Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Educatia profesionala si tehnologica

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Educatia profesionala si tehnologica
Educatia fizica si igienico – sanitara

TERMENI importanti pentru acest document

referat tehnologica despre alegerea profesiunii : educatia tehnologica activitati practice : : educatia profesionala si tehnologica : educatia tehnologica si matematica :

Educatia profesionala si tehnologica

1. Esenta si scopul educatiei profesionale si tehnologice

            Latura componenta a educatiei, educatia profesionala urmareste in principal pregatirea omului pentru exercitarea unei profesiuni, vizeaza latura actionala  a idealului educational, pentru ca exercitarea profesiunii reprezinta modalitatea fundamentala prin care se realizeaza jonctiunea dintre individ si societate.

Necesitatea sa este determinata de cerinta obiectiva privind participarea omului la procesul de productie a bunurilor materiale si spirituale, care reprezinta baza existentei societatii, prin exercitarea unei profesiuni. Problema formarii si educarii profesionale a tinerei generatii este de mare actualitate in conditiile societatii contemporane, cand revolutia stiintifica si tehnica solicita participantilor la procesul de productie un orizont tehnologic tot mai larg, capacitati si abilitati superioare de folosire a tehnicii. Pregatirea profesionala temeinica a tinerilor este in aceste conditii indispensabila pentru a putea face fata schimbarilor semnificative si accelerate din societate.

            Prin educatia profesionala se intelege pregatirea sau perfectionarea personalitatii in vederea desfasurarii unei activitati profesionale. Esenta educatiei profesionale consta in «formarea unui orizont cultural si tehnologic cu privire la o anumita profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacitati, priceperi si deprinderi necesare exercitarii ei» (7, p.230).

            Notiunea de educatie profesionala nu este sinonima cu notiunea de educatie tehnologica.

            Educatia tehnologica consta in formarea tinerilor pentru a fi capabili sa aplice cunostintele stiintifice in activitatea productiva. Ea este strans legata de educatia intelectuala, deoarece tehnologia este dimensiunea praxiologica a cu-noasterii stiintifice. Continutul educatiei tehnologice este constituit din notiunile, principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale, ordonate din punctul de vedere al aplicabilitatii lor. O temeinica educatie tehnologica constituie baza educatiei profesionale (5, pag.134).

2. Sarcinile educatiei profesionale

            Sarcinile educatiei profesionale decurg din insasi esenta sa si vizeaza in principal:

q formarea orizontului cultural-profesional.

q formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati, competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive.

q familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni.

2.1. Formarea orizontului cultural-profesional. Urmarind formarea orizontului cultural-profesional, avem in vedere ansamblul cunostintelor necesare orientarii omului intr-o profesiune sau grup de profesiuni. Se constituie pe fondul culturii intelectuale, pe cunostintele, priceperile, si deprinderile, competentele do-bandite in plan intelectual, cultura generala, constituind substratul pe care se cladeste cultura profesionala.

Interdependenta dintre cultura intelectuala si cultura profesionala asigura o pregatire de specialitate in profil larg, creeaza omului posibilitatea de a se adapta la schimbarile si mutatiile ce au loc in stiinta si tehnica, in procesul de productie si la nivelul profesiunilor. Rezulta ca orizontul cultural-profesional se constituie ca o unitate dintre cunostintele stiintifice si cunostintele tehnologice. El se formeaza si restructureaza continuu de-a lungul dezvoltarii ontogenetice a copilului, ponderea si interactiunea dintre cunostintele stiintifice si cele tehnologice modificandu-se de la o varsta la alta, de la un ciclu de invatamant la altul, precum si in functie de profilul scolii.

            Pentru a se realiza unitatea dintre cultura intelectuala si cultura profesionala este necesar ca in cadrul procesului de invatamant sa imprimam o finalitate tehnologica cunostintelor stiintifice predate si asimilate la diferite discipline. Aceasta impune ca in activitatea de predare-invatare sa se evidentieze si sa se demonstreze, de fiecare data, valentele aplicative ale notiunilor, principiilor, legilor si teoriilor stiintifice fundamentale, multiplele interactiuni posibil de stabilit intre acestea si procesul de productie. Predarea stiintei in scoala trebuie sa vizeze educarea tehnologica a elevilor. Aceasta presupune, pe de o parte, intelegerea si insusirea temeinica de catre elevi a cunostintelor stiintifice, sesizarea si constientizarea multiplelor interactiuni dintre acestea, iar pe de alta parte, evidentierea posibilitatilor de aplicare a acestora in procesul de productie, formarea capacitatii de a le aplica intr-o activitate practica. Asemenea obiective urmeaza a se realiza nu numai in interiorul unei discipline, ci in toate domeniile de cunoastere si activitate, intr-o viziune inter si transdisciplinara.

         2.2 Formarea unor priceperi, deprinderi, capacitati , competente de natura actionala necesare desfasurarii unei activitati productive. Asigura formarea unor componente operatorii care permit transformarea cunostintelor stiintifice in instrumente directe si eficiente ale activitatii practice. Aici se includ: gandirea si aptitudinea tehnica, o serie de capacitati senzoriomotorii si priceperile si deprinderile practice (7, pag.297-298).

q Gandirea tehnica reprezinta o forma specifica a gandirii ce  se diferentiaza in functie de continutul sau si de domeniul in care se manifesta. Presupune intelegerea si rezolvarea unor sarcini tehnice legate de patrunderea principiilor de functionare, elaborarea de prototipuri, descoperirea relatiilor functionale dintre diferitele componente ale unui ansamblu tehnic, gasirea solutiilor optime pentru diferite probleme tehnice. Continutul principal, materialul asupra caruia opereaza gandirea tehnica este reprezentat de imaginile spatiale (schite, planuri, diagrame, scheme ale diferitelor obiecte si mecanisme tehnice).

q Aptitudinea tehnica este o aptitudine speciala complexa, ce presupune elaborarea pe plan mental a unor solutii optime si aplicarea lor in vederea rezolvarii unor sarcini din domeniul tehnic. Include un complex de insusiri psihice cum sunt gandirea tehnica bine conturata, capacitati perceptive, abilitati motorii, elemente de factura afectiv-motivationala.

q Capacitatile senzorio-motorii includ perceptiile spatiale, sensibilitatea analizatorilor (sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, simtul cromatic, simtul echilibrului), aptitudini motorii (viteza de reactie, precizia miscarilor, ritmul, forta, finetea miscarilor), dexteritatea manuala. Se formeaza prin implicarea elevilor in activitati practice in care predomina aspectul manual si solicita manipularea obiectelor si instrumentelor, aprecierea distantei, marimii, pozitiei spatiale, coordonarea miscarii, dar si prelucrarea si valorificarea informatiei senzoriale.

q      Priceperile, deprinderile, competentele practice. Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii, formate si consolidate prin repetare, exersate in conditii relativ identice .Odata formate, se deruleaza cu usurinta, precizie, rapiditate, eficienta si cu un control redus din partea constiintei.

            O mare importanta in vederea practicarii viitoarei profesiuni prezinta de-prinderile de citire si intocmire a schitelor si desenelor tehnice, deprinderile de alegere a materialelor si uneltelor, de organizare a operatiilor de munca, deprinderile operationale specifice diferitelor tipuri de activitate productiva (pilire, taiere, nituire), deprinderi de planificare a muncii, de control si autocontrol operativ (realizat pe masura desfasurarii activitatii) si de calitate (vizand rezultatul final si masura in care acesta a atins parametrii ceruti).

            Priceperile sunt abilitati de integrare si efectuare teoretica si practica a unei activitati date, corespunzator scopului si conditiilor in care aceasta se desfasoara. Sunt dezvoltari superioare ale deprinderilor si se caracterizeaza printr-un indice crescut de eficienta si de modelare in raport cu conditiile noi ale unei sarcini date.

2.3 Familiarizarea elevilor cu diferite   profesiuni    si formarea intereselor pentru acestea. Vizeaza cunoasterea de catre elevi a specificului, locului si importantei diferitelor profesiuni pentru economia nationala , declansarea unor preferinte, interese pentru anumite profesiuni. Se realizeaza treptat, initial stimulandu-se atractiile si preferintele copiilor pentru anumite domenii de activitate sau profesiuni care ulterior se vor stabiliza sub forma intereselor profesionale. Interesele apar si se dezvolta in cadrul activitatii , fiind expresia intelegerii si adeziunii la anumite domenii si forme de activitate. Odata formate, se constituie intr-un factor motivational puternic, asigurand substratul energetic necesar desfasurarii eficiente a unei activitati, care raspunde unei nevoi si trebuinte individuale.

2.4 Formarea unei atitudini corecte fata de munca intelectuala si productiva, ca o componenta fundamentala a personalitatii. Concomitent cu realizarea celorlalte sarcini se urmareste si formarea unei atitudini pozitive fata de munca, aspect deosebit de important in aprecierea valorica a personalitatii. Atitudinea fata de munca este o atitudine-valoare care include un ansamblu de re-prezentari, idei, trairi afective, convingeri referitoare la valoarea sociala si individuala a muncii. Presupune dragoste fata de munca, harnicie, constiinciozitate, spirit de ordine si disciplina, spirit creator, responsabilitate in realizarea sarcinilor. Are o componenta voluntara foarte puternica, formandu-se in corelatie cu trasaturile voluntare de caracter cum sunt consecventa in realizarea scopurilor, hotararea, fermitatea, darzenia, independenta in actiune, stapanirea de sine s.a.

            Sarcinile educatiei profesionale se realizeaza etapizat, asigurandu-se un echilibru intre profesionalizare (camp profesional larg) si specializare. Sensul educatiei profesionale este asigurarea competentei profesionale , inteleasa ca o rezultanta a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor, atitudinilor, intereselor, de care dispune individul si pe care le investeste in realizarea unei profesiuni. Bine conceputa si condusa, educatia profesionala trebuie sa duca la dobandirea vocatiei, creand premisele necesare exercitarii unei profesii cu efecte deosebite, benefice pentru societate ca si pentru individ.

3. Orientarea scolara si profesionala

3.1 Precizari conceptuale

Orientarea scolara si profesionala (O.P.S.) reprezinta una din sarcinile fundamentale ale scolii.  Ea are profunde implicatii atat pentru scoala  si individ cat si pentru societate. Inca la inceputul secolului nostru, parintele psihologiei muncii, Hugo Műstenberg considera ca alegerea profesiunii si cea a tovarasului de viata (sot/sotie) sunt hotararile cele mai importante in viata omului. De multe ori profesiunea aleasa influenteaza in oarecare masura si asupra casatoriei, avand in vedere ca in numeroase familii sotii lucreaza in meserii inrudite. Ocupatia, profesia, de-paseste insa frontierele serviciului propriu-zis, ea traseaza cadrele intregului stil de viata al individului: distributia orelor de munca si libere, domiciliul, colegii. In viata adulta, profesia reprezinta cea mai importanta conditie care influenteaza modelarea personalitatii si bunastarea sociala cat si sanatatea fizica si mintala a individului. Buna intelegere a locului si rolului orientarii scolare si profesionale presupune  unele delimitari conceptuale.

q Orientarea scolara reprezinta actiunea de indrumare a elevilor spre acele forme de invatamant care corespund in cea mai mare masura aptitudinilor si aspiratiilor lor in scopul de a  le dezvolta la maximum toate posibilitatile. In aceasta actiune se va tine seama  atat de disponibilitatile (predispozitiile) elevului, cat si de cerintele sociale caracteristice epocii in care traieste. In acest fel orientarea scolara creeaza o baza favorabila orientarii profesionale.

q Orientarea  profesionala este actiunea de indrumare a individului catre o profesiune sau un grup de profesiuni in conformitate cu capacitatile si interesele sale. Pe plan social, orientarea profesionala contribuie la realizarea echilibrului dintre cererea si oferta de potential uman, ceea ce pe plan personal inseamna siguranta drumului ales de individ.

            Cele doua activitati - orientarea scolara si  orientarea profesionala - se afla intr-o relatie de stransa interdependenta. Ele se realizeaza una in continuarea celeilalte. Actiunile intreprinse pe linia orientarii scolare si profesionale reprezinta parte componenta , organica a procesului de invatamant.

            Cu toata atentia de care se bucura pe plan mondial orientarea scolara si profesionala, fluctuatia profesionala n-a putut fi lichidata. Numai in S.U.A. in fiecare an 8% din muncitori isi schimba locul de munca si chiar profesia.

                Datele statistice intocmite intr-o serie de tari avansate evidentiaza faptul ca aproximativ 80% dintre cei ce muncesc in tarile lor sunt nevoiti sa-si schimbe locul de munca cel putin o data si chiar profesiunea (9, p. 54).Toate acestea ridica problema reorientarii profesionale.

q Reorientarea  profesionala  reprezinta schimbarea din cauze obiective - reprofilarea unitatii economice, restrangerea activitatii, accidente de munca sau boli profesionale, - a profesiunii alese si exercitate initial (3).

            Un alt concept folosit in acest domeniu este cel de selectie profesionala.

q Selectia profesionala  se refera la alegerea (pe baza unui examen, teste, probe de lucru etc.) dintr-un grup de persoane pregatite profesional, a acelora care intrunesc la un nivel superior cerintele profesiunilor sau ale locurilor de munca vacante. Selectia profesionala se aplica unor persoane care au deja o anumita profesie.

            Activitatea desfasurata in perioada scolara vizeaza doar orientarea scolara si profesionala. Realizarea acestor obiective presupune un ansamblu de actiuni si influente pedagogice, sociale, medicale, psihologice, etice etc. , care au ca obiectiv pregatirea elevilor in vederea exprimarii unor optiuni scolare si profesionale corecte si realiste, in conformitate cu particularitatile lor individuale (aptitudini, interese, nivel de pregatire etc.) si exigentele psihofiziologice ale profesiunilor( indicatii, contraindicatii) si cerintele societatii.

            Orientarea scolara si profesionala  reprezinta deci un proces pedagogic, fiind un ansamblu de actiuni educative, o componenta intrinseca a actiunilor educative, un rezultat al unor influente mai mult sau mai putin organizate. Atat orientarea cat si educatia urmaresc dezvoltarea personalitatii umane. Ele insa nu se identifica pentru ca  actiunea educativa urmareste dezvoltarea integrala a personalitatii in concordanta cu cerintele idealului educativ, pe cand orientarea are in vedere dezvoltarea acelor componente ale personalitatii care  sa-i permita realizarea unei optiuni scolare si profesionale cat mai adecvate posibilitatilor sale si exigentelor profesiunii. Toate acestea se realizeaza in primul rand in cadrul procesului instructiv-educativ.

            Ca subsistem educativ, orientarea scolara si profesionala necesita realizarea unor investigatii psihologice privind structura si dinamica personalitatii elevilor. Diversele aspecte care intra in sfera de preocupari a orientarii scolare si profesionale pot fi grupate, in functie de principalele domenii comportamentale , in trei mari categorii: cognitiv (intelectual), afectiv-motivational si psiho-motoric.

            Componenta cognitiva se refera la procesele de cunoastere, aptitudinile generale si speciale, stilul de munca, aprofundarea cunostintelor despre un domeniu oarecare al realitatii etc.

            Componenta afectiv-motivationala include mobilurile ce se afla la baza optiunii: interese, nazuinte, inclinatii, preferinte, atitudini, ideal profesional, precum si o serie de trasaturi volitiv-caracteriale cum ar fi: perseverenta, fermitatea, con-secventa, dragostea fata de munca etc.

            Componenta psiho-motorie cuprinde aptitudinile  perceptive, miscarile reflexe, miscarile fundamentale de baza,(locomotorii, de manipulare), calitati fizice (rezistenta, forta, supletea, agilitatea) , miscarile de dexteritate, expresive, estetice etc.

            Interdependenta intre cele trei categorii de insusiri imbraca forma unor discordante si concordante. Discordantele apar de regula intre componenta afectiv-motivationala si celelalte doua componente , intre ceea ce doreste si ceea ce poate individul, intre nivelul de aspiratie si cel de realizare. Actiunile educative vor urmari diminuarea acestor discordante si imprimarea unei atitudini realiste.

            Caracterul interdisciplinar al orientarii scolare si profesionale cuprinde (pe langa elementele de pedagogie si psihologie) aspecte de ordin medical, fiziologic, economic, ergonomic etc. Astfel cunoasterea personalitatii elevilor si a profesiunilor spre care se orienteaza se impune realizata si din perspectiva compatibilitatii sau incompatibilitatii lor medicale si fiziologice .Totodata in procesul orientarii se va tine seama  si de  investigatiile economice cu caracter prospectiv , privind dinamica economiei nationale si indeosebi a necesarului fortei de munca in profil teritorial si pe plan national. Orientarea scolara si profesionala  va tine seama, de asemenea, de unele date de natura sociologica, etnica, politica. Vor fi luate in consideratie atat cerintele individului cat si cele ale societatii. Daca din punct de vedere al individului important este ca orientarea sa asigure conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere satisfactii in munca, din punct de vedere social, important este ca orientarea sa raspunda unor obiective economice, astfel incat prin valorificarea potentialitatilor de care dispune personalitatea , sa se asigure o crestere a productivitatii muncii sociale. Unei scari profesionale cu o infinitate de trepte pe care ne-o ofera societatea, ii corespunde  o scara a diferentelor individuale intre oameni. Rolul orientarii este de a realiza o jonctiune cat mai eficienta intre cele doua scari (6).

3.2. Continutul si principiile orientarii scolare si profesionale. Continutul orientarii este deosebit de bogat, avand in vedere ca urmareste ca finalitate esentiala sa contribuie la elaborarea independenta de catre fiecare subiect a celei mai rationale optiuni scolare si profesionale. In acest scop ea presupune drept conditii principale: :autocunoasterea, dezvoltarea unor motivatii superioare sociale fata de munca, formarea unui sistem de atitudini si valori adecvate in raport cu  sfera muncii si vietii profesionale, informatii despre reteaua scolara si universul profesiunilor, despre necesarul de cadre in diferite sectoare de activitate, adeziune fata de diferite profesii.

Abordata ca sistem de actiuni social-educationale, orientarea scolara si profesionala include patru subsisteme (directii de actiune) importante:

            a) cunoasterea personalitatii elevilor;

            b) educarea elevilor in vederea alegerii studiilor si profesiunii;

            c) informarea scolara si profesionala;

            d) indrumarea elevilor spre diferite tipuri de studii si grupuri de profesiuni.

a) Cunoasterea personalitatii elevilor  sau psihodiagnoza de orientare. Cunoasterea elevilor reprezinta o conditie esentiala a desfasurarii eficiente a procesului instructiv-educativ, dar si o componenta fundamentala a orientarii scolare si profesionale. Trebuie sa se realizeze intr-o viziune longitudinala care consta in observarea si examinarea evolutiei capacitatilor si performantelor elevilor de-a lungul scolaritatii.

Presupune o analiza complexa a potentialului elevilor, a performantelor obiectivate in realizarile scolare si extrascolare, prin care se exprima caracteristici si capacitati de natura intelectuala, afectiv-motivationala, voluntar-caracteriala, aptitudinile generale si speciale, profilul temperamental. Trebuie sa evidentieze sansele reale ale subiectilor de integrare si evolutie pozitiva in directia anumitor activitati social-productive.

La activitatea de cunoastere a elevilor trebuie sa participe toti factorii educativi si in primul rand toate cadrele didactice din scoala. Fiecare profesor in cadrul lectiilor, cercurilor pe obiecte si al altor actiuni scolare si extrascolare are posibilitatea sa obtina o serie de date privind :nivelul de cunostinte si capacitatea intelectuala a elevilor, interesele si aptitudinile pentru disciplina predata, atitudinea fata de munca etc. Toate aceste date trebuie transmise dirigintilor, care, confruntandu-le cu propriile date (culese la lectii, orele de dirigentie, activitatile extrascolare si de la alti factori educativi) , le utilizeaza la completarea fisei scolare a elevului.

            b) Educarea elevilor in vederea alegerii studiilor si profesiunii

            Procesul o.s.p. presupune insusirea de catre elevi a unui ansamblu de cunostinte privind diversele domenii ale realitatii, formarea de abilitati si deprinderi, dezvoltarea unor interese multilaterale si a unor interese profesionale dominante, dezvoltarea aptitudinilor, formarea unor atitudini pozitive fata de munca, educarea preferintelor si aspiratiilor in directia satisfacerii cerintelor vietii sociale, dezvoltarea unor motivatii superioare (social-morale), care sa stea la baza optiunilor scolare si profesionale, formarea unor comportamente psihomotorii adecvate diverselor profesiuni.

Educarea elevilor in vederea alegerii studiilor si profesiunii urmareste in esenta «dezvoltarea profesionala» sau profesionalizarea lor treptata. Acest proces presupune insusirea de cunostinte, formarea unor abilitati si capacitati care sa-i ajute pe elevi sa-si valorifice posibilitatile lor in mod liber si constient in diverse activitati scolare si profesionale .Educarea profesionala inseamna in ultima instanta dirijarea procesului de formare a personalitatii fiecarui elev in parte, in directia realizarii unei concordante optime intre ceea ce vrea (sistemul de aspiratii si dorinte), ceea ce poate (cunostintele si capacitatile de care dispune) si ceea ce trebuie (cerintele vietii sociale) sa faca elevul. 

c) Informarea scolara si profesionala

Optiunea scolara si profesionala corecta si realista este posibila numai in cazul unei informari complete a elevilor privind tipurile si profilurile de studii pe care le pot urma, lumea profesiilor si necesarul fortei de munca in profil teritorial si pe plan national. Informarea scolara si profesionala consta dintr-un ansamblu de actiuni desfasurate in cadrul lectiilor si in afara acestora (dirigentie, activitati extrascolare cum sunt: cercurile pentru elevi, vizite in unitati economice, intalniri cu specialisti etc.) care au drept scop prezentarea tipurilor de scoli si a profesiunilor.

Din punct de vedere didactico-metodic principalele etape care se contureaza in cadrul actiunilor de informare scolara si profesionala sunt urmatoarele:

· o informare generala, prin care se urmareste familiarizarea elevilor cu diversitatea formelor de pregatire si de activitate umana ;

· o informare relativ diferentiata privind activitatile scolare si profesionale spre care se poate indrepta elevul in perioada respectiva ;

· o informare de detaliu, la incheierea scolaritatii asupra domeniilor de activitate( scolara sau  profesionala) spre care elevul are acces in conditiile respectarii concordantei relative dintre ceea ce vrea , ceea ce poate si ceea ce trebuie sa faca;

· o informare specializata, asupra formelor de solicitare si asupra concordantei dintre solicitarile profesionale si posibilitatile elevilor.

d) Indrumarea, consilierea elevilor in alegerea scolii sau profesiunii

Intreaga activitate de cunoastere , educare si informare a elevilor reprezinta, in esenta, o indelungata etapa pregatitoare in vederea indrumarii lor spre diverse profiluri de scoala si profesiuni. Aceasta indrumare sau consiliere cu care se incheie de fapt procesul de orientare la sfarsitul unui ciclu de scolaritate presupune acordarea unui sfat de orientare cu caracter facultativ. El consta in aprecierea corectitudinii optiunii facuta de elev, a posibilitatilor si capacitatilor sale de autocunoastere si autodeterminare, in exprimarea de opinii cu privire la domeniul in care elevul are sanse mai mari de a se afirma. Subliniind caracterul umanitar al o.s.p., pedagogul belgian Emile Planchard subliniaza ca «In orice orientare si selectie omul trebuie considerat o persoana pe care avem obligatia s-o indrumam, iar nu o mana de lucru in serviciul productiei ”(7,p.159-160).

Pentru evitarea subiectivismului si a erorilor de apreciere este bine ca re-comandarea finala sa fie rezultatul colaborarii tuturor factorilor educativi. Acest lucru presupune din partea tuturor cadrelor didactice atat cunoasterea temeinica a personalitatii elevilor cat si a retelei scolare si a necesarului de forta de munca in special in profil teritorial.

Organizarea stiintifica si eficienta a continutului muncii de o.s.p. presupune respectarea unor anumite norme sau principii pedagogice, elaborate pe seama ex-perientei pozitive acumulate in practica orientarii elevilor. Principiile care se refera la principalii termeni (factori) ai o.s.p: elev, scoala, profesiune, si cerintele social-economice, sunt urmatoarele:

q Pregatirea psihologica a elevilor in vederea alegerii scolii (profesiunii), prin care se urmareste, intre altele sa se previna aparitia unor decalaje intre ceea ce trebuie, ceea ce vrea, si ceea ce poate sa faca tanarul;

q Valorificarea continutului invatamantului, a mijloacelor si metodelor de predare reprezinta caile prin care se realizeaza in principal actiunea de o.s.p. Continutul fiecarui obiect de invatamant, prin natura, volumul si aplicatiile sale influenteaza procesul general al dezvoltarii personalitatii elevului;

q Autodezvoltarea si autoorientarea pune in evidenta rolul prioritar al individului in procesul o.s.p. Scoala, impreuna cu ceilalti factori, trebuie sa constituie doar elemente de sprijin in procesul de autoclarificare vocationala a elevului, acesta transformandu-se treptat in subiect al propriei sale orientari. La autoorientare se ajunge prin dezvoltarea la elevi a capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere obiectiva;

q Asigurarea unei concordante optime dintre particularitatile indi-viduale ale elevilor  si cerintele psihofiziologice ale profesiunii

Acest principiu presupune desfasurarea unor actiuni sistematice de cu-noastere a elevilor si a solicitarilor psihofiziologice specifice profesiunilor spre care aspira. In procesul o.s.p trebuie sa se porneasca de la ideea ca exista diferente intre profesiuni asa cum exista si intre oamenii care le exercita, iar prin orientare trebuie sa se asigure cele mai bune corelari intre specificul si exigentele unei scoli sau profesiuni cu potentialitatile de care dispune fiecare individ.

q Adecvarea pregatirii si autopregatirii cu cerintele progresului tehnic si economic al epocii

Acest principiu stipuleaza necesitatea realizarii in permanenta a unui acord intre aspiratiile si posibilitatile elevilor, pe de o parte, si necesitatile sociale,  progresul societatii, pe de alta parte.

q Colaborarea scolii cu toti factorii interesati

Tinand seama de complexitatea procesului de o.s.p., la realizarea caruia participa numerosi factori-scoala, familia, institutiile si intreprinderile, mass-media etc.- proces in care scolii ii revine rolul principal- se impune cu necesitate con-lucrarea tuturor factorilor interesati. Actiunea lor comuna reprezinta un mijloc de verificare reciproca si evaluare mai obiectiva a sanselor de reusita ale elevului.

3.3. Factorii orientarii scolare si profesionale. Asa cum am vazut, scoala reprezinta factorul principal al orientarii. Acest rol al scolii rezulta din faptul ca orientarea este o actiune educativa. Este cunoscut faptul ca aparitia si dezvoltarea aptitudinilor nu se face de la sine. Munca si exercitiul sunt indispensabile in acest sens. Procesul de invatamant si activitatile in afara de clasa asigura conditii prielnice depistarii si dezvoltarii aptitudinilor, pregatind terenul pentru orientare (6).

            Scoala isi exercita rolul de factor principal al o.s.p., atat prin structura sistemului de invatamant din tara noastra, prin continutul procesului de invatamant, cat si prin activitatea personalului didactic.

            Dupa cum se stie structura sistemului nostru de invatamant se diversifica pe masura ce urcam spre treptele superioare ale acestuia. Se asigura in acest mod, conditii prielnice in vederea depistarii  inclinatiilor si aptitudinilor elevului, indrumarii lui spre scoala sau profesiunea care sa-i permita o dezvoltare optima a acestora.

            Continutul procesului de invatamant detine ponderea cea mai mare in actiunea de orientare. Finalitatile sale instructiv-educative sunt in acelasi timp si finalitati ale orientarii. Continutul tuturor obiectelor de studiu contribuie la realizarea obiectivelor orientarii, cu deosebire in directia informarii scolare si profesionale, stimularii si cultivarii aptitudinilor generale si speciale, educarii trasaturilor volitiv-caracteriale. Fiecare obiect de invatamant dispune de valente deosebite in acest sens, cu conditia ca educatorul sa-si propuna si sa urmareasca sistematic valorificarea acestora in mod firesc si logic, fara exagerari si interventii fortate. Introducerea in Curriculum National a ariei curriculare Consiliere si orientare sporeste considerabil posibilitatile de influentare, prin continutul invatamantului, a optiunilor scolare si profesionale ale elevilor, cu conditia ca acestea sa fie maximal valorificate in scopul educatiei elevilor pentru cariera.

            Relatiile stabilite intre profesor si elev trebuie, de asemenea, sa stimuleze preocuparea de autocunoastere a elevului , sa impulsioneze formarea unei motivatii pozitive (interese, aspiratii, dorinte de autorealizare si autodepasire) si a unor trasaturi de caracter implicate atat in optiunea scolara si profesionala, cat si in exercitarea unei profesiuni.

            Profesorul nu este obligat sa desfasoare actiuni speciale de o.s.p. Cu toate acestea intreaga lui activitate instructiv-educativa are si o finalitate pe linia orientarii. Prin preocuparea pentru cunoasterea elevilor, indeosebi a inclinatiilor si aptitudinilor lor, prin stabilirea continutului lectiilor, metodelor si modalitatilor de lucru, recomandarea lecturii suplimentare, discutii individuale si colective, el trebuie sa aiba intotdeauna in vedere ce anume poate fi utilizat in scopul orientarii elevilor.

            Dirigintele are rolul cel mai important in o.s.p. El coordoneaza intreaga activitate desfasurata pe aceasta linie cu clasa pe care o conduce. Dirigintele organizeaza activitati speciale pentru cunoasterea elevilor, informarea si indrumarea profesionala a acestora, stimuleaza si indruma activitatea de autoinformare si auto-cunoastere a elevilor, colaboreaza cu familia si alti factori educativi si intocmeste fisa scolara a elevilor.

            Directorul scolii este prezent in procesul de o.s.p. prin intreaga sa activitate de planificare, organizare, indrumare si coordonare, control si evaluare a muncii din unitatea pe care o conduce.

            Familia elevilor reprezinta un alt factor care contribuie la o.s.p. Potrivit numeroaselor studii facute in acest domeniu, familia ocupa primul loc in influentarea optiunii profesionale a elevilor. Se impune insa sa facem distinctie intre influentele familiei si actiunea ei educativa, pentru ca nu intotdeauna influentele familiei sunt fundamentate din punct de vedere psihopedagogic si social. De cele mai multe ori ele sunt emanatia unor factori subiectivi ce tin de experienta si profesia parintilor, de dorintele interesele si aspiratiile lor. Asemenea influente se pot repercuta negativ asupra dezvoltarii personalitatii elevilor si implicit asupra integrarii lor sociale(5).

                Cu toate ca obiectivele scolii si familiei privind o.s.p. sunt relativ aceleasi, mijloacele de realizare de regula, difera. La nivelul familiei se folosesc modalitati de cunoastere si orientare a copilului in functie de structura ei, climatul educativ, nivelul de cultura al familiei etc. De multe ori aprecierile familiei, mai ales cele privind aptitudinile copiilor sunt subiective. De aceea colaborarea scolii cu familia presupune nu numai informarea reciproca cu privire la tot ce tine de orientarea copilului, ci si indrumarea parintilor, cu toate problemele pe care le comporta aceasta actiune, inarmarea lor cu tehnica folosirii metodelor si mijloacelor de cunoastere si educare a copiilor.

            Un anumit rol in o.s.p. il are si mass-media. Prin specificul lor, mijloacele de comunicare in masa, cum sunt: radioul, televiziunea, filmul, presa etc. ofera informatii pretioase in legatura cu orientarea, intr-o forma atractiva si accesibila unui numar mare de beneficiari. Influenta acestor mijloace se poate repercuta direct asupra alegerii propriu-zise sau indirect, asupra pregatirii psihologice in vederea unei juste orientari scolare si profesionale, valorificarea si dirijarea acesteia din urma de catre scoala impunandu-se cu necesitate.

3.4. Metodica activitatii de orientare scolara si profesionala. Metodica are ca sarcina principala de a oferi mijloace si procedee adecvate care sa permita cadrelor didactice transpunerea in practica a achizitiilor stiintifice, privitoare la organizarea si desfasurarea procesului instructiv-educativ, in cazul de fata o.s.p.

Orientarea scolara si profesionala reprezinta un proces integrat sistemului scolar, conducerea si coordonarea sa fiind intim legata de conducerea si coordonarea intregii activitati specifice procesului de invatamant. De aceea continutul, auxiliarele pedagogice, tehnicile si metodele utilizate se suprapun in buna parte celor proprii procesului de invatamant privit in ansamblu. O distinctie intre metodele o.s.p. si metodele de invatamant si ale educatiei este greu de facut. Dupa opinia unui specialist binecunoscut in materie, D.Salade, metodele pe care scoala le foloseste pentru realizarea obiectivelor o.s.p. sunt metodele de invatamant si cele ale educatiei, adaptate specificului activitatii de orientare (conversatia, demonstratia, prelegerea, modelarea etc.).Lectia, ora de dirigentie, activitatile tehnico-productive, cercurile de elevi, sunt doar cateva dintre formele la care recurge scoala in scopul o.s.p. La acestea se adauga metodele si mijloacele specifice o.s.p. cum ar fi :autocaracterizari, referate, folosirea monografiilor profesionale, simularea, asumarea de roluri (jocul de rol) etc.

Alegerea metodelor, mijloacelor si procedeelor se face in functie de competenta factorilor care concura la realizarea o.s.p.

Pentru cunoasterea personalitatii elevului se vor folosi atat metodele si tehnicile de cunoastere a individualitatii (studierea rezultatelor la invatatura, con-vorbirea, chestionarul, testele, analiza datelor biografice, observatia in cadrul diferitelor activitati etc.) cat si metode de investigare a grupurilor scolare (metoda aprecierii obiective a personalitatii, elaborata de Gh.Zapan, testul sociometric, sociomatricea, sociograma s.a.).

Trecerea de la predominarea orientarii la predominarea  autoorientarii, concomitent cu amplificarea rolului activ al elevului, presupune trecerea de la cunoastere la autocunoastere, de la educatie la autoeducatie. In acest scop elevii vor fi familiarizati treptat cu metodele si procedeele specifice autocunoasterii (auto-analiza, autoobservatia, autoraportul, autocaracterizarea, folosirea jurnalului intim s.a.).

«O scoala moderna - remarca pe buna dreptate D. Salade - dispune, pe langa laboratoarele de fizica, chimie, informatica etc. si de unul in care orice tanar sa-si poata testa capacitatile, sa se autocunoasca si sa beneficieze de unele consultatii de specialitate privind viata sa intima, autoorientarea si auto-determinarea»(8, p.44)

Pentru informarea scolara si profesionala a elevilor se pot folosi, de asemenea, numeroase modalitati si mijloace specifice. In functie de caracterul lor ele pot fi grupate in urmatoarele categorii:

q orale sau academice (lectii, ore de dirigentie, cursuri, cicluri de conferinte, consultatii, concursuri pe teme de o.s.p., intalniri cu specialisti din diferite domenii de activitate);

q scrise (monografii profesionale, ghiduri, buletine de informare, reviste specializate, articole in presa etc.);

q   audio-vizuale (expozitii, filme, emisiuni speciale la radio si televiziune s.a.);

q concrete sau practice (vizite, stagii de practica, activitati practice desfasurate in unitati economice cu profil industrial sau agricol, in institutii social-culturale, activitati desfasurate in cadrul cercurilor tehnice, stiintifice, artistice, sportive s.a.).

Dintre toate acestea cele mai importante si mai eficiente in acelasi timp sunt mijloacele de informare concreta si indeosebi practice, intrucat ele pun elevii in contact cu activitatea productiva si cu principalele profesiuni din industrie si agricultura (2).

Realizarea obiectivelor o.s.p. necesita o stransa legatura si conlucrare a cadrelor didactice cu alti factori atat din scoala (medicul scolar, bibliotecarul, laboranti s.a.) cat si din afara scolii (familia, unitati economice si institutiile social-culturale). In cadrul acestei colaborari care imbraca forme variate, se folosesc metode si mijloace din cele mai diferite. Pe langa modalitatile si metodele amintite deja, dintre care multe se pot folosi si in procesul colaborarii dintre factorii ce concura la o.s.p. (vizite, convorbiri, intalniri cu specialistii, ore de dirigentie etc.) mentionam si altele: organizarea la nivelul scolii a punctelor de documentare pentru o.s.p., organizarea de concursuri de tipul «Cine stie raspunde», a unor dezbateri in consiliul profesoral, in catedre de specialitate si in comisia dirigintilor, inter-asistente, schimburi de experienta etc.

Ne-am rezumat in acest subcapitol numai la enumerarea mijloacelor, metodelor si procedeelor folosite in o.s.p. pentru ca ele sunt prezentate detaliat in di-ferite capitole ale cursului de pedagogie.

BIBLIOGRAFIE

1. Barna, Andrei,

«Alegerea profesiunii si autoeducatia preadolescentilor», in Revista de pedagogie nr.10/1989.

2. ***  

«Curs de pedagogie»,T.U.B., 1988

3 ***  

«Ghid metodologic pentru orientarea scolara si profesionala»,  E.D.P., 1989.

4. Jurcau, N. , Sacalis, V.

« Pedagogie», Institutul politehnic, Cluj-Napoca,1992

5. Jinga, I. , Istrate, E.

« Manual de pedagogie”, Ed.All, Bucuresti, 1998

6. Nicola, I.

«Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica”, E.D.P., Bucuresti, 1990.

7.  Nicola, I.

«Tratat de pedagogie scolara», E.D.P., Bucuresti 1996.

  Planchard, Emile

«Pedagogie scolara contemporana, E.D.P., Bucuresti, 1992.

9. Salade, D.

«Puncte de vedere noi in orientarea scolara si profesionala», in Revista de pedagogie nr.2/1991, (pag. 19)

10.Suteu, T.

«Tendinte actuale si de perspectiva ale orientarii scolare si profesionale”, in Revista de pedagogie nr.12/1990.

11.Tomsa, Gh.

«Metodologia orientarii scolare si profesionale», in Revista de pedagogie nr.4/198

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 562
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved