Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


DINAMICA GRUPURILOR DE MUNCA

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Violenta la televizor
DINAMICA GRUPURILOR DE MUNCA
Abordarea neopsihanalitica - Teoria personalitatii la Carl Gustav Jung
SOCIALITATEA SI VIATA SOCIALA;DEFINIREA SOCIALITATII
MODELE DE CLASIFICARE A TULBURARILOR PSIHICE
CONEXIUNEA CURCUBEU:
PUBLICITATEA CA FORMA DE COMUNICARE DE MASA;CARACTERISTICI PSIHOSOCIALE SI EXIGENTE SPECIFICE (EXEMPLE)
MODELE ALE MICROGRUPURILOR- MODELUL CVASIMECANIC SI MODELUL ORGANIC
ASENTIMENTUL
IPOSTEZELE PSIHICULUI: CONSTIENT, SUBCONSTIENT, INCONSTIENT

Dinamica grupurilor de munca

Grupurile nu sunt entitati statice; din momentul in care au fost formate, ele parcurg o serie de faze, trecind de la faza de constituire la cea de maturizare si apoi la faza de declin. De asemenea, grupurile pot trece de la o stare de relativ echilibru la o stare de dezechilibru care are un moment initial, dupa care se accentueaza, pina cind dezechilibrul ajunge maxim si echivaleaza cu o ruptura, cu o situatie de criza. Cu alte cuvinte, grupul cu intreaga sa procesualitate este supus evolutiei, schimbarii, are o anumita dinamica.



Notiunea de dinamica a grupului a fost utilizata la inceput intr‑o maniera flotanta, accidentala. Ca notiune bine definita a fost folosita in anul 1944 de catre Kurt Lewin, intr‑un articol dedicat raporturilor de interdependenta dintre teorie si practica in psihologia sociala.

In conceptia lui Lewin exista trei notiuni fundamentale: cea de grup, cea de eu si cea de cimp de forte.

Notiunea de grup. Lewin insista foarte mult pe faptul ca ceea ce defineste un grup este interactiunea dintre membri. Un grup poate fi considerat ca un intreg dinamic; aceasta inseamna ca o schimbare in starea unei subdiviziuni oarecare modifica starea altor subdiviziuni si, in cele din urma, se ajunge la modificarea intregului grup. De aici rezulta citeva idei marcante:

·        Grupul este o unitate, un intreg compus din parti care nu au o existenta in sine, o valoare intrinseca, ci numai in raporturile dintre ele si, de asemenea, in raporturile dintre parti si intregul din care fac parte (se observa aici influenta conceptiei gestaltiste).

·        Grupul este o unitate dinamica, concretizata in trecerea de la o faza la alta.

·        Grupul este o unitate dinamica modificabila deoarece suporta o serie de transformari de‑a lungul evolutiei sale.

Notiunea de Eu ia in considerare: eul social, eul public si eul individual.

Notiunea de cimp de forte. Grupul este un cimp de forte cu directii si intensitati diferite. Lewin formuleaza patru ipoteze cu privire la grupuri:

1. Grupul constituie terenul sau spatiul in care evolueaza individul. Acest spatiu poate fi inchis, fragil, schimbator, flexibil, foarte elastic. In momentul in care individul nu reuseste sa‑si defineasca apartenenta sa sociala, cind nu este integrat in grup, atunci pot sa apara o serie de fenomene negative referitor la statutul si rolul pe care individul le are in cadrul grupului (ambiguitate, instabilitate a statutelor, a rolurilor individului in grup).

2. Grupul este pentru individ un mijloc, un instrument, ceea ce inseamna ca individul se serveste de grup in vederea realizarii propriilor scopuri, interese, aspiratii.

3. Grupul influenteaza comportamentul indivizilor din interiorul sau. Acest lucru se datoreaza unor procese interne grupului: de crestere, de diferentiere, de integrare sau dezintegrare. O foarte mare importanta o are si valoarea aspiratiilor intregului grup care sunt impartasite de toti membrii grupului. Dinamica grupului are intotdeauna un impact direct asupra dinamicii comportamentale individuale.

4. Grupul este pentru un individ unul dintre elementele si determinantii spatiului sau vital, spatiu care are un puternic impact asupra individului. Lewin a lansat conceptul de spatiu de viata – un spatiu cu precadere psihologic in care se incadreaza individul

Lewin a insistat asupra rolului pe care il au o serie de alti factori care intervin in dinamica grupurilor:

·        Dinamica faptelor, aceste fapte nefiind altceva decit factorii sistemelor sociale propriu‑zise.



·        Dinamica valorilor, valorile reprezentind un factor de natura subiectiva, tendintele pe care le manifesta in principal tendintele celor trei tipuri de eu: eul personal, intim al personalitatii umane, concretizat prin maniera unica in care fiecare individ percepe orice moment prezent in functie de trecutul sau personal, la care se adauga tendintele eului social si ale eului public, prin excelenta sociale, caracterizate prin valori sociale grupale interiorizate de individ.

Dar mai important decit stabilirea acestor factori este altceva: Lewin porneste de la premisa ca exista atit un trecut al faptelor si valorilor, cit si un viitor al faptelor si valorilor (intuit). Trecutul si viitorul sunt distribuite in mod inegal intre membrii grupului. Pentru unii, dominant si determinant poate fi trecutul faptelor si valorilor; membrii tind spre mentinerea acestor fapte si valori, spre stabilitate, constanta, conservatorism, schimbarea fiind perceputa ca o catastrofa. Pentru alti membri, dominant este viitorul: ei vor tinde spre schimbare, evolutie, nonconformism, schimbarea fiind dorita, asteptata. Aceste fapte si valori se generalizeaza la nivelul intregului grup; ele devin o serie de forte colective care vor dirija dinamica grupului.

Potrivit lui Lewin, in dinamica grupurilor se intilnesc trei situatii critice:

1.      Grupurile nu resimt si nu incearca nici o dorinta, nici o aspiratie spre a se schimba, spre a evolua. Este cazul grupurilor conformiste, grupuri care se complac in stereotipii sociale, grupuri ale caror comportamente sunt conditionate de o serie de prejudecati, situatie pe care Lewin o numea „constanta sociala“. Astazi se vorbeste despre „scleroza“ sau „narcoza“ sociala pentru a denumi lipsa de dinamism, statica grupurilor.

2.      Grupul doreste schimbarea, iese in intimpinarea ei. Aceasta situatie are o particularitate: schimbarea este dorita doar de o parte a membrilor grupului, cealalta parte opunindu‑se schimbarii, manifestind rezistenta fata de schimbare. Intre tendinta de promovare si cea de frinare a schimbarii apare un conflict; intra in functiune o serie de comportamente considerate clandestine, care tind spre crearea unui climat de grup nefavorabil. Cind cei care se opun schimbarii sunt in minoritate, schimbarile se opereaza lent.

3.      Membrii grupului in totalitatea lor resimt o inclinatie spre schimbare. Aceasta schimbare are toate sansele de a se produce si astfel se asigura evolutia grupului.

Pentru a se produce o schimbare in cadrul grupului este necesar sa se modifice raporturile dintre trei elemente; se produc modificari: in structura situatiei sociale, in structura constiintei indivizilor care traiesc in acea situatie sociala si in evenimentele care sunt generate de situatiile sociale respective.

S‑au conturat doua acceptiuni ale notiunii de dinamica a grupurilor. Intr‑un sens foarte larg, extensiv, ea este interpretata ca fiind pe de o parte ansamblul fenomenelor psihosociale care apar, se manifesta si evolueaza in cadrul grupurilor mici, iar pe de alta parte ca ansamblul legilor care guverneaza si dirijeaza aceste fenomene. Dinamica grupurilor se centreaza pe surprinderea a ceea ce este comun, general, a ceea ce are caracter de legitate pentru mai multe categorii de grupuri. Aceasta acceptiune conduce la confundarea dinamicii grupurilor cu psihologia sociala, numai ca dinamica grupurilor constituie doar o parte a psihologiei sociale. Chiar si in aceste conditii, acceptiunea aceasta are o mare insemnatate practica.

Intr‑o acceptiune mai restrinsa, dinamica grupurilor apare ca fiind ansamblul metodelor si procedeelor care permit actiunea asupra personalitatii prin intermediul grupului sau ansamblul metodelor de actiune a acestor grupuri asupra altor grupuri mai vaste. In aceasta acceptiune, grupul apare ca fiind mijloc de influenta, de formare atit a sa proprie, cit si a altor grupuri, accentul cazind nu pe ceea ce se petrece in grup, ca in primul caz, ci pe schimbare, formare. De exemplu, intr‑un grup de munca ne intereseaza in ce masura atitudinile, opiniile, aspiratiile membrilor pot fi modificate nu prin forte exterioare, ci chiar prin utilizarea grupului ca mijloc de actiune. Deci, daca vrem sa obtinem o schimbare, nu ne adresam direct individului, ci vom actiona asupra individului prin intermediul grupului. Cu aceasta acceptiune trecem din planul teoretic in cel practic, actional. Grupul este un instrument in miinile membrilor sai, in vederea schimbarii lor si a lui insusi.




Studierea dinamicii grupurilor are o importanta foarte mare pentru psihologia organizationala, deoarece cunoasterea acestei dinamici ne va sugera principalele modalitati de interventie in cadrul grupurilor, pe directia a ceea ce este de dorit atit pentru grup, cit si pentru organizatie. Ceea ce intereseaza este dinamica interioara a grupului, care este determinata de factori exteriori.


Factorii socio‑istorici se refera la perioada istorica; factorii socio‑culturali implica traditiile, obiceiurile, prejudecatile; factorii naturali se refera la mediul geografic in care isi desfasoara grupul activitatea, ambianta fizica a muncii, iar factorii tehnico‑materiali se refera la dotarile concrete, materiale. Factorii sociali propriu‑zisi sunt factorii relationali, relatiile dintre grupuri (de cooperare, competitie, ostile, agresive).

Grupul de presiune exercita o presiune morala asupra grupului de apartenenta (primat). Intereseaza tipul de presiuni, numarul grupurilor de presiune, maniera in care se exercita aceasta presiune: presiune totala (amenintari directe), mascata (mai subtila, falsificarea comportamentului), deschisa, directa. Grupul de referinta actioneaza asupra grupului de apartenenta.

Alti factori provin chiar din interiorul grupului si pot fi clasificati din punctul de vedere al normelor grupului. Exista trei categorii distincte de factori interiori care influenteaza dinamica grupului:

·        Conformismul sau nonconformismul (respectarea sau incalcarea normelor);

·        Tensiunile latente care apar ca urmare a incalcarii normelor si care pot trece in stare de manifestare;

·        Coeziunea sau dezbinarea grupului: cind sunt respectate normele, grupul va fi coeziv, si invers.

Pe linga aspectele teoretice, fiecare dintre aceste probleme implica si o serie de cunostinte practice. In legatura cu conformismul sau nonconformismul, psihologul care actioneaza trebuie sa cunoasca informatii legate de situatiile tipice in care este de asteptat sa intervina atitudinea conformista sau cea nonconformista, de ce oamenii manifesta aceste atitudini (sentimentul de siguranta pe care individul il are datorita grupului, realizarea scopurilor individuale, instinctele gregare, teama de pedeapsa, de excludere). Interventia intr‑un grup presupune cunoasterea acestor informatii. Tipuri de nonconformisti: marginalizatii, opozantii.

Mai este necesara aprecierea valorica, in sens pozitiv sau negativ, a conformismului sau nonconformismului. Expresia valorica a acestor atitudini depinde de natura si specificul valoric al normelor grupului respectiv. Daca un grup are norme retrograde, invechite, atunci nonconformismul este negativ.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 778
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site