Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


STRESUL PROFESIONAL MODALITATI DE PREVENIRE A STRESULUI PROFESIONAL

Psihologie psihiatrie


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Violenta si criminalitate - Tipologia violentei
ILUZIILE PERCEPTIVE - Iluziile optico-geometrice
DE LA CURIOZITATE LA CUNOASTEREA STIINTIFICA
Invatarea - Definitia invatarii
Perceptiile: Legile perceptiei, Perceptia formei
MOTIVAREA IN ORGANIZATII
TEORIILE INVATARII
criminologia - CERCETAREA CRIMINOLOGICA
Aspecte psihologice si motivationale in clasa de elevi
„ Elaborati un eseu de minim 50 de randuri cu tema „Rolul feed-back-ului in actul de conducere”

TERMENI importanti pentru acest document

: codul conduitei antistres : principii de conduita antistres : stresul profesional ppt : stresul in organizatii carti :

STRESUL PROFESIONAL MODALITATI DE PREVENIRE A                     STRESULUI PROFESIONAL

          PROBLEME:

1.   Conceptul general de stres

2.   Conceptul de stres psihic

3.   Conceptul de stres profesional

4.   Principii de conduita antistres

5.    Modalitati de prevenire a stresului pe timpul instruirii

                1.         Definitie. Surse de stres

            Stresul reprezinta azi un concept al biologiei si medicinii cu implicatii largi pentru sociologie si psihologie. Stresul a fost denumit „boala secolului XX”, si se crede ca el a provocat mai multa durere decat orice altceva cunoscut de medicina moderna. Cum putem sa ne eliberam de stresul cu care ne-am obisnuit, astfel incat sa ne imbunatatim calitatea vietii?. Mai intai de toate, invatam ce este stresul. In al doilea rand, invatand sa recunoastem propriile noastre simptome la stres. In al treilea rand, modificandu-ne comportamentul si nu in ultimul rand folosind o serie de tehnici si metode rapide si simple pentru controlarea stresului si invatarea relaxarii.

            Termenul de stres a devenit popular, fiind de multe ori utilizat in mod exagerat sau impropriu. Prima formulare a notiunii de stres apartine biologului canadian Hans Selye in lucrarile referitoare la fenomenul adaptarii pe plan biologic, psihologic, medical, semnificand atat factori agresogeni (stresanti) cat si modalitatea prin care organismul raspunde la agresiune. Se spune despre individ ca este „stresat” cand se simte amenintat, frustrat, incapabil de a face fata unor solicitari crescute. Hans Selye a demonstrat ca nu numai bolile grave provoaca stresul, ci si numerosi alti agenti care obliga individul, in viata cotidiana, la o adaptare permanenta, la noi conditii de existenta (frica, izolarea, nesiguranta, deficitul de somn). Ar fi iluzoriu, spune el, sa ne inchipuim, ca am putea evita stresul de-a lungul intregii noastre vieti. Tot ceea ce ne ramane de facut este sa cunoastem modul in care putem sa reducem la minim efectele lui vatamatoare, deoarece foarte multe boli sunt in mare masura datorate erorilor raspunsurilor adaptative la stres, mai curand decat microbilor sau altor agenti externi.

            Expunerea regulata la stres poate duce la aparitia unor probleme de maxima importanta, cum ar fi cancerul, hipertensiunea si boli ale arterelor coronare. Ultimele cercetari demonstreaza ca el ar putea reprezenta un factor major in trecerea de la infectia cu HIV la SIDA in stare activa (dr. Andrew Goliszek) Mc Garth considera ca stresul apare cand se produce un dezechilibru marcat intre solicitarile mediului si capacitatile de raspuns ale organismului. Dealy adauga urmatoarele precizari:

·          Solicitarile pot produce stresul psihic numai daca individul anticipeaza faptul ca nu va fi capabil sa le faca fata sau ca nu va putea satisface cererile fara a pune in pericol alte scopuri pe care le urmareste;

·          Dezechilibrul dintre cereri si capacitatea de  a le raspunde adecvat provoaca stresul psihic, numai daca urmarile esecului prezinta importanta pentru subiect; in cazul in care subiectul nu-si da seama de consecintele inadaptarii sau acestea nu-l afecteaza, el nu traieste sentimentul amenintarii si nu este stresat psihic; anticipand consecintele, individul isi poate modifica starea de stres fie prin evitarea lor, fie schimbandu-si optica asupra solicitarilor (minimalizandu-le), asupra posibilitatilor proprii (reevaluandu-le) sau asupra consecintelor;

·          Dezechilibrul survine nu  numai cand are loc o suprasolicitare ci si in cazul unei subsolicitari (monotonie, lipsa de variatie, lipsa de informatie) care impiedica individul sa-si manifeste intreaga gama a posibilitatilor sale; limitarea posibilitatilor devine  pentru unele persoane la fel de stresanta ca supraincarcarea cu sarcini pentru altele.

            Ambiguitatea stimulilor poate da si ea nastere stresului datorita lipsei d informatii, a unei informatii neclare sau contradictorii; subiectul e capabil sa raspunda, dar nu-si da seama ce anume i se cere. Incertitudinea, imposibilitatea de a amana constituie si ele surse ale stresului.

1.1. Criterii de clasificare. Forme de stres.

Clasificarea tipurilor agentilor stresanti se realizeaza dupa variate criterii, bazate pe caracteristicile acestor factori:

a)       sub raportul duratei de actiune se distinge stresul acut (min., ore) si stresul cronic (zile, luni);

b)       sub raportul continuitatii si numarul interventiilor stresante se pot distinge pe de o parte stresori cu actiune continua si respectiv discontinua, intermitenta, iar pe de alta parte, stresori unici sau repetati;

c)       o alta clasificare vizeaza gruparea factorilor declansatori in agenti fizici, chimici, biologici, psihosociali.

Ø             Agentii fizici (sonori, termici, electromagnetici, luminosi, efort fizic);

Ø             Agenti chimici (noxe chimice cu actiune toxica asupra sistemului nervos si evaluate ca nocive);

Ø             Agenti biologici (virusuri, bacterii, paraziti, boala);

Ø             Agenti psihosociali (excitanti verbali sau nonverbali, dotati cu o semnificatie – nociva sau nu – decodificata subiectiv de psihicul uman la nivelul operatiilor gandirii fundamentale prin sistemul de semnale verbale. Stimulii psihologici au sorginte socio – culturala - s-au format in cadrul comunicarii si interactiunilor interumane).

a)       in functie de reactia la factorii stresanti se distinge „distresul” – cu efecte nocive, si „eustresul” cu efecte favorabile.

Principalele forme de stres sunt:

Ø       stresul ambiental (factori: zgomot, trepidatii, etc.);

Ø       stresul gravitational (radiatii, acceleratie);

Ø       stresul urban (aglomeratie, poluare);

Ø       stresul hiperbal (presiune atmosferica ridicata);

Ø       stresul prenatal si neonatal (hipoxie);

Ø       tehnostres (exes informational);

Ø       stresul sportiv (efort fizic, supraantrenament);

Ø       stresul preoperator si postoperator.

            1.2. Influente si manifestari generale ale stresului

Ø       influenta asupra personalitatii (agitatie, apatie, agresivitate, depresie, oboseala, deziluzie, sentiment de culpabilitate, iritabilitate, tensiune psihica, autoevaluare negativa, nervozitate, alienare);

Ø       influente asupra comportamentului (vulnerabilitate la accidente, dependenta de alcool, crize emotionale, bulimie sau anorexie, fumat excesiv, comportament impulsiv, tremur);

Ø       efecte cognitive (incapacitate de a lua decizii, lipsa de concentrare, amnezii, hipersensibilitate la critici, inhibitie/blocaj mental);

Ø       efecte fiziologice (nivelul crescut de CA si CS in sange si urina, hiperglicemie, midriaza, dispnee si hiperventilatie, valuri de caldura sau friguri, furnicaturi la extremitati);

Ø       influente asupra sanatatii (dureri toracice, dorsale, diaree, lesin, mictiuni frecvente, cefalee si migrene, insomnii, cosmaruri, impotenta, boli psihomotrice);

Ø       influente asupra capacitatii de munca (lipsa de concentrare, conflicte la locul de munca, accidente, insatisfactie, instabilitate).

1.3. Simptomele stresului

            Nu toate reactiile organismului reprezinta simptome ale stresului; ele depind de fiecare persoana in parte. Ceea ce pentru un individ ar putea fi un semn al stresului pentru altul poate fi un semn de boala. Simptomele stresului pot fi impartite in trei categorii: fizice, emotionale si comportamentale. La inceput, multe dintre simptome sunt niste simpli factori iritanti, cu timpul, insa ele se agraveaza si pot duce la aparitia unor boli grave.

           

            Simptome fizice:

·          durerile de cap;

·          clipitul nervos;

·          contractarea narilor;

·          durerile faciale sau de maxilare;

·          gura sau gat uscat;

·          dificultati in inghitire;

·          inflamatiile limbii;

·          durerile de gat;

·          ameteala;

·          dificultatile de vorbire, proasta articulare a cuvintelor sau balbaiala;

·          durerile de spate;

·          durerile musculare;

·          slabiciunea;

·          constipatia;

·          indigestia;

·          starea de greata sau de voma;

·          durerile de stomac;

·          diareea;

·          castigul sau pierderea in greutate;

·          pierderea poftei de mancare sau pofta excesiva de mancare;

·          mancarimile, urticariile sau alte probleme ale pielii;

·          durerile de piept;

·          arsurile la stomac;

·          palpitatiile;

·          urinatul frecvent;

·          mainile si/sau picioarele reci;

·          transpiratia excesiva;

·          insomnia;

·          starea de somnolenta;

·          nepotrivirea sexuala;

·          tensiunea ridicata;

·          articulatiile umflate;

·          alergiile exagerate;

·          racelile si starile gripale frecvente;

·          temperamentul si/sau ticurile nervoase;

·          predispozitia la accidente;

·          menstruatia excesiva sau durerile menstruale;

·          respiratia rapida dau dificila.

            Simptome emotionale:

·          iritabilitatea;

·          trecerea rapida de la o stare de spirit la alta;

·          starile depresive;

·          agresivitatea neobisnuita;

·          pierderea memoriei sau a capacitatii de concentrare;

·          nelinistea sau hiperexcitabilitatea;

·          iritarea din cauza unor lucruri minore;

·          cosmarurile;

·          comportamentul impulsiv;

·          sentimentele de neajutorare sau frustrare;

·          autoizolarea;

·          comportamentul nevrotic;

·          gandirea incoerenta;

·          furia;

·          incapacitatea de a lua decizii;

·          starile de neliniste;

·          panica;

·          reprizele repetate de plans;

·          gandul la sinucidere;

·          senzatia de pierdere a controlului;

·          lipsa interesului sexual;

·          perioadele de confuzie;

            Simptome comportamentale

·          scrasnitul dintilor;

·          incruntarea fruntii;

·          rasul nervos pe un ton inalt;

·          batutul din picior sau din deget;

·          roaderea unghiilor;

·          smulgerea parului prin rasucirea acestuia pe degete;

·          fumatul excesiv;

·          excesul de medicamente prescrise;

·          consumul excesiv de alcool;

·          mancatul nervos;

·          regimul alimentar neselectiv;

·          mersul in lungul si-n latul camerei;

·          meditatia prelungita;

·          pierderea interesului fata de propria infatisare;

·          schimbarea brusca a obiceiurilor sociale;

·          incetineala cronica.

            Dupa recunoasterea simptomelor se trece la identificarea surselor si indreptarea lor prin manifestari comportamentale.

         

          2. Conceptul de stres psihic

            Stresul psihic (SP) reprezinta o  stare de tensiune, incordare si disconfort determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrare sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii) de dificultate sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme (M. Golu).    Si agentii fizici, chimici sau biologici pot sa produca un SP. Unul si acelasi eveniment stresor  psihic nu poate induce de fiecare data un SP la acelasi individ, atat din cauza dispozitiei de moment, cat si semnificatiei diferite ce i se confera in momentele respective. Un rol important in aparitia si dezvoltarea SP il au particularitatile cognitive, volitionale si mai ales afective ale individului,modelate de experienta sa de viata familiala si profesional, incluzand evenimente psihotraumatizante anterioare dar si relatari ale rudelor sau prietenilor. Unele persoane prezinta o vulnerabilitate (constitutionala sau dobandita) in plan psihic la actiunea stresorilor traditionali fiind mai predispuse astfel la aparitia SP (vulnerabilitate = receptivitate psihica crescuta fata de stresori psihogeni).

          3.Conceptul de stres profesional

            3.1 Definitie

            Activitatea profesionala, ca si modalitate esentiala a existentei umane la care nu se poate renunta, genereaza in societatea contemporana, cele mai multe situatii stresante.

            Stresul profesional este definit ca un fenomen pluricauzal si multidimensional reflectat in raspunsurile psihofiziologice ale individului intr-o anumita situatie de munca, manifestat prin dezechilibrul dintre solicitarile impuse de munca si capacitatea obiectiva sau doar subiectiva a omului de a le face fata.

            3.2. Surse de stres profesional

            Printre sursele de stres profesional se numara ambianta fizica, ambianta sociala, caracterul si organizarea muncii, caracteristicile psihofiziologice ale individului.

            Ambianta fizica cuprinde un ansamblu de factori interdependenti, de natura fizica, ce actioneaza in cursul activitatii profesionale asupra individului (zgomot, iluminat insuficient sau exagerat, temperaturi extreme). La cei expusi zgomotelor ce depasesc un anumit nivel (70-80 dB, 1000-4000 Hz) se constata pe langa afectarea auzului si tulburari cardiovasculare, digestive si nevrotice. La aceste persoane s-a constatat cresterea accidentelor de munca, conflictele sociale, atitudine negativa fata de profesie si o stare de iritabilitate permanenta. Iluminatul, mai frecvent cel insuficient, dar si cel exagerat provoaca o suprasolicitare a aparatului vizual si grabeste instalarea oboselii neuropsihice.

            Persoanele acuza cefalee, ameteala, risc crescut la accidente. Expunerile la temperaturi extreme impun organismului un efort suplimentar pentru mentinerea homeostazei termice si hidroelectrolitice.

            Ambianta sociala. Cercetarile referitoare la factorii sociali extraprofesionali demonstreaza ca, viata de familie, conditiile de locuit, calitatea ingrijirii copiilor, distanta casa-locul de munca au efect asupra sanatatii si capacitatii functionale ale individului.

            Caracterul si organizarea muncii. Activitatea profesionala devine stresanta cand prin volumul si caracterul obligatiilor suprasolicita individul, se desfasoara intr-un ritm impropriu celui ce o realizeaza si este in contradictie cu bioritmurile naturale ale acestuia sau se desfasoara intr-o ambianta fizica si sociala defavorizabila. Orarul prelungit de lucru provoaca un efort intens de adaptare care se extinde si dupa ziua de munca obisnuita (creste secretia de adrenalina). Nivelul de responsabilitate din cadrul unei activitati profesionale reprezinta un factor semnificativ de incordare si stres ocupational. Complicarea si reluarea in diferite etape ale vietii a procesului de instruire (specializare, reciclare, policalificare etc) plasarea accentului pe latura intelectuala a activitatii profesionale si bombardamentul informational suprasolicita mecanismele de decizie si creeaza o profunda stare de frustratie. Exista cercetari care evidentiaza asocierea dintre supraincarcarea calitativa si cantitativa cu unele tulburari psihice si de comportament: abuzul de tutun, autoapreciere scazuta, motivatie dinamica, exces de alcool ca refugiu de tensiunea nervoasa. Efectele negative le au si stagnarea profesionala si persistenta unei cerinte rutiere pe o durata indelungata de timp. Intre factorii organizationali ai muncii care pot determina aparitia stresului ocupational se mentioneaza ambiguitatea sarcinii (informatii neclare, incomplete, contradictorii) si conflictul rolului in activitatea desfasurata (intre dispozitiile superiorilor si interesele ori cerintele subordonatilor).

Factori psihologici. In aceasta categorie intra interactiunile dintre mediul de munca, continutul muncii, conditii de munca si capacitatile si nevoile individului, obiceiuri, cultura, conditii de munca extraprofesionale. Indivizii cu nesiguranta locului de munca, cu o redusa putere de decizie, cu putine sanse de promovare si fara sprijin social din partea colegilor, acuza semne subiective de stres si valori crescute ale T.A.

            Dr. Andrew Goliszek, in lucrarea „Invingeti stresul!”, prezinta un studiu recent in urma caruia s-a stabilit ca 10% dintre toti cei care beau frecvent sunt politisti si ca un numar mare de politisti au recunoscut ca au recunoscut ca au baut in timpul serviciului. In plus, s-a descoperit ca numarul cirozelor cauzate de consumul de alcool este mai mare in randul acestora, comparativ cu restul populatiei. Una dintre cauzele majore ale acestui  fenomen este sentimentul oamenilor legii ca su-si pot controla in nici un fel munca. Deoarece majoritatea institutiilor politienesti sunt concepute dupa tiparul militar si, in consecinta, pretind de la slujbasii lor disciplina si respectarea stricta a unor regulamente, politienesti sunt concepute dupa tiparul militar si, in consecinta, pretind de la slujbasii lor disciplina si respectarea stricta a unor regulamente, politienesti se apuca adesea de baut pentru a-si refula frustrarile si a face fata stresului generat de cariera lor.

            Afectiunile legate de stres ce pot fi intalnite in randul cadrelor militare includ diferite boli fizice, emotionale, precum si probleme personale si o slaba eficienta profesionala. Problemele fizice incep cu dureri de spate, crampe musculare si dureri de cap si se termina cu astma, hipertensiune, dureri de inima  si ulcer. Studiile au aratat, de asemenea, ca rata imbolnavirilor de inima si a dereglarilor digestive este mare. Printre problemele emotionale si personale se numara divortul, alcoolismul, depresia nervoasa si sinuciderea.

            Activitatile in care sunt implicate cadrele militare, care impun adesea exacerbarea autoritatii si a depersonalizarii, pot – prin chiar natura lor induce sentimentul izolarii si al singuratatii. La randul lui, acesta poate duce usor la un comportament agresiv, la apatie, la cinism, la incalcarea regulamentelor, la retragerea din societate si dintre colegi.

          4.Principii de conduita antistres

           

„NU CONTEAZA CE TI SE INTAMPLA; CI CUM REACTIONEZI

            LA CEEA CE TI SE INTAMPLA

                                                            (Selye)

            4.1 Principii de conduita antistres la nivel individual

            Difera in functie de tipul de personalitate si vulnerabilitatea la stres.

            a) Reglarea optimala a raportului dintre nivelul de aspiratii si nivelul de posibilitati pentru evitarea supra si subsolicitarilor. Se realizeaza prin:

Ø             aprecierea reala a scopului (daca corespunde (daca corespunde cu aspiratiile?), a sanselor (presiunea grupului social, in sens opus sau convergent cu aspiratiile?). daca raspunsul la aceste intrebari este „NU” se reduce nivelul aspiratiilor.

Ø             evaluarea exacta a posibilitatilor si a mijloacelor de crestere a acestor posibilitati.

            b) Asigurarea celor trei nevoi psihologice fundamentale:

Ø             nevoia de afiliere – este asigurata de elementele suportului social capabile sa absoarba stresurile inerente oricarui individ (familia inclusiv cea noua creata, prietenii, colegii de studii sau de serviciu).

Ø             Atentie la investitiile afective riscante!

Ø             securitatea pe termen lung. Nu se vor lasa la voia intamplarii:

-           alegerea profesiunii;

-           alegerea partenerului de viata;

-           evaluarea propriei sanatati (considerarea unor date genetice cu risc ca si a unor comportamente generatoare de boli ce permit individului adoptarea unor masuri de prevenire, corectii comportamentale).

Ø             noutatea experientei. Formarea unui reflex de evadare dintr-un prezent – care este incarcat cu stresuri minore nenumarate (tracasari zilnice) – prin dezvoltarea unei palete de „senzatii noi” (largirea orizontului spiritual prin experiente intelectuale, afective, „senzatii tari” sau orice noutati care previn anchiloza sufleteasca).

            c) marimea rezistentei psihice – prezenta convingerii individului ca poseda antrenamentul necesar si mijloacele necesare pentru a face fata agentilor stresati.

            d) marimea rezistentei organismului prin:

Ø             exercitii fizice. Practicarea acestora a devenit populara in S.U.A. si recent si in Europa, desi are o preistorie indelungata. Efectele psihofiziologice ale exercitiilor fizice se manifesta atat in cursul executarii acestora cat si mult dupa incetarea lor. Totodata exercitiile fizice reduc agresivitatea si anxietatea, inlatura frustrarea si intaresc increderea in sine. Se recomanda exercitii de tip aerob, de rezistenta, care sa includa miscari ritmice si coordonate, sa fie necompetitive, 15-40 min., de 3-4 ori saptamanal. Aceasta trebuie sa nu fie considerate de catre subiect o obligatie neplacuta.

Ø             regim alimentar echilibrat continand lactate, proteine animale, fructe zarzavaturi si paine, produse bogate in vitamine din grupul B si C, evitarea consumului de sare.

            4.2. Principii de conduita antistres la nivel de colectivitate

a)      Programul New Start pentru combaterea stresului cotidian:

·evitarea sau limitarea tentatiilor cu rol nociv pentru organism (evitarea supraincarcarii programului zilei sau saptamanii);

·curajul de a spune NU unor noi solicitari (autoimpuse sau impuse din exterior).

·credinta:

·puterea credintei in divinitate dar ti in unele valori morale, estetice sau stiintifice este un factor de stabilitate emotionala.

·odihna  = recuperare. Recomandari.

· introducerea (in cursul programului zilnic) unor pauze de cateva minute, caracterizate printr-o relaxare totala;

·cautarea unor posibilitati de somn de cca. 10-30 min. dupa pranz (ideal ar fi la cca. 1-1 cca. 1-1/2, cand  apare somnolenta postprandiala). Aceasta „motaiala” in fotoliu reface subiectul intr-un mod aparent miraculos pentru orele urmatoare;

·asigurarea unui somn cu durata suficienta conform varstei si ecuatiei personale a fiecaruia si prin mijloace de inductie rapida, de tipul unei lecturi usoare, ingestiei unui mar sau a unui pahar cu lapte etc;

            b) Insusirea unei strategii de rationalizare a cauzelor stresului.

Thorp sugereaza urmatoarele strategii:

·recunoasterea de catre individ a prezentei unei emotii atribuit stresului;

·in prezenta unei astfel de stari de stres, ea nu trebuie ignorata si subiectul trebuie sa-si puna intrebarea „De ce”;

·imprastierea gandurilor si framantarilor unei persoane apropiate (rol de catarsis emotional realizat la unii indivizi in lipsa persoanei cu rol de „paratrasnet” pentru unele descarcari fizice sau de limbaj).

            c) Modalitati de rezolvare a situatiilor conflictuale:

Strategia victorie/victorie in rezolvarea conflictelor.

            d) Apelul la suport social – sistemul de suport social cuprinde familia, prietenii, sisteme sociale (biserica, reteaua de psihologi cliniceni, instituite cu profil medical). Fata de colegi se cere ca individul sa manifeste preocuparea pentru a-si face timp pentru dialog, transparenta totala, mici indiscretii persoanele care largesc comunicarea, increderea, si au rol de catharsis emotional.

            4.3 Prevenirea situatiilor de epuizare profesionala – Born Aut Syndrome

            Caracterizare:

-           epuizare emotionala;

-           dezumanizarea (generare de reactii dure la adresa subalternilor);

-           scaderea realizarilor personale, senzatii de neimplinire in activitatea respectiva.

            Faze si simptome ale sindromului de epuizare:

4.3.1.      Marile sperante si idealismul

                        Simptome : Entuziasmul fata de munca

                        Dedicare fata de munca

                        Putere mare de munca si impliniri

                        Atitudini pozitive si constructive

                        O parere buna despre lume si despre viata in general

            4.3.2. Pesimism si dezamagire timpurie, provocate de serviciu

                        Simptome: Oboseala fizica si mentala;

                        Frustrare si deziluzionare

                        Moral scazut

                        Plictiseala

                        Simptome timpurii ale stresului

            4.3.3. Retragere si izolare

                        Simptome: Evitarea contactului cu colegii

                        Furie si ostilitate

                        Negativism acut

                        Depresii si labilitate emotionala

                        Incapacitate de concentrare

                        Oboseala fizica si mentala acuta

                        Numeroase simptome ale stresului

            4.3.4. Detasarea ireversibila si pierderea oricarui interes fata de munca

                        Simptome: Subestimare

                        Absenteism cronic

                        Sentimente negative fata de munca

                        Stare generala de cinism

                        Incapacitatea de a comunica cu cei din jur

                        Labilitate emotionala acuta

                        Simptome grave ale stresului fizic si emotional

            Clinic se ajunge la o prima etapa in care individul este hiperactiv si se cufunda fara control intr-o activitate suprasolicitanta ajungandu-se in final la opusul situatiei initiale: absenteism, revendicari si evitarea aproape fobica a locului de munca. Tot acest comportament are loc pe fundalul unor tulburari emotionale dominante de anxietate si depresie.

            Masuri de prevenire:

·alegerea profesiunii pe baza unor inclinatii personale, validate de consultul psihopedagogic de orientare scolara si profesionala;

·atragerea in permanenta a unor elemente de suport social intra sau extraprofesional (de regula familia dar si celelalte forme deja amintite);

·recunoasterea si tentativa de anihilare a impactului psihologic pe care il au la nivelul locului de munca tipurile de sefi ierarhici sau de sarcini profesionale;

·recunoasterea si tentativa de anihilare a impactului psihologic pe care il au la nivelul locului de munca tipurile de sefi ierarhici sau de sarcini profesionale;

·abordarea sarcinilor profesionale pe baza unui anumit algoritm care sa implice:

Ø      ierarhizarea obiectivelor, termenelor si segmentarea pe sarcini;

Ø      evitarea programarii a mai mult de o activitate stresanta in aceeasi perioada de timp;

Ø      programarea rezolvarii obligatiilor stresante in perioadele caracterizate prin cresteri ale nivelului energetic (zile in care ne simtim plini de energie) pentru prevenirea epuizarii.

Ø      comunicarea cu colegii pentru a preintampina izolarea; schimbul de idei joaca rolul unui amortizor, intercomunicarea indeparteaza stresul si schimba perspectiva asupra lucrurilor;

Ø      programarea timpului in asa fel incat sa fie posibila relaxarea. In loc sa va continuati activitatea in pauzele de pranz sau de cafea, pentru a ajunge la zi cu lucrul sau pentru a munci in plus, petreceti aceste minute facand ceva ce nu are nici o legatura cu serviciul. Timpul liber este absolut necesar pentru a imbunatatii parerea despre serviciu:

·perfectionarea prin participarea la cursuri si seminarii, in afara serviciului;

·lupta pentru succes. Persoanele care au succes in viata invata lucruri noi, tsi asuma riscuri, se abat de la drumul lor pentru a-si imbunatatii performantele si nu vor suferi niciodata de epuizare nervoasa.

            4.4 Concluzii (conduite antistres)

                1.          Ierarhizarea obiectivelor intr-o perioada limitata (zi, saptamana, luna, trimestru, an) in obiective majore sau minore, cotand realizarea lor cu un punctaj proportional, asa incat realizarea unui obiectiv major sa fie compensata de neindeplinirea mai multor obiective minore si invers.

                2.          Planificarea eficienta a timpului.

                3.          A face ceva din placere cel putin o data pe saptamana (o data pe zi).

                4.          A-ti rezerva in fiecare zi un moment de liniste.

                5.          A realiza un echilibru intre munca/recreatie, munca si familie.

                6.          A dormi 7-8 ore pe noapte cel putin de 2 ori/saptamana.

                7.          A folosi procedee de relaxare.

                8.          A oferi si a primi cu regularitate afectiune.

                9.          A discuta dificultatile cu altii, conditie in care vor trebui cultivati (cautati) prietenii carora sa le poti face confidente.

              10.        A cultiva trairi si sentimente pozitive si a recurge la umor.

              11.        A practica exercitii fizice (cel putin la sfarsit de saptamana si – zilnic – mersul pe jos).

              12.        A depasi momentul de stres facand altceva (placut, interesant).

              13.        A-ti armoniza aspiratiile cu aptitudinile.

            5. Modalitati de prevenire a stresului pe timpul instruirii

                1.          Adaptarea permanenta a programului pregatirii pentru lupta, al instructiei in general la particularitatile militarilor (sanatate fizica si psihica, nivel educational si socio-cultural, calitatea vietii). Comandantii nu trebuie sa ignore diferentele interindividuale mari intre militari privind ritmul de achizitionare a cunostintelor, volumul si durata de fixare a acestora, rapiditatea de formare si perfectionare a deprinderilor. Se impune evitarea incarcarii exagerate a programului de instruire prin angajarea recrutilor in tot felul de activitati conexe.

                2.          Eliminarea ambiguitatii situatiilor prin oferirea de informatii complete si oportune.

                3.          Selectionarea si pregatirea atenta a gradatilor.

                4.          Formarea unui grup militar cu un inalt grad de coeziune si asigurarea unui climat psihosocial corespunzator.   

            Stresul in viata este normal. Exista si un tip de stres cu actiune tonica, mobilizatoare, cu efecte benefice pozitive, de capacitate a resurselor individului: eustresul .Aceasta mentine tonusul psihic si fizic al omului la un nivel ridicat si are ca efect o adaptare corespunzatoare la mediu. O anumita stare de tensiune, nivel de incarcare al organismului este utila in indiferent ce activitate urmeaza sa intreprindem. Acest minim este necesar ca imbold la actiuni, ca stimul al mobilizarii energiei umane. Deci, stresul moderat activeaza organismul, ii mareste capacitatile adaptative si numai stresul intens, fata de care adaptarea apare dificila sau imposibila, este nociv si trebuie eliminat.

            Stresul in exces (distresul) are un puternic efect dezorganizator, atat direct cat si mijlocit, asupra integritatii psihofizce a unei persoane: reactiile emotionale include fenomene ca anxietatea, sentimentul de culpabilitate, insingurarea etc.; functia cognitiva este marcata de un nivel scazut de concentrare, fenomene de uitare , hipersensibilitate la critica, la observatii si admonestari, simptomele fiziologice de sanatate include hipertensiunea arteriala, tulburari de respiratii, modificari hormonale.

            In mod curent, din obisnuinta, se spune, de exemplu, ca o  anumita persoana a fost stresata, ca o alta traieste in conditii de stres permanent. In astfel de cazuri se are in vedere suprasolicitarea individului, incapacitatea de raspuns adaptiv la agentii din mediul inconjurator.

            Majoritatea celor care aleg profesii din domeniul ordinii si sigurantei publice reusesc sa faca  cu bine fata perioadelor  de stres indelungat. Cu toate acestea sunt situatii cand se confrunta cu anumite evenimente de natura critica (o amenintare, un pericol, o incarcatura emotionala si/ sau un contact puternic negativ, neplacut) deasupra acestui nivel si care se intalnesc la locul de munca.

            Reactia individului la o situatie critica se intinde de la aproape nici o reactie pana la o stare de impact emotional major cu simptome multiple si de lunga durata.

            Nu se poate insa prevedea cum o persoana va reactiona in cazul unui eveniment particular. O persoana foarte puternica si stabila implicata intr-un eveniment considerat minor ar putea sa aiba       o reactie dramatica, in timp ce, o persoana fragila emotional ar putea sa nu aiba nici o reactie in fata unui eveniment pe care lumea l-ar considera traumatic. In consecinta, nu trebuie sa presupunem ca o reactie va avea sau nu loc numai pentru ca cineva crede in reactia adecvata acestui incident critic.

·          Modalitati de a face fata in timpul evenimentului.

Ø      sa fie activ si sa ia pauze;

Ø      sa gaseasca o cale de a da importanta semnificativa muncii sale;

Ø      controlul starii de dispozitie si ale emotiilor;

Ø      reactia lucratorilor;

Ø      gandire pozitiva.

·          Modalitati de a face  fata dupa eveniment

Ø             sa manance bine, sa evite cafeaua, alcoolul, sarea, zaharul, grasimile;

Ø             sa bea cat mai multe lichide (apa si sucuri de fructe), sa manance cat mai bogat in carbohidranti, mancare mai putin grasa sau fara grasimi;

Ø             sa se odihneasca;

Ø             exercitii fizice dupa incident;

Ø             sa participe la bilant cand este posibil;

Ø             sa constientizeze faptul ca reactiile sale sunt normale la o situatie anormala – oricine a experimentat (a trait) aceeasi situatii, a simtit la fel;

Ø             sa discute despre reactiile sale si despre ce s-a intamplat;

Ø             sa evite plictiseala;

Ø             sa ceara asistenta psihologica de specialitate daca este nevoie;

Ø             sa-si aloce timp de vindecare, relaxare;

Ø             sa accepte faptul ca oricine in situatia lui ar fi raspuns la fel;

Ø             sa discute cu familia sa despre ce s-a intamplat;

Ø             sa foloseasca criza ca pe o oportunitate de a creste si ca o schimbare pozitiva.

·          Situatii cand se cere asistenta de specialitate

Ø              identificarea starilor de disconfort;

Ø              simptome semnificative care prezinta mai mult de sase saptamani;

Ø              ganduri s-au intentia de suicid;

Ø              alte acte autodistructive (sexuale, agresive sau abuzul de substante);

Ø              intensificarea conflictelor familiale;

Ø              simte ca pierde contactul impulsurilor;

Ø              sa verifice in sinea sa daca este/se simte „normal”.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 883
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved