Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


PRINCIPIILE EDUCATIEI MORALE.

Psihologie psihiatrie


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Creativitatea - Notiunea de creativitate - Conceptul de structura creativa
PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE
EUL SI MECANISMELE LUI
FRICA SI ANXIETATEA
PRINCIPIILE EDUCATIEI MORALE.
CAUZALITATE SI EFECTE IN CRIMINOLOGIE, IN PRODUCEREA SI DECLANSAREA CRIZELOR
Tulburarile emotional-comportamentale si scoala. Comportamentele disruptive
LEADERSHIP-UL;CARACTERIZAREA PSIHOSOCIALA A ACTIVITATII DE CONDUCERE IN CADRUL MICROGRUPURILOR SOCIALE;LIDERUL SI PERFORMANTA IN GRUP;FUNCTIILE LIDERU
PERSONALITATEA
Diagnosticul psihic provizoriu si diagnoza psihica diferentiala

TERMENI importanti pentru acest document

: principiile educatiei morale : principiile educatiei : principiile si metodele educatiei morale : principii si metode de realizare a educatiei civice morale :

PRINCIPIILE EDUCATIEI MORALE.

Procesul educatiei morale se conduce dupa citeva principii care isi au originea in esenta educatiei.Principiile reprezinta cerinte fundamentale cu privire la organizarea si desfasurarea educatiei morale (  ele constituie si principii fundamentale in ceea ce priveste procesul didactic).

1). PRINCIPIUL IMBINARII CONDUCERII PEDAGOGICE CU INDEPENDENTA ELEVILOR = exprima cerinta ca educatorul prin mijloace pedagogice subtile sa dirijeze spiritul elevilor spre aplicarea cerintelor impuse. Scopul acestei dirijari il constituie transformarea elevilor, a colectivelor scolare in subiecti ai educatiei ( conducatori ai propriei conduceri pedagogice).

Conducerea pedagogica se refera la pregatirea elevilor pentru autoeducatie, autoinstruire, elevul devenind mai capabil sa se dezvolte pe sine.Este clar ca doar intre “zidurile scolii” nu se reuseste procesul de formare al personalitatii elevilor.

Acest principiu avertizeaza educatorul asupra pericolului pe care il prezinta folosirea metodelor autoritare precum si tutelarea neprincipiala a elevilor ( acest autoritarim este prezent de obicei si in familie, copilul nu este capabil sa se autodirijeze, spre sfirsitul adolescentei se ajunge la crize, devianta, delicventa).Dar independenta elevului in procesul educatiei morale nu inseamna lipsa de disciplina. Acesta independenta reflecta nivelul superior pina la care se ridica conducerea pedagogica a elevilor( realizindu-se obiectivele educatiei morale).

Prin acordarea independentei si autonomiei trebuie sa realizam orientarea acestui proces in forme mai directe, mai subtile ( controlam dezvoltarea elevilor prin forme pe care ei sa nu le sesizeze ) stiut fiind faptul ca orice influenta externa este perceputa ca fiind coercitiva de catre elevi, generind opozitie.

2) PRINCIPIUL SPRIJINIRII PE ELEMENTELE POZITIVE ALE ELEVILOR IN VEDEREA INLATURARII CELOR NEGATIVE.

Acest principiu exprima cerinta ca educatorul sa tina intotdeauna seama ca fiecare copil dispune de anumite resurse interne pozitive. Resursele pozitive descoperite si cultivate le inlatura pe cele negative. Aceste resurse pozitive pot duce la schimbari radicale in plan atitudinal si comporamental ( un fel de inlaturare naturala a comportamentelor negative).

Aest principiu deschide perspective largi procesului de corectare si educatie a elevilor cu deficiente caracteriale. Deficitarii caracteriali nu pot fi rezolvati prin metode coercitive ( vezi probema recidivei din institutiile in care se folosesc constringerile).

3) PRINCIPIUL IMBINARII RESPECTULUI CU EXIGENTA FATA DE ELEVI.

Acest principiu include doi termeni complementari : respect

                                                                                   exigenta.

Respectul profesorului fata de personalitatile elevilor se reflecta in atentia, pretuirea cu care este tratat elevul. In conditiile manifestarii unui astfel de respect, exigenta profesorului fata de activitatea si comportamentul elevilor se transforma intr-un stimulent permanent in munca de educatie. Elevul se autodepaseste si se autoperfectioneaza iar exigenta profesorilor se concretizeaza in dorinta acestuia de a –si ajuta elevul sa raspunda cerintelor stabilite.

Intotdeauna cerintele aduse in fata elevilor trebuie sa reflecte si respectul educatorului fata de elevi, astfel fiind instalat un climat favorabil dialogului propice unei receptari mai usoare si mai trainice din partea elevilor vis-a vis de exigentele puse in fata lor.

Toate variantele de manifestare a exigentei fata de elevi trebuie sa dezvolte spiritul de raspundere a acestora. In cazul cerintelor de natura jignitoare se poate ajunge pina la anihilarea credintelor in puterile personale ( ale elevilor), esecul avind loc  dupa o incordare a relatiilor profesionale sau  instrainarea elevilor.

Educatorul trebuie sa manifeste intransigenta fata de atitudini si comportamente negative ale elevilor. Intransigenta trebuie imbinata organic cu increderea in posibilitatile elevului si cu respectul fata de elev (  de exemplu elevii mici intuitiv “ simt” profesorul, acestia devenind judecatori ai profesorilor ).

4) PRINCIPIUL UNITATII, CONTINUITATII SI CONSECVENTEI INFLUENTELOR EDUCATIVE.

Acest principiu isi are originea in faptul ca procesul educatiei are un caracter unitar. Toate actiunile si influentele educatorului trebuie sa se incadreze in contextul intregului sistem educational al formarii elevului.

a)      Unitatea influentelor educative este reprezentata de unitatea dintre procesul instructiv si educativ, astfel prin instructie se face educatie si prin educatie se face instructie.

b)      Unitatea dintre componentele educatiei ( morale, estetice, politice etc).

c)      Unitatea dintre factorii educativi in ceea ce priveste exigentele fata de elevi ( o mare parte dintre nerealizarile din procesul educational se datoreaza lipsei de unitate din cadrul corpului profesoral!).

Continuitatea influentei educative = presupune ca fiecare succes sa devina baza de pornire in intelegerea , insusirea si aplicarea in viata a celorlalte norme si percepte morale. Continuitatea se face prin mentinerea aceluiasi educator pe o durata cit mai lunga la conducerea aceluiasi colectiv scolar. Continuitatea se mentine prin preocuparea fiecarui educator in dezvoltarea tuturor trasaturilor pozitive  ale elevilor ,cultivate de factorii anteriori si de cei din paralel cu actualii( ceilalti profesori si cei actuali ).

Consecventa influentei educative = preocupare a tuturor educatorilor pentru a finaliza masurile intreprinse, pentru a nu veni in contradictie cu influenta pozitiva exercitata de ceilalti, pentru adoptarea unei atitudini ferme in vederea realizarii scopului comun. Acest principiu conduce la crearea unor conditii favorabile pentru adaptarea elevilor la o mare varietate de cerinte educative prin stimularea lor in procesul educatiei.

5) PRINCIPIUL RESPECTARII PARTICULARITATILOR DE VIRSTA SI INTELECTUALE.

Acest principiu este comun  si instruirii morale  si educatiei morale. Se bazeaza pe ideea progresivitatii si diferentierii actiunii in concordanta cu posibilitatile elevilor. In acest caz se lucreaza tinind cont de particularitati individuale ( care au in vedere anumite instincte, dispozitii afective, temperamentul, energia psihica, nivelul constiintei morale ), particularitati individuale legate de virsta, se tine cont de stadiile dezvoltarii.

METODELE EDUCATIEI MORALE.

Includ o serie de metode didactice cit si unele metode si procedee specifice. Ele sint grupate in trei mari categorii :

  1. Metode de formare a constiintei morale .
  2. Metode de formare a conduitei morale.
  3. Metode auxiliare care servesc in aceeasi masura la formarea constiintei morale, conduitei morale precum si la aprecierea nivelului de realizare a acestora.

A.Metode de formare a constiintei morale. Prin aceste metode se realizeaza instruirea morala

( adica interiorizarea componentelor sociale morale, normele, regulile etc); se grupeaza la rindul lor tot in trei categorii :

  1. metode expozitive (care includ povestirea morala, explicatia morala, conferinta cu tematica morala, referate pe teme etice.)
  2. metode dialogate care includ convorbirea morala, disputele morale, dezbaterile morale.
  3. metode demonstrative care includ exemplul moral si analiza biografiilor oamenilor de seama.

B. Metode de formare a conduitei morale = se umareste acumularea de catre elevi a unor experiente pozitive si formarea unui comportament mral. Utilizarea acestor metode ajuta la formarea si consolidarea unor obisnuinte morale, trasaturi de caracter, motivatie adecvata.

* Se foloseste exercitiul moral ( care se refera la deprindere, automatism si  poate fi practicat inca din stadiul realismului moral).

  • Crearea unor situatii educationale ;
  • Metoda asumarii de roluri;
  • Organizarea activitatii social- obstesti;
  • Metoda intrecerilor.

C.Metode auxiliare :- metoda aprobarii ( recompensa, intarire pozitiva);

                             - metoda dezaprobarii ( intarire negativa, pedeapsa ).

 Concluzie :Nu exista forme de organizare specifice ale educatiei morale in invatamintul nostru.

 EXAMEN : 2 iunie , ora 10, sala A1.

Alte probe de evaluare:

Testele pedagogice (sau de achizitie) sunt probe complexe care

-         acopera o arie mai mare din continutul predat;

-         permit verificarea unui numar mai mare de comportamente;

-         ofera posibilitatea masurarii mai ete a performantelor elevilor

-         prezinta calittaile obisnuite ale investigatiei experimentale: controlul conditiilor si posibilitatea repetarii probei.

Testul are o tripla identitate:

1.      de continut: consta in prezenta acelorasi teme supuse verificarii

2.      a conditiilor de aplicare: loc, timp, liniste, respectarea unor norme in organizarea investigatiei

3.      identitatea criteriilor de operare: acordarea acelorasi ponderi fiecarei probleme.

Elaborarea testelor pedagogice.

1.      In testele pedagogice trebuie sa se porneasca intotdeauna de la stabilirea precisa a obiectivelor concrete, operationale pe care trebuie sa le realizeze elevii. Obiectivele trebuie stabilite la fiecare lectie in parte, prin intermediul analizei de continut. Pentru fiecare obiectiv trebuie apoi elaborat un item de evaluare. Trebuie precizat si continutul materiei supuse evaluarii. Este vorba despre necesitatea concordantei depline a obiectivelor urmarite cu continutul probei.

2.      analiza continutului materiei asupra careia se face evaluarea. Aceasta presupune stabilirea listei elementelor esentiale si semnificative pentru insusirea materiei, a.i. nici un element din continut sa nu fie omis.

3.      alcatuirea testului prin redactarea itemilor corespunzatori a caror evaluare se face.

O atentie deosebita trebuie acordata alegerii tipului de intrebari, in functie de natura continutului verificat si de varsta. Dupa modul cum se raspunde la ele, intrebarile pot fi cu:

-         raspunsuri deschise; asta presupune elaborarea completa a raspunsurilor de catre elevi si ele au 2 variante: tip redactare si scurte (cateva cuvinte, date).

-         raspunsuri inchise; asta presupune ca elevii sa aleaga raspunsul din doua sau mai multe variante diferite. Aceste intrebari au 3 variante: raspunsuri

1.      de tip alegere multipla cand se ofera mai multe raspunsuri din care numai unul e corect.

2.      de tip adevarat / fals a caror folosire e limitata la un evantai mai restrans de obiective pedagogice. Ele verifica mai ales temeinicia cunostintelor. Intrucat alegerea raspunsului are o doza mai mare de hazard, este nevoie si de o argumentare.

3.      de tip pereche – alegerea unor fraze sau cuvinte prin a caror imperechere se obtine formularea corecta a raspunsului.

O alta problema o reprezinta distorsiunile intalnite in procesul de evaluare. Exista o serie de situatii in care apar ”erori de apreciere”. De exemplu:

-         efectul de halou - tendinta de supraapreciere a rezultatelor unor elevi generata de impresia generala buna asupra elevilor respectivi.

-         efectul bland – descris de J. Green si care consta in tendinta de a aprecia cu indulgenta persoanele mai bine cunoscute in comparatie cu cele mai putin cunoscute, fata de care se manifesta o anumita rezerva.

-         eroarea de generozitate – atunci cand profesorul are anumite “motive” de a manifesta indulgenta in cazulanumitor elevi. Pentru inlaturarea acestui efect, examinarile se fac cu alti profesori.

-         efectul Pygmalion – aprecierea unor elevi este puternic influentata de opinia pe care evaluatorul si-a format-o despre ei.

-         efectul de contrast (de ordine) – consta in accentuarea a ceea ce-i deosebeste pe elevi. Frecvent, o lucrare este apreciata mai bine daca urmeaza dupa una slaba si invers.

-         eroarea individuala de evaluare constanta – este o “ecuatie” personala a evaluatorului care este mai generos in aprecierea rezultatelor, tine seama si de eforturile depuse sau de originalitatea lucrarilor. Altii sunt foarte severi.

Educarea capacitatii de autoevaluare la elevi

Aceasta problema are o importanta deosebita pentru ca are stransa legetura cu formarea imaginii de sine. Tendinta de subevaluare duce la neincredere in fortele proprii, iar cea de supraevaluare duce la dezvoltarea unor sentimente si comportamente negative.

      Tehnici  pentru autoevaluare.

-         autonotarea controlata – elevul propune o nota care va fi apoi revazuta de profesor.

-         metoda aprecierii obiective a personalitatii (gh. Zapan).

-         metoda notarii reciproce – se efectueaza la nivelul elevilor, uneori pe grupe. Se poate ca unii elevi sa-i noteze mai putin pe ceilalti datorita unor mici rautati, dar situatia se intoarce impotriva lor si astfel se ajunge la un echilibru, cand toti vor intelege ca cel mai bine este sa devina obiectivi.

Pedagogie

7 aprilie

Educatia morala

Educatia morala este una dintre componentele fundamentale ale educatiei. Exista si altele: educatia intelectuala, educatia tehnologica (profesionala), educatia estetica, fizica

MORALA – este o forma a constiintei sociale, care reflecta relatiile statornicite intre oameni, in conditii socio-istorice determinate.

Nu orice relatie sociala intra in sfera moralei. Morala reflecta numai acele relatii sociale care se refera la interactiunea dintre oamnei ca subiecti reali. Relatiile omului fata de alti oameni si fata de sine. Reflectarea in planul moralei include si o nota apreciativa cu privire la atitudinile si comportamentele indivizilor ca membri ai societatii. Astfel, morala a re un caracter normativ. Aceasta presupune respectarea unor comandamente morale sau modele ideale de comportare care actioneaza din exterior asupra individului.

Cu studiul moralei se ocupa o disciplina filosofica si anume etica. Ea distinge intre morala sociala (sau constiinta morala a societatii) si morala individuala (sau moralitatea).

Morala sociala cuprinde de fapt sistemul moral al societatii. Ea are un caracter obiectiv si reprezinta baza ontologica (existentiala) a educatiei morale; reprezinta, totodata, punctul de plecare al educatiei morale (din familie si din scoala) in sensul ca morala ofera continutul educatiei morale, dar reprezinta si punctul de sosire prin faptul ca ofera criteriile in functie de care se stabileste gradul in care s-a facut morala.

Morala sociala, ca fenomen de suprastructura a societatii, este determinata de baza economica a sociatatii respective, ceea ce da caracterul istoric al moralei (ea se schimba odata cu transformarile din cadrul societatii).

Morala individuala sau moralitatea reprezinta constiinta morala a individului si consta din reflecatarea in constiinta individului a continutului moralei sociale. Interiorizarea continutului difera de la individ la individ, in functie de nivelul cognitiv (stie), nivelul afectiv (adera) si nivelul volitiv (face).

 

Morala sociala (pentru ca reprezinta sistemul moral al societatii), din punct de vedere structural, este alcatuit din o serie de componente in stransa interactiune, dar care difera prin ceea ce reprezinta fiecare. Ele pot fi grupate in urmatoarele 3 categorii:

1.      Idealul moral;

2.      Valorile morale;

3.      Normele, preceptele si regulile morale.

1.      Idealul moral  reflecta ceea ce este definitoriu pentru tendinta si optiunile comportamentale ale membrilor unei clase sociale sau ale societatii pe ansamblu. In esenta, idealul comportamental moral al membrilor societatii. El este subordonat idealului social.

Idealul moral se manifesta direct / indirect; deschis / mascat in toate actiunile prin care omul isi exprima atitudinea fata de societate si fata de sine. Idealul moral constituie un motiv, sau un mobil intern al tuturor actiunilor omului.

2. Valorile morale   reflecta anumite cerinte generale sau fundamentale care se impun comportamentului uman in virtutea comandamentelor impuse de idealul moral si social (modelul de societate spre care tindem; fiecare model social are subordonat un ideal moral, estetic). In linii mari, ele raman aceleasi, dar isi schimba totusi continutul de la o etapa istorica la alta.

                           Valorile morale universale:

-         patriotismul, atitudinea pozitiva fata de munca, onestitatea, libertatea, responsabilitatea, eroismul, modestia s.a.

Valorile morale au un caracter polar in sensul ca fiecarei valori morale ii corespunde o antivaloare: cinste-necinste; altruism-egoism etc. Intotdeauna valorile morale prescriu anumite cerinte care acopera un camp mai larg de situatii si manifestari comportamentale si nu doar o situatie concreta.                                                                                                                                               Valorile morale au un caracter general uman si concret istoric (difera in planul continutului de la o etapa istorica la alta, precum si in aceeasi etapa istorica difera de la o categorie la alta).

3. Normele, preceptele si regulile morale  exprima exigentele uneia sau mai multor valori morale (sunt mai concrete decat valorile morale). In general, ele reprezinta modele sau prototipuri de comportare morala elaborata de o societate, de o categorie sociala sau de un grup mai restrans. Atunci cand ele se adreseaza unei clase sociale mai largi, au caracter general. Cand se refera la o situatie concreta, atunci au caracter particular.

Dupa forma de exprimare, ele se grupeaza in prohibitive  si  imperative.   Normele si regulile prohibitive interzic anumite comportamente sau introduc restrictii (exemplul tipic: cele 10 porunci). Cele imperative directioneaza si orienteaza comportarea sociala (ele sunt de tipul: “sa fii modest!”)

     Forta normelor, regulilor si preceptelor morale este generata de elemente precum: presiunea opiniei publice, obiceiul, traditia (care, incalcate, atrag blamul, dezaprobarea). Nerespectarea normelor, regulilor si preceptelor constituie obiectul sanctiunii morale. Atunci cand gravitatea incalcarii lor depaseste o anumita limita, nerespectarea lor devine simultan si obiect al sanctiunii juridice. Originea fortei normative pe care o implica normele, regulile si preceptele morale, se afla:

        in procesul convietuirii dintre oameni

        in convingerea generala a oamenilor cu privire la necesitatea si utilitatea respectarii lor in vederea convietuirii.

Pedagogie – Esenta educatiei morale

            Educatia morala reprezinta o componenta sau o dimensiune a educatieicare vizeaza formarea profilului moral al personalitatii.

            Esenta educatieie morale consta in crearea unui cadru adecvat de manifestare a interdependentei, a exigentei morealei sociale factorului subiectiv. Este vorba de crearea unui cadru de functionare a procesului de interiorizare prin intermediul caruiaimperativele moralei sociale devin mobilul intern al conduitei individului.

            Menirea fundamentala a educatiei morale in societate este de a facilita intr-un mod constient si sitematic procesul de interiorizare a valorilor morale sociale.

            Din punct de vedere pedagogic fiecare individ este implicit si subiect al relatiei morale. Acest lucru este valabil indiferent intra sau nu in sfera actiuniii educative. Ca membru al unor comunitati individul este implicit si subiect al relatiei morale care se constituie la nivelul respectiv.

            Temeiul pedagogic al realtiei morale se afla in raportarea concomitenta a acestuia atata la societate, cat si la individ. In ceea ce priveste raportarea la societate, omul este obligat sa se raporteze la aceasta si la normele ei.

            Raportarea educatiei morale la individ – exista unekle participari psihologice ale omului ca subiect moral. Exista o serie de factori interni care imprima moralitatii un caracter unic si individual. Acesti factori pot fi grupati in doua categorii:

            -factori care tin de experienta moralei individual – avem in vedere conceptia despre lume a individului, conceptie care imprima un sens specific unor valori morale: fericirea, prietenia, demnitatea, umanismul, spiritul de sacrificiu. Nivelul constiintei morale pe care l-a atins individul la un moment dat(constiinta  morala-cunostinte cu trasaturi volutiv caracteriale, atitudini morale, convingeri mrale, capacitate de apreciere a faptelor, judecati morale, simtul moral al individului). Aceste componente ale constiintei morale diferentiaza si nuanteaza procesul de interiorizare a normelor, regulilor si preceptelor.

            -factori care tin de aprticularitatile dezvoltaii ontogenetice ale individului – aici intra o serie de particularitati specifice stadiilor de dezvoltare morala a individului. Asa cum vorbim de o stadialitate a dezvoltarii intelectuale, tot asa vorbim si de o stadialitate morala in ontogeneza.

            Psihologia genetica distinge trei stadii ale dezvoltarii:

            1.Stadiul realismului moral,

            2.Stadiul cooperarii morale,

            3.Stadiul constiintei morale.

            1.Stadiul realismului moral sau eteronomiei morale – se intinde de la nastere pana la 7-8 ani. In acest stadiu relatia adult-copil este unilaterala de la adult la copil. Adultul reprezinta acum unica sursa a cerintelor morale ce se impun copilului. In acest stadiu este vorba de asa numita morala a ascultarii, care se bazeaza pa supunere neconditionata si alimentata de sentimentul inegalitatii a copilului fata de adult.

            Regulile de conduita ii apar copilului ca un dat exterior, ca o emanatie a unei autoritati superioare. Nu au nici o legatura cu situatia concreta. Copilul se supune pa baza respectului unilateral fata de parinte, intemeiat pe afectiune si teama. Mara majoritate a aspectelor conduitei morale sunt dictate din exterior.

            2.Stadiul cooperarii sau autonomiei morale – corespunde in general varstei cuprinse intre 7-12 ani. Sub aspectul dezvoltarii intelectului corespunde stadiului operatiilor concrete. In acest stadiu respectul dintre adult si copil devine treptat reciproc mutual.

         In stadiul doi normele si regulile morale se interiorizeaza treptat, ele devenind mobillul intern al conduitei copilului. Normele si regulile morale au eect pe planul coduitei copilului numai in masura in care ele devin si expresiiial constiintei. Pe masura ce copiul se dezvolta rolul acestei constiinte morale ca factor intern se amplifica, in acest fe l sporeste treptat libertatea de actiune, se instaleaza treaptat autonomia morala. Datorita cooperarii copilul simte din interior nevoia de a-i trata pe altii asa cum simte el nevoia de a fi tratat de ceilalti.

            3.Stadiul constiinte morale – acesta corespunde adolescentei. In planul dezvoltarii inteletuale corespunde stadiului inteligentei formale.

            In perioada adolescentei mecanismul autonomiei morale dobandeste aspecte noi, ca urmare a socializarii si integrarii in societate. Acest lucru amplifica independenta individului pe plan moral. Exista unele particularitati individuale in ceea ce priveste dezvoltarea morala. Este vorba de anumite instincte, dispozitii afective, energia si constelatia temperamentala a individului care constituie fondul nativ ce sta la baza construirii caracterului. Componentele afectiv motivationale si volitionale dobandite de copil nuanteaza actele comportamentale.

                        OBIECTIVELE  SI  SARCINILE  EDUCATIEI  MORALE

            Acestea per ansamblu vorbesc de formarea profilului moral al personalitatii, ceea ce presupune indeplinirea a trei obiective:

            A.Formarea constiintei morale,

            B.Formarea conduitei morale,

            C.Formarea trasaturilor pozitive de caracter.

            A.din punct de vedere psihologic, constiinta morala cuprinde trei componente sau dimensiuni principale: 1.dimensiunea cognitiva,

                     2.dimensiunea afectiva,

                     3.dimensiunea volitiva.

            1.Se realizeaza prin intermediul instruirii morale. Consta in valori, norme, reguli si precepte morale asimilate de individ pe parcursul scolaritatii, dezvoltarii ontogenetice.

            Instruirea morala urmareste sa informeza elevul asupra continutului moralei sociale, a notiunilor morale, precum si a moduli in care elevul trebuie sa se comporte in anumite situatii de viata. Rolul principal al instruirii morale il reprezinta interiorizarea continutului moralei sociale.

            Instruirea morala trebuie sa puna accentul pe sesizarea caracterul normativ al componentelor moralei sociale, pe cunoasterea exigentelor implicate inaceasta compon, precum si pe intelegerea necesitati respectarii acestor exigente. Instruirea morala actioneaza diferentit in cele trei stadii ale dezvoltarii moralitatii.

            In stadiul realismului moral indicatiile si recomandarile adultilor reprezinta punce de sprijin pentru conduita copilului.

            In stadiul cooperarii si constiintei morale, intreinformatia morala transmisa si conduita morala a individului se intercaleaza o anumita experienta morala. In experienta morala intra cunostinte morale, capacitatea de apreciere, spiritul de discernamant, diverse atitudini mai mult sau mai putin refractare, care toatela un loc devin un filtru pentru noile cunostinte morale. Acest filtru difera in functie de cunostinta morala. In aceste stadii punctul de sprijin actioneaza predominant din interior.

            Cunostintele morale nu se prelungesc in mod automat in conduita individului. Ca urmare simpla cunoastere a cerintelor morale nu estesuficienta pentru a determina conduita corespunzatoare.

            Interiorizarea valorilor si normelor morale sociale presupune si adeziunea afectiva a individuui.

            B.Se realizeaza prin intermediul trairilor morale si sentimente morale. Acestea sunt expresii subiective ale cerintelor  morale sociale. Ele ne indica faptul ca individul accepta normele morale, le traieste, le simte, se identifica cu ele. Adeziunea individului la norme si valori morale insseamna transformarea acestora in trairi si sentimente morale.

            Componenta cognitiva+afectiva sunt ambele necesare, dar nu si suficiente pentru declansarea actului moral.

            C.Realizarea actului moral intampina o serie de obstacole interne si externe. Pentru inlaturarea acestor obstacole este necesara o anumita energie, un anumit efort voluntar din partea individului. Acest efort este asigurat de trairile pozitive de caracter.

            Exista doua categorii de obstacole:

            -interne:diverse interese, dorinte de ordin personal, diverse sentimente de  ordin negativ-egoismul, aroganta, individualismu,l, comoditatea, orgoliul, vantataea, incapatanarea.

            -externe:atractia pe care o exercita unele actiuni prin satisfactiile momentane pe care le genereaza, diverse motive extrinseci, presiunea exercitata de unii indivizi sau grupuri.

            Depasirea acestor obstacole presupune un efort de vointa din partea individului, aceasta se concretizeaza printr-o serie pozitiva de trasaturi de caracter: perseverenta, tenacitate, stapanire de sine, independenta, consecventa, capacitate de decizie, initiativa

            Fuziune asi interactiunea dintre cele trei componente genereaza atitudinile s convingerile morale.

            Convingerile morale sunt idei forta care pun stapanire pe sentimentele si vointa individului, devenind pentru el adevarate decizii de actiune. Valorile, principiile, normele si regulile morale se transforma in atitudini si convingeri in masura in care ele se interiorizeaza si se integreaza cognitiv, afectiv si volitional in structura personalitatii.

            Educatorul trebuie sa stie ca niciodata atitudinile si convingerile morale nu pot fi transmise si comunicate asa cum se intampla cu informatiile, ele se formeaza inprocesul vietii si activitatii instructiv-educative, in procesul antrenarii elevului in diverse relatii interpersonale, atat pe orizontala, cat si pe verticala. Un rol important o area functoa persuasiva a limbajului.

            Formarea atitudinilor si convingerilor este in stransa corelatie cu convingerile morale. Corelatia intrea convingere si conduita difera in cele tei stadii.

            In stadiul realismului faptele morale, exemplele concrete de conduita declanseaza si stimuleaza formarea convingerilor morale. Copilul imita modele comportamentale. In procesul comportamental copilul ajungela concluzia necesitatii adoptarii acestor modele.

            In stadiul cooperarii si constiintei morale realtia dintre convingeri si conduita se inverseaza. Convingerile declanseaza din interior actele de conduita.

                       

 

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1360
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved