NOTIUNI DE TEORIE LITERARA - SPECII LITERARE

NOTIUNI DE TEORIE LITERARA

I. OPERA LIRERARA

Opera literara

• creatie in versuri sau in proza
• prezinta fapte, intamplari, personaje, ganduri, sentimente, idei prin intermediul uni limbaj artistic
• trezeste cititorului emotii si sentimente
• creeaza un univers imaginar propriu scriitorului, pornind de la realitate

Genul epic

Prezenta autorului e partial inlocuita de cea a personajelor intr - o exprimare indirecta. Naratiunea alterneaza cu descrierea si dialogul. Exemple: "Baltagul" de Mihail Sadoveanu, "Popa Tanda" de I. Slavici, "Doua loturi" de I.L.Caragiale

Genul liric

Genul cel mai subiectiv care exprima nemijlocit sentimentele prin metafore si simboluri. Din punct de vedere gramatical caracteristica lui este prezenta persoanei I. Exemple: 'Satira. Duhului meu' de Gr. Alexandrescu etc

Genul dramatic

Cuprinde opere destinate reprezentarii pe scena. Personajele iau cu totul locul autorului, a carui interventie indirecta se manifesta prin indicatiile de regie. Exemple: 'Antigona' de Sofocle, Ciclul 'Chiritele' de V. Alecsandri etc.

II. SPECII LITERARE

a)      Specii literare epice

1. Basmul

Specie a epicii populare si culte, de obicei in proza in care personajele imaginare, reprezentand binele si raul participa la intamplari fantastice si se confrunta, iar in urma acestor confruntari binele invinge raul. ( "Praslea cel Voinic si merele de aur", basmele fratilor Grimm)

2. Legenda

Povestire populara care da o explicatie imaginara unui fapt real sau explica originea unor fiinte, plante, animale, constructii, nume de locuri, intamplari din istoria unui popor. ("Cea din urma noapte a lui Stefan cel Mare' de D. Bolintineanu, "Dreptatea lui Tepes" etc.)

3. Balada

Poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, cu actiune in care realul se imbina cu fabulosul si la care participa personaje putine, cu caractere opuse. ('Miorita', 'Mesterul Manole' , "Toma Alimos"etc.)

4. Snoava

Naratiune scurta umoristic - satirica, specie a literaturii populare, prin care se ironizeaza defecte omenesti.

5. Poemul eroic

Naratiune in versuri, alcatuita din mai multe episoade, cu personaje insufletite de sentimente nobile care savarsesc fapte marete. ("Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

6. Epopeea

Relatare poetica a unor aventuri eroice. Lung poem eroic, specie a genului epic. 'Mahabharata', 'Ramayama', 'Iliada', 'Odiseea' etc.

7. Fabula

Compozitie alegorica, cel mai adesea in versuri, in care prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate sunt prezentate moravuri si defecte omenesti cu scopul se a le face cunoscute si de a le indrepta ('Cainele si catelul' de Gr. Alexandrescu)

8. Schita

Specie a genului epic in proza, de mici proportii, in care e surprins un singur moment semnificativ din viata unui personaj sumar caracterizat. ('Momente si schite' de I.L. Caragiale)

9. Nuvela

Opera epica in proza, de dimensiune medie, cu actiune mai complexa, cuprinzand o inlantuire de fapte, la care participa personaje al caraor caracter este scos in evidenta de amanunte. ('Alexandru Lapusneanul' de Costache Negruzzi, "Popa Tanda" de I. Slavici)

10. Romanul

Specie a genului epic cu o actiune complexa la care participa un numar mare de personaje si prin care realizeaza o imagine complexa a societatii evocate.('Cei trei muschetari' de Al. Dumas, 'Ciocoii vechi si noi' de Nicolae Filimon, "Baltagul" de M. Sadoveanu)

c) Specii literare lirice

1. Elegia

Poem liric al carui ton e adesea tandru, trist si melancolic. In secolul al XV-lea, elegia tinde sa dobandeasca un caracter filozofic. Tibul, Ovidiu etc.

2. Oda

Poem liric exprimand elogiul, entuziasmul sau admiratia fata de persoane, de fapte eroice, de idealuri, compus din strofe simetrice. (V. Hugo, Puskin)

3. Pastel

Termen provenit din limba franceza, unde semnifica pictura cu creioane moi. De la pictura in pastel, termenul s-a extins in literatura definind delicatetea unei descrieri lirice a unui tablou din natura. ( V. Alecsandri prin ciclul 'Pasteluri')

4. Satira

Opera in versuri in care autorul ironizeaza ridicolul contemporanilor sau le contureaza viciile. (Gr. Alexandrescu, 'Satira. Duhului meu')

5. Doina

Creatie lirica populara in care se exprima cele mai puternice si mai alese sentimente: de dor, de jale, de dragoste

6. Imnul

Specie solemna a genului liric in care se exprima pretuirea fata de divinitate, fata de eroi, fata de o idee sau un eveniment deosebit. ("Desteapta-te, romane! de Andrei Muresanu)

7. Psalmul

Specie lirica religioasa, cu caracter de oda, in care sunt exprimate sentimente de adoratie, de multumire, de iubire fata de divinitate.

b)     Specii literare dramatice

1. Tragedia

Opera dramatica in versuri care reprezinta personaje eroice in situatii conflictuale, exceptionale, in masura sa trezeasca spaima sau mila.('Antigona' de Sofocle)

2. Comedia

Specie a genului dramatic care provoaca rasul prin zugravirea satirica a moravurilor, a tipurilor umane, prin succesiunea unor situatii neasteptate. *Ciclul 'Chiritelor' de V.Alecsandri, 'O scrisoare pierduta' de I.L. Caragiale etc.)

3. Drama

Piesa de teatru asemanatoare tragediei prezentand o actiune violenta sau dureroasa in care comicul se poate alatura tragicului. ('Despot Voda' de V.Alecsandri, 'Napasta' de I.L. Caragiale etc.)

III. PROCEDEE ARTISTICE

Metafora

Comparatie subinteleasa in virtutea careia cuvantul - obiect ia locul cuvantului - imagine . Prin extensie limbajul figurat in general e metaforic: 'Credinta - i val, iubirea - i vant/ Si viata - i fum' (G. Cosbuc)

Metonimie

Metonymia (gr)= inlocuirea unui cuvant cu altul ( inlocuirea efectului cu cauza si invers, a operei cu autorul si invers). E inrudita cu metafora: 'La noi sunt lacrimi multe '(O. Goga)

Sinecdoca

Synekdoche (gr)= cuprindere la un loc. Procedeu artistic in care partea presupune intregul, singularul presupune pluralul: 'Si a fost de veste lumea plina / Ca steagul turcului se inchina" (G. Cosbuc)

Alegoria

Descriere sau naratiune care, pentru a exprima o idee generala sau abstracta recurge la o suita de metafore, personificari, comparatii: 'Ca la nunta mea/ A cazut o stea' ('Miorita')

Aliteratia

Repetarea unei consoane sau a unui grup de consoane la inceputul sau in interiorul cuvintelor, pentru efectul muzical.'Si zalele-i zuruie crunte' (G. Cosbuc)

Asonanta

Repetarea vocalei accentuate in doua sau mai multe cuvinte din vers: "Si te - ai dus, dulce minune"(M. Eminescu)

Antiteza

Alaturarea a doi termeni opusi pentru a pune mai bine in valoare caracteristicile lor. 'Vremea trece, vremea vine' (M. Eminescu)

8) Comparatia

Figura de stil constand in punerea in paralel a doi termeni, pe baza unor asemanari, pentru a scoate in evidenta caracteristicile unuia dintre ei. 'Si e liniste pe dealuri/ Ca-ntr-o manastire arsa' (G. Cosbuc)

9) Epitetul

Cuvantul adaugat unui substantiv sau verb pentru a-l califica in intenSii estetice.'Si clopotele de alarma rasuna ragusit' (M. Eminescu)

0) Hiperbola

Marirea sau micsorarea exagerata a realitatii in scopuri expresive 'Gigantica poart-o cupola pe frunte' (G. Cosbuc)

11) Oximoronul

Oxys (gr)= inteligent si moros (gr)=prostanac. Asocierea paradoxala a doi termeni cu efecte expresive surprinzatoare: "Ti-s ochii asa de negri,/Lumina mea" (Lucian Blaga)

12) Personificarea

Atribuirea de calitati omenesti unor lucruri, fiinte, abstractiuni, forma particulara de metafora: 'Sara pe deal buciumul suna cu jale' (M. Eminescu)

13) Enumeratia

Enuntarea succesiva a partilor componente ale unui intreg pentru a obtine un anumit efect.'Boierii sunt slabi de fire/ Bratul, haina, fata, inima, totu-i subtire' (B.P. Hasdeu)

14) Repetitia

Figura de stil cuprinzatoare constand in repetarea in intentii expresive a unor sunete, cuvinte, sintagme: 'Ce se aude? Ce nu se aude?/ Si cand se aude de ce nu s-aude? Cand nu s-aude?/ Si cine aude cand se aude? (M. Sorescu)

15) Inversiune

Fortarea topicii normale, abaterea de la succesiunea obisnuita a termenilor pentru a sublinia un anumit cuvant: 'Degetele pline de impunsaturi/ Nu au de sange doua picaturi' (M. Eminescu)

16) Interogatie (exclamatie) retorica

Procedeu artistic care subliniaza participarea afectiva a scriitorului care pare ca este transpus in pielea personajului sau traieste intens actiunea si vrea sa atraga atentia asupra unui lucru: 'Cum nu vii tu, Tepes doamne' (M. Eminescu)

IV. STRUCTURA OPEREI LITERARE

Structura: modul de organizare exerna a unei opere literare, in elementele sale constitutive (parti, capitole, acte, tablouri, strofe etc)

Compozitia: modul de organizare interna a operei literare, tinand seama de tema, versuri, subiect, actiune, personaje, care confera intregului anumite semnificatii.

Dimensiunea compozitionala a operei poate fi analizata si pe niveluri unitare (fonetic, lexical, gramatical, ideatic).

Tema: aspectul fundamental de viata pe baza caruia scriitorul isi construieste opera prin transpunerea artistica (exemple de teme: natura, iubirea, moartea, satul, conditia umana, geniul, istoria etc)

Motivul literar: cea mai mica unitate semnificativa a textului; modalitatea artistica prin care se realizeaza tema; element (situatie, numar,obiect etc) care poarta o anumita semnificatie (exemple de motive: (in lirica eminesciana: lacul, luna, stelele, teiul, izvorulo, codrul, marea; in basme: cifrele magice trei, sapte, noua, zece, imparatul fara urmasi, alegerea calului, apa vie etc)

Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumita frecventa, pentru a scoate in evidenta o idee, un sentiment, o caracteristica a unei situatii s.a

Ideea: semnificatia profunda a textului, variind de la o creatie artistica la alta, in functte de transpunerea concreta in opera a temei literare (spre exemplu, in basme, ideea este reprezentata de victoria binelui, a adevarului si a dreptatii impotriva fortelor raului)

Subiectul operei literare: totalitatea faptelor si evenimentelor constituite in momente ale naratiunii, cu ajutorul carora sunt caracterizate personajele literare.

Momentele subiectului:

Expozitiunea: partea introductiva a unei opere literare in care se prezinta cadrul actiunii si unele personaje.

Intriga: faptele importante care determina, afecteaza cursul actiunii si fara de care actiunea nu ar mai fi interesanta.

Desfasurarea actiunii: faptele determinate de intriga, desfasurate in ordine cronologica, de cea mai mare intindere in povestire.

Punctul culminant: momentul de maxima intensitate in desfasurarea actiunii, in care personajul principal se afla intr-o situatie fara iesire.   

Deznodamantul: ultima parte a unei opere literare, marcheaza sfarsitul actiunii si al operei se rezolva situatia personajului principal.

V.      ALTE CONCEPTE OPERATIONALE

Actul - o secventa a unei piese de teatru, are o actiune unitara si reprezinta o treapta in evolutia conflictului. Actul se divide in secvente mai mici - scene sau tablouri.

Amintirea- specie a genului epic in care autorul prezinta cu lirism fapte, momente, impresii din viata sa sau a altora, la care a fost martor.

Analiza de text - spre deosebire de comentariul literar, isi propune sa epuizeze toate semnificatiile gramaticale, lexicale, semantice ale textului

Caracterizarea: desprinderea trasaturilor caracteristice, fizice si morale, ale unui personaj.

Conflictul - o ciocnire, un dezacord, o disputa intre doua sau mai multe personaje, intre sentimente, fapte, interese, caractere.

Epilogul - partea finala a lucrarii in care autorul rezuma concluziile sale, subliniaza anumite idei din opera sa si face cunoscuta pe scurt evolutia viitoare a personajelor.   

Episodul - actiune secundara a unei opere narative, avand un rol relativ independent sau poate fi doar o parte relativ independenta a unei opere.

Eul liric - este subiectul unei confesiuni, isi exprima in mod direct gandurile, sentimentele, emotiile

Personajul - persoana care actioneaza intr-o opera literara, imagine fictiva a unei fiinte, ea nu trebuie confundata cu persoana reala   

Prologul: parte introductiva a unei opere literare dramatice, muzicale care prezinta evenimentele premergatoare actiunii.

Rezumatul - redarea pe scurt, scrisa sau orala, a ideilor unei lucrari; in alcatuirea unui rezumat se foloseste fie timpul prezent, fie timpul perfect compus

Relatarea - povestirea amanuntita a unei intamplari, istorisirea unui eveniment; limbajul ei trebuie adaptat in functie de ascultator/cititor si de scop.

Stilul - totalitatea mijloacelor artistice pe care le foloseste autorul pentru a obtine efecte de ordin artistic.

Umorul - specie a comicului care dezvaluie laturile ridicole ale unor personaje, situatii, intamplari.

VI.   MODURI DE EXPUNERE

Naratiunea

• o succesiune de intamplari, petrecute intr-o anumita ordine
• accentul se pune pe cauza care sta la baza succesiunii intamplarilor
• presupune: narator, acttune, personaje
• predomina verbele

Descrierea

• infatiseaza trasaturile caracteristice ale unui colt din natura sau al unui anumit lucru
• se folosesc imagini vizuale, auditive, motorii
• foloseste un limbaj figurat
• exprima sentimentele celui care descrie
• trezeste sentimente, impresii, atitudini cititorului

Dialogul

• reproduce discutia dintre doua sau mai multe personaje
• este alcatuit dintr-o inlantuire de replici
• este insotit de gesturi si mimica
• se folosesc verbe declarative precum: a spune, a zice, a intreba, a ruga, a raspunde etc.
• contribuie la caracterizarea personajelor

Monologul

• vorbire neintrerupta a unui personaj; vorbire cu sine insusi
• exprimarea cu glas tare , de catre personaj, a propriilor ganduri

VII.    ELEMENTE DE PROZODIE

Versul sau stihul este un rand dintr-o poezie.

Strofa reprezinta un grup de doua sau mai multe versuri legate intre ele prin elemente de prozodie (ritm, masura, rima)

Strofele pot fi alcatuite din cate:

a)      doua versuri (distih):

"Intr-o sala-ntinsa printre capitani

Sta pe tronu-i Mircea incarcat de ani"

(D. Bolintineanu - Mircea cel Mare si solii)

b)      trei versuri (tertina)

"Ea are flori de crang la san

si-n par un trandafir salbatic,

si parul ei de roua-i plin"

(G. Cosbuc - Spinul)

c)      patru versuri (catren)

"De va veni la tine vantul

Purtand povestea mea amara,

Jelitul lui sa nu te-nfranga,

Mustrarea lui sa nu te doara"

(Octavian Goga - Cantec)

d)      cinci versuri (cvintet)

"Mos Craciun, Mos Craciun!

La casa de om sarac

S-a gatit faina -n sac

Si n-avem sa-ti dam colac..

Mos Craciun!"

(Octavian Goga - Colinda)

e)      sase versuri (sextina)

Cand intri, ia seama

la podul cu vama

la numarul casei,

la curtea frumoasei.

Cu sunet de soarta

loveste in poarta!"

(Lucian Blaga - Indemn de poveste)

f)       sapte versuri (septima)

"Popoarele nu sunt pamant

Si dragostea nu e tarana,

Dar o-ngropam, intr-un mormant.

Parinti si mosi ne duc de mana,

Ca niste trepte-n zacamant,

Catre obarsia batrana;

Prin lut urcam in cerul sfant."

(V. Voiculescu - Comoara)

g)      opt versuri (octava)

"Afara-i vant si e -nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat-

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand;

E dus si nu mai vine!

Si-adormi tarziu cu mine-n gand,

Ca sa visezi de mine"

(G. Cosbuc - Mama)

h)      noua versuri

"Opreste-n jurul tau

Si daca nu ti-ai murdarit

Pantofii de noroi,

Fa-ti cruce

Si intoarce-te napoi!

Fa-ti cruce

Fiindca n-ai pacatuit

Decat in vis

Si visul s-a sfarsit!

(I. Minulescu - De ce-ai plecat?)

i)        zece versuri (decima)

"Lasa-ma, in patria de cuvinte,

Acolo sa colind.

Si in patria de canturi, de soapte, de murmure

Cerul si pamantul,

Intr-o rostire de gand,

Cu brau de aur dulce sa le cuprind,

Intelesuri din veac.

Si de-acum,

Pe crestele albite ale timpului,

Neostenite sa drumure"

(Petre Ghelmez - Lauda limbii romane)

j)       mai mult de zece versuri

k)      Exista poezii in care versurile nu sunt grupate in strofe (M. Eminescu - Scrisoarea III)

Rima

Repetarea silabelor finale din doua sau mai multe versuri, incepand cu ultima silaba accentuata:

a)      Rima imperecheata (pereche) - versurile rimeaza perechi, doua cate doua (aabb):

"Fa-te, suflete, copil

si strecoara-te tiptil

Prin porumb cu mot si ciucuri,

Ca sa poti sa te mai bucuri"

(T.Arghezi)

b)      Rima incrucisata - rimeaza primul vers cu al treilea si versul al doilea cu al patrulea (abab):

"Tarziu odata - cine stie?-

Trecand pe-aici un calator

Te va culege dintr-o floare.

De dup-o aripa de nor"

(O. Goga - Doina)

c)      Rima imbratisata - rimeaza primul vers cu al patrule si versul al doilea cu al treilea (abba):

"Peste varfuri trece luna

Codru-si bate frunza lin

Printre ramuri de arin

Melancolic cornul suna "

(M. Eminescu - Peste varfuri)

d)      Monorima - repetarea aceleiasi rime intr-o sucesiune de versuri:

"Peste varf de ramurele

Trec in stoluri randunele,

Ducand gandurile mele

Si norocul meu cu ele"

(M. Eminescu - Ce te legeni.)

e)      Rima alba - versurile nu rimeaza:

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea

In ochi, in flori, pe buze, ori morminte."

(Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii)

Masura

Numarul silabelor dintr-un vers

Ritmul

Asezarea simetrica si periodica a silabelor accentuate si neaccentuate intr-un vers

a)      Ritm iambic

Succedarea periodica a unei silabe neaccentuate urmate de o silaba accentuata ( _/ _/ _/ )

"A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata

Din reude mari imparatesti

O prefrumoasa fata"

(M. Eminescu - Luceafarul)

b)      Ritm trohaic

Succedarea periodica a unei silabe accentuate urmate de o silaba neaccentuata

"Doina, doina, cantic dulce!

Cand te-aud nu m-as mai duce."

(Doina)

c)      Ritm amfibrahic

Succesiunea periodica a unei silabe accentuate precedate si urmate de cate o silaba neaccentuata ( _/_ _/_ _/_ ):

"Pe Voda-l zareste calare trecand

Prin siruri cu fulgeru-n mana"

(G. Cosbuc - Pasa Hassan)