ca era un visator „iscalea cu acelas entuziasm un articol de gazeta ca si o polita”, neavand deloc „notiunea banului”. Stefan ii infrunta pe batranul avar si pe Nae Gheorghidiu, aparand memoria tatalui sau si casatoria sa cu o studenta saraca. Reactia lui Stefan este vehementa si acida, jignindu-i.

 Stupoarea se naste peste douazeci de zile, cand batranul moare, iar cea mai mare parte a mostenirii ii este lasata lui Stefan Gheorghidiu.  In acel moment el descopera cu nemultumire afinitatea Elei pentru lumea mondena, acestia renuntand la vechii prieteni si incepand sa frecventeze noi prieteni, snobi si superficiali. Ceea ce pentru el este neinsemnat devine pentru sotia lui o ratiune de a fi. Rudele il ataca in tribunal, iar Ela lupta cu indarjire pentru avere: „intamplarea cu mostenirea trezise in femeia mea porniri care dormeau lantent, din stramosi, in ea”. Treptat, Stefan descopera o alta fata a sotiei sale, afirmand ca ar fi vrut-o “mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare”.

 In cele din urma, Stefan cedeaza in fata rudelor si  investeste o parte din bani intr-o fabrica de metalurgie pe care unchiul Tache spera s-o castige intr-o licitatie, spre satisfactia Elei, ce pare pasionata de afaceri.

Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noul comportament al Elei, care  se va prabusi progresiv, modelandu-si felul de-a trai dupa conceptul „carpe diem”, imitand comportamentul frivol, mercantil si fad al lumii burgheze, devenind in cele din urma, amanta unui snob, semiescroc, fals avocat si ziarist, Gregoriade, pe care il cunoscusera in casa verisoarei Anisoara.

Petrecerile mondene devin un chin pentru erou, acesta incercand sa analizeze si sa inregistreze fiecare cuvant al Elei: „trageam cu urechea, nervos, sa prind crampeie din convorbirile pe care nevasta-mea le avea cu domnul elegant de alaturi de ea”, atitudine etichetata de cei din jur drept gelozie. Personajul marturiseste insa ca nu a fost nici o clipa gelos, ”desi am suferit atata din cauza iubirii”.

Plimbarea la Odobesti face ca eroul sa puna sub semnul inoielii fidelitatea femeii iubite „ in acele 3 zile cate am stat la Odobesti, am fost ca si bolnav, cu toate ca paream uneori de-o veselie excesiva”. Sotia lui cauta mereu prezenta  dl. G, afisand o familiaritate excesiva fata de acesta si suferind ca un copil ca la masa de seara acesta nu se asezase langa ea, fapt care-l determina pe erou sa afirme cu tristete: „Niciodata nu m-am simtit mai descheiat de mine insumi, mai nenorocit. Am crezut atata vreme ca eu sunt singurul motiv de durere sau de bucurie pentru femeia mea, iar azi descoperam ca ochii ei sunt gata sa plana pentru altul  sau “ma simteam imbecil si ridicul, fara simtul realitatii, si ca un predestinate al  coarnelor”.

Naratorul noteaza gesturi, vorbe, reactii dureroase , observandu-se pe sine si pe cei doi „Pe drum nevasta–mea n-a trait decat prezenta luiimi redescopeream nevasta cu o uimire dureroasa, un peisaj si un cap strain si vulgar”.

Fire interiorizata acesta face din Ela, o proiectie a idealului sau feminin, o cautare a iubirii absolute spre care el aspira, este acel elle, adica eterna femeie si ceea ce iubeste eroul este visul pe care si l-a intretesut in jurul acesteia, deoarece

o iubire mare, e mai curand un proces de autosugestie, iubesti la inceput din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta nu e loial, s-o jignesti, sa inseli atata incredere”. De aceea drama lui va fi exacerbata :„ Mi se rupse axa sufleteasca, incredera in puterea mea de deosebire si alegere, in rigoarea si eficacitatea inteligentei mele”.

 S-a vazut in aceasta poveste o refacere a mitului lui Pygmalion, sculptorul indragostit de propria-i creatie, statuia Galateei. Tanarul erou incearca la inceput sa-si recreeze fiinta iubita, dupa un tipar propriu al idealitatii feminine.

Iubita este initiata in carti de filosofie in „Critica ratiunii pure” a lui Kant, in propriile lui conceptii ontologice. Drama eroului vine in momentul constientizarii esecului sau „Ma cuprindea o nesfarsita tristete, vazand ca nici femeia asta pe care o credeam, aproape suflet din sufletul meu, nu intelegea ca poti sa lupti cu indarjire pentru triumful unei  idei, dar in acelasi timp sa-ti fie sila sa te framanti pentru o suma, fie ea oricat de mare”.

Afacerea cu fabrica se dovedeste a fi un dezastru, atat din lipsa de specialisti, cat si din cauza razboiului cu Germania.

Participand la deschiderea unui teatru de vara, Gheorghidiu este indignat de comportamentul Elei si acuzat de luciditate va afirma ca „atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum, de altfel, atentia sporeste si durerea de dinti. Marii voluptuosi si cei care traiesc intens viata sunt, neaparat, si ultralucizi”.

La o alta petrecere mondena Stefan reediteaza intr-o singura seara”tot ce a facut nevasta-mea la tara, facand curte unei femei, care imediat a devenit entuziasmata, iar  Ela ii reproseaza furioasa comportamentul.

 Cu sufletul golit de mizeria morala in care se aflau amandoi, Stefan pleaca singur acasa de la petrecere, luand cu el ”o cocota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara”.

 Ela il paraseste si el o cauta innebunit, reusind in cele din urma, sa o intalneasca la cursele de cai. Cateva moment o studiaza neobservat, pentru a-i ghici starea sufleteasca, apoi o saluta indiferent, iluminat de suferinta ei.

 Peste cateva zile, se intalnesc intamplator la chioscul de ziare si Gheorghidiu simte ca „femeia aceasta era a mea in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii, peste toate devenirile, amandoi, si aveam sa pierim la fel amandoi”. Se impaca si petrec o luna de vis in Constanta.

Intorsi la Bucuresti, Gheorghidiu asista discutii interminabile despre intrarea Romaniei in razboi, membrii Parlamentului purtand polemici nesfarsite si rostind discursuri demagogice despre”pregatirea militara a tarii”.

Sosind pe neasteptate intr-o noapte la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa,  iar casa goala i se pare „ca un mormant fara nevasta-mea. S-a facut in mine un pustiu imens, un nucleu de dureri”. Servitoarea nu poate oferi nici o informatie concreta, el o cauta cu disperare pe la rude. Ela soseste acasa pe la opt dimineata, el o goneste fara sa-i asculte explicatiile, convins ca”niciodata femeia aceasta nu ma iubise”, propunandu-i sa divorteze”fara formalitati, fara explicatii multe” si ea accepta.

Apoi incearca sa inchege alte relatii, dar are senzatia  ca tine in brate”manechine de lana”.

Rasturnand din greseala un teanc de carti, Stefan gaseste printre ele un bilet de la Anisoara, prin care o chema pe Ela sa doarma la ea, intruncat sotul ei plecase la mosie si ii era urat sa doarma singura, biletul fiind datat in seara cand ea lipsise de acasa. Gheorghidiu se framanta de autenticitatea biletului, apoi interpreteaza drept iubire stratagem Elei, facand eforturi zadarnice sa afle de la Iorgu, sotul Anisoarei, daca in februarie fusese intr-adevar plecat la mosie si Ela dormise la ei.

Cei doi se impaca si Ela se muta la Campulung, aproape  de regimentul sotului, de unde ea ii scrie aproape in fiecare zi.

 Capitolul intitulat ”Ultima noapte de dragoste” incheie ”cartea intai” a romanului. Stefan Gheorghidiu consemneaza in jurnalul de campanie starea de deruta si emotie de care era cuprins, intrucat Ela, in ultima scrisoare, il cheama ”negresit” la Campulung „sambata sau cel mai tarziu duminica”. Eroul incearca in zadar, obtinerea permisiei, amenintand cu dezertarea. Acesta este momentul in care incepe de fapt romanul, discutia de la popota despre fidelitate, pe fundalul careia Stefan cauta solutii pentru obtinerea permisiei.

 Ajungand la Ela va fi marcat de o noua dezamagire, ea l-a chemat sa-si asigure situatia financiara, ii cere protectie, spunandu-i ca in cazul unei nefericite morti pe front al acestuia, ea va ramane pe drumuri si ii cere o donatie. In plus, il vede pe domnul G. In oras si hotareste sa se razbune prin moartea celor doi. Se intoarce acasa ca un somnambul si-i spune Elei ca trebuie sa plece urgent la regiment,  sarutand-o  pe aceasta femeie care nu mai era a mea, care era a mortii.”

 Planul de razbunare nu poate fi dus la indeplinire, pentru ca eroul este obligat sa paraseasca orasul, la insistentele colonelului pe care-l intalneste din intamplare in oras.Drumul spre unitate in compania colonelului este o adevarata golgota, pentru ca din conversatie afla ca Gregoriade isi povestea in oras aventurile cu o femeie, in care eroul o intrezareste pe Ela.

Pe parcursul derularii epice iubirea este analizata in toate etapele ei: depinderea de-a iubi permaneta si obisnuinta „ pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica”; iubirea, devine apoi patima, singura scapare pe gandurile tale: „Orice iubire e un monodeism voluntar, la „inceput, patologic, pe urma. Treptat individul  renunta la prieteni si la alte drumuri in viata: „ Inabusi in tine mugurii, oricaror alte prietenii si iubiri, toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei”.Apogeul iubirii e atunci cand prezenta femeii devine „indispensabila, ca morfina,  unui detracat”. Apoi urmeaza declinul erosului: „ Dragostea nu e idilica, ci are o drojdie grea de amaraciune” .Iesirea din acest carusel al patimii ii este oferit prin sublimarea afectului, intr-un autentic stil kantian „ Atunci am inteles, am simtit infiorat ca poate exista, o lume superioara  dragostei si un soare interior, mult mai  luminos in acelasi timp” .

Simtind umilintele, pericolul degradarii personalitatii umane, chinurile sfarsietoate, Gheorghidiu se hotaraste sa rupa definitiv legatura conjugala si, in finalul romanului, sa-i lase Elei ”tot trecutul”. Drama intelectualului consta in faptul ca este un intrus intr-o societate care nu corespunde firii sale oneste, stapanite de frumos si adevar. El nefiind inteles nici in iubire, nici in societate, traieste “ drama singuratatii omului modern, care se misca in lumea ideilor pure.

Gheorghidiu nu este pe masura acestei lumi, care e pentru el „un pat procustian”, el este omul superior care a vazut IDEEA si va fi pedepsit asemeni tinerilor, care vedeau in timpul noptii „jocul ielelor”. Prima data eroul incearca cunoasterea prin conceptul de iubire absoluta apoi, prin acela de dreptate absoluta.

”Cartea a doua”a romanului incepe cu capitolul ”Intaia noapte de razboi”, care ilustreaza o imagine terifianta a acestui carnagiu, in care romanii intra complet nepregatiti. Nicolae Manolescu arata ca razboiul se muta la Petrescu “de pe scena Istoriei” pe cea a “constiintei individului.”

Razboiul va fi pentru Gheorghidiu un prilej de a se detasa de drama torturanta a incertitudinii, traind o  experienta cruciala, mult mai dramatica,  luptand pentru eliberarea Ardealului de trupele austro-ungare.

Nimic eroic nu se revela din textul camilpetrescian, doar o imagine de groaza, in care “nervii plesnesc”, “soseaua crapa”, nu exista strigate neinfricate si entuziate de eroism, ci ordine date anapoda de catre conducatorii militari, marsuri istovitoare, foamete si mai ales iminenta permanenta a mortii.

Participarea la razboi este una asumata, constienta: „n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc”.

In spiritul unei autenticitati declarate, naratorul polemizeaza cu o intreaga literatura de razboi, plina de senzational si lipsita de adevar. Manolescu afirma ca Petrescu “de-teatralizeaza” romanul, astfel incat accentual va cadea mai mult pe psihologia combatantului, obsesia mortii, angoasa si epuizarea fizica a participantilor, decat pe relatare de fapte.

Ofiterul Gheorghidiu are imaginea unui front improvizat, ceea ce ii da ” o neliniste de panica”, alearga fara rost ”in balciul asta de oameni”, care sunt si ei derutati, intreaba si striga intr-o debandada pe care nimeni nu se straduieste sa o curme.

In capitolul ”Fata cu obraz verde, la Vulcan”, Gheorghidiu este trimis in sat sa faca ” ancheta”, deoarece romancele din Vulcan se plangeau ca, de indata ce ungurii parasisera asezarea, casele au fost jefuite de tiganii care locuiau la margine. Dintre toti se desprinde imaginea unei tigancuse  de vreo saisprezece ani, frumoasa, ”cu ochii ca niste prune lungi, verzi” isi etaleaza un sortulet albastru si o umbreluta rosie, pe care ”o poarta izmenit, asemeni cochetelor de opereta”. Fata e arestata, dar scapa cand focurile de arma le atrag atentia combatantilor, care erau gata sa-si atace compatriotii.

Episodul surorilor Maria si Ana Manciulea, in capitolul intitulat ”Intamplari pe valea Oltului”, este sugestiv in ceea ce priveste lipsa de organizare a armatei romane: arestate pentru spionaj, ele vor conduce armata romana peste Oltul  adanc de trei metri, care are  in vad ”sarme intinse dedesubt in apa, ca sa ne incurcam in ele”. Un singur regiment va reusit  sa treaca Oltul si sa invinga inamicul , cel condus de Maria Manciulea, care cunostea drumul si care apoi a primit si ”Virtutea militara” de aur, aparand in toate gazetele intamplarea ei, ” fara complicatia cu arestarea sub banuiala de spionaj”.

Camil Petrescu creeaza pagini antologice prin imaginile de apocalips, ca acelea din capitolul ”Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. Batalionul lui Gheorghidiu participa la o batalie dura, fiind luati prin surprindere de inamic. Un soldat, Marin Tuchei, spune intr-una, „silabisind taraganat, ca un blestem, de la inceput: “ Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. Un ostas a vazut cum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, care „fugea, asa fara cap, dupa dumneavoastra, domnule locotenent. A mers cam la vreo patru-cinci pasi si pe urma a ingenuncheat si a cazut.” Stefan descrie frontul drept mizerie, haos, marsuri fara finalitate, o invalmaseala gigantica, “ durabila halucinatie de foc si de trasnete”.

Autorul arata ca razboiul este, pentru orice combatant, o problema de viata si de moarte, ca pentru ei nu este important  daca mor intr-o batalie intrata in istorie sau intr-o incaierare de patrule, in gestul de-a aduce un obuz neexplodat sau fortand un baraj de artilerie. Aici viata oamenilor sta sub semnul destinului si a luptei pentru supravietuire, “ Nu mai e nimic omenesc in noi

 Razboiul este o experienta decisiva a intelectualului, dar si un punct                 terminus, al povestii  lui  de dragoste. La inceputul relatarii evenimentelor razboiului, Stefan  este inca preocupat de Ela, revine amintirea dragostei, atunci cand el sfideaza moartea, pentru a-si incuraja oamenii, ramanand in picioare, in fata gloantelor:” As fi murit azi, fara sa stiu ce e imbratisarea unui trup tanar, magnific de femeie sincera si frumoasa daca nu as fi avut langa mine ca sa-l framant, trupul ei sanatos, cu rotunjimi de fruct si animal tanar”. Dar treptat drama razboiului absoarbe drama erotica: “Intr-un tablou strain, in golul mintii, vad in clipa asta limpede si departe de ai mei, pe nevasta-mea si amantul ei, dar n-am timp sa ma opresc, sa-l fixez. Bucuriile si minciunile lor sunt puerile, fata de oamenii acestia, dintre care unii vor muri peste  10 – 15 minute, altii maine, poimaine, saptamana viitoare”.

Eroul este ranit la mana, in cursul unui atac, nu se stie daca de trupele inamice sau de soldatii romani, care trag din greseala asupra pozitiei sale. Autorul subliniaza cu ironie fina inutilitatea si invalmaseala acestei lupte, precum si lipsa de cunoastere a tacticilor militare, sustinuta si de ofiterul german capturat de Ghiorghidiu. Spitalizat la Bucuresti, dupa vindecare, Stefan revine acasa si constata ca Ela pe care o vede imbatranita, pe cale de a-si pierde farmecul, nu-l mai atrage:” nevasta-mea e alba si cu preziceri de grasime, iar eu as vrea in clipa asta, sa simt pe pieptul meu genunchii mici ca merele si sa descopar colturi noi, intr-un trup de tigancusa subtire”In cele din urma, eroul  divorteaza, daruindu-i Elei casele de la Constanta, banii, lucruri personale, adica “ tot trecutul”, lasand dechisa perspectiva unui nou inceput.

 

Romanul de dupa al doilea razboi mondial

Morometii de Marin Preda (roman realist)

prof.

Debutul extraordinar al lui Marin Preda ('Intalnirea din pamanturi' -1948) nu l-a impus, pe cat era de asteptat, ca prozator, poate si din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. Abia aparitia 'Morometilor' (vol. I 1955) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o reprezenta formula sa epica. Romanul a fost intampinat favorabil si nici mai tarziu interesul criticii nu a scazut. S-a pronuntat destul de repede cuvantul 'capodopera' si de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat comparatia cu acest model. Cand in 1967, dupa o lunga gestatie, apare volumul al II-lea, critica nu mai arata acelasi entuziasm. Se aud glasuri care cearta pe autor pentru ideea de a continua o carte intrata deja in constiinta publicului. Indignarea nu este prin nimic justificata, 'Morometii' II este in unele aspecte mai dens, mai profund decat primul, insa puterea prejudecatii e mare. La acest punct si spiritele critice care s-au obisnuit cu un stil si o tipologie accepta cu greu aceeasi tipologie vazuta dintr-un unghi diferit si tratata cu alta metoda epica. Cele 2 parti formeaza totusi o unitate, ele se sustin si se lumineaza reciproc, impunand o tipologie necunoscuta pana la Marin Preda in proza romaneasca. Intaiul volum este in intregime concentrat asupra unui singur personaj, intreaga desfasurare epica este subordonata lui Ilie Moromete. Cartea este scrisa intr-un stil pe alocuri ironic, personajele au timp sa gandeasca si sa se exprime, gesturile lor sunt libere, existenta in orice caz nu-i terorizeaza. Spatiul este intins, viata nu-i tulburata de intamplari care sa precipite un ritm vechi, calm, de existenta.

Ritmul epic se schimba in volumul al II-lea. Existenta sociala este aici mai concentrata, oamenii apar invadati de intamplari, satul asezat pe tipare arhaice, intra intr-un proces rapid de destramare. Proza care nareaza toate acestea este cu necesitate mai crispata, pagina mai densa, sub puterea faptelor. Din afara personajele apar micsorate, gesturile lor nu mai au spontaneitatea din prima faza. Moromete, care ramane si aici un simbol, se retrage de pe 'podisca' in locuri mai obscure, sfera lui de observatie se micsoreaza, bucuria interioara incepe sa fie conditionata de elemente pe care nu le mai poate stapani. Stilul epic se adapteaza acestor schimbari de perspectiva. Naratiunea se complica, numarul focarelor epice creste. sub presiunea numeroaselor paranteze fraza isi pierde din fluenta, devine aspra si demonstrativa. O anumita crispare a propozitiilor, provenita din elaborarea lor indelungata, arata si o instrainare a prozatorului fata de subiectul naratiunii. Din romanul unui destin, 'Morometii' devine romanul unei colectivitati (satul) si a unei civilizatii sanctionate de istorie.

Judecat in ansamblu 'Morometii' e un mare roman prin originalitate, intai, a tipologiei, si profunzimea creatiei. Tipologia este, ca la Slavici si Rebreanu, taraneasca, totusi, cata deosebire! Sufletul rural este acolo rudimentar, obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat, el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui. Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, miscat mai mult de instincte, si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala, apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck, Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici, complecsi ca stare morala, in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic, marile drame ale existentei.

Independent de aceste probleme de sociologie a personajelor, 'Morometii' reprezinta si o mare descoperire literara. Eroul central al romanului, Ilie Moromete, nu seamana cu niciunul din personajele prozei anterioare, rurale sau citadine. Originalitatea lui vine din modul in care un spirit inventiv, creator, transforma existenta intr-un spectacol. De pe stanoaga podistei sau de pe prispa casei, Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, semnificant, in intamplarile cele mai simple el descopera ceva deosebit, o nota inveselitoare, o lumina care pentru ceilalti nu se aprinde. 'Tatal -noteaza autorul- avea „ciudatul  dar” de a vedea lucrurile care lor le scapau, pe care nu le vedeau.'

'Ciudatul dar' tine pe Moromete si pe prietenii sai la suprafata vietii sociale, straini de patimi degradante, neinrobiti de marele mecanism al istoriei. Acesta continua totusi sa se manifeste, si 'Morometii' este in mare masura romanul istoric care incercuieste viclean individul si-i conditioneaza viata interioara. Actiunea se petrece de la inceputul verii pana in toamna in Silistea-Gumesti, sat din campia Dunarii. Reluat si in alte carti ('Marele singuratic', 'Delirul') satul devine un fel de imago-mundi, centrul de observatie al lumii, si, prin profunzimea naratiunii, centrul de sprijin al Universului. Satul se concentreaza in 'Morometii' (I) la viata unei familii si, numai prin atingere, la viata unei colectivitati mai largi. Insa, sonda fixata pe un spatiu restrans, intra adanc in strafundurile unei spiritualitati vechi. Din inregistrarea vietii de familie, in fazele ei tipice, iese la iveala un cod al existentei taranesti.

Nimic extraordinar nu se petrece la acest prim nivel in roman. Un taran se intoarce de la camp si, inconjurat de intreaga familie, ia masa asezat pe prag, deasupra tuturor, prim indiciu de autoritate intr-o lume in care tiparele arhaice au supravietuit.

Ilie Moromete stapaneste absolut peste o familie formata din doua randuri de copii, invrajbiti intre ei. Descrierea mesei este inceata si ritualul ei dezvaluie valorile adevarate din sanul familiei. Copiii din prima casatorie (Paraschiv, Nita si Achim) nu se inteleg cu ceilalti si tatal, pentru a pastra unitatea familiei este dur si justitiar. Din primele 20 de pagini luam cunostinta de toate problemele familiei: existenta celor doua loturi de pamant si lupta pentru a le pastra nestirbite, disensiunile dintre fratii vitregi, proiectul de fuga la Bucuresti al lui Paraschiv, Achim si Nila, bigotismul mamei (Catrina), primejdia 'foncierii' si a datoriei la banca, dorinta baiatului cel mic, Niculaie de a merge la scoala si ostilitatea celorlalti copii fata de aceasta idee, etc.

'Morometii' are trei parti si toate incep cu o prezentare de ansamblu, in prima parte masa, in partea a doua prispa, in fine secerisul. Indivizii se diferentiaza prin mici detalii de comportament. Nila are o frunte 'lata si groasa' si ori de cate ori acest personaj greoi, ezitant,  apare in carte, fruntea incordata, marcand chinul unei gandiri incete, nu va lipsi din notatiile prozatorului. Paraschiv are un ras ciudat ('parca ar fi parait ceva') si semnul lui de fizionomie distinctiv este satisfactia rea, vulgara, explicata de impletirea buzelor lungi ('intinzandu-si cu placere buzele lui impletite').

Insa modificarile vietii interioare in 'Morometii' este marcata mai ales de 'glasuri'. Glasul arata rumoarea, caracterul si pozitia individului in ierarhia sociala. Catrina, supusa barbatului, tematoare de copiii vitregi, are un glas 'indepartat si imbulzit de ganduri'. Tatal, atotstiutor, are mai multe 'glasuri', cand 'puternic si amenintator, facandu-i pe toti sa tresara de teama', cand un glas schimbat si necunoscut, fals si ironic. Victor Balosu, voiajorul, are un glas 'spalat', Tugurlan un glas 'neprietenos si strain', Guica -spioana satului- are un glas inecat de curiozitate si placere. Cuvantul exprima o relatie, glasul marcheaza natura acestei relatii.

Marin Preda da astfel de indicatii fine de regie si personajele sale isi tradeaza viata interioara prin varietatea fonica. Intamplarile prin care trece Ilie Moromete sunt urmate de o subtila dialectica a glasurilor, cu subtirimi si grosimi care traduc metamorfozele psihice.

Tema centrala in Morometii ar fi, din acest punct de vedere, libertatea morala in lupta cu fatalitatile istorice. Ea este anuntata de prozator intr-o forma liniara, programatica, 'In campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari.' Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu este decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand drama este narata si, prin ea, imaginea vietii linistite este spulberata, prozatorul revine asupra notatiei de la inceput: 'Timpul nu mai avea rabdare'. Este una dintre multele imagini ale simetriei in literatura lui Marin Preda. Aceasta vrea sa dea o idee despre rotatia procesuala a vietii dupa o lege statornica si misterioasa care actioneaza si in natura.

Imaginea lui Ilie Moromete stand pe stanoaga podistei si fumand nepasator ('din mana lui fumul tigarii se ridica drept in sus, fara graba si fara scop') vine sa intareasca idee timpului incremenit si prietenos. Omul linistit si ironic, sta totusi pe un vulcan. In familia, peste care pastoreste cu autoritate absoluta, se pregateste un complot. Copiii cei mari sunt lacomi de castig si cearta pe tatal lor ca isi pierde timpul stand de vorba cu prietenii sai, in loc sa mearga la munte sa speculeze graul. Lui Ilie nu-i place negustoria, iar banii ii pricinuiesc o furie neputincioasa. Dispretul lui fata de Balosu vine de aici. Pamantul este facut sa dea produse, iar produsele sa hraneasca membrii familiei si sa acopere cheltuielile casei, atat. Paraschiv, Nila si Achim au o pofta nemasurata de castig si prima lor forma de razvratire fata de autoritatea tatalui este nemultumirea fata de imobilitatea lui sociala. Ei murmura si-l vorbesc de rau in sat ca a dat porumbul ieftin, si ca, in genere, 'el nu face nimic', 'sta toata ziua'. 'A face ceva' este a face bani. Tinerii Moromete au simtul acumularii burgheze, iar modelul lor e Tudor Balosu, semnul noilor relatii capitaliste in economia satului. Moromete are o conceptie patriarhala si, voind sa-si lecuiasca fiii de boala castigului, ii lasa sa se duca de mai multe ori la munte. Insuccesul nu-i dezarmeaza, si stimulati de Guica, sora rea a tatalui, ei planuiesc sa fuga cu oile si caii la Bucuresti. Presat de 'fonciire' si de banca, Moromete accepta sa-l lase pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti pentru a castiga bani, insa banii nu vin si dupa oarecare vreme, taranul afla ca baietii lui vor sa-l jefuiasca si sa-l paraseasca.

E momentul in care incepe declinul personal. Spargerea familiei duce la prabusirea lui morala si semnalul acestui proces este, ca si inainte, 'glasul':

'-Baietii mei! exclama Moromete cu un glas de parca n-ar fi stiut ca avea baieti'.

Schimbarea glasului anunta o modificare interioara profunda. Lumina pe care Moromete o descoperea in intamplarile si faptele vietii se stinge, linistea il paraseste, si fara liniste existenta nu mai este o incantare, ci o povara. Incercarile celorlalti de a-l atrage in discutiile politice raman fara rezultat. De pe stanoaga podistei -locul vechi de observatie- Moromete vede un drum trist si niste tarani prapaditi care traiesc fara sa stie ca bucuria lor este inselatoare. Cand cineva ii da buna-ziua el nu raspunde.

Momentul culminant al acestei crize se desfasoara la hotarul lotului de pamant. Drama nu este de ordin economic, ci moral. Durerea lui Moromete, vine intai, dintr-un simt inalt al paternitatii ranite. Nu faptul de a-si pierde o parte din lot il intuneca, ci ideea de a-si pierde fiii si linistea care-l face sa priveasca existenta ca un 'spectacol' superior. Gandul prabusirii unei ordini durabile este primit cu o tristete rece. Instrainarea de starea de inocenta in care traise ii pare mai rea decat moartea.

Scena confruntarii finale este magistral construita. Stapanirea de sine este arma lui Moromete. Pana in ultima clipa el spera sa-si poata recapata fiii, porniti pe o cale gresita. Cand acestia, pierzandu-si rabdarea, se revolta pe fata impotriva tatalui, sparg lada si batjocoresc casa in care crescusera, batranul taran vorbeste cu glas bland si sfios, isi cearta nevasta, cere un foc baiatului cel mic, loveste obrazul fetei care vocifereaza si se roaga linistit si senin de fiii care nu vor sa-l mai asculte. Dupa aceasta pregatire inceata, izbucnirea este teribila: Moromete ridica parul si loveste fara crutare, glasul lui devenind un urlet:

'-Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti!'

Corectiunea si discursul nu au nici un efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau banii si covoarele si fug cu caii, amenintand cu o razbunare si mai mare. Moromete bate la poarta lui Tudor Balosu si vinde o parte din pamantul familiei. In ciuda loviturii naprasnice, Moromete ramane 'indepartat si nepasator'. Lovitura are efect in alt plan. Omul netulburat si ironic paraseste stanoaga podistei, nu mai raspunde la cuvintele de salut si nu mai poate fi auzit povestind nici una din acele intamplari care fermecau prietenii sai din Silistea-Gumesti. Fantezia lui se inchide. Omul creator este invins de omul social. Din Moromete nu mai ramane decat capul de huma facut in timpul unei adunari in poiana lui Iocan de din Vasilescu. Existenta dainuie in arta.

Desi cea mai importanta, istoria Morometilor nu acopera toata suprafata romanului. Alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de campie in care oamenii, traind sub amenintarea unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa treaca prin intamplari vesele si triste, si in cele din urma sa moara, lasand locul altora. Lupta pentru existenta, si aici crancena ca peste tot, nu desfigureaza pe indivizi. Marin Preda inlatura din viziunea lui, imaginea omului inlantuit de instincte, iar cand, pentru o clipa, instinctele ies la suprafata textului, prozatorul aduce imediat alte elemente care lumineaza fata sufletului taranesc. Pilduitoare in acest sens este povestea cuplului Birica-Polina, asemanatoare in latura ei sociala cu cea a cuplului Ion-Ana din romanul lui Rebreanu. Preda reia, astfel, tema tanarului taran care se foloseste de fata unui om instarit pentru a pune mana pe avere, insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, insa, intervine, neasteptat, dovedind o energie extraordinara. Polina nu-i ca Ana o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. Devenind nevasta, in ea se trezesc energii nebanuite. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei si a Victoriei Lipan, cealalta fata (barbateasca, intreprinzatoare) a tipologiei traditionale. Polina nu lupta insa decat pentru zestrea ei, si dupa ce isi duce barbatul pe miriste pentru a smulge cu forta graul ce i se cuvine si a da tatalui nedrept o lectie, se retrage cu discretie in umbra barbatului.

Demonstratia epica s-a facut, femeia de la sat, nu-i, in viziunea lui Preda, o simpla unealta in mainile barbatului, ambitios si posesiv, iar taranul tanar si sarac nu cauta cu obstinatie sa parvina calcand in picioare legea si sentimentul. Birica e sfios, asculta cu respect de parinti, iar pe Polina o iubeste cu o duiosie de licean. Scena posesiunii pe pamantul reavan, sub lumina zilei, e simbolica. Nimic din violenta triviala a altor acuplari campenesti descrise de literatura. Barbatul, care peste putin timp, va pune mana in gatul socrului, este aici invadat de un mare sentiment, si gestul impreunarii simple, in linistea si complicitatea sesului, e de o religiozitate poetica.

Nu este in intentia lui Marin Preda de a studia feminitatea rurala in raport cu psihologia varstei, insa, indirect, din desfasurarea naratiunii, se poate deduce o schita de tipologie in acest sens. Polina e, intai, fata tanara pe care prejudecatile sociale o impiedica sa se insoteasca cu barbatul care ii place, si atunc, risca totul dand curs liber sentimentului. Criza erotica are o anumita complexitate, femeia de la tara, nu-i in orice caz, numai o sursa de pamant si copii, cum s-a afirmat. Pasiunile izbucnesc fioros, si pentru a se implini, au nevoie uneori de suporul unei mari tenacitati. Marioara Fantana (Morometii II) astepta cu rabdare ani intregi barbatul pe care l-a ales si recurge la stratageme pentru a-l castiga.

Nevasta lui Botoghina reprezinta cazul femeii mature care isi apara copiii. Anghelina si Botoghina se luasera din dragoste si, cand barbatul hotaraste sa vanda o parte din pamant, pentru a-si ingriji sanatatea, femeia, pana atunci intelegatoare si blanda, devine crancena si calculata.

Cruzimea Anghelinei nu-i, totusi, existentiala, vorbele nemiloase tradeaza o iubire si o ingrijorare normale fata de soarta copiilor. Boala nu intra in prevederile familiei taranesti, iar cand ea apare e socotita un accident. Ruinarea materiala a familiei e o primejdie mai mare si, inainte de a intelege suferintele barbatului, Anghelina se gandeste la ce vor face copiii ei. Reaua ei luciditate arata un simt matern treaz. Cand, la urma, fatalitatea se intampla si pamantul e vandut, femeia revine la starea normala. Din recomandarea pe care i-o face lui Botoghina: 'Vasile, sa nu mori pe acolo, Vasile!' se intelege firea ei adevarata. S-a observat si alta data ca femeile lui Preda poarta o lumina pe fata. Lumina nu se stinge nici in saracie si suferinta. Nevasta lui Tugurlan, care ingropase 12 copii, nu-si pierde semnul blandetii si al frumusetii morale: 'Avea in privire si pe chip acea lumina ciudata pe care o da numai durerea necontenita, lumina care seamana cu bucuria, si care, de fapt, nu e departe de ea'.

Fiind la capitolul femei, sa nu scapam din vedere pe Guica, sora lui Moromete. Ea reprezinta tipul femeii sterile si rele, imbatranita intr-o ura marunta. Ea si-a facut un scop din a trage de limba pe cei care trec pe drum si a colporta vestile, indeosebi pe cele proaste. De o suspiciune tenebroasa, Guica adulmeca raul si prezice dezastrele. Pe Moromete il uraste pentru ca s-a insurat a doua oara, dintr-un motiv, va sa zica, absurd. Supararea ei este activa, si, nemaiputand inlatura ceea ce s-a savarsit, isi gaseste un scop din a-i atata pe copiii cei mari impotriva tatalui. La incitatia ei, Paraschiv, Achim si Nila pun la cale fuga la Bucuresti. Ea savureaza dinainte catastrofa, si, de o curiozitate patologica, viziteaza casa in ziua in care are loc prima tentativa a fiilor. Apropiata prin credinta in superstitii de Guica este Catrina, dar ea va evolua intr-un personaj cu identitate literara mai bine conturata abia in volumul al II-lea. Unicul detaliu care o diferentiaza aici este viata ei dubla, in vis si realitate, si frica morbida de Diavol. Ura cumplita impotriva barbatului o va scoate mai tarziu din anonimat.

Drama lumii taranesti este tema celui de-al II-lea volum al 'Morometilor', scris dupa ce prozatorul se familiarizase (in 'Risipitorii') cu procedee epice noi. La inceput ideea mare a cartii (disparitia unei civilizatii stravechi) nu se vede limpede. Stilul este eseistic si, obisnuiti cu personajele din primul volum, acceptam cu greu ipostaza lor (mediocra social) de acum. Cand pe scena cartii reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimba. El este si aici, personajul unei proze superioare. Indata ce, iesit dintr-o lunga, mediocra, amortire, isi recapta placerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proportiile fabuloase pe care le stim. Ea sta, insa, sub semnul unui hotarat tragism. In spatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura, se simte ca multumirea eroului nu mai e aceeasi, loturile in parte refacute, nu-i mai dau siguranta dinainte. Rolul lui de stapan absolut in familie ii fusese retras, feciorii plecati la Bucuresti nu se mai intorc, iar cand tatal, hotarat sa refaca unitatea pierduta a familiei, ii cheama cu o nefireasca duiosie, refuzul lor ia forme neasteptate. Moromete incearca atunci sa-si recastige fiul ce-i mai ramasese (Niculaie), si el nedreptatit. Constrans de fonciire, de cotele impovaratoare, Moromete ii solicita, acum, bani, speriat ca intr-o zi si acestia ii vor fi refuzati. Este evident ca autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, si in iluzia personala ca mai poate face ceva, ca mai poate trai ocolit de evenimente, sta maretia tragica a acestui batran taran idealist.

Discutiile dintre tata si fiu capata sensul unei confruntari intre doua moduri de a concepe viata. Tanarul Moromete crede intr-o noua religie a binelui si a raului si, odata castigat de ideile socialismului el devine apostolul lor inflexibil. Ideile de innoire radicala a satului, afirmate de fiu, intampina protestul tatalui, neimpacat cu gandul ca tot ce a facut el a fost gresit, si ca rosturile taranesti trebuie schimbate. Niciodata in literatura noua nu s-a mai pus, cu un mai mare curaj estetic, destinul civilizatiei taranesti si nici nu a capatat o motivare literara mai pregnanta ca aici. Ce se impune mai mult decat orice este iluzia lui Moromete. Prezentand-o sub toate formele ele, Preda se mentine aproape peste tot in linia fina si inalta a vocatiei sale de analist. Sunt, in acest sens, cateva scene antologice. Cea care vine imediat in minte este aceea in care batranul taran, udat pana la piele de o ploaie repede si calda de vara, sapa cu o hotarare care vine din adancul fiintei lui santul care sa apere sira de paie, in timp ce, in alta parte a satului, se pregatesc rasturnari spectaculoase. In indarjirea cu care vrea sa apere aceste paie, se citeste o disperare fara margini, formulata si altfel, in frazele pe care le adreseaza cuiva, unui personaj nevazut.

Asupra satului asezat de altadata, cu ierarhii sigure, satul 'adunarilor' linistite si al dialogurilor pline de spirit, se abat, evenimente pline de viclenie. Din el, ca dintr-o groapa fara fund, nu mai incetau sa iasa atatia necunoscuti. Alarmat, Ilie Moromete incearca sa stavileasca acest proces si readuce in acest sens in sat pe Tugurlan, muncitor la un siloz. Ideea lui este ca numai un om puternic si drept se poate opune violentei instaurate in sat de Vasile al Moasii. Tugurlan se intoarce, dar lucrurile nu se schimba prea mult. Procesul este complicat, istoria nu tine seama decat intr-o mica masura de vointa oamenilor. Satul arhaic, civilizatia morometiana sunt sortite sa piara. si Preda, spirit realist, lasa ca raurile tulburi ale istoriei sa invadeze aceasta mica asezare linistita, intrata, curand, intr-o zvarcolire tragica. Odata cu moartea tatalui, cel care va duce mai departe, in inchipuire, lumea plina de farmec a lui Moromete, va fi Niculaie, atins si el de violenta istoriei. Silistea-Gumesti a intrat, definitiv, intr-un alt sistem de relatii, istoria impura se suprapune peste imaginea unei societati arhaice.

Exista, topit in tesatura cartii, si un roman al lui Niculaie (reluat, dezvoltat in 'Marele singuratic'), dupa cum se simte in Morometii II, mai mult decat in primul volum (in legatura, desigur, si cu ideea cartii), preocuparea pentru o realitate spirituala mai adanca. Jocul baietilor pe camp (bobicul), chipul in care tinerii tarani trateaza chestiunile erotice, formele de ritual (spalatul picioarelor, Rusaliile), inmormantarea, parastasul, pregatirile pentru secerat, atitudinile curente ale barbatului in familie, cum se poarta o femeie maritata, cum se imbraca si ce este ingaduit unei fete, etc. sunt, fara ostentatie, infatisate in carte, uneori sub forme ironice, alteori cu o vadita nota lirica, intarind ideea unui cod al vietii taranesti.

In intentia de monografie, nu in chip etnografic superficial, ci vizand o atitudine proprie fata de existenta in toate actele fundamentale ale vietii, Marin Preda se apropie de Sadoveanu din directia, insa, a prozei de analiza. Excelent infatisat aici este erosul taranesc. Situatiile fundamentale in dragoste, pe care literatura le-a tratat in nenumarate chipuri, sunt aici vazute prin prisma unei psihologii speciale. Povestea unei fete care iubeste fara speranta, povestea unui tanar maltratat de fratii si parintii fetei incat innebuneste si umbla de atunci numai calare, strabatand fara rost campurile, o scena de isterie colectiva, alta de lesbianism, etc. sunt tratate cu liniste epica, fara violenta naturalista, fara pudoarea prozatorului vechi care intoarce ochii de la astfel de lucruri mai delicate.

Nu s-ar putea spune ca eroul rural este senin, calm, temperat. El izbucneste tulbure, violent si intalnind niste legi morale severe, se manifesta colateral, sub forme aberante. De mare efect este in roman prezentarea starilor existentiale care insotesc aceste viclenii ale instinctului erotic. Niculaie Moromete, tanar de tot, trece dupa prima experienta pe acest plan printr-o stare de greata. O sila imensa il paralizeaza acolo, pe camp, unde el se dusese cu fata pe care o iubeste. Ileana lui Costica Rosu nu intelege aceasta inertie bizara si, intoarsa in sat, vorbeste de rau pe baiat. Ileana sufera si ea de boala feminitatii prediste: buimaceala, 'lovita de o buimaceala care ii incetini si mai mult miscarile, de parca ar fi picnit-o somnul'.

Niculaie are si alta viata, in planul imaginatiei, unde se petrec intamplarile ratate in existenta obisnuita. 'A se face lumina sub ochi' este semnul deschiderii portii spre o lume fantastica in care lucrurile si fiintele, vazute undeva, candva, se intalnesc intr-o noua alcatuire.

Procedeul epic este de efect, Marin Preda poate sa concentreze in acest plan al naratiunii, un mare numar de fapte, reale si imaginare.

Moromete cel vechi, omul adunarilor linistite, traia in sculptura naiva a lui Din Vasilescu.

Unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura noastra, obiect al unei bogate literaturi critice, destinul lui Ilie Moromete ilustreaza o 'tema fundamentale', care l-a preocupat indelung pe prozator: disparitia clasei taranesti.  A interpreta evolutia sa din perspectiva 'caracterului universal al experientei taranesti ' inseamna a-l situa intr-o tesatura mai complicata de determinari, categoric mai relevanta decat interpretarea pur factoriala .

Caracter puternic, natura complexa, inteligenta iesita din comun, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calarasu, tatal autorului ) 'simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile'. Comentatorii romanului au remarcat spiritual independent al personajului, ironia, darul de a descoperi dimensiunile inedite ale lucrurilor. Timpul interior, masura unei ecuatii alcatuite cu migala de Ilie Moromete, trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde ,de aceea desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un efect sarcastic necrutator ), ca presiunea evenimentelor sa nu-l tulbure. Contemplarea lumii, acceptarea ei, 'lupta pentru apararea vechilor bucurii', aveau sa sfarseasca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile. Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie, o terapeutica de tip aparte, prin magia cuvantului care face lumina in cele mai incurcate ganduri :'avea uneori obiceiul - semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas - de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur'. Cand l-a intrebat cineva de ce vorbeste singur, a raspuns ca 'asta e din pricina ca n-are cu cine discuta ,cu sensul ca nimeni nu merita sa-i asculte gandurile'.

Moromete incerca sa plaseze schimbarile din viata satului in 'schimbarea vesnica a lumii '

                                

II. POEZIA

Poezia de factura romantica

Luceafarul de Mihai Eminescu

prof.

1.Preliminarii:

Poemul  eminescian “Luceafarul” a fost pentru prima oara publicat in “Almanahul societatii academice social-literare Romania juna ”, la Viena , in aprilie 1883. Ulterior a fost reluat in revista “Convorbiri literare ” si  inclus in volumul de “Poezii”, aparut in 1883, de care s-a ocupat Titu Maiorescu.

2. Izvoarele:

Izvoarele “Luceafarului” sunt multiple, fiind de factura autobiografica, filozofica si folclorica. Tudor Vianu identifica in fiecare personaj o “masca lirica” a poetului: genialitatea (Luceafarul), tentatia omului spre o iubire absoluta(fata de amparat), manifestarile instinctului erotic(Catalin).

Punctul de plecare al schemei anecdotice a poeziei este un basm cules de un calator german Richard  Kunisch, care a trecut si  prin tarile  romane in calatoria pe care o intreprindea in tara turceasca. Basmul se intitula “Fata in gradina de aur” si a fost inclus intr-un memorial de calatorie aparut la Berlin, in 1861 . Basmul relateaza povestea unei frumoase fete de imparat indragostita de un zmeu . Aceasta ii propune sa-i fie pereche, dar pe aceasta o sperie nemurirea lui. Si ii cere drept   dovada de dragoste renuntarea la propria-i nemurire. Zmeul calatoreste la Demiurg, dar este refuzat in cererea lui. Intors pe pamant, o vede pe fata fugind cu un fecior de imparat si furios rastoarna peste ea o stanca, iar pe el il lasa sa moara de durere intr-o simbolica Vale a Amintirii.

Eminescu valorifica acest basm, locul zmeului fiind luat de o divinitate chtonica, care este vazuta pe o alta trepta spirituala, superioara zmeului. Razbunarea lui, nepotrivita cu superioritatea geniuliu, este inlocuita aici doar cu un blestem, rostit pe un ton detasat, glacial, “Fiti fericti cu glasu-i stins a spus /Atat de fericiti, cat viata toata / Un chin s-aveti: de-a nu muri deodata”.

O alta sursa a poemului este un basm muntenesc cules si publicat de Kunisch, fiind intitulat “Frumoasa fara corp”,  care a fost preluat si versificat de Eminescu sub titlul “Miron si frumoasa fara corp”. Aici povestea Luceafarului este transpusa  in sens invers: in Luceafarul, Hyperion se hotaraste sa fie al pamantului si este repins de catre acesta, in basm, Miron se hotaraste  sa fie al cerului  dar nu se poate  mentine in el. Intr-o transpunere matematica: zmeu-divinitate chtonica-Hyperion, cel din urma reprezinta  ultima trepta a desavarsirii: zmeul este al pamantului, in timp ce Hyperion este al cerului; acesta din urma  aminteste de personajul titanian prin perceperea legii divine ca pe o povara, ca pe o lege  impotriva careia se razvrateste, iar prin postularea pozitiilor umane in  afara firii sale, acesta este integrat categoriei omului de geniu.

4.      Structura Poemului:

           Poemul se structureaza  in patru tablouri  construite pe ideea  cuplului  si a  alternantei spatiilor, iar din punct de vedere al sematicii textului in doua planuri  antitetice: terestru-cosmic sau uman-fantastic.

           Poemul este foarte vast, materia epica desfasurandu-se pe parcursul a 98 de strofe.

5.      Structura celor 4 tablouri si sensurile lor alegorice:

Tabloul I reprezinta povestea fantastica de iubire  dintre doua fiinte care apartin unor spatii incompatibile, care fac  povestea lor erotica imposibila. In deschidere fata de imparat este prezentata  intr-o izolare fata de lume, care o  ridica deasupra gloatei umane  prin atributele ce-o individualizeaza: prin origine “din rude mari imparatesti”, prin frumusetea afirmata pe plan absolut “o prea frumoasa fata”, prin contemplarea in lipsa  de definire a conturilor “mandra-n toate cele”, prin caracterul d   unicitate in sanul familial “si era una la parinti”. Ea intruchipeaza un florilegiu al   virtualitatilor umane de exceptie, idée sustinuta prin cele doua comparatii, una celesta, alta marianica.

           Formula de inceput este specifica basmului popular, Eminescu, deoarece urmeaza o desfasurare alegorica despre conditia omului de geniu. Din spatiul ei limitat, un colt de fereastra, fata de imparat contempla Luceafarul si micimea ei pamanteasca n-o impiedica sa perceapa dimensiunile lui exceptionale.

           Dragostea ei pentru Luceafar este un simbol al aspiratiei umane spre absolut, spre un ideal, dar si dorinta umanului de a-si depasi  limitele. Cei doi traiesc un ritual al iubirii in fiecare seara si la chemarile fetei, rostite ca intr-o incantatie magica, Luceafarul se intruchipeaza de fiecare data ca parte a naturii sale supracategoriale:

           Epifaniile sale vor fi antitetice, prima data Luceafarul  se metamorfozeaza intr-un “tanar voievod”, fiu al cerului, ca atribut masculin, si al marii, ca principiu feminin, fertile. Fizionomia sa apartine luminii, el este o ipostaza a ingerului, cu par de aur, fata stravezie, alba. Poetul il prezinta in imaginea neptuniana a zeului marin, tinand in mana un toiag cu trestii.  Pentru ca sa fie posibila comunicarea dintre cei doi, Luceafarul trebuie sa coboare treptele existentei, sa-si iasa din propria-i conditie, dar sa-si pastreze esenta. El ii propune fetei sa o faca o zeitate acvatica, “in palate de margean”, sa traiasca eternitea oceanelor. Fata il refuza, pentru ca, in ciuda fizionomiei umane, estenta lui este divina. Imaginea oximoronica ”un mort frumos cu ochii vii” exprima dualitatea sa, faptul ca el nu poate doza corect insusirile umane pentru a se metamorfoza in om. El e “un mort frumos”, lipsit de substanta vitala a vietii, care presupune implicit moarte.      

           A doua metamorfozare a acestuia este demonica: un tanar cu vite negre de par, dar ‘scaldat’ in ”foc de soare ”, trist, ganditor si palid, nascut acum din Soarele– tata si muma- noaptea, conceptie cosmogonica vedica, in care totul se naste din intunericul primordial.

Cele doua ipostaze ale metamorfozarii sunt in ordinea inversa basmului versificat “Fata in gradina de aur”.Luceafarul ii pare strain fetei, lipsit de viata, provocandu-i o senzatie de inghet, respectiv de combustie. Sunt senzatiile unei fiinte commune, incapabile de a-si tanscende limita si de a percepe esenta celuilalt.

           Spatiul lor de trecere este oglinda care il reflecta pe cel care o cheama pe fata, inger fiind, in palatele de margean, in adancul oceanului sau in ceruri, unde sa fie mai mandra decat stelele, demon fiind, ambele spatii incompatibile umanului. Prin urmare, cuplul nu se realizeaza. Ca sa renasca ca zeitate sau ca fiinta celesta fta ar trebui sa moara in plan uman.

Tabloul II:

           Prezinta inceputul idilei intre doua personaje identice, prin conditia lor umana. Cadrul este terestru, atmosfera intima, familiara. Timpul si spatiul raman de poveste, dar modul de redare este real, prin teluricul elementelor.

           Fata isi pierde unicitatea si inta in categoria umanului, fapt simbolic reprezentat  de Eminescu, prin intermediul numelui dat fetei de imparat: numele o transforma in exponentul categoriei umane, ea este Catalina, simbolul “perechii in plan uman” al lui Catalin: “Te-ai potrivi cu mine”. Catalin este in toata manifestarea sa terestru: este copil de casa, paj, baiat din flori si de pripas, guraliv si de nimic . Acesta ii ofera Catalinei o “lectie de magie erotica”, iar refuzul intial al acesteia este doar o manifestare a principiului feminin. Totusi ea e constienta de superioritatea Luceafarului, dar si de imposibilitatea implinirii omului intr-o iubire absoluta.

           Catalin este simbolul freneziei instinctuale:  isi “incearca norocul”, iubirea lui e joc care se invata, glasul lui e cel din idilele eminesciene. Cuplul se realizeaza pe baza revelatiei asemanarii de structura si de ideal dintre fiinte apartinand aceleasi lumi.

Tabloul III:

           Prezinta calatoria interstelara a Luceafarului si dialogul lui cu Demiurgul In vecinatatea cerului umanul manifesta tendinta unei depasiri de sine, dar nu realizeaza o transgresiune a conditiei proprii. Dar omul de geniu, la chemarea iubirii accepta sa-si sacrifice nemurirea in schimbul unei ore de iubire. Mai mult ca oriunde caracterul titanian al Luceafarului se manifesta in calatoria lui spre divinitate. Calatoria este regresiva pe linia timpului, Luceafarul traieste in sens invers istoria Creatiei. Este prezentat spatiul cosmic ca in mitologii, drept un vacuum originar ce precede geneza lumii mensurabile. Acolo unde ajunge el lipsesc conditiile cunoasterii umane, nu exista nici timp, nici spatiu pe care sa se fixeze hotare; golul este patruns de o sete care soarbe, de setea oarbei uitari, a schopenhaurienei Nirvana. Odata cu stingerea mijloacelor de cunoastere se stinge si organul cunoscator si peste tot se astern apele oarbe ale Nimicului. Eternul si ubicuumul de care este impresurat Hyperion il opun si mai tare umanului, care dureaza in timp, se intinde in spatiu, apare si dispare, intr-o grotesca repetare de sine. Drumul parcurs de Luceafar este drumul cunoasterii, intr-o zona prespatiala, pretemporala, iar viziunea miscarii sale este aceea de “fulger neintrerupt”. In momentul calatoriei sale de Demiurg, Luceafarul devine Hyperion, adica in greaca Hyper-eon, cel pe deasupra mergatorul.

           In cele sase strofe ale calatoriei se observa o moderna percepere a relativitatii timpului si spatiului: “Si cai de mii de ani treceau/In tot atitea clipe”. Universul este infinit, paralel conceput, iar luceafarul il strabate cu ametitoare viteze: “Pare un fulger neintrerupt”, ca printr-un tunel al timpului, in sens invers. Zborul este zugravit hyperbolic: “Cresteau in cer a lui aripe”, iar imaginea universului este surprinsa laconic, la trei niveluri cosmologice: a lumii stelare a galaxiilor: “Un cer de stele dedesupt/ Deasupra-i cer de stele“; un altul al luminilor generatoare de lumi, ultimul fiind nivelul nefiintei, al principiului care contine infinite virtualitati, al vesnicului repaus. Aceasta idee ce descrie spatiul corespunde celor trei realitati din filozofia hindica; fenomenala, empirica si ultima.

           Demiurgul, ca idee absoluta a materiei universale superior organizata, locuieste acolo unde a fi si a nu fi e tot una, in neantul absolut. Cererea pe care i-o adreseaza Hyperion, de a primi o alta structura, compatibila cu ideea de dragoste, este refuzata de catre acesta, pentru imposibilitatea obiectiva de a mai cobori treptele de organizare a materiei universale. Hyperion e o parte din substanta eterna a divinitatii, iar daca Demiurgul i-ar oferi moartea, s-ar nega pe sine insusi.

           Discursul transcendentului, in versuri sententioase, de o tonalitate grava, constituie o meditatie privind conditia umilitoare  a omului: damnatia rotirii sub aceeaisi lege fatala, repetare de sine fara nici o finalitate, efemeritatea idealurilor umane, “Prigonirile de soarta”. Demiurgul ii ofera orice, cu exceptia mortii, ce ar echivala cu un dezechilibru cosmic.

Tabloul IV:

           Aduce imaginea impliniri spre fericire a perchii pamantene. Spatiul teluric este populat de imagini paradisiace, specifice poeziei eminsciene. Catalin, prin luminarea iubirii, ajunge sa se adreseze iubitei hyperionic: “Cu farmecul luminii reci/ Gandirile strabate-mi,/ Revarsa linste de vechi/Pe noaptea mea de patemi.” Acum Catalin intelege dualitatea fiintei umane, ajungand sa simta fiorul cosmic ascuns in sine. Catalina “imbatata de amor” il zareste pe Luceafar pe cer si resimte acelasi impuls al transcenderii, acum degradat, reflex al dorintei de a i se lumina norocul, nu viata ca alta data. Ea devine “Chip de lut”, simbol al efemeritatii vietii umane. Reflectia luceafarului ca umanitatea traieste intr-un cerc stramt reflecta egocentrismul gnoseologic- praxiologic al umanitatii determinate istoric, dar si nevinovatia acesteia. Unicitatea, in final, ramane doar atributul Luceafarului si el se descopera prizonier al eternului monolog, pentru ca o comunicare ca si iubirea este semnul inceputului de moarte. Setea de repaus a geniului poate fi identificata cu dorinta inteleptului din filozofia budhista, de Nirvana, si cu drumul hindusului spre eliberare, spre Moska.

Tema poemului: este ilustrarea in versuri alegorice a conditiei omului de geniu, conform filozofiei schopenhauriene. C-tin Noica numeste Luceafarul “basm al fiintei”, iar Alain Guillermou, “expresie a unei vagi filozofii si a neantului”.

Stilul: Luceafarul este o capodopera nu numai prin profundele sale semnificatii, ci si sub aspect formal si al modului de redare. Predomina in text epitetul si metafora, precum si exprimarea gnomica, aforistica. Cuvintele sunt majoritatea latine, Eminescu integrand alaturi de expresii si constructiile populare, cateva neologisme: demon, himeric, haos, ideal, sfera,etc. Muzicalitatea versurilor este exceptionala, prin eufonia bazata pe aliteratie si prin simetria prozodica a versurilor: grupare in catrene de 8-7 silabe, in ritm iambic, intr-o permanenta alternanta intre rimele masculine si feminine.

Poezia traditionalista

In gradina Ghetsemanide Vasile Voiculescu

prof.

1.      Preliminarii:

Poemul „In gradina Ghetsemani”face parte din volumul „Parga” (1921), care  marcheaza  afirmarea originalitatii liricii voiculescene si deschide seria volumelor cu registru tematic, religios, poemele  devenind  cutremuratoare alegorii ale framantarilor ce insotesc spiritul in „marele exil interior” (Al. Sasu). 

Poezia se incadreaza in lirica traditionalista, care a fost fundamentata de ideologia cristalizata in jurul revistei “Gandirea”, aparuta la Cluj, in 1921, sub conducerea lui Cezar Petrescu si D.L.Cucu. Odata cu mutarea revistei la Bucuresti, in 1922, conducerea gruparii este preluata de Nichifor Crainic. Traditionalismul, cunoscut si cu denumirea de ortodoxism sau gandirism, cultiva autohtonismul caruia i se adauga componenta spirituala a ortodoxismului, promovand cultul stramosilor, folclorul, valorile romanesti, echilibrul, simplitatea exprimarii. Traditia este perceputa ca o suma de valori supuse alterarii si degradarii sub influenta culturii occcidentale.

2.      Izvoare:

            Poemul porneste de la episodul biblic al suferintei lui Iisus, relatat in “capitolul 26” al Evangheliei dupa Matei, unde este prezentata gama suferintelor din Ghetsemani, pe Muntele Maslinilor. Desi prin motiv isi are originea in textul biblic, poemul nu este o traducere lirica a acestui episod, ci o meditatie grava pe tema sacrificiului in vederea atingerii unui ideal, redand drama indoielii omului in fata mortii si imboldul catre transcederea limitelor. Textul poetic devine astfel un spatiu al comunicarilor esentiale. Lupta lui Iisus cu propriu-i destin, mantuirea intregii firi prin preluarea tuturor pacatelor , ofera poetului imaginea perfecta in care va proiecta drama conditiei umane.

3.      Titlul:

                Titlul „In gradina Ghetsemani” subliniaza prin metafora „gradinii”,  toposul  spiritual  al ispitirii, locul sacru al purificarii de patimi al Mantuitorului. Prin simbolistica sa , gradina poate fi considerata un spatiu al ispitirii, asemeni gradinii edenice. In aceasta gradina, al carei simbol central este maslinul, care semnifica pacea, Iisus si-a indemnat ucenicii sa se roage pentru a nu fi dusi in ispita. Dar in pacea aparenta a gradinii,  ucenicii vor cadea prada ispitei somnului, simbol al mortii spiritului in absenta mantuirii. Iisus va ramane singur, pentru ca orice experienta fundamental, initiatica si spirituala presupune solitudine.

4.      Tema:

Tema poemului o constituie lupta ce se da in constiinta Mantuitorului, intre cele doua coordonate ale sufletului sau, ireconciliabile - Iisus omul si Iisus divinul. In plan simbolic, poemul este o alegorie metafizica despre nelinistile umane in cautarea absolutului divin.

5.      Structura:

Poezia are un caracter descriptiv, materia lirica fiind repartizata in patru strofe de tip catren. Se pot identifica trei tablouri poetice, corespunzatoare unor trepte ale suferintei – fizica si morala.

6.      Semnificatii:

Primul tablou cuprinde strofa intai si reda suferinta lui Iisus in lupta cu destinul tragic, refuzand sa accepte paharul suferintei. Dezvoltarea temei se face aici prin inserierea unor actiuni: „lupta”, „nu primea”, „se-mpotrivea”, „starnea”. Miscarea epica se desfasoara pe doua planuri, care se interfereaza, fara a capata nici unul prioritate. Postura christica este duala, in prima parte predominand latura umana. Imaginile, puternic reliefate, prin tehnica impresionismului, sunt dure, dar cu mare capacitate de simbolizare plastica. Iisus “cazut pe branci”, lupta cu soarta, in timp ce “pe chipu-i alb ca varu curgeau sudori de sange”. Ezitarea de  a-si asuma destinul este infranta prin asceza spirituala. “Paharul” este o metafora a pacatelor lumii si a suferintei pe care Iisus trebuie sa o ia asupra sa pentru a salva spiritual umanitatea. Chipul hieratic, simbol al puritatii divine, contrasteaza cu manifestarea suferintei trupesti “sudori de sange”, iar vocea ridicata spre slavi contine atat suferinta umana, cat si puterea divina, singura capabila sa potenteze manifestarile meteorologice. Lupta cu propriul destin, de fapt, cu sine insusi, este teribila. Spre deosebire de alte texte poetice, autorul nu ramane aici la nivelul unor concepte, caci imaginile concrete se incarca cu un real fior existential.

Al doilea tablou contine strofa a doua si a treia, in care se prezinta drama sufleteasca, ca parte a tragismului existential.  Desi sufletul ii este sfasiat de o sete uriasa (setea de a atinge absolutul si de a salva lumea), “nu voi s-atinga infama bautura”. Aceasta intransigenta a atitudinii morale conduce si la asumarea destinului tragic. “Mana ne-ndurata” poate fi aceea a destinului harazit de divinitate de a se sacrifica in numele unui ideal moral, dar si mana  celor in numele carora se sacrifica.

Jocul antitetic venin-dulceata accentueaza zbuciumul sufletesc, veninul fiind o trimitere la textul biblic potrivit caruia oamenii i-au turnat in apa venin Mantuitorului, dar poate conota si ideea de suferinta fizica, prin care se va dobandi “mierea”, adica salvarea omenirii. Structura bifurcata a celui de-al doilea termen al opozitiei („venin”/ „dulceata”) determina o scindare si a structurii interioare unitare a primului, in atitudini contradictorii: tentatia acceptarii si incercarea de refuz a acestui „pahar” al sortii. In acelasi timp, aceasta dualitate a structurii evenimentului este echivalenta cu natura duala a personajului, a esentei sale divin-umane.

Printr-un subtil transfer de sens, poetul sugereaza ca moartea e doar uitarea vietii:”Batandu-se cu moartea, uitase de viata”.  “Falcile inclestate” care refuza paharul patimirii exprima  neacceptarea acestui joc duplicitar al lumii.

Strofa a patra constituie ultimul tablou, care face trecerea de la planul subiectiv la cel obiectiv, al naturii care participa la sufertinta lui Iisus. Natura personificata “se framanta”, prefrigurand moartea sacrificiala, preludiul tragic al jertfei. “Bataile de aripi” pot apartine ingerilor, mesageri divini, dar si pasarilor de prada care sunt aducatoare de moarte.Imaginea thanatosului este sugerata nu numai prin zborul ulilor, ci si prin cuvinte care intra in campul semantic al extinctiei: “de seara”, “dau roate dupa prada”. Rastignirea lui Isus ramane in afara textului, pentru ca accentul se muta pe starea de tensiune de dinaintea acestui eveniment. Iisus este un personaj-simbol, inscriindu-se intr-o paradigma lirica. Simbol central al religiei crestine, Iisus este deopotriva „fiu al omului” si „fiu al lui Dumnezeu”. Poezia evidentiaza tocmai aceasta dubla identitate a lui Iisus, in momentul in care el trebuie sa accepte experienta mortii umane, pentru a-si pastra esenta divina.. Desi isi cunoaste destinul, fiul Omului are un moment de slabiciune, de ezitare. De aici sfasierea launtrica intre spaima de moarte a omului si menirea sacra a divinului. E momentul de criza esentiala generata de o situatie limita. Redobandirea vietii vesnice, reintoarcerea la divin se pot realiza doar prin acceptarea traversarii mortii umane.Temporal, momentul evenimentului este „seara”, sugerandu-se astfel un sfarsit (al zilei, al vietii) si un inceput (al noptii, al mortii). E un moment de trecere de la lumina la intuneric, de la zi la noapte, sugestie a trecerii lui Iisus de la o conditte la alta (uman-divin). Verbele sunt in majoritatea lor la imperfect, evidentiind durata (umana) nedeterminata, deci indelungata a suferintei. Spatial, scenariul biblic situeaza momentul pe Muntele Maslinilor. Muntele e un loc sacru, simbol al aspiratiei spre inalt,  mai aproape de cer, de divin. Intreaga natura inconjuratoare este aici o proiectie in exterior a starii de maxima tensiune interioara; este expresia poetica a „vraistei” din sufletul lui Isus.

Lupta cu soarta, cu destinul, pe care chiar si lui Iisus ii vine greu sa-l accepte si sa-l implineasca reliefeaza una din insusirile fundamentale ale conditiei umane. Acceptarea destinului inseamna intelepciunea de a nu te impotrivi lui, dar nu si infrangere si resemnare. Ideea este plastic exprimata de Vasile Voiculescu in una din poeziile sale): „Eu nu ma lupt cu soarta, nici nu-mi blestem destinul/ Calcand la pas pe urma clipitelor traite/ Astept sa se-mplineasca doar cele randuite,/ Si fara sa ma satur la gura duc veninul/ Lasand sa se-mplineasca in liniste destinul” .

Poezia simbolista

Plumb de George Bacovia

prof.

1.      Preliminarii:

Personalitatea artistica a lui Bacovia s-a format intr-o perioada dominata de acei „poetes maudits”- Baudelaire, Verlaine, Poe- pe care, de altfel, i-a amintit in creatiile sale. Se inrudeste cu damnatii prin nevroza, prezenta obsedanta a mortii si starea de spleen.

Poezia „Plumb” a  aparut  pentru  prima  oara  in  revista  „ Versuri ”  de  la  Iasi,  in  1911  sub  semnatura  George  Andoni.  Ulterior  este  inclusa  in  primul  volum  de  versuri  bacoviene,  scos  in  1916,  sub  denumirea  „ Plumb “.  Volumele  care  au  urmat  se  inscriu  in  liniile  estetice  ale  poeziei  „Plumb”,  o  adevarata  arta  poetica,  o  expresie  concentrata  a  lirismului  bacovian.

2.      Structura:

Poezia  „Plumb” este  alcatuita  din  doua catrene  de  o  simetrie  perfecta,  discursul  poetic  constituindu–se  intr-o  confesiune  lirica  exprimata  sub  forma  unui  monolog  tragic.  Exista  o  permanenta  alternanta  intre  datele  realitatii  exterioare  si  realitatea  psihologica  a  unei  constiinte  ravasite  de  durere.  Planul  concret  se  raporteaza  si  se  subordoneaza  in  acelasi  timp  lumii  abstracte  a  simbolurilor. In  prima  strofa  este  schitat  planul  fizic,  realitatea  exterioara,  a  doua  strofa  fiind  o  proiectie  metafizica  a  primei  strofe,  subliniind  o  realitate  interioara  similara.

3.      Nucleul poetic:

Nucleul poetic este  redat  prin  metafora  „ Plumb “  in  jurul  careia  graviteaza  particule  ideatice  ale  poemului,  potentand  o  stare  sufleteasca  negativa.

4.      Tema:

Tema o constituie conditia creatorului, careia i se subordoneaza ideea convertirii  erosului  in  Thanatos,  asocierea  eroticii  cu  moartea  reprezentand  o  viziune   bacoviana  definitorie.

5.      Semnificatii:

Incipitul poemului situeaza eul liric intr-un spatiu claustrant, acesta simtind acut chinul obsesiei vietuirii intr-un univers-cavou, in care tot ce exista este metamorfozat in invariabilul „plumb”.

In acest topos poetul pare un instrainat de lume si de sine, dezorganizat sufleteste, inconjurat numai de obiecte funerare, condamnat sa traiasca intr-un univers al singuratatii, fara puterea de a comunica cu celelalte forme ale existentei.

Poemul se constituie in doua planuri, unul al realitatii exterioare, reprezentate de cavou, ca simbol al unei lumi ostile, lipsita de prespectiva inaltarii si un spatiu interior, dominat de tristetea pierderii erosului.

Prima strofa defineste un univers rece, strain, in care poetul traieste sentimentul singuratatii tragice.

In  centrul  poemului  sta „ motivul  plumbului ”  care  apare  ca  o  metafora  simbol,  ca  un  laitmotiv fiind  repetat  de  trei  ori  in  fiecare  strofa  si  asezat  chiar  in  rima.

Ocurenta obsesiva a acestuia in comunicarea poetica conoteaza o simbolistica complexa, fiind un element cu greutate atomica mare, fapt care sugereaza o gravitatie care impiedica zborul, pana si „aripile” devenind „de plumb”. Greutatea lui semnifica  apasarea  sufleteasca  sfasietoare, sonoritatea,  exprima  cadere  surda,  lipsa  idealului,  iar culoarea sa gri – cenusie,  ideea  de  monotonie  si  plictis. Cenusiul  plumbului  este  rezultat  din  amestecul  dintre  alb  si  negru,  culori  predominante  in  lirica  bacoviana,  cenusiul  fiind  culoarea  humei  in  care  se  intorc  toate  lucrurile  si  oamenii.

Fiind  intrebat  de  Ioan  Valerian,  intr-un  interviu  din  1926,  ce  vede  in „ plumb ”,  Bacovia  a  raspuns : „ Culoarea  galbena . Temperamentului  meu  ii  convine  aceasta  culoare. Dupa  violet  si  alb  am  evoluat  spre  galben.  Plumbul  ars  e  galben.  Sufletul  ars  e  galben “.  Deci  starea  poetica  exprimata  prin  plumb  este  a  sufletului  ars, ravasit de durere.

S-a spus ca geometria textului bacovian descrie o suita de cercuri concentrice aflate in continua cadere spre un centru „de plumb” (V. Fanache), senzatia fiind de apasare acuta, de gravitatie crescanda, plumbul  sugerand  o  existenta  cenusie  supusa  tragic  extinctiei.

  Destinul insusi pare de plumb, sub imperiul acestui element constituindu-se regresiunea  in  timp,  trecerea intr-o dimensiune tragica a existentei.

Fiecare element al spatiului exterior pare a se desprinde dintr-un univers „de plumb”, escatologic, fara putere de transcendere intr-un univers organic.

In  tabloul  elementelor  chimice  deasupra  plumbului se  situeaza  stratul  organic,  iar  dedesubt  stratul  metalelor  dure,  acest  lucru  tradus  in  plan  simbolic  ar  situa  plumbul  la  granita  dintre  viata  si  moarte.

Singurul element care aduce o imagine cinetica este vantul, al carui suflu pare a instaura golul existential, sustinand eufonic scartaitul lugubru al „coroanelor de plumb”

.In acest spatiu-cavou totul devine  rece  si  stins  ca  un  cimitir,  fiind  unul  dintre  cercurile  solititudinii  bacoviene.  El  ar  putea  reprezenta  camera  poetului,  cel  mai  mic  cerc  exterior  al  singuratatii  sale.  Prin  extensie,  cavoul  ar  mai  putea  simboliza  planeta  sau  chiar  universul,  ultimul  cerc  spatial  al  singuratatii  si  al  agoniei. Plumb  este  simbolul  complex  ce  rezuma  povestea  tragica  a  unei  iubiri  si  strange  in  ghemul  sau  semantic  firele  rupte  ale  unei  fericiri  ce  n-a  fost  sa  fie.  In  peisajul  monocromatic  si  monocord  intreg   universul  s-a  metamorfozat  in  plumb,  iar  fiinta  pornita  sa-si  strige  amorul  deplange  exclusiv  pentru  sine  caderea  in  ultima  fundatura  existentiala.   Motivul singuratatii :  „ stam  singur .. “  al  izolarii  totale  apare  intensificat prin repetarea sintagmei „stam singur”, la inceputul versului al treilea din fiecare strofa.

Strofa a doua contureaza spatiul interior al eului liric, poetul, reiterand experienta tragica a lui Orfeu,  fiinta  care  striga  chemandu-si zadarnic amorul din moarte pentru  a  se  salva  pe  sine.  Tensiunea  solitudinii  duce  la  disperare  si  ajunge  la  paroxism,  de  aceea  strigatul „ Si-am  inceput  sa  strig ”  apare  ca  o  eliberare,  ca  o  neputinta  a  comunicarii.   

Nicolae  Manolescu  a  aratat  ca,  odata  cu  intoarcerea  femeii  iubite  in  moarte,  cand  cercul  se  inchide  pentru  Euridice  a  sa,  absenta  iubirii  va  preface  in  cavou  intreg  universul.  Criticul  considera  ca  Bacovia  este  singurul  poet  roman  care  a  coborat  in  Infern.  Teama  lui  de  singuratate  este  dorul  de  dragostea  pierduta.

 La  strigatul  de  singuratate  al  poetului  raspunsul  este  dat  de  satanicul  scartait  al  coroanelor  de  plumb  ca  o  chemare  in  moartea.

Versul „ Dormea  intors  amorul  meu  de  plumb ”  a  fost  explicat  in  multiple  variante.  S-a  vazut  in  el  simbolul  intoarcerii  la  casa  cavou,  la  increat,  la  spatiul  din  care  a  descins  la  nastere. Unii  critici  l-au  explicat  printr-o  ironie  fata  de  o  lume  axiologic  rasturnata,  damnata.  Alti  exegeti  au  vazut  o  imagine  de  interior  a  cavoului,  reprezentarea  unui  amoras  de  plumb  in  chip  de  podoaba,  probabil  pe  sicriul  mortului.  Asocierea  imaginii  zeului  antic  al  iubirii  cu  spatiul  funerar  in  care  se  afla  trimite  la  ideea  ca  iubirea  se  subordoneaza  mortii,  ca  erosul  nu este  decat  mijlocul  prin  care  se  produc  noi  vieti,  adica  materia  din  care  se  hraneste  moartea. Cuvantul „ intors “ a  fost  explicat  pornindu-se  de  la  conceptia  lui  Blaga  ca  o  intoarcere  a  iubitei  cu  fata  spre  apus , adica  spre  moarte.

S-a  vazut  in „ coroanele  de  plumb “  si  „ in  amorul  de  plumb “ doua  metafore  simbol  ale  existentei: succesul  social  care  apare  rasplatit  prin  coroana  si  comunicarea  erotica.  Dupa  cum  plumbul  este  o  substanta  grea  si  usor  maleabila  cu  aparenta  de  metal  nobil,  a  argintului,  atunci  cand  este  proaspat  taiat , dar  de  un  gri  trist  cand  se  invecheste,  tot  asa  sunt  si  cele  doua  valori :  succesul  social  si  iubirea , care  apasa  pe  umerii  celui  care  le  traieste,  devin  coordonata  esentiala  a  vietii,  dar  nu  mai  au  nici  o  valoare  dupa  moarte. Amorul „intors” poate sugera si refuzul iubirii, pierderea sentimentelor intr-o lume supusa degradarii.

Sintagma „ aripi  de  plumb ”  semnifica  un  zbor  intrerupt , o  cadere  in  moarte, iar somnul inscrie in increat forta universala care poate anima creatia, adica iubirea. El semnifica linistea sepulcrala a spatiului-cavou, lipsa posibilitatii comunicarii. Frigul, o extrema pe scara temperaturilor, semnifica lipsa sentimentelor, raceala mortii, dimensiunea neantului.

In aceasta atmosfera cristalizata in imaginea plumbului, toate obiectele sunt o reflectare a acestei solidificari.  Astfel florile, simbolul frumusetii si al gingasiei devin de plumb, iar aripile isi pierd harul inaltimilor, nemaiavand putere ascensionala.

La nivel structural se remarca o alcatuire aproape identica a celor doua catrene, scrise intr-un ton elegiac, sugerat de predominanta iambului, dar si de peon si amfibrah. Versurile se caracterizeaza printr-o muzicalitate conferita din intrebuintarea unor vocale inchise, care corespund spatiului interior si exterior descris si a unor imperfecte care exprima oprirea timpului intr-un moment de criza existentiala. Poezia se incadreaza in lirica simbolista prin cultivarea corespondentelor dintre elementele de natura si interioritatea eului liric, a sugestiei si a simbolului, a unor teme si motive specifice: singuratatea,  angoasa, spatiul claustrant, solitudinea, decrepitudinea fiiintei umane,damnatia rotirii sub aceeasi soarta tragica, interferenta dintre eros si thanatos  etc. 

 

Poezia modernista

TESTAMENT de TUDOR ARGHEZI

Prof.

Poezie cu caracter programatic, „Testament” figureaza, in mod semnificativ, in fruntea intaiului volum de versuri, „Cuvinte potrivite”, publicat de Tudor Arghezi in 1927 fiind „ars poetica” argheziana.

Poezia „Testament” sintetizeaza esenta gandirii estetice argheziene.   Discursul fixeaza esenta poeticului, conditia creatorului, raportul lui cu propria arta si cu lumea, speculand asupra tehnicii, materialelor si practicilor poetice; dincolo de „poezia despre poezie”, textul se construieste ca o ampla meditatie asupra destinului colectivitatii, a relatiei individualitatii creatoare - artistul - cu natia, vazuta in simultaneitatea generatiilor ei trecute si viitoare, a istoriei colective, ca progresiva inaltare prin cultura. In centrul discursului, vocea lirica e cea a poetului-bard, conducator al cetatii si mediator in relatia ei cu Dumnezeu si cu stramosii. Toate aceste aspecte orienteaza, in traditie romantica, viziunea despre poezie spre o dimensiune sociala. Scrisa pentru a fi plasata in deschiderea volumului „Cuvinte potrivite” (titlul volumului imprumuta una din sintagmele-cheie prezente in textul poeziei „Testament”), aceasta arta poetica este un monolog solemn, rostit de catre poetul-patriarh, un legat artistic transmis „fiului” si, implicit, viitorimii.

 Metafora centrala a poeziei este „cartea”, sinonima cu poezia. Ea este unicul bun lasat mostenire pentru a-si indeplini cu prioritate rolul de liant intre generatii,de la eul creator la „fiul' caruia ii este destinata si impreuna cu „strabunii' pe care-i eternizeaza. Opera e cea care exprima si construieste constiinta unitatii de neam, sublimata si spiritualizata prin arta. „in seara razvratita', sinteza de timpuri rezolvate in prezentul etern, se petrece transferul, adevarata transubstantiere, de la creator la destinatarul creatiei, dinspre trecut inspre viitorul profetit. Timpul creatiei, al transmiterii ei testamentare si al istoriei in dubla dimensiune, trecutul si viitorul, se comprima, sublimat, intr-un moment de gratie, acelasi cu momentul adresarii oraculare:

„Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte /

Decat un nume adunat pe-o carte”.

           Pentru a sublinia valoarea si, indeosebi, implicatiile pe care mostenirea le are asupra vietii mostenitorului, poemul stabileste o succesiune de echivalente ale „cartii”: cartea-treapta, cartea-hrisovul vostru cel dintai, cartea-cuvinte potrivite, cartea-Dumnezeu de piatra, cartea-rodul durerii de vecii intregi, cartea-slova de foc si slova faurita. Insumate, aceste succesive echivalari dau definitia-sinteza a poeziei. Textul arghezian este, astfel, un amplu discurs apodictic cu iz didactic - o invatatura pentru fiu, un sfat pentru mostenitor - care se structureaza prin revenirile la metafora centrala, „cartea' (id est poezia), fiecare dintre aceste reluari fiind amplificate prin explicatiimetaforice.

           Cartea-treapta este cea care-i va da mostenitorului constiinta filiatiei, asezandu-1 in locul cuvenit, de urmas al poetului, el insusi succesor al „strabunilor” asumati. Veriga de legatura intre generatii si timpuri istorice crescute organic, „treapta” este, totodata, cea care inlesneste urcusul „rapilor si gropilor adanci”, accelereaza progresul si schimba suitul pe branci in zvelt urcus. Chinul suisului secular - o Golgota a intregului neam - diminuat acum, gratie treptei, e compensat printr-un mai accelerat ritm, prin ajungerea mai rapida spre destinatia visata. Treapta e, implicit, o amintire a veacurilor grele, a existentei ingenuncheate si impovarate a parintilor, mosilor si stramosilor, pentru care drumul „prin rapi si gropi adanci' a insemnat sacrificiu asumat cu nadejdea spre un viitor mai bun. Din recunostinta fata de suferinta uriasa acumulata prin existentele individuale, ca si prin cea colectiva, a lungului sir de generatii de sacrificiu din trecut, cartea primita mostenire - pretios bun de familie si de neam - va deveni una de „capatai', obiect de cult si depozitar de adevar istoric. Ea legitimeaza existenta, statutul, drepturile si privilegiile mostenitorului, fiind primul lui „hrisov' si intaiul inscris oficial al natiei. Act cu valoare juridica, purtand insemne voievodale, cartea-hrisov il atesta pe posesorul ei drept urmas legitim de creator, cu dreptul asupra numelui si a originii sale si, implicit, cu obligatia de a-si cinsti inaintasii. Transferul pronominal, de la „tu” la „voi”, subliniaza incarcatura metaforica a substantivului „fiu”, semn generic pentru posteritate, spre care, de fapt, se orienteaza mesajul eului liric: „Aseaz-o cu credinta capatai / Ea e hrisovul vostru cel dintai,/ Al robilor cu saricile pline / De osemintele varsate-n mine.” Superba imagine a poetului - osuar viu, depozit in care s-au sintetizat si decantat „strabunii' din „sutele de ani” - sugereaza ca mostenirea „cartii' se va dubla, caci, la vremea randuita, el se va varsa in „fiul' ce-i va perpetua existenta, asigurand, astfel, continuitatea neintrerupta a „neamului'.

           Concentrata asupra cartii transmise, strofa urmatoare clarifica statutul operei si pe cel al artistului, vazut in dimensiuni demiurgice, ca acel ce face, ab initio, poezia insasi. Cartea trecuta in proprietatea urmasului e una inte­meietoare in ordine culturala. Anterioare ei sunt sapa, brazda, plavanii, sudoarea seculara a muncii brute. Opera, poezia sunt, prin urmare, nu numai produsul individualitatii creatoare, fruct al artistului singular, ci si rod al sintezei istorice, salt produs in urma trudei acumulate prin veacuri si orientate „obscur' spre un indepartat ideal creator. Poezia va rascumpara astfel un intreg trecut osandit, il va eterniza, sublimandu-i suferinta si truda:

            „Ca sa schimbam, acum, intaia oara,

              Sapa-n condei si brazda-n calimara,

              Batranii au adunat, printre plavani,

              Sudoarea muncii sutelor de ani.

              Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

              Eu am ivit cuvinte potrivite

              Si leagane urmasilor stapani.'

Insemn cu puteri magice, cartea e, totodata, singura capabila sa schimbe conditia posesorului ei, facand din el primul „urmas stapan' intr-o lunga filiatie de „robi'.

Creatia artistica va intrebuinta un material lingvistic vechi, aspru, limba rudimentara a muncii cotidiene, pe care insa o va slefui, scotandu-i la lumina potentialul expresiv:

                Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

              Eu am ivit cuvinte potrivite /

              Si leagane urmasilor stapani.'

Pastrand nealterata seva primitiva a „graiului', imprecatia si forta lui mobilizatoare, poezia va indulci rudimentarul si va lumina puterile de adancime ale limbajului. Vor rezulta „cuvinte potrivite' - sintagma ce da titlul volumului din 1927. Arta versului, vazuta de Arghezi drept mestesug artizanal, inseamna selectie, slefuire, cantarire a sensurilor, potriveala in montura de orfevru a unor cuvinte scanteietoare, asemeni pietrelor pretioase. Joc superior, poezia infrumuseteaza tot ce atinge, transfigureaza alchimic, dupa o formula misterioasa, mizeriile fetide, realitatile insalubre, materiile descompuse. Ea are puterea de a innobila, asadar, nu numai pe fiul-cititor, ci insasi lumea:

              „Facui din zdrente muguri si coroane.

              Veninul strans l-am preschimbat in miere,

              Lasand intreaga dulcea lui putere.

               [] Din bube, mucegaiuri si noroi

              Iscat-am frumuseti si preturi noi.'

Verbul poetic isi trage sevele de pretutindeni, caci chiar si cele mai intunecate aspecte ale lumii pot fi generatoare de arta. In acest punct, conceptia argheziana despre poezie se vadeste tributara poetilor blestemati, maudits, decadentilor franco-belgieni ce constituie prima varsta a simbolismului european. Cu predilectie, noutatea volumului lui Charles Baudelaire, intitulat Fleurs du mal, il va fi influentat pe poetul roman, asa cum, de altfel, si-a pus amprenta pe intreaga poezie moderna, provocand mutatii ale categoriei estetice a frumosului. Prin ceea ce se va numi, de la Baudelaire incoace, estetica uratului, traditionala dihotomie aristotelica intre frumos (cu variantele sale suavul, nobilul, inaltut) si urat nu va mai fi operanta in poezia modernista.

In succesiunea definitiilor cartii, poemul arghezian revine la ideea unei arte/poezii cu functie sociala justitiara. „Cenusa mortilor', element rezidual, devine, prin poezie, „Dumnezeu de piatra'; prin carte se eternizeaza  monumental trecutul, se instituie, ca suprema datorie, cultul mortilor. Poezia este, astfel, un martor inalt, transcendent, ce supravegheaza lumea comuna si viata traita. Ea va pastra permanent doua fete - trecutul si viitorul, profanul si sacrul, suferinta si rascumpararea, efortul si jocul, frumosul si uratul - fiind o sinteza a lumii, un punct nodal al istoriei:

              „Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,

              Pazind in piscul datoriei tale.'

Prin forta Verbului poetic, cartea concentreaza si da expresie sublimata, muzicala, „durerii surde si amare', traite, dar nerostite vreodata in trecut. Mesajul ei, exprimat de catre „o singura vioara', , e un memento ce pedepseste „odrasla vie a crimei tuturor' si, in aceeasi masura, elibereaza:

              „Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte

              Si izbaveste-ncet, pedepsitor 

              Odrasla vie-a crimei tuturor.

              E-ndreptatirea ramurei obscure

              Iesita la lumina din padure

              Si dand la varf, ca un ciorchin de negi

              Rodul durerii de vecii intregi'.

Produs superior al suferintei insumate in timp, poezia este suferinta ea insasi. Violenta ei verbala este un „bici rabdat', intors, la fel de usturator, in mustrarea eterna a cuvintelor. In egala masura, versul e un mod de a concilia, asa cum numai arta o poate face, contradictiile existentei. Poezia, in definitie argheziana, e, concomitent, pedeapsa si iertare, trecut si viitor, robie si putere, origine joasa si imperiu aristocrat. „Domnita' languros intinsa „pe canapea' si „robul' scriitor se intalnesc intr-o virtuala confrerie-pacea cartii, a lecturii ei.

           Finalul poemului ofera o noua definitie a poeziei, vazuta in procesul facerii ei: „Slova de foc si slova faurita / imparechiate-n carte se marita, / Ca fierul cald imbratisat in cleste.' Sinteza subtila a harului divin, a inspiratiei  („slova de foc') si a artizanalului, a muncii asupra cuvantului facuta de un poeta artifex („slova faurita'), poezia presupune forjarea la temperaturi inalte, intr-o inseparabila uniune - „Ca fierul cald imbratisat de cleste'-a talentului daruit si a muncii trudnice. Creatorul cartii nu poate fi decat cel ce incheie filiatia seculara a robilor, ultimul dintre cei ce au suferit: „Robul a scris-o, Domnul o citeste'. Dupa el, fiul cititor va fi intemeietorul unei dinastii de domni, facut astfel prin cultura, poezie si prin jertfa celor de dinaintea lui.

Eu nu strivesc  corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga                                                                

prof.

1.Preliminarii:

Lucian Blaga se manifesta in dubla sa ipostaza de poet si filozof cu egala competenta. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul „Poemele luminii(1919)” si apartine tipului „ars poetica”, deoarece dezbate problematica artei si a poetului, raportate la tema cunoasterii . In acest text se intalnesc idei filozofice pe care Blaga le-a enuntat in „Teoria cunoasterii”, astfel incat poezia poate fi incadrata in categoria liricii filozofice.

 2.Titlul :

Titlul este o metafora poetica, prin care autorul isi declara explicit refuzul de participare la cunoasterea paradisiaca, asumandu-si inclinatia pentru cunoasterea de tip luciferic. „Corola de minuni a lumii” reprezinta universul ontic, prezentat prin metafora unei uriase corole alcatuita nu din petale, ci din „minuni” echivalentul semantic al „misterelor. Aceasta metafora revelatorie este imaginea perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de intreg; geometria ei apare ca o emisfera, un receptacul deschis spre cer pentru a absorbi lumina.

 Pronumele personal “eu” asezat in titlu si reluat in incipitul primului vers, releva faptul ca poetul refuza o modalitate de perceptie comuna, afirmandu-se printr-o atitudine singulara, detasata de contingent, idee subliniata si de verbele la negativ.

Folosirea adverbului de negatie ”nu” deliniteaza net atitudinea poetului, sugerand categoric atitudinea lui de pastra misterul, idee subliniata si de seria de constructii cu prefixul “ne”: nepatruns, ne-nteles.

 3.Tema:

             Tema o reprezinta atitudinea poetului in fata misterelor universului, preocuparea folozofiei de a raspunde unor grave intrebari legate de destinul omului in Univers, la problematica cunoasterii, la rolul creatorului in raport cu lumea. Sintetizand ideile filozofice blagiene se identifica doua concepte originale: cunoasterea paradisiaca, logica, rationala, care, revarsandu-se asupra obiectului cunoasterii, nu-l depaseste, vrea sa-l lumineze, reducandu-l; cunoasterea luciferica are ca scop nu luminarea misterului, ci potentarea lui, sporirea lui. Cu prima opereaza stiinta, care se adreseaza “intelectului enstatic”, cea de-a doua fiind instrumental artei, care apeleaza la “intelectul extatic”.

  4. Structura poemului:

                Poemul are structura argumentativ-filozofica: premisa, prin care poetul isi revela atitudinea de a nu strivi misterul, argumentele, care sunt prezentate in opozitie cu cei care opteaza pentru cunoasterea paradisiaca si contine comparatia vasta a modului de cunoastere poetic cu lumina lunii, concluzia, introdusa prin “caci”, care motiveaza refuzul de a nu strivi misterul printr-o imensa iubire a lumii.

5 . Tipul de lirism:

Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: pronumele personal la persoana I singular (eu), adjectivul posesiv la persoana I,(mea) verbele de prezent, persoana I singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a,  topica afectiva.

Eul blagian este o ipostaza interiorizata , care se priveste pe sine in raport cu lumea, accentul pe participarea subiectiva la existenta mundana, la tainele universale.

6.      Simboluri si semnificatii:  

Poezia este o confesiune a unui crez literar, care presupune un subtext polemic fata de alte poetici anterioare sau contemporane.

 Cunoasterea stiintifica dezarticuleaza lucrurile si descompune fenomenele ”Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns”, sfarsindu-se in fragmentarism, metafizicianul ii opune sistematic gandirea magica, empirica pentru ca, dupa afirmatia poetului, „magicul  poate  tine loc de cunoastere”. 

Alternanta dintre persoana I singular si persoana a III-a plural denota caracterul filosofic al acestei poezii, care reprezinta metaforic opozitia dintre cunoasterea luciferica (“eu”) si cunoasterea paradisiaca (“altii”).Cunoasterea paradisiaca este pentru Blaga logica, rationala, in schimb ce cunoasterea luciferica nu are ca scop deslusirea misterului ci amplificarea/adancirea acestuia.

In locul „plus cunoastere” la care ar putea duce stiinta, filozoful poet prefera taina „minus-cunoastere” exercitiul irational sprijinit pe ignorarea relatiilor logice dintre lucruri.

                Din intentia poetului de a „nu strivi, a nu ucide, a nu sugruma si a nu lumina necrutator”, ci de a pastra o atitudine discreta de infiorare, izvorata din iubire, se nasc atributele lumii, care devine astfel o „corola de minuni, uriasa floare cu neasemuite petale de taine”. Eul blagian are o atitudine de retragere din fata universului exterior si o comunicare tainica si osmotica cu intreg universul presimtit.  

               „Flori si ochi si buze si morminte” formeaza acest eu-lume sau eu-cosmos exprimat prin cateva arhetipuri ale lumii inconjuratoare: florile, elemente vegetale, simbolizeaza  o existenta ingenua, frumosul vegetal si olfactiv sau sensibilitatea in planul estetic  al Frumosului; ele reflecta insa si imaginea efemerului, fiind transpunerea esentei frumosului in manifestari ale perisabilului; ochii sunt simbolul constiintei umane reflexive, capacitatea umana de a reflecta in sine lumea exterioara, logica, poarta de intrare in zonele abisale ale sufletului; buzele sugereaza deopotriva logosul si sarutul, creatia si iubirea carnala, care se opune mortii, ipostazata in cuvantul  morminte. Viata omului pare a se inscrie in realitatea celor doua mistere, iubirea si moartea, forme de cunoastere absoluta si profunda, elemente pe care se cladeste misterul vietii.

                Metafora izotopica a lumii, corola de mistere, este asociata cu razele de luna, pentru ca in totul interior al poeziei, luna este simbolul vietii, a carei taina poetul o patrunde, ajungand in zona crypticului, care se refuza epifaniei.

                In poezia lui Blaga, noaptea este mama zilei, a zilei care iese din intuneric, legatura dintre noapte si zi facand-o, ca in dialectica spontana a miturilor arhaice ale naturii si vegetatiei, iubirea.

            Sintagma „imbogatesc intunecata zare”  realizeaza un compex intelectual si emotional care duce la sentimentul unitatii lumii, printr-un mod de comunicare intersubiectiva. Zarea intunecata e acea zona iminenta a misterului, pe care poetul nu vrea sa-l desluseasca, ci sa-l imbogateasca cu „largi fiori de sfant mister”.

              Prin simbolul „luminii de luna” care mareste misterul in corespondentele infinite dintre lucruri, imaginea exprima o anumita „irationalitate”,  implicata in orice reprezentare poetica a realitatii, neintelesul ca unitate ascunsa a lumii, comparat cu „lumina lunii” duce la simbolul penumbrei care da lucrurilor cufundate in intuneric adevarata lor lumina.Acestui imanent al misterelor ii corespunde o regiune de transcendenta,care niciodata nu poate sa fie absolut si pozitiv convertita de „cunoasterea umana”.Orizontul misterelor, ca implicat fundamental al existentei si al constiitei omenesti, este ca atare singura poarta deschisa asupra transcendentelor.

                 Influentat de ideile lui Oswold Spengler din cartea „Declinul occidentului”,de gandirea upanisadica si de expresionismul german, Blaga considera conceptul de cunoastere esential pentru intelegerea omului.Cunoasterea are o dimensiune a ceea ce este cunoscut „zona fanicului” in terminologia blagiana si a ceea ce este necunoscut „zona crypticului”. Intre ele se gaseste „cenzura transcendenta”.Acesta se deplaseaza in timpul procesului de cunoastere, dar marindu-se „zona fanicului”, „zona crypticului” nu scade, ci creste:”eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”.  

                 Blaga este un poet modernist prin faptul ca ilustreaza in operele sale idei filozofice profunde, prin capacitatea extraordinara de plasticizare a ideilor, imagism puternic si prin promovarea versului liber, a ingambamentului si a metricii variabile.   

                   L. Blaga este unul dintre marii nostri creatori de poezie, preocupat de timpuriu de formularea crezului artistic caruia ii va ramane fidel intreaga sa activitate literara.

                   In intreaga lirica blagiana, deosebirea dintre poezie si filozofie este mai mult de accent, de esenta, caci poetul scrie o filozofie caracterizata prin expresie metaforica, deci cu nuante poetice,lirice si o poezie incarcata de simboluri filozofice.

                   „Arta poetica”blagiana este o ontologie nascuta din setea de absolut expresionista.Exista apropieri intre acest mod de a concepe cunoasterea poetica si teoria lui Martin Heidigger.

„Lumea,adica tot ce exista,nu vreau s-o inteleg din mine,nici pe mine din lume-ci atat lumea cat si pe mine prin idealul pe care tind.”                                                                                „Pietre,timpul meu”Lucian Blaga  

Riga  Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu

prof.

1.      Preliminarii:

      Poezia Riga  Crypto si lapona Enigel a fost publicata , la inceput, in 1930, ulterior fiind inclusa in ciclul “Uvedenrode” din Volumul “Joc secund”, aparut in 1930.

2.      Tema:

Tema poemului reda drama incompatibilitatii erotice, asemanatoare celei din “Luceafarul” eminescian, personajele cuplului facand parte din doua lumi ireconciliabile: cea vegetala, cu potente de conservare, si cea umana, care inglobeaza ideea solaritatii si a aspiratiei spre absolut.

3.      Specia literara:

“Riga Crypto si lapona Enigel” este o balada , deoarece are desfasurarea epica a unui poem fabulativ, care prezinta un eveniment simbolic si care interfereaza liricul, epicul si dramaticul. Fabula este nascuta din confruntarea unor personaje cu conceptii si atitudini diferite , fapt care generaza un anumit dramatism al naratiunii. Este o balada romantica prin aspiratia catre neobisnuit, catre depasirea limitelor, prin proiectia unei iubiri imposibile si prin constructia antitetica a protagonistilor. Opera este o alegorie, pentru ca semnificatiile textului se nasc dincolo de intamplarile narate, personajele reprezentand simboluri, arhetipuri, principii diferite (masculine/feminine), regnuri diferite (vegetal/uman), tipuri diferite (apolinic/dionisiac). De asemenea, povestea nuntii imposibile dintre “regele ciupearca” si lapona este o parabola destinata a instrui asupra “ritmurilor pentru nuntile necesare”, trepte pe care Fiinta le parcurge in drumul ei spre cunoasterea de sine si a universului. In acest context, balada devine o alegorie a aventurii Fiintei, vazuta ca joc alchimic intre vegetal si uman, masculin si feminin, refacand androginia primordiala, orizontal (campia) si vertical(aspiratia solara), senzorial si spiritual.

4.      Titlul:

Titlul releva protagonistii acestei povesti de iubire, Enigel, un personaj apolinic, aflat in cautarea luminii si a puritatii si Riga Crypto, personaj dionisiac, pentru ca reprezinta ruperea echilibrului, descatusarea instinctului.

5.      Structura:

Formal, poemul este alcatuit din doua parti care prezinta “motivul nuntirii”. Prima nunta, reala serveste drept prolog pentru cea simbolica, initiatica, o nunta ratata, intre fiinte apartinand unor regnuri diferite, puntea iubirii fiind isnuficienta pentru a infrunta spatiul incompatibilitatii.

Prologul prezinta “spartul “unei nunti reale, unde asemeni vechilor obiceiuri de la curtile medievale, se solicita intonarea unui cantecel de catre menestrel, “un cantec tragic”despre o nunta ce nu s-a putu implini, o nunta dilematica si initiatica.

Aceste prime patru strofe constituie si rama in care este proiectata povestea erosului imposibil, spus “incetinel” de menestrel, intr-un alt ritm al zicerii decat in vara trecuta, cand povestea a fost narata “cu foc”. Se sugereaza astfel o temporalitate arhaica, o exemplaritate si o repetabilitate a zicerii.

Portretul menestrelului e fixat in trei coordonate: “trist”, simbol al finalului tragic, “mai aburit ca vinul vechi”, sugerandu-se o imersiune intr-un timp vetust, “mult indaratnic”, spirit dionisiac, asemeni protagonistului.

Incepand cu strofa a patra se fixeaza firul narativ al povestii, pe mai multe momente: prezentarea protagonistilor, intalnirea si dialogul dintre cei doi, chemarile rigai adresate Laponei, raspunsul acesteia, pedepsirea celui care a incercat o depasire de sine, nunta ratata in cadrul aceluiasi regn.

6.      Semnificatii:

In incipitul partii a doua este surprins portretul regelui Crypto, definit drept “inima ascunsa”, caracteristici care certifica semnificatia numelui sau, care in greaca inseamna ascuns, conferindu-i o aura enigmatica. Crypto e plapand, crud , firav, deci vulnerabil, traind “in pat de rau si huma unsa”, la umezeala si umbra, un amestec de elemente impure. El este crai, asadar are un statut privilegiat in lumea lui, fiind un reprezentant al vegetalului de mare forta germinativa, aflat intr-un timp al stagnarii care-l face mereu egal cu sine insusi. El reprezinta subumanul, increatul, sterilitatea inapta, provenind de la “fantana tineretii”, taramul etern al sacrului. Prin conditia lui de neinteles in lumea pe care o conduce, se apropie de ipostaza omului de exceptie, “Si rai ghioci si toporasi/Din gropi ieseau sa-l ocareasca”, fiind astfel o reflectare a tipologiilor umane la scara vegetala, rautatea congenera omului fiind transferata florilor.

Lapona face parte din regnul uman, aflandu-se in eterna miscare si transhumanta, spre deosebire de Crypto care vegeteaza in imperiul sau, la “vecinic tron de roua”, intr-o zona a inocentei originare. Numele ei poate fi derivat din suedezul Enigel, care semnifica inger.    Tudor Vianu afirma ca lapona paorta “un nume tataresc al raului Ing, afluent al Bugului rusesc”, descizand asadar din regiuni nordice, fiind o fiinta linistita, mica, intruchipand o lume superioara, echilibrata. Ea parcurge un ciclu existential al cunoasterii, aspirand spre camara Soarelui, singura capabila de a asigura nuntirea in trup si spirit. Ea e natura plenara, care doreste implinire, traind in spatiul Ideii pure, dat de perfectiunea cristalina a ghetii. Venita din lumea frigului si a intunericului, lapona vede in lumina idealul de regenerare perpetua.

Deoarece acestia nu-si pot neutraliza diferentele, intalnirea lor se produce in vis, Enigel adormind lin cand regele, cu “eunucul lui “ batran  o imbie cu dulceata, tentatii ale umanului, in mersul spre absolut. Darul sau e refuzat de Enigel, fapt care trezeste dileme in sufletul regelui, acesta mergand pana la sacrificiul de sine “Daca pleci sa culegi, /Incepi, rogu-te, cu mine. Lapona il refuza din nou,, acesta oferindu-i spatiul sau etern, al somnului, care pentru om inseamna moarte.  Aspiratia spre soare a Laponei e dorinta umana de cunoastere, iar umbra reprezinta o metafora a pornirilor obscure ale trupului., senzorialitatea. Primul refuz al Laponei sugereaza chira aceasta aspiratie a solarului, aceasta preferinta de a culeage “mai la vale”, spre sud., ea aflandu-se pe treapta lui Mercur, in timp ce riga e in cercul Venerii.

]          Diferenta dintre cele doua lumi va fi subliniata prin conditia tragica pe care si-o asuma Crypto. Nefiind obisnuit cu spatiul solarului, ciupearca”cruda”, un imberb, nu poate rezista avalansei de lumina, deoarece carnea nesustinuta de spirit este supusa degradarii: “la umbra numai carnea creste”. Faptura firava va fi ucisa de propriul ei vis, intrand intr-o lume a ciupercilor otravitoare care il desparte iremediabil de fiinta umana. El nu are sufletul fantana, neputand stabili corespondente cu lumea solara si absoluta, fiind condamnat sa bea “paharul cu otrava”al gandului provocator, in cazul lui , de moarte.

Finalul trist se inscrie in legenda, riga Crypto, devenit ciuperca otravitoare, ramanand sa se intovaraseasca cu “masalarita-mireasa”, fiind pedepsit cu alienarea.

Drama este  a lui Enigel, deoarece povestea este proiectata in visul ei, plansul sau semnifica tristetea omului cand trebuie sa ucida in sine o tentatie, o dorinta, pentru a-si putea atinge idealul. Pentru ca, in plan simbolic, riga e o tentatie, care nu permite eliberarea gandului spre lumnina. Cele doua personaje ar putea constitui simboluri ale incompatibilitatii dintre suflet si materie, duse pe taramul sufletesc al fiecaruia dintre noi.

sugerandu-se astfel un sfarsit (al zilei, al vietii) si un inceput (al noptii, al mortii). E un moment de trecere de la lumina la intuneric, de la zi la noapte, sugestie a trecerii lui Iisus de la o conditte la alta (uman-divin). Verbele sunt in majoritatea lor la imperfect, evidentiind durata (umana) nedeterminata, deci indelungata a suferintei. Spatial, scenariul biblic situeaza momentul pe Muntele Maslinilor. Muntele e un loc sacru, simbol al aspiratiei spre inalt,  mai aproape de cer, de divin. Intreaga natura inconjuratoare este aici o proiectie in exterior a starii de maxima tensiune interioara; este expresia poetica a „vraistei” din sufletul lui Isus.

Lupta cu soarta, cu destinul, pe care chiar si lui Iisus ii vine greu sa-l accepte si sa-l implineasca reliefeaza una din insusirile fundamentale ale conditiei umane. Acceptarea destinului inseamna intelepciunea de a nu te impotrivi lui, dar nu si infrangere si resemnare. Ideea este plastic exprimata de Vasile Voiculescu in una din poeziile sale): „Eu nu ma lupt cu soarta, nici nu-mi blestem destinul/ Calcand la pas pe urma clipitelor traite/ Astept sa se-mplineasca doar cele randuite,/ Si fara sa ma satur la gura duc veninul/ Lasand sa se-mplineasca in liniste destinul” .

                   III. Dramaturgia

Comedia

O scrisoare pierduta

de  Ion Luca Caragiale

prof.

1.      Preliminarii :

Capodopera dramatugiei lui Caragiale , O scrisoare pierduta (1884),  isi fundamenteaza mesajul pe  atitudinea critica fata de societatea vremii, ruinarea satirica a institutiilor, moravurilor, tarele societatii contemporane. Prin “vastul balci” “al comediei umane” create, eroii lui Caragiale se misca, mereu actuali, o galerie de tipuri pitoresti si reprezentativi.

 Prin Caragiale, comedia romaneasca se apropie considerabil de ceea ce inseamna comedie moderna, prin modalitatea de abordare inedita a unor tehnici consacrate in comedie: incurcatura, coincidenta ,qui-pro-quo-ul, subiectul etern al cuplului, echivocul, scrisoarea pierduta, confuzia. Caragiale a reusit sa se detaseze de tradita comediei usoare, de un comic superficial, fiind unul dintre creatorii structurii dramatice de eterna actualitate. Dramaturgul  realizeaza o innoire a tehnicii dramatice prin  modificarea naturii conflictului dramatic , o stiinta rara a replicii,  o insolita capacitate de esentializare si surprindere a arhetipului..

Caragiale critica  virulent tarele societatii, fiind convins ca raul nu este un accident, ci un viciu de structura si ca asa–zisele practici democratice adapostesc de fapt injustitia si imoralitatea. In spiritual acestei vizuni autorul insusi declara despre sine: “simt enorm si vad monstruos”.

  Prin proliferarea personajul absent, exploatarea cliseelor verbale si a truismelor din presa vremii, valorificarea oratoriei, Caragiale poate fi considerat un modernist “avant la lettre”.

Piesele  sale se impun printr-o tipologie realista, variata si reprezentativa: fiecare personaj (Catavencu, Trahanache, Pristinda) intruneste insusirile de baza ale tipului (politicianul demagog, slujbasul umil, etc.) in trasaturi individuale, particulare. Caragiale are meritul de a fi adus pe scena personaje vii, definite complexe, autentice.       Personajele sunt surprinse in doua iposteze fundamentale: in viata publica, politica si in viata de famile. Cele doua teme esentiale ale comediilor sunt deci politica si amorul.

2.      Titlul piesei :

Titlul O scrisoare pierduta   denumeste obiectul generator de conflict, scrisoarea fiind un suprapersonaj al comediei, pierderea si gasirea ei provocand intreaga miscare scenica a personajelor.

Forma articulata cu articol nehotarat sugereaza ca este vorba doar de unul din multele texte particulare, folosite ca mijloc de santaj in lupta politica.

3.      Structura :

O scrisoare pierduta este o comedie in patru acte, proiectata in timpul alegerilor, cand lupta pentru putere elimina subtil  orice masca si omul se arata asa cum este in realitate, in stare de orice pentru a obtine puterea. Din aceasta perspectiva lupta electorala nu este o lupta de principii, ci de interese personale. Actiunea piesei se petrece intr-un oras de provincie, capitala unui « judet » de munte, numele acestuia nefiind precizat deoarece  farsa alegerilor este aceeasi peste tot.

4.      Tema :

            Problematica piesei se poate reduce la doua cuvinte: politica si amorul, cu toate ca in subtext, mesajul este insa mai profund. In primul rand, Caragiale critica farsa alegerilor din trecut, dezvaluind o trista realitate: pierderea unei scrisori compromitatoare hotareste viata politica unui orasel.

           Dramaturgul surprinde mijloacele necinstite, folosite in lupta politica, coruptia si demagogia politicienilor, evidentiind incultura, prostia unor politicieni din vremea sa.

           Aceste trasaturi negative dovedite in lupta politica caracterizeaza si viata intima de familie.

5.      Semnificatii :

           Piesa prezinta lupta ce se da pe plan local pentru desemnarea , de catre partidul de guvernamant, a candidatului pentru Camera, complicata de grupurile de interese, reprezentate de factiunea de guvernamant, care il sprijina pe Farfuridi, prin Tipatescu, prefectul judetului, si Zaharia Trahanache, prezidentul a numeroase « comitete si comitii », si cealalta grupare care se autodeclara independenta, propunandu-l pe Nae Catavencu, sustinut de « dascalime » si « popime ». Acesta din urma, redactor al ziarului « Racnetul Carpatilor », adept al curentului « mai liberal » al partidului, practica santajul printr-un obiect compromitator, o « scrisorica de amor » a prefectului Tipatescu catre « Coana Joitica », adica Zoe Trahanache, sotia « onorabilului » Zaharia.

           Conflictul este banal, disputandu-se in jurul acestei scrisori de dragoste, pierduta de Zoe, gasita de cetateanul turmentat si sustrasa acestuia de catre Catavencu, care ameninta cu publicarea ei, in cazul in care nu i se va sustine candidatura si alegerea ca deputat. 

Gandindu-se la consecintele publicarii acesteia, Zoe si Tipatescu accepta, dupa ce prefectul incercase  a intre in posesia ei prin mijloace samavolnice, sa il sustina pe Catavencu.

Plimbarea scrisorii de la un personaj la celalat lumineaza caractere, psihologii. Ea ii da putere celui care o are in stapanire, si produce spaima celui care o pierde.

 Cei doi santajati recurg si ei la amenintari si in cele din urma ajung la santajul cu o polita falsificata de Catavencu. Cand lupta dintre cei doi atinge punctul culminant, apare candidatul de la centru, Agamita Dandanache, despre care autorul precizeaza ca e: mai prost ca Farfuridi, si mai canalie decat Catavencu. Acesta repeta procedeul santajului, ajungand sa fie propus candidat tot printr-o  scrisorica de amor.

Pe acest traseu defileaza figurile tipice ale unei lumi aflate intr-o lupta permanenta pentru putere, conturandu-se conflicte derizorii.

    Interesele contrare se se ciocnesc in timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, dar intervine politaiul Pristanda, care pune la cale un scandal, menit sa-l readuca la tacere pe Catavencu. In incaierare, acesta pierde scrisoarea si dispare pentru o vreme, producand mari emotii. Limpezirea situatiei se realizeaza in ultimula act, cand Cetateanul turmentat inapoiaza scrisoarea « adrisantului », iar cel trimis de la centru este ales in unanimitate, asa cum promisese conu Zaharia. Nae Catavencu, dezarmat, schimba tactica parveniri : accepta sa prezideze banchetul dat in cinstea deputatului ales si a prefectului , ajungand sa se imbratiseze cu fostii adversari, intr-o atmosfera de carnaval, accentuata de muzica saltareata condusa de Pristanda.

Satira este cuprinzatoare si necrutatoare. Personajele sunt definite complex, prin fapte, nume, limbaj. Caragiale isi pune personajele sa vorbeasca, sa tine discursuri din care practic se autodesfiinteaza, demonstrandu-si prostia, inclutura, demagogia. Personajele imbina trasaturi general valabile cu trasaturi particulare, individuale. Astfel Catavencu este demagogul latrans. Zoe este sotia infidela, amanta. Tipatescu este junele prim (amantul). Dandanache este prostul vanitos.

Nae Catavencu este reprezentantul tinerii burghezi locale, candidatul grupului, tanar inteligent si independent. Deviza sa este scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta. Pentru a castiga lupta politica, Catavencu nu ezita sa foloseasca santajul.  Atata vreme cat are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil. Dupa ce pierde scrisoarea, devine umil, lingusitor, supus. Principala trasatura a lui Catavencu este capacitatea de a se adapta la orice situatie. El este mereu pregatit sa schimbe masca. Discursurile sale pun in evidenta inclultura, lipsa de logica. El stie sa emotioneze, sa planga, sa influenteze ascultatorii. Catavencu este un actor desavarsit: cand se urca la tribuna el isi intra in rol. Catavencu stie sa simuleze orice emotie, orice sentiment. Notiunile de tara, popor, progres, reprezinta pentru el simple lozinci in lupta electorala: «  Domnilor!… Onorabili concetateni!… Fratilor!… (plansul il ineaca.) Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare… suindu-ma la aceasta tribuna… pentru a va spune si eu… (plansul il ineaca mai tare.)… Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale… in aceste momente solemne… (de-abia se mai stapaneste) ma gandesc… la tarisoara mea. »

           Exprimarea lui Catavencu cuprinde numeroase contradictii: Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire…;…dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani…; Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra!

Farfuridi  cu Branzovenescu alcatuiec un cuplu comic prin prostie si  incultura. Viata ordonata de care face atata caz Farfuridi este o aparenta, o iluzie pentru ca in mintea personajului domneste haosul: Si eu am n-am sa-ntalnesc pe cineva, la douasprezece fix ma duc la targ.; Eu am n-am clienti acasa, la unsprezece fix ma-ntorc din targ…; Si-eu am n-am infatisare la douasprezece fix ma duc la tribunal.

           Obsesia personajului este  de a nu fi pacalit, inselat. Cu toate acestea accepta tradarea, daca o cer interesele partidului sau ale persoanei: Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar sa stim si noi! Si Farfuridi tine discursuri, in realitate antidiscursuri prin care isi dovedeste permanent prostia. Foloseste si el enunturi adversative gresite: Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori!

           Memorabila este scena conceperii telegramei catra centru, cand Farfuridi si Branzovenescu dovedesc o prostie dezarmanta: Trebuie sa ai curaj ca mine, trebuie sa o iscalesti, o dam anonima!

           Un alt exemplu semnificativ pentru exprimare ilogica este parerea lui Farfuridi despre revizuirea constitutiei: Din doua una, dati-mi voie: ori sa revizuieasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se  revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele… esentiale…

           In piesa Farfuridi este o victima ramanand inafara manevrelor electorale.

           O figura a aparte este Agamita Dandanache. Numele personajului provine din Agamemnon. Diminutivarea acestuia si imbinarea lui cu Dandanache sugereaza ridicolul si ramolismul (senilitatea). Agamita este foarte priceput in lupta politica din moment ce castiga lupta electorala. Este la fel de corupt ca ceilalti, folosind si el mijloace necinstite ca santajul cu un text particular, dar mai ticalos, pentru ca nu restituie scrisoarea cu intentia de a o folosi si in alte situatii: Cum se poate, conita mea, s-o dau inapoi? S-ar putea sa fac asa prostie? Mai trebuie s-aldata… La un caz iar… pac! la „Rasboiul”.

           Exprimarea lui Dandanache cuprinde multe greseli. Este ilogica; daca ceilalti sunt in stare sa tine discursuri, Dandanache nu este in stare sa faca acest lucru, pentru ca nu poate: In sanatatea alegatorilor… cari au probat patriotism si mi-au acordat…(nu nemereste) asta… cum sa zic de!… zi-i pe nume de!… a! sufradzele lor; eu care familia mea de la patuzsopt in Camera, si ei ca rumanul impartial, care va sa zica… cum am zite… in sfarsit sa traieasca! (Urale si ciocniri.) Vesnicul luptator de la patruzsopt este profitorul care stie sa descurce.

Cetateanul turnamentat reprezinta marea masa anonima a alegatorilor. Ticul sau verbal Eu cu cine votez? demonstreaza totala dezorientare a alegatorilor, care raman in afara tuturor manevrelor politice. Amenintat de demagogia electotrala, de trecerile dintr-o tabara in alta, cetateanul turmentat dovedeste mereu o naivitate dezarmanta. Parerea si votul sau nu au importanta, pentru ca alegerea candidatului nu se face pe fata, in mod cinstit, ci prin manevre necinstite..

Ghita Pristanda este tipul functionarului servil, lingusitor, incorect, dovada afacerea cu steagurile. Complet lipsit de principii morale el trece cu usurinta dintr-o tabara in cealalta. Ticul sau verbal Famile mare renumeratie mica dupa buget sugeraza ca personajul este preocupat mereu de castig. Un alt cuvant pe care il repeta este curat, ajungand la celebra formula curat murdar. Ghita Pristanda este mereu de partea celui puternic, dar este servil, lingusitor si cu cei invinsi momentan, pentru ca acesta ar putea sa fie invingatorii de maine.

Trahanache este presedintele partidului local de guvernamant, al Comitetului Permanent, al Comitetului Electoral, a Comitetului Scolar si  altor comitete si comitii. Ca sef de partid, Trahanache face parte dintr-un sistem in care isi indeplineste perfect rolul, pentru ca are experienta si cunoaste manevrele politice. Ticul sau verbal Ai putintica rabdare este o incercare de a castiga timp, pentru a calcula pasul urmator. Trahanache este in stare de orice pentru a pastra imaginea de cetatean onorabil, si de om venerabil. Desi tine la morala, la principii, la onorarea lui de familist, Trahanache tolereaza din interes relatia dintre sotia sa Zoe Trahanache si prefectul Tipatescu. Exprimarea personajului este ilogica, gresita: Unde nu e moral, acolo e coruptie si o societate fara printipuri, vrea sa zica ca nu le are. Critica literara vede in Tipatescu un homopolicus perfect, adaptat societatii sale. Spre deosebire de Catavencu, Trahanache si-a atins toate scopurile: el vrea doar sa-si pastreze locul castigat. Personajul este ridicol tocmai prin contradictia dintre aparenta si esenta. El, omul obsedat de familie si morala, nu-si pune nici macar un moment problema ca scrisoarea ar putea sa cuprinde un fapt real, copromitator. Deci pe el deranjeaza pierderea scrisorii si nu adevarul cuprins in ea.

Zoe Trahanache este sotia lui Trahanache si amanta lui Tipatescu. Femeie voluntara, ambitioasa, desi nu detine nici o functie in realitate il manevreaza pe toti. Zoe nu-si pierde siguranta de sine nici cand Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii. Stie sa conduca bine si barbatul si amantul, obtinand maximul de profit din aceasta situatie.

Tipatescu este prietenul lui Zaharia Trahanache si amantul lui Zoe. In calitate de prefect el conduce judetul dupa bunul sau plac. Dupa pierderea scrisorii ii promite lui Catavencu functii si da ordin sa fie arestat. Este singurul personaj care se exprima corect, dar asemenea cerolalte personaje este corupt nerusinat in stare sa foloseasca orice mijloc in lupta politica. El descopera politele falsificate prin care incearca sa santajeze pe Catavencu. Un singur moment isi pierde capul, cand ii propune lui Zoe sa fuga impreuna. In rest Tipatescu se stapaneste perfect, reprezentand omul politic care si-a realizat toate ambitiile.

 

Caragiale este un maestru al comicului. Si in aceasta comedie sub invelisul rasului se ascunde satira. Dramaturgul sanctionand defectele oamenilor si ale societatii. Si in comedia lui Caragiale sursa comicului este contradictia dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este cu totul alta: coruptie, parvenitism, demagogie. Astfel Catavencu, Dandanache, Zoe, Trahanache, Prisanda sunt surprinsi in renuntarea lor de la conditia ideala pe care ar trebui sa o reprezinte (Zoe  in contrast cu o femeie cinstita, Catavencu in contrast cu adevaratul politician).

6.      Comicul :

Sunt prezente in aceasta comedie diferite nuante ale comicului.

Comicul de caracter :

Criticii literari au observat ca dramaturgul Caragiale deplaseaza accentul de pe diformitatea exterioara a personajelor comice pe diformitatea interioara, intelectuala: prostia, ticalosia, ipocrizia. In acest sens cu exceptia lui Tipatescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac si ceea ce spun.

Comicul de limbaj :

Comicul de limbaj este mai bine realizat. Limbajul folosit de personaje ofera informatii pretioase despre identitatea personajelor, despre origine, profesiune , nivel de cultura, inteligenta, aparenta politica. Cu putine exceptii personajele se exprima gresit, folosind pleonasme, truisme, contradictii, nonsensuri. Toate aceste greseli de limba sunt o inepuizabila sursa de ras, dar pun in lumina nivelul intelectual si sufletesc al acestor personaje. Predomina pronuntarea gresita a unor cuvinte: andrisant, bampir, plebicist, renumeratie (Pristanda); capitalisti (Farfuridi), ticurile sau autonomismele verbale (Stimabile; Ai putintica rabdare.trahanache).

Comicul numelelor ocupa un loc important, fiind nu numai o sursa de ras, de amuzament, ci si un instrument a satirei. Astfel aluziile culinare (legate de alimentate) -Farfuridi, Branzovenescu-; diminutivele ridicole -Agamita Dandanache-; radacinile semnificative -Catavencu- sugereaza trasaturi ale posesorilor acestora: prostia, senilitatea si demagogia .

           Vorbind despre talentul lui Caragiale in caracterizarea personajelor prin nume, criticul Ibraileanu preciza: Numele din opera comica a lui Caragiale le dau impresia ca fac parte din personajele pe care le denumesc… La prima lectura sau reprezentare a unei comedii a lui Caragiale, simtim ca personajele nu puteau sa aiba alt nume, in orice caz ca au numele lor.

Piesa este remarcabila in primul rand prin arta compozitiei. Tehnica este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial apar in scena Tipatescu, Trahanache, Zoe care sunt alarmati de un eveniment petrecut inafara si dezvaluit partial. Apoi in prim plan apare Catavencu santazistul si astfel se realizeaza conflictul fundamental a piesei. La acest conflict fundamental autorul adauga o serie de conflicte noi, secundare, astfel incat actiunea se complica progresiv, modalitate cunoscuta sub numele de tehnica bulgarului de zapada.

 

Drama

IONA de  Marin Sorescu 

Prof.                                             

. 

 Marin Sorescu s-a nascut la 18 februarie1936 in comuna Bulzesti din judetul Dolj. A urmat cursurile liceului din Predeal si a absolvit Facultatea de Filologie din Iasi. Debutul l-a avut prin volumul ‘’Singur printre poeti,,,ca apoi in 1990 sa primeasca Premiul International Herder, iar in 1991 sa devina membru al Academiei Romane. S-a stins din viata in 1997.

   Iona , subintitulata de Marin Sorescu „tragedie in patru tablouri” , a fost publicata in 1968 in revista „Luceafarul” si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare . Titlul trilogiei este o metafora care sugereraza ideea ca setea de adevar, de cunoastere si de comunicare sunt caile de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii , din automatismul istovitor al existentei , iar cele trei drame care o compun  sunt meditatii-parabole , realizate prin ironie. Simbolice pentru titlul volumului din care fac parte , dramele Iona  , Paraclisierul  si Matca sunt parabole pe tema destinului uman , parafrazand trei mituri fundamentale: mitul biblic (Iona) , mitul mesterului Manole (Paraclisierul) , si mitul potopului (Matca).

Piesa de debut a autorului , Iona (1968) reprezinta capodopera sa dramatica  si unul dintre evenimentele vietii noastre teatrale. In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a omului modern  (si a omului ca fiinta) aflat sub puterea destinului  orb. Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste , opera nu prezinta o drama individuala , ci una general umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei pamantene  in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , Iona da nastere la interogatii existentiale grave , privitoare la viata , moarte , singuratate , destin; prin aceasta trasatura , ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.

         Drama 'Iona' are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai. Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive, caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer. Iona primeste misiunea, dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere, trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care  a atras mania cereasca, asa ca il arunca in valuri. Din porunca divina , Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta, 'Domnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat '. Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext, personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de  o misiune, pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat, se afla inca de la inceput 'in gura pestelui' si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .

Personajul Iona este un pescar supus legilor destinului ce in cazul sau nu a fost prea darnic, de aici puternicul pesimism ce il cuprinde ajungand chiar pana a pescui intr-un acvariu pe care il ia mereu cu el pentru zilele negre cand nu prinde nimic. Intriga are ca punct de plecare mitul lui Iona unde un chit ii va fi pe post de casa timp de cateva zile.Aici are  loc marea schimbare ce este cuprinsa in desfasurarea actiunii.

Tabloul II se petrece in „interiorul pestelui I” in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca „incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei”(simte ca se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , „si-am lasat vorba in amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de pomana.” Monologul continua  cu cele mai variate idei existentiale , „De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?” ori cugetari , „de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?”. Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata „pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica” , dar intarind ideea de mai sus ( logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.

Eroul isi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de „vesnica mistuire” a pantecului de peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si recomanda ca „ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet” de unde reiese ideea de necesara selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea „daca ma sinucid?” si intelege imprudenta, cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie anormala , „sunt primul pescar pescuit pescuit de el”.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit sa construiasca „o banca de lemn in mijlocul marii” pe care sa se odihneasca „pescarusii mai lasi” si vantul. Singururul lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi „aceasta banca de lemn” avand „de jur-imprejur marea” comparabila cu „un lacas de  stat cu capul in maini in mijlocul sufletului”. 

Drama continua  „in interiorul pestelui II” , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste  se afla „o mica moara de vant” , simbol al zadarniciei. Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la ciclicitatea vietii cu moartea: „daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?”. Oamenii uita ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , „neglijezi azi , neglijezi maine , ajungi sa nu-ti mai vezi fratele”. Punctul culminant este subliniat prin aparitia celor doi figuranti cu barne in spate care „nu scot nici un cuvant” surzi si chiar  muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar care nici nu se framanta sa gaseasca o motivatie. ca apoi sa continue in burta celui de al treilea peste, unde Iona are o ultima confruntare cu propria constiinta . Deznodamantul, desi socant, are in esenta ideea de libertate din nebunia proprie precum si ciclicitatea vietii stagnante la un nivel inferior al unor consecutive reincarnari pe care Iona incearca sa o inteleaga, ca apoi sa i se conformeze.

   Iona este pescar, este omul aflat in fata intinderii imense de apa, marea, care sugereaza libertate, aspiratie, iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.

    Iona, pescar pasionat, semnifica omul ce aspira spre libertate, aspiratie si iluzie, idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza. El incearca sa-si controleze destinul , sa-l refaca. Fiindca nu-si poate implini idealul, prinderea miticului peste, el este inghitit de un peste urias, intrand astfel intr-un spatiu inchis la infinit, care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta, unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol, in care pestii se inghit unii pe altii, Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze, el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti, intr-o succesiune concentrica, sugerand ca eliberarea  dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul, iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi.

Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului, Iona se descopera pe sine, ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator, condamnat la eterna conditie de prizonier. Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti, solidaritatea umana, identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune. Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste, pe o plaja pustie, dar orizontul care i se arata il inspaimanta, pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste, desi crezuse ca e liber. Intelege ca vinovat este 'drumul, el a gresit-o' si gandeste o cale inversa pentru a 'iesi la lumina'. Isi sriga numele si, in loc de a mai taia burti de peste ,in speranta unei libertati iluzorii, isi spinteca propriul abdomen, cu sentimentul de a fi gasit, nu in afara, ci in sine, deplina libertate: 'Razbim noi cumva la lumina'.

    Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca  si este mai degraba raspunsul emotional al unei incursiuni in misterele genezei si mortii prea puternice spre a fi suportate de mintea umana. desi ca orice fiinta umana  personajul are dorinta de  cunoastere, uneori ce intrece barierele umanitatii.

IV.Epoci si ideologii literare

DACIA LITERARA<