Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


IDENTITATEA COMPORTAMENTULUI SEXUAL AL INDIVIDULUI UMAN

Sociologie




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ACTIVITATI LA NIVEL LOCAL - CLUJ-NAPOCA IN CADRUL CAMPANIEI CELOR 16 ZILE DE ACTIVISM IMPOTRIVA VIOLENTEI ASUPRA FEMEII
CONCEPTUL DE CONSILIERE - Tehnici de consiliere
Familia la romani - INTERDEPENDENTA FACTORILOR INTERNI –EXTERNI IN DETERMINAREA FAMILIEI LA ROMANI
Dimensiuni economice ale politicii
SOCIALIZAREA - Socialitate, sociabilitate, socializare
INITIEREA SEXUALA SI SEXUALITATEA PREMARITALA
RELIGIILE POPULATIILOR TRIBALE DIN AFRICA AMERICA, ASIA, AUSTRALIA SI OCEANIA
Indicatori sociali
Noile educatii
PERSPECTIVA SOCIO-DEMOGRAFICA ASUPRA FAMILIEI

TERMENI importanti pentru acest document

: : barbat efeminizat : : :

IDENTITATEA COMPORTAMENTULUI SEXUAL AL INDIVIDULUI UMAN

1. IDENTITATEA PSIHOSEXUALA, DE SINE SI SOCIALA A INDIVIDULUI UMAN   

Constientizarea sentimentelor de apartenenta a Sinelui prin forme specifice de proiectare si exprimare a sa, de identificare a structurilor proprii de personalitate formeaza complicatul proces de identitate a individului uman. Fara sa se suprapuna cu identificarea dar pe care o solicita in determinarea da, identitatea se formeaza si se dezvolta pe tot traiectul existentei individului uman, pe toata durata vietii, avand importantul rol de a sustine constiinta ca fundament al personalitatii si in cadrul ei constiinta de sine.

Stim ca identificarea – cu aport major in identitate – se prezinta ca un proces de structurare / restructurare a personalitatii, realizat in mai multe etape succesive: primara (0 – 3 ani), priveste prima copilarie in care imitatia comportamentala este nota caracteristica a socializarii; prescolara (cea de-a doua copilarie) si a scolarului mic (a treia copilarie) in ambele se formeaza Eul si Supraeul; dupa pubertate (dupa 14 ani) coincide cu afirmarea autonomiei si independentei persoanei, cand Eul se evalueaza in raport cu modelele culturale practicate sau intalnite, contribuind astfel la maturizarea constiintei de sine, devenind un sistem de aparare a Sinelui.

Plecand de la identificare, identitatea individului uman exprima si insoteste etapele vietii persoanei si priveste sentimentul de rudenie, de apartenenta la o familie, societate, profesie, cultura, etc. Astfel, prin acest proces se cauta sa se identifice ceea ce este specific, caracteristic sau propriu individului uman intr-o existenta data, pe de o parte, sa surprinda continutul invariant al naturii umane, pe de alta parte, diversitatea tot mai ampla ce rezulta din calitatea vietii si naturii umane. G.W. Allport (1981) in fata unei asemenea bogatii de aspecte elaboreaza conceptul de „proprium” prin care autorul pune accentul pe personalitate in detrimentul constiintei si pe care-l sustine prin urmatoarele dimensiuni constitutive: formarea simtului Eului corporal; constituirea sentimentului identitatii si a respectului fata de sine; intemeierea Eului; conturarea si manifestarea imaginii Eului; manifestarile reactiilor rationale ale eului; constituirea efortului personal centrat.

Problemele identitatii individului uman se amplifica. Secolul XX contureaza complexitatea teoriei dar si problematicii identitatii. E. Erikson (1959) sustine ca identitatea trebuie pusa in interdependenta cu dezvoltarea psihica de ansamblu a individului si o explica prin mai multe paliere, care in final corespund nivelurilor de dezvoltare psihica: stadiul de dupa nastere – se contureaza unele atitudini de incredere/neincredere fata de ce i se ofera, se dezvolta unele reactii dominante de aparare, a unor atitudini diferentiate, relatii preferate, etc.; perioada anala – apare initiativa, autonomia; prescolara si scolarizarii (pana la 12 ani) – se accentueaza harnicia si sarguinta impotriva inferiorizarii; pubertara si adolescenta – constientizarea eului, uneori confuzii de roluri; tineretea – dezvoltarea intimitatii (sexualitatii), formarea relatiilor interpesonale de prietenie, dragoste, etc; maturitatii – se dezvolta opozitia atitudinala dintre altruism – egoism; stari si atitudini controversate; batranetea – se traieste sentimentul realizarii/amaraciunii in raport cu reusitele sau esecurile vietii. Pe fiecare stadiu de devenire se structureaza permanent si dinamic identitatea individului uman, constiinta de sine.

Identitatea sexuala si psihosexuala sau sociala/psihosociala, am vazut in capitolele anterioare, are o determinare naturala, genetica, hormonala, care in plan societal se traduce prin genul individului care poate fi, in afara celor patologice, masculin sau feminin. Sexul noului nascut, deci sexul legal al copilului, se stabileste pe baza sexului genital extern care se edifica la sfarsitul lunii a V-a (cincea) de viata foetala, care deocamdata nu este optional, si se declara oficial la unitatile abilitate ale statului in cel mult 14 zile de la nastere, in baza configuratiei organelor genitale externe si se consemneaza in actul de nastere al copilului. Constiinta apartenentei la un sex – arata T. Stoica (1972) – respectiv sexul psihologic, se stabileste destul de timpuriu, la circa 18 – 30 de luni de la nastere, cand la copil apar unele manifestari specifice: erectia (determinari multiple), orgasmul, intalnit accidental; ceva mai tarziu (8 – 10 – 13 ani) apar jocurile sexuale, exhibitia organelor genitale, manevrari manuale, observarea si „studiul” organelor genitale si aparitia multor intrebari cu privire la: cum apare copilul? De ce baiat si de ce fata? Prin ce se deosebesc baietii de fete? etc. Dar in mod concret, practic erotismul este absent la varsta copilariei.

Un stadiu important in viata individului uman dar si pentru determinarea identitatii psihosexuale este stadiul vietii pubertare, care face trecerea de la copilarie la viata adulta; copilul nu mai este copil dar nici adult. Procesul este stadial si priveste dezvoltarea integrala a organismului uman, care in final se structureaza pe cele doua sexe, masculn sau feminin pe baza trasaturilor dobandite de catre fiecare sex in parte. Drumul spre adult este complicat si angajeaza intregul organism uman, cu mari variatii individuale, familiale, rasiale, cultural-sociale, iar debutul este situat, tocmai ca urmare a acestei diversitati, intre 10 – 17 ani. 

Identitatea sexuala si psihosexuala se contureaza tot mai mult incepand cu etapa prepubertara (10 – 12 ani), in care avem de-a face cu o crestere a organismului si cu o  particularizare a dezvoltarii organelor genitale, a Eului, a constiintei de sine, constiinta priopriei persoane, a individualitatii sale, a propriei existente fizice, psihice, sociale, a actelor, sentimentelor, gandurilor, motivatiilor, comportamentelor sale. La acestea se adauga rol – statusul persoanei, posedarea numelui si a prenumelui, conduitele si atitudinile sale, a unui tip de vestimentatie, in raport cu altii sau in structurile grupale la care acesta participa, cu o conotatie data si in functie de sex. Aceste aspecte capata continuturi noi in etapa pubertara cand are loc maturarea sexuala, dezvoltarea morfologica si functionala a organelor sexuale, saltul calitativ in identitatea sa psihosexuala: primul ciclu menstrual, la fete, primul ejaculat, in forma de polutie, la baieti. Dimorfismul sexual – dezvoltarea gonadelor, aparitia pilozitatiipubiene si axiale – modifica tensiunile si trairile psihice; apar comportamente determinate de constientizarea presanta a apartenentei de sex; preocupari diferite, atitudini, moduri de relationare cu alte persoane in raport cu varsta, sexul si statusul social al acestora; manifestari de simpatie, antipatie sau de indiferenta fata de parteneri; diferente in preferinte, aspiratii ca si in planul intereselor pe care le accepta dar le si practica; ca sa nu mai vorbim de marile acumulari intelectuale si morale, culturale, de operare cu simboluri si accentuarea gandirii ipotetico – deductive complexe; de amplificare a relatiilor interpersonale, si pe aceasta baza a afectivitatii, imaginatiei si creativitatii sale, care isi fac loc in cadrul contradictiei dintre maturizarea sa naturala si psihologica si existenta sa inca neautonoma, neindependenta. Aceasta stare contradictorie preseaza tot mai mult asupra individului uman, pe care o si depaseste treptat in functie de noile valori capatate in plan existential, odata cu noile roluri si statusuri dobandite: obtinerea cartii de identitate (buletinului de indentitate), aparitia manifestarilor de  nonconformism si teribilism (neblamate social), marcarea majoratului etc., care transforma structural ca si atitudinal, psihic si social individul uman.

In plan individual dar si la nivelul sexului vom sesiza ca baietii deodata se lungesc, cresc in inaltime, le apare, le mijeste mustacioara, au de-a face cu pilozitatea fetei si toracelui, inchiderea culorii parului, dezvoltarea organelor genitale, a musculaturii, a laringelui, a cartilajului tiroidian (marul lui Adam), aparitia secretiei hormonale si a instinctului sexual. La fete specific este rotunjirea bazinului, a soldurilor, inceperea dezvoltarii glandelor mamare, a sanilor, care iau forma conica, a organelor genitale interne si externe; apare pilozitatea vulvara, pubiana si axilara; apar menstrele, la inceput in cicluri neregulate dupa care se regleaza intregul mecanism; modificari ale vocii, ale mersului, practicand mersul gratios si uneori provocator. Cele trei momente ale acestei etape de viata – prepubertara, pubertara si adolescenta – chiar daca se manifesta inegal aspura dezvoltarii omului, ele contribuie la conturarea constiintei de sine, a identitatii psihosexuale si sociosexuale a individului uman, la aparitia si dezvoltarea instinctului sexual. Corpul este tot mai mult cultivat si pus in evidenta si devine o componenta fundamentala a eului, simbol al constiintei de sine si este folosit ca antemergatorul afirmarii propriului eu, al erotismului juvenil. Instinctul sexual este prezent si puternic orientat de atractia irezistibila a sexului opus; adolescentul simte tot mai mult nevoia unei prietenii, a primei dragoste, ca si a vietii sexuale.

Asadar, identitatea sexuala, psihosexuala a individului uman se constituie intr-o dimensiune a personalitatii si este pusa in evidenta de: sexul genital extern – fenotipic, sexul gonadic – capacitate de reproducere, sexul legal – cel declarat la nastere sau dupa operatia de transexualitate, sexul social – dat de statusul social (rol sexul persoanei), ca si de sexul psihologic – pus in evidenta de constiinta de sine constiinta identitatii sexuale, respectiv de constiinta eului, a eului organic ca si a eului psihologic, ca dimensiuni a constiintei indviduale, a constiintei de sine.

Identitatea sexuala/psihosexuala ni se infatiseaza ca o invarianta a componentelor naturale ale individului uman, genetica si morfologica, dar si a celor de esenta umana, psihologica, si sociala, care sunt in interdependenta, pentru ca ce este natural si psihologic este si social – sustine V. Pavelcu (1969) – dupa cum la om ceea ce este social este si natural si psihologic. Daca eul sexual se contureaza timpuriu (18 – 30 de luni – T. Stoica), cel psihosexual, respectiv constiinta propriului eu sexual se contureaza si se dezvolta la pubertate, incat identitatea de sine – componenta a identitatii sexuale si psihosexuale, ne apare ca un proces mai complex, dat de determinante naturale dar si de modelele culturale dobandite in plan social, cum se exprima imaginea de sine a individului, cum se percepe si se autoevalueaza pe sine: gen, infatisare, determinari/caracteristici individuale, relatii interpesonale, statusuri si roluri ale persoanei.

2. COMPORTAMENTUL PSIHOSEXUAL SI PARTICULARITATILE LUI        

            In sens general comportamentul individului uman priveste totalitatea faptelor, actelor, reactiilor – motorii, verbale, afective – prin care o persoana raspunde solicitarilor de ordin fizic, mental sau social lumii externe (P.Golu, 1981); el apare ca un traductor de atitudini – comportament virtual, de motivatii – ca suport energetic, de scopuri – ca modele mentale ce oreinteaza conduitele insului catre mediul sau, catre o alta persoana (grup); este latura interna a persoanei determinata de unele evenimente, fapte, actiuni, etc., reglate psihic, voluntar si constient; este o reflectare a rol – statusului persoanei, pentru ca individul uman in plan social, grupal ocupa o anumita pozitie din care decurg anumite obligatii si datorii, anumite sarcini sau functii care intr-un fel „prescriu” conduitele persoanei si care sunt asteptate de individ, sau pe care acesta le asteapta de la altii.

Comportamentul sexual nu se dezminte de notele generale ale comportamentului uman, se circumscie ca o componenta a acestuia in forma manifestarii persoanei in anumite situatii si conditii psihosociale concrete fata de o persoana de sex opus (sau de acelati sex). Este o dimensiune a individului uman, a personalitatii sale, determinat natural – biologic si psihologic – dar si social ca urmare a proceselor de socializare (inclusiv sexuala) a omului. Spre deosebire de alte tipuri de comportamente, comportamentul sexual – sustine  Grossman (1967) – este  incadrat in sistemul impulsurilor primare ale omului, cu precizarea ca acesta este necesar pentru conservarea vietii, iar lipsa lui este incompatibila cu viata normala. Acest tip de comportament apare – sustine St. Milcu (1966) – la om pe o anumita treapta de dzvoltare naturala, psihica si sociala a acestuia si in situatii sociale reale si se refera la seria complexa de raspunsuri directe ale persoanelor aflate in copulatie, fie heterosexuala, fie homosexuala (T.Stoica, 1972)

Dincolo de varietatea, de particularitatea realizarii comportamentului sexual, este de retinut faptul ca acetsa are la baza o motivatie, un ansamblu de mobiluri – trebuinte, tendinte, afecte, interese, intentii, idealuri – care sustine realizarea tipurilor de actiuni sexuale. Motivatia sexuala, ca sfera si continut – este mai bogata decat „instinctul sexual”, „impulsul sexual”, sau „libidoul”. Primul termen, instinctul sexual, include doar latura, componenta innascuta, cea naturala, si care automat se declanseaza in anumite conditii de mediu, in forma unui „reflex conditionat”. Al doilea termen, „impulsul sexual” este prea sarac in continut pentru ca exprima doar dimensiunea dinamogena a motivatiei comportamentului sexual. Al treilea termen – libidoul – priveste doar o anumita categorie de populatie, cea matura, adulta – sustine T.Stoica (1972). Dupa S.Freud libidoul reprezinta ansamblul pulsional instinctual, deci biologic, cu tendinta de descarcare a propriei tensiuni, descarcare traita si resimtita cu placere; este energia instinctiva cuprinzatoare, pulsiunile energetice vitale directionate sexual.

Motivatia comportamentului sexual are doua componente:

a.   O componenta dinamogena, innascuta, nedirectionala, care reflecta procesele, transformarile naturale ale omului, neurologice, neuroendocrinologice, creand potentialitati ale comportamentelor sexuale;

b.  O componenta „directionala” prin care se asigura orientarea normala, intr-o infinitate de variante, a comportamentului sexual, dupa cum poate fi o orientare patologica a comportamentului, respectiv dorita, asteptata sau intamplatoare, nedorita, agresionara. Ambele tipuri de directionari (normala sau patologica) ale motivatiei comportamentului sexual fiind determinate de continutul, de natura stimulului declansat sau de experienta individului (aspect dobandit in plan existential), de personalitatea acestuia (St. Milcu, 1969).

Asadar, motivatia comportamentului sexual – cu cele doua componente, dinamogena/energizanta si directionala/cantitativa – se formeaza prin interactiunea mai multor factori, a celor naturali, biologici, genetici (hormoni), cat si a celor sociali, dobanditi in experienta proprie de viata. Interactiunea acestor factori creaza starea de motivatie sexuala la un moment dat, care precede programarea si realizarea comportamentului sexual in toate secventele sale. Ea este un complex psihic determinat de existenta unor conditii organice, de actiunea unor stimuli externi si care in functie de experienta individului determina secvential raspunsuri in ce priveste copulatia partenerilor. Este adevarat ca la om studiul motivatiei ca si a comportamentului sexual este mai complicat datorita faptului ca dimensiunile naturale sunt preluate si socializate, sunt umanizate in procesele infinite ale educarii, ale socializarii omului, socialul dominand viata psihica; omul cu sentimentele sale de dragoste/ura care-l insotesc in comportament, poate realiza, refuza sau amana actul sexual, poate fi stimulat, rasplatit, incurajat pentru a-l realiza sau nu, dupa cum omul poate domina, agresiona, consola, mitui, dezarma, etc. in situatiile concret date pentru realizarea actului sexual. Un comportament sexual complet – ca reactie de raspuns la solicitarile legate de copulatie – este posibil in conditiile dezvoltarii dimensiunilor naturale, genetice, a structurilor hormonale sexuale care fac posibila copulatia si o experienta de viata acumulata de partenerii actului, experienta data de modelele culturale asimilate, invatate si practicate cu efecte benefice pentru coautorii actului, de manifestarea rol-sexului in aceasta relatie.

Raspunsurile in actul sexual, in copulatie, sunt particulare barbatului si deasemeni femeii. La barbat se parcurg fazele: excitatie si erectie – ca primele raspunsuri la stimul sexual de natura fizica sau psihica, apoi intromisiunea, copulatia propriu-zisa, timp in care se produce o crestere vasocongestiva a organelor genitale si o crestere a ritmului cardiac in raport cu cresterea tensiunii sexuale. Urmeaza faza de platou, preejaculator, insotita de cresterea ritmului cardiac si a starii congestive a organelor genitale. Se continua cu faza de ejaculare si orgasm; primul aspect se realizeaza prin eliminarea expulziva a lichidului seminal, iar al doilea aspect, orgasmul, este trairea unor senzatii paroxistice, de totala placere si eliberare din tensiunile acumulate, neuropsihic sau somatic. In sfarsit faza de rezolutie, respectiv decongestionarea peniana, diminuarea dimensiunilor penisului si revenirea lui la normal. La femeie, sustine T.Stoica (1972) – sunt trei tipuri, trei faze majore de raspuns sexual, de comportamente sexuale: abrupta, de excitatie, sau erectie clitoridiana si lubrefierea vaginala; faza de platou, cu o crestere a tensiunii sexuale si o vasocongestie lenta, dilatarea (in lungime si latime) canalului vaginal, facilitand capacitatea de fecundatie; faza orgasmului, caracterizata prin cresterea tensiunii miotonice (incordare musculara) in tot corpul printr-un spasm involuntar (contractie puternica involuntara), a contractiilor uterului si ale sfincterelor; accelerarea tensiunii arteriale, a ritmului respirator si trairea unei senzatii puternice de caldura care invadeaza intregul corp, impreuna cu starea paroxistica perceputa de femeie, de detasare de real si de plutire in fericire.

Comportamentul sexual se structureaza ca un ansamblu de conduite, de actiuni, intern-subiective, mentale si extern-motorii ale individului uman orientate spre realizarea impreunarii, a copulatiei heterosexuale – dintre barbat si o femeie – sau homosexuale  (cu persoane de acelasi sex). Indeplinirea unui act sexual complet, a unui comportament sexual total, cunoscut si sub numele de Eupareunie, presupune intreprinderea de actiuni si conduite aducatoare de satisfactii pentru ambii parteneri. Or acest lucru este posibil in conditiile unei armonii sexuale, care presupune afinitati spirituale si psihice reciproce, manifestarea senitmentelor in intensitati si tonalitati tandre, calde, placute, percepute de parteneri atat in perioada preludiului, a pregatirii raportului, a copulatiei, a coitului cat si a postludiului, respectiv a stingerii energiilor somatice si neuropsihice. Este adevarat ca obtinerea eupareuniei, a comportamentului sexual complet, placut, defulant, trebuie realizat in conditii anatomofiziologice, psihice, sociale si de mediu propice, cat si in raport de tehnicile utilizate in pregatirea, dat mai cu seama in desfasurarea copulatiei, fara a fi neglijata rezolvarea raportului. Aceste aspecte tin de experienta acumulata in practica sexuala, de imaginatia partenerilor, de atentia acordata cautarii acelor modalitati de acuplare care sunt acceptate de ambii subiecti si care le creaza satisfactii depline. Nu este lipsit de importanta primul act sexual, prima dragoste, prima iubire.

Primul act sexual confirma sau nu confirma identitatea sexuala si psihosexuala; ea devine punct de reper, terment de comparatie in orice alt moment al relatiei sexuale, poate stimula tendintele, atitudinile si comportamentele sexuale, cautarea mijloacelor de sensibilizare a partenerului, dupa cum poate inhiba, sau de a crea stare de indiferenta, de incertitudine si cumpana afectiva, de criza sentimentala. Prima iubire, prima experienta sexuala – afirmarea eului sexual – dezvolta sau inhiba disponibilitatile erotice. Prin sexualitate omul este condus biologic catre partener, iar in plan psihologic se realizeaza intalnirea cu altul, cu celalalt, care intr-o anumita proportie se afla in noi. Astfel se produce integrarea, actualizarea si implinirea personalitatii umane, a individuatiei sale. In acest raport – cel de sexualitate – oamenii se cauta, se intalnesc, se daruiesc, isi satisfac tendintele, dorintele personale, isi arata unul altuia interes pozitiv si participa unul la celalalt chiar mai mult decat la sine. Evantaiul cautarilor interpersonale, al intalnirilor si dorintelor de partener particularizeaza conduitele si comportamentele sexuale in raport de sexul individului. Astfel, la baieti este evidenta nevoia de afirmare a identitatii sexuale, nevoie care se manifesta prin dorinta de a-si demonstra virilitatea, satisfacuta prin relatii stabile, intamplatoare, escapade sau proiectarea iubitei in fiecare fata intalnita, legaturi efemere fara ca persoana sa simta sau sa se declare satisfacut de aceste relatii; altii isi pun in evidenta virilitatea prin agresiune, viol sau prin tulburarea linistii unor activitati grupale de petrecere, iscarea de scandaluri din nimic, ravagii prin localuri publice, discoteci, etc. La fete se confrunta doua tendinte: dorinta de iubire, de partener si jena, teama care o incearca in fata noii situatii create; dorinta de a fi iubita, de a se afla sub protectia afectiva a cuiva si sentimentul de pierdere a autoritatii parintilor; dintre dragostea oferita si dragostea cersita, dintre izolare voluntara si sentimentul persoanei parasite, dintre persoana dorita si cea intalnita etc.

In realizarea comportamentului sexual complet nu este lipsita de insemnatate cunoasterea de sine, cunoasterea capacitatii si a dinamicii sexuale proprii posibila prin consultatia andrologica – pentru barbati – si a fisei de consultatie a femeii (T.Stoica, 1972). Atat fisa andrologica cat si fisa de consultatie a femeii contin un capitol comun, care cuprinde: dezvoltarea normala/anormala a organelor genitale, varsta aparitiei pubertatii (sau a primului ciclu menstrual) si a inceperii vietii sexuale; cunoasterea antecedentelor personale (patologice/nepatologice), libidoul, ejacularea (la baieti), orgasmul, tehnicile acuplarii, faza refractara (timpul in care se poate relua actul sexual). Apoi aceste fise consemneaza patologiile, tulburarile sexuale determinate in baza examenelor neurologice, endocrinologice, psihologice,  psihiatrice, si analizelor de laborator etc – specifice, cum ar fi: la barbati: impotenta – incapacitatea barbatului de a realiza actul acuplarii – fie prin absenta libidoului, a tulburarii de erectie sau incapacitatii de intromisiune, fie prin tulburari de ejaculare  (anejacularea totala sau electiva, precoce/tardiva, involuntara) sau tulburari de orgasm; dupa altii impotenta poate fi organica, vasculara, endocrina, psihogena, neuropsihica etc; priapismul – starea de erectie continua; la femei tulburarile specifice consemnate in fisa de consultatie cuprinde patologiile: vaginismul – imposibilitatea copulatiei din cauza contracturilor musculare reflexe si involuntare, a unor hipertonii spastice care nu permit acuplarea; dispareunia – senzatia dureroasa in momentul acuplarii; frigiditatea – imposibilitatea de a avea orgasm in urma contactului heterosexual si tipurile sale (neurologica, endocrina, ginecologica, functionala, psihogena).

De asemenea, fisele de consultatie consemneaza si starile de hipersexualitate – masculina si feminina – ca exacerbare a dorintei sexuale, un erotism excesiv, respectiv activitatea sexuala superioara mediei. Hipersexualitatea nu se confunda cu nimfomania – necesitatea nepotolita si necontrolabila a actelor sexuale indiferent daca dau sau nu satisfactie, si nici cu erotomania – activitate sexuala care are la baza delirul, psihozele, sau alte afectiuni neuro-psiho-psihiatrice.

3. RELATII SEXUALE PREMARITALE

Asadar, in comportamentul sexual oamenii se intalnesc, au motivatia interna a cautarii, initiaza relatiile carora le da un anume sens si un anume continut. La varstele adolescentei si ale tineretii apar starile si momentele inflacararii, emotionalitatii puternice insotita de satisfactii si placeri inconfundabile, cu afirmari ale rolului de barbat/femeie, ale constiintei de sine, dar si de dureri si chinuri sufeletesti, de insatisfactii si instabilitati afective. Apar relatiile sexuale premaritale candva blamate, astazi formand un nou stil existential al cuplurilor parteneriale, in forma concubinajului evidentiat de noi, sau al relatiilor accidentale, intamplatoare cu efecte imprevizibile.

In relatiile sexuale premaritale inainte de orice se dezvaluie identitatea sexuala pusa in evidenta si apoi modelata prin utilizarea corpului ca mijloc de comunicare interpersonala, de cercetare si cunoastere a vietii in universul eu natural, psihologic si relational – social; actele sexuale, comportamentele sexuale realizate in acest stadiu – premarital – privesc cu precadere pe adolescenti si tineri, indivizi umani cu un anume status. Aceasta particularitate face ca relatiile sexuale contactate sa fie ori fara suport afectiv, ca testare, ca nevoie sau contagiune, ori ca rezultat a exteriorizarii sentimentelor de iubire, de dragoste, de implinire a acestor trairi interne. Efectele acestor tipuri de comportamente nu se lasa nici ele asteptate: contactarea de boli venerice, nasteri nelegitime, avorturi, tensiuni intrafamiliale si interpersonale, procese de paternitate, parinti-adolescenti etc. Si prin aceasta se confirma faptul ca sexualitatea ramane terenul fascinant al atractiei sexelor cu urmari in restructurarea Eului, a personalitatii, afirmarii identitatii sexuale a individului uman. Sfarstiul secolului al XX-lea constata mutatiile mari care s-au produs in planul erotismului – „explozia sexualitatii” – mutatii care privesc atat varsta timpurie de incepere, de debut a comportamentelor sexuale, cat si dinamica, amploarea luata de practica sexuala, dupa cum si tipurile, formele multiple de realizare a relatiilor sexuale, tehnicile utilizate in acest comportament.

In sprijinul acestor mutatii vin cercetarile sociologice si psihosociologice realizate atat pe domeniul debutului vietii sexuale, a varstei de incepere a sexualitatii, efectelor acestor comportamente cat si in ce priveste dinamica, conditiile de mediu, stimulentii utilizati, caracterul protejat/neprotejat al raporturilor sexuale ( I.Mitrofan si N.Mitrofan (1996), Neagu C.L. (1993), Anghel, E.G. (1995), P.Petroman (1999) etc.). Astfel, in ce priveste varsta de incepere a relatiilor sexual se sustine ca: initierea, debutul relatiilor sexuale are loc pentru 50% dintre subiectii investigati la varsta de 16 ani; 30% au relatii cu parteneri stabili. Pe sexe situatia releva faptul ca: la varsta de 16 ani isi au debutul sexual 15% din fete si 40% din baieti; la 17 ani – 18% din fete si 57% dintre baieti; la 18 ani – 16% din fete si 89% dintre baieti si la 19 ani – 50% dintre fete si 67% dintre baieti. In ce priveste modul de percepere a actelor sexuale: cca 70% dintre subiectii investigati privesc actul cu satisfactie, cu placere; 20% cu insatisfactie; peste 25% dintre cei investigati sustin ca nu au contactat relatii cu parteneri si ca raporturile interpersonale, intersexe le realizeaza cu dificultate; 65% din esantionul cercetarii declara ca poseda insuficiente cunostinte psihosexuale. Opiniile celor investigati exprima nevoia de sex, ca raporturile sexuale trebuie sa se bazeze pe afectivitate, pe sentimente de iubire si dragoste si ca este o reusita atunci cand ele incep cu un partener care este initiat. Stabilitatea relatiei este dorita in cea mai mare parte de fete si negata de cea mai mare parte a baietilor.

Investigatiile realizate in Franta pe un esantion de cca 30 milioane de subiecti si a caror rezultate au fost sintetizate in lucrarea „100% francez”, subiect de disputa la nivelul anilor 1994, aduc in atentia publica dinamica raporturilor sexuale, mediul in care acestea se produc, caracterul protejat/neprotejat al contactelor, stimulentii utilizati etc. In ce priveste dinamica actelor sexuale: 64% sustin ca este suficient unul pe saptamana, 14% zilnic, 48% de doua-trei ori pe saptamana . Privind conditiile, mediul in care au avut contactele sexuale: 7% sustin ca in lift, 16% in tren, 76% in masina, 46% in timp ce conducea masina etc. Legat de stimuli, intervievatii opineaza ca: 13% recurg la publicatii erotice, 23% urmaresc filme erotice, 48% fac dragoste pe fond muzical adecvat, 49% apeleaza la alcool; 52% dintre intervievati sustin ca prezervativul anuleaza sau diminueaza placerea actului sexual (dupa Petroman, 1999).

Cercetarile invocate – daca ne referim doar la acestea, chiar daca literatura abunda in aceasta problematica – confirma marea diversitate a modalitatilor in care se realizeaza comportamentele sexuale, a conditiilor de mediu, de percepere si traire, de stari psihologice, de placere/neplacere manifestate in plan subiectiv de catre subiectii actului de acuplare.

4. COMPORTAMENTE SEXUALE ALTERNATIVE  – deviatii ale comportamentului sexual

        Tulburarile sau deviantele, in sens generic, desemneaza un ansamblu disparat de transgresari, de conduite dezaprobate, conduite si stari judecate de membrii unei colectivitati ca fiind neconforme cu asteptarile sau valorile promovate in grup si care risca sa trezeasca din partea componentilor reprobare si sanctionare (M.Cusson, 1997).

Functionalitatea fireasca, naturala sau normala a organismului uman este posibila numai prin satisfacerea unor trebuinte naturale, dar nu numai (a se vedea Piramida lui Maslow – 1954), in cadrul carora trebuintele sexuale ocupa un loc prioritar si care pot deveni un factor de continuitate/discontinuitate, de placere/durere, de confort/disconfort pentru cuplul familial, pentru partenerii care se acupleaza. Instinctul sexual, la fel ca orice instinct uman natural, isi va demonstra existenta in forma unei puternice, irezistibile atractii a sexului opus in scopul acuplarii, impreunarii sexuale, si care devine posibil prin initierea unui ansamblu de acte si conduite, de actiuni care conduc la infaptuirea acestui scop. Relatia interpersonala – sustine S.Freud (1962) – se formeaza din obiectul sexual, in persoana care executa atractia sexuala, scopul sexual, actiune la care impinge pulsiunea si care asigura descarcarea tensiunii interne si subiectul pulsiunii, respectiv ceea ce sau prin ceea ce pulsiunea isi poate atinge scopul, constituind obiectul contingent al satisfactiei sexuale. Lesne de inteles ca obiectul sexual al barbatului este femeia, iar al acesteia este barbatul; ei – barbatul si femeia – prin dragoste si iubire se unesc prin acuplare, moment firesc al incununarii relatiilor sexuale si consumarii energiilor si tensiunilor organice si psihologice, al satisfacerii trebuintelor complexe ale omului. Pana nu de mult societatea umana accepta ca fiind normala doar acest tip de relatii sexuale – dintre barbat si femeie – ea fiind unica forma licita de juisare si de obtinere a placerii, a satisfactiei sexuale. Dincolo de acest tip de relatii si conduite sexuale, comportamentele din afara acestui cadru erau supuse blamarii sociale, fiind considerate deviatie sexuala.

5. COMPORTAMENTE SEXUALE DEVIANTE

         Civilizatia contemporana a adus si alte forme de manifestare a comportamentelor sexuale in afara celor dintre barbat si femeie – fata de unele dintre acestea societatea a devenit toleranta, le accepta, altele au ramas ca fiind imorale si sunt supuse criticii sociale. Daca avem in vedere ca normalul si patologicul, moralul/imoralul, binele/raul etc. sunt constructe sociale fundamentate uneori pe frecventa in timp si spatiu a unor fapte , ne putem da seama cat de dificil este sa stabilim, si pe acest teren, cel al relatiilor sexuale, ce este normal si ce este anormal, patologic. Este suficient sa amintim faptul ca intr-un act sexual normal, in momentul orgasmului, starea de beatitudine, de „nebunie” si satisfactie totala, in mod necontrolat, poate provoca atitudini, ba chiar conduite la parteneri de totala bucurie sau de durere; paroxismul voluptuos al momentului poate aduce, este adevarat fara semnificatii, in forma anodina, conduite ce lasa amprente (muscaturi, subtul tegumenic etc.) la partener si care pana la un anumit nivel ele sunt necesare si deci normale, dupa cum depasind anumite limite de suportabilitate, cand ele nu mai insotesc placerea, acestea intra in categoria deviantelor, anomaliilor. Ca fiinta bio-psiho-sociala individul uman este apreciat, judecat de catre societate in ce priveste normalitatea sau devianta propriilor componente sexuale, ea, Socieatea, construieste si promoveaza normele de convietuire, ea accepta, tolereaza sau blameaza, nu accepta anumite forme ale raporturilor interpersonale sexuale.

5.1. Deviatii psihosexuale

         Deviatiile psihosexuale ca forme ale tulburarilor  comportamentului sexual au loc fie in conditiile existentei relatiei dintre barbat si femeie, fara schimbarea obiectului sexual, fie in construirea unei relatii cu parteneri de acelati sex (homosexualitatea), fie in conditiile schimbarii obiectului relatiei sexuale.

5.1.1    In primul caz este vorba de tulburarile psihosexuale din cadrul relatiilor dintre barbat si femeie:

  • Sadismul si mazochismul – sadomasochismul. Este relatia care se intemeiaza pe disconfort provocat partenerului, fie in conditiile heterosexuale, fie homosexuale, fie ca se manifesta la un partener, fie la ambii parteneri, cu valoare complementara. Sadismul – de la marchizul de Sade – presupune obtinerea placerii prin provocarea durerii la partener – batai, muscaturi, zgarieri; suferinte morale – umilire, devalorizare, nefinalizarea actului sexual. Mazochismul – de la S. Mazoch – apropiat sadismului, respectiv obtinerea placerii prin suferinta fizica/morala, dar preponderent este faptul ca locul juisarii este luat de provocarea suferintei, a durerii; orgasmul nu se obtine – de catre sadomasochisti – decat prin provocarea suferintei, a durerii, care uneori sunt cu urmari grave (mutilari, moarte). Sadismul sta la baza crimelor sexuale si reprezinta o pondere patologica periculoasa pentru societate si comunitate. Atat sadismul cat si mazochismul reprezinta – sustine T.Stoica (1972) – expresia unei dezvoltari psihosexuale incomplete sau dizarmonice.
  • Exhibitionismul – ca devianta, ca tulburare psihosexuala, se caracterizeaza prin aceea ca nu-si schimba obiectul actului sexual, dar este dominat de realizarea lui procedand la expunerea organelor genitale masculine in fata persoanelor de sex feminin necunoscute si pe cat posibil in locuri publice. Este specific ambelor sexe, dar mai frecvent se manifesta la barbat. Exhibitionismul se manifesta in variantele: a) compulsiv – urmareste socarea trecatorilor, „victimelor”; se adreseaza copiilor, adolescentilor, sau numai femeilor adulte; individul presimte necesitatea acestui act, care poate incepe prin ilaritate, continua cu neliniste, cefalee, iritabilitate, stare de tensiune – acalmie; dinamica poate fi saptamanala sau una/doua ori pe an; b) propriu-zisi, care se defuleaza doar la vederea „victimei” in stare perplexa, anxioasa, sau care in aceasta situatie ei se masturbeaza in public. Dupa consumarea actului exhibitionist subiectul satisfacut parcurge o perioada de depresiune, de regrete si remuscari intense. Exhibitionismul este rezultatul unui simptom de nevroza sau psihopatii, al accesului de schizofrenie, de excitatie maniacala etc. unii dintre ei devenind furiosi si agresivi, reprezentand un pericol social.
  • Voyeurismul – starea obsesionala a unor persoane, de regula barbati, care traiesc satisfactia deplina doar in conditiile in care asista, privesc desfasurarea, producerea unui act sexual. Ca perversiune voyeurismul – scopofilie, scoptofilie – rezida in cautarea si contemplarea juisarii sexuale in spectacol (P.Petroman 1999), urmareste actul coitului pe care el nu-l poate, nu are curajul sa-l infaptuiasca.
  • Frotterismul – stare de placere traita de unele persoane in urma atingerii altor persoane, frecarii zonei organelor genitale de fesele, de alte parti ale corpului persoanelor de contact. Mediile aglomerate, mijloacele de transport in comun, ca si sistemul raporturilor interpersonale raman factori ai frottersimului.

5.1.2  O alta forma a deviatiilor, a tulburarilor comportamentului sexual o constituie construirea relatiilor sexuale cu parteneri de acelasi sex – Homosexualitatea – Practicarea acestor relatii se pierde in trecutul indepartat al istoriei, dupa cum insoteste devenirea omului si a societatii. In conditii de clandestinitate si blamare sau de indiferenta sociala, dar si de acceptare, protejare si de legalizare, comportamente devenite licite, condamnarea lor fiind o incalcare a drepturilor omului, un atentat la viata libera a practicantilor. Cunoscuta si sub denumirea de „inversiune sexuala”, termenul cel mai adecvat – „homoerotism”, „al treilea sex”. „contrasexualitate”, „pederastie”, „sodomie”, „saphism” (pentru femei), homosexualitatea a devenit mai frecventa in medii orasenesti si practicata in proportii mai mari de catre barbati, cca 12 – 30% din populatia masculina (Oliver, 1955).

            Obiectul relatiei este omul, dar nu cel de sex opus, ci de acelasi sex. Justificarea acestei transgresari, capata amploare deosebita fiind insotita de explicatii stiintifice din partea cvasitotalitatea stiintelor care studiaza omul si problematica, universul lui:

a)  teoriile genetice si endocrinologice atrag atentia asupra faptului ca acest tip de comportament sexual este rezultatul combinatiei nefiresti, anormale a cromozomilor ( aspect prezentat de noi in capitolele anterioare), in determinarea sexului. Astfel, sustin adeptii acestor teorii, volumul mic, scazut de testosteron la barbati si de estrogen la femei, determina homosexualitatea masculina si, respectiv, feminina (lesbianismul).

            Asadar, homosexualitatea isi are devenirea in natura naturala a omului, in dimensiunea sa biologica si genetica, deci se circumscrie ca o conduita motivata, determinata obiectiv. Replica nu s-a lasat asteptata: factorii biologici nu determina homosexualitate; b)teoriile psihologice si psihanalitice, sustin ca homosexualitatea este o conduita dobandita pe calea socializarii, a modelelor de comportament practicate in familie, in grupurile umane. Experientele personale avute in relatiile familiale- cu parintele de acelasi sex – orienteaza copilul spre relatii cu persoane de acelasi sex, primind valoare sau importanta primei relatii; c) teoriile sociologice sustin  faptul ca aceasta devianta este specifica unui anumit mediu existential grupal, respectiv in structuri grupale caracterizate printr-un anume mod de cultura (subcultura), a celei marginale, anomice, uneori si ca rezultat al presiunilor factorilor economici, financiari, dar si relationali, sociali. In asemenea conditii identitatea psihosexuala se dobandeste in relatii marginale, de anonimat, deci impersonale, dand curs modelelor relationale acumulate, sau individul este orientat spre un asemenea comportament pe baza aprecierilor si etichetarilor insistente, repetate din partea grupului: „te comporti ca o femeie”, sau „ca un barbat” (efeminizat sau masculinizat). Si asemenea aspecte sunt discutabile, dar nu sunt de neglijat in determinarea conduitei sexuale a individului uman. Trebuie sa precizam faptul ca homosexualitatea nu se identifica cu intersexualitatea organica, tip de sexualitate care nu este nici masculina nici feminina, ci ceva intersexe (T. Stoica, 1972). Printre formele de intersexualitate intalnim: pseudohermafroditismul masculin – organele genitale interne si externe masculine coexista cu organele interne si externe feminine ( a se vedea T. Stoica, 1972) – si feminin – ovarele si sexul genetic feminin coexista cu organele externe de aspect masculinoid; hermafroditismul real, adevarat –specific indivizilor care poseda atat ovare cat si testicole active, functionale, dar gametii sunt de tip feminin si mai rar de tip masculin; sau in conditiile cand gonadele pot fi testicolul, de o parte, si ovarul ,de cealata parte, sau pot coexista  in forma mixta de ovar si testicol, cunoscuta sub denumirea de ovotestis (T. Stoica, 1972).

Ψ            Homosexualitatea masculina se manifesta in variantele (T. Stoica, 1972):

  • homosexualitatea reala , manifesta, exclusiva sau propriu-zisa, barbatul manifestand repulsie fata de femeie; este constient de ceea ce face, si isi accepta orientarea; parte din ei – cca 20% - sunt abstinenti si practica masturbarea;
  • ambisexualitatea – homosexualitate facultativa – tendinta erotica este orientata atat spre barbati cat si pentru femei, iar comportamentul homosexual este periodic si se manifesta alaturi de heterosexual, cu intensitati necunoscute pentru atractia masculina sau feminina; barbatii sunt atrasi de femei cu aparenta masculinoida, cu un fizic musculos, bine dezvoltat;
  • homosexualitatea de circumstanta, de substitutie,  practicata de persoane aflate in grupuri formate numai din barbati – cazarmi, internate, penitenciare, marinari, etc. ; ea dispare odata cu anularea conditiilor in  care a aparut, respectiv, cu intrarea in viata normala in afara cadrului de referinta;
  • homosexualitaea latenta – specifica persoanelor care isi mascheaza aceste tendinte; acest tip de  homosexualitate izbucneste  in urma seducerii de catre un homosexual al partenerului, in conditii de promiscuitate cronica, teribilism, aventura sau induse de alcool, droguri etc;
  • homosexualitatea  simptomatica , cand instinctul sexual este dirijat nediferentiat spre barbati/femei, spre alt obiect sexual si este specifica psihopatilor (cazuri psihiatrice), se mai numeste si „oportunism sexual”.

Ψ      Homosexualitatea feminina, cunoscuta si sub denumirea de „homoerotism feminin”, „tribadism”, „saphism”, „lesbianism”, este mai putin frecventa in raport cu cea masculina,si se intalneste – dupa J.Cohen – in urmatoarele variante :

  • ambisexualitatea,  -  priveste femei cu viata sexuala mixta,care au raporturi sexuale normale cu barbati,dar in egala masura si cu femei, cu intensitati specifice in relatiile de acuplare;
  • lesbianism real , specific femeilor care au aversiune fata de sexul masculin si fata de relatiile sexuale cu barbati, acceptandu-si orientarea sexuala;
  • lesbianismul clinic , simptomatic care priveste femeile cu tulburari de personalitate de origine nevrotica sau psihotica.

Cauzele homosexualitatii nu sunt cunoscute pe deplin incat explicatiile date – bio-genetice, endocrinologice, psihologice etc- raman incomplete. Cert, insa, este faptul ca homosexualitatea reala, manifesta, este data de dezvoltarea inadecvata a personalitatii psihosexuale, barbatul/femeia fiind fixat/a pe un obiect sexual similar lui, din perspectiva sexului; ea, homosexualitatea , ramane o inversiune sexuala de origine psihica dar facilitata de un teren constitutional genetic predispozant la care se adauga si unele stigmate somatice heterosexuale (T. Stoica , 1972).

Pornind de la aceste specificitati naturale, hotaratoare raman in homosexualitate: mediul favorizant inversiunii sexuale, natura primelor relatii sexuale (cine cu cine s-a acuplat), traumatismele( in sens general) heterosexuale, erorile educative ale relatiilor sexuale ( teama de sexul opus), gradul de dezvoltare al personalitatii etc. In fata unui asemenea fenomen existent, societatea – pe terenul careia acest fenomen a aparut – are chemarea morala de a-l  recunoaste ca existand pentru ca asa cum stim din meditatiile lui Goethe „natura nu trebuie sa justifice nimic, totul exista”, si de a actiona in acord cu ce exista, cu ce este dat. Practicile uzitate candva de a blama pana la excomunicarea sau privarea de libertate a acestor oameni, sau de a pune semn de egalitate intre cei care au aceasta orientare sexuala (barbati si femei) cu lumea pacatosilor, a viciatilor, monstruozitatilor, criminalilor etc. este contrar naturii lor naturale,  psihologice si psihosociologice. Este posibil ca si din lumea homosexualilor sa existe indivizi cu asemenea delicte, dar ele nu sunt rezultanta orientarii lor sexuale, dupa cum este posibil ca pe terenul relatiilor homosexuale sa apara si stari emotionale nestapanite si sa conduca la acte condamnabile - ura,gelozie,crima etc. – specifice, de altfel si in toate structurile bio-psiho-sociale ale individului uman. 

Nu este omis faptul ca  homosexualitatea in plan social, are si efecte nedorite, cum ar fi incapacitatea cuplului in reproducerea  speciei umane, minimizarea functiei de socializare si educare, efecte psihopatologice si crize de identitate la copii, instabilitate afectiva, atitudini agresive etc. Dupa cum realitatea contemporana, cand asistam la initierea unor proiecte de tolerare a acestei minoritati sexuale, prin generoasa Carta Drepturilor Omului, evidentiaza faptul ca homosexualitatea maximizeaza functia de solidaritate a comunitatii; posibilitatea de adoptie a copilului in lesbianism nu exclude maternitatea si nici convietuirea cu proprii copii (sau cu cei adoptati). Astazi – sustine Giddens ( 2000) – multi barbati si femei homosexuali traiesc in cupluri cu relatii stabile, unele finalizate prin „casatorii” cu sau fara rezonanta in fata legii. Toleranta societatii civilizate fata de homosexuali face posibila incredintarea custodiei copiilor, iar femeilor sansa de a avea copii si de formare a familiilor cu parinti homosexuali .Daca la inceput aceste „familii” erau formate din cupluri de femei, dupa 1960/1970, acestea s-au extins si la cuplurile formate din barbati. Intentiile de „casatorie” intre cuplurile de homosexuali sunt tot mai presante, iar unele parlamente (Olanda) au in discutie asemenea proiecte de legi.

5.1.3. Alte tulburari psihosexuale. Credem  ca in aceasta categorie a tulburarilor de comportament sexual avem de-a face cu un evantai al cazurilor patologice, care in principal fie ca si-au ales alt obiect sexual,  in afara sexului opus, fie ca obiectul relatiei este deformat. Printre aceste deviante remarcam:

  • necrofilia – perversiune sexuala cand obiectul relatiei este un cadavru, respectiv, corpul unui om mort pe care subiectul il trateaza cu tandretea si conduita specifica relatiei cu partenera reala, numai ca aceasta relatie se finalizeaza prin contact sexual;
  • pedofilia  relatia sexuala realizata cu minori, copii lipsiti de puterea de a se apara, si se manifesta  prin  impulsuri erotice – dominante sau exclusive – fata de copii. Ea imbraca forma homosexualitatii ca si a heterosexualitatii, relatia fiind in forma atractiei sexuale morbide intre adulti si copii, blamata de societate si condamnata prin lege. Se practica cu precadere de catre barbati si este considerata o manifestare patologica a instinctului sexual la nevropatii imaturi, ramasi la o sexualitate autoerotica si plina de teama fata de sexul opus matur (P. Muresan, 1997).
  • fetisismul – obiectul sexual este dirijat catre lucrurile, de regula, de vestimentatie ale persoanei dorite, cunoscute sau necunoscute. Se practica indeosebi de catre barbati, iar femeile se inconjoara de un simbol „fallic”, apatinand unui iubit real sau idealizat.
  • travestitismul – travestirea heterosexuala consta in obtinerea placerii psihosexuale prin adaptarea imbracamintii proprii sexului opus. Acest comportament are si alte conotatii: nonconformismul,spiritul original,specific unei anumite categorii de varsta, prin care se pune in evidenta nu numai preferintele vestimentare care uneori sunt comune ambelor sexe- pantalonii, camasile inflorate, incaltaminte sport, desouri, volanase, etc – ci si cele de imagine – parul lung sau scurt, pensarea sprancenelor etc. Este cunoscut si sub denumirea de  „ eonism” – dupa numele lui Charles d’Eon (1728-1810) – si care se refera la travestirea barbatului in femeie pentru obtinerea propriilor placeri, ca si la impulsia erotica a barbatului orientata spre o femeie pe care nu o poate poseda, dar se identifica cu ea prin orice , prin ce are  mai reprezentativ, in cele mai frecvente cazuri prin vestimentatie, batista, suvite de par, lenjerie intima etc.
  • transsexualismul – se apropie de travestitism cu deosebirea ca in primul primeaza  tendinta compulsionala, dorinta de shimbare a sexului anatomic, de a apartine sexului opus; este o intersexualitate psihica care exprima discordanta neurocomportamentala din perioada perinatala si cele care o preced, o succed (T. Stoica, 1972); subiectii in cauza au si structuri constitutionale feminoide la barbati sau masculinoide la femei. Neputinta transformarii in sexul dorit este insotita in frecvente cazuri, de nevrozari, psihopatii, automutilari, sinucideri etc.
  • narcisismul – perversiune, tulburare psihosexuala care consta in obtinerea placerii prin orientarea dragostei si atractiei spre sine.cunoscut si sub denumirea „cultul pentru sine” – sustine Maranon (1957);  aceasta tulburare este o forma larvata a cultului fata de acelasi sex  ce poate  prezenta o forma de intrare in homosexualitate. Persoana dominata de narcisism este considerata ca fiind ca imatura afectiv si cu o afectivitate focalizata catre sine, egocentrica.
  • coprofilia si urofilia – tulburari psihosexuale si sexuale care sunt date de schimbarea obiectului sexual , de la sexul opus; in primul caz, la obtinerea placerii sexuale prin mirosirea fecalelor persoanei de sex opus sau in al doilea caz placerea este data de urinarea pe partener.
  • zoofilia – este cunoscuta ca perversiune a instinctului sexual, in care atractia erotica este orientata nu spre o fiinta umana ci spre animale sau pasari. Se intalneste la ambele sexe: la barbati,  cu precadere la cei care locuiesc in mediul rural unde relatia este de lunga durata, fiind lipsiti  de posibilitatea unor relatii sexuale normale, deci prin aceasta relatie se urmareste o valoare compensatorie; la femei, se intalneste indeosebi la cele din mediul urban, ca atractie exagerata fata de animalele domestice, cu precizarea ca relatia lor cu animalele poate inlocui orice alta forma de comportament sexual.

La baza oricarei perversiuni, a tulburarilor de comportament sexual – sustine G. Tordjman (1981) – sta reactia de ostilitate, de dusmanie, pentru ca, intr-un fel sau altul., cele prezentate mai sus pun in evidenta faptul ca deviantele violeaza intimitatea partenerului, iar  comportamentele  acestea isi au izvorul intr-un traumatism afectiv refulat. Asfel, subiectul in cauza devine agresiv, dominat de dorinta de putere, de dominare, de revansa (P. Petroman, 1999) si se concretizeaza prin : inafectivitate, amoralitae, impulsivitate, inadaptabilitate etc.  Devianta sexuala poate fi imanenta oricarei fiinte umane si il poate insoti toata viata, dupa cum poate fi un accident, un episod prezent pe traiectoriile vietii personale, de care se detaseaza, ramanand un moment nedorit si neplacut pentru sine. Nu putem sa nu fim de acord si cu acele voci care sustin ca asemenea comportamente sexuale, chiar daca au insotit omul si societatea umana, reprezinta forme  ale degradarii naturale a omului, ale degradarii morale a societatii, asistata, protejata, tolerata uneori de justitie si infaptuita in numele libertatii,  a drepturilor omului, ale democratiei, a caror valori raman repere in devenirea omului si a societatii.

Dincolo de aceste aspecte, relatiile sexuale – sustine P. Petroman (1999) – mai cu seama, in zilele noastre, ale revolutiei sexuale si ale familiei fracturate – se caracterizeaza si prin transgresiuni anatomice  ( a transgresa = a trece dincolo de normal), respectiv, in extinderea de catre individul uman a zonelor de satisfacere sexuala, prin folosirea, prin tecerea in uz sexual a altor parti ale organismului, considerate ca forme de supraexcitare si perfectionare a obiectului sexual, aducatoare de senzatii, satisfactii si placeri deosebite, stari de fericire si beatitudine. In cadrul acestor transgresiuni anatomice intra : utilizarea gurii ca organ sexual – sex oral – ; supraestimarea obiectului sexual – folosirea altor parti ale corpului cu uz sexual; uzitarea orificiului anal – ca apogeu al perversiunii; echivalente (improprii) ale obiectului sexual – maini, degete, picioare, lumanari, morcovi etc care prin folosire creaza  senzatii si satisfactii dorite ( forme ale fetisismului ).

5.2 Deviatii socio sexuale

         Societatea umana se particularizeaza in devenirea sa prin elaborarea unor constructe sociale, a unor modele de comportament reglementate prin norme, valori si reguli traditionale si/sau juridice, cu valoare invariabila sau care, sub presiunea factorilor existentiali, sunt supuse unei dinamici proiective si constructive. Respectarea acestor valori este atat in interesul  individului cat si al comunitatii si societatii umane. Iesirea din acest cadru al  valorilor promovate este supusa oprobiului, dispretului si dezaprobarii publice ca fapte necinstite si nedemne pentru om, pentru natura si esenta sa umana. Societate anoastra, caracterizata printr-o toleranta crestin-ortodoxa condamna desfraul sexual, coruperea minorilor ( care trebuie exemplar sanctionata pana la privarea de libertate pe viata, care si aceasta este insuficienta),  violul, perversiunile, prostitutia ca de altfel orice atentat (hartuire sexuala) la personalitate, la pudoarea persoanei.

  • Prostitutia, se prezinta ca un fenomen social specific societatii umane in intrega sa devenire istorica, care a suscitat interes pentru a fi reglementata fie prin obiceiuri, prin cutuma, fie prin norme juridice si priveste comportamentul sexual al femeii in conditiile in care aceasta isi realizeaza existenta prin intretinerea de relatii sexuale cu mai multi barbati.  Din punct de vedere istoric prostitutia isi are justificarea in veneratia religioasa organizata pe lana temple, tolerata si chiar stimulata, incurajata (L. Manea, 1998). La babilonieni, fenicieni si chiar indieni, spre exemplu, fetele isi ofereau virginitatea ca omagiu adus zeilor; la evrei, prostitutia era incredintata femeilor straine; la babilonieni prostituatele erau organizate si conduse de preotese; la persi sunt create primele bordeluri etc.

                  Amploarea  fenomenului indeamna autoritatile la gasirea formelor de reglementare a acestuia, cu atat mai mult cu cat efectele practicarii prostitutiei sunt evidente asupra moralitatii si sanatatii individuale, a populatiei ca si a societatii. Primele reglementari apar in Grecia – miracolul lumii antice, spune A. Dumitriu, (1984)- si priveau spatializarea caselor speciale numai in anumite cartiere, impunerea monopolului statului, portul unei anumite vestimentatii restrictii totale privind participarea prostituatelor la serviciile religioase etc. Reglementari sunt luate si in Roma – leaganul unor asemenea conduite- imbracaminte distinctiva , sistem de inregistrare si evidenta a prostituatelor, deplasarea lor sub control, rezervarea unor cartiere, strazi etc.

            Fiind un fenomen social atat de vechi care practic a insotit omul si societatea, nici explicatiile si nici determinarile lui nu s-au lasat asteptate. Sunt opinii potrivit carora prostitutia  – ca forma de comportament, de conduita umana este motivata de urmatorii factori: factori favorizanti : atitudinile si tratamentele agresive suportate de fete in familie, promiscuitatea familiala, predispozitiile sugerate si evidente in conduitele sexuale, dezorganizarile familiale, la care se adauga caderea unor fete, ca prada usoara, in sistemul „organizat” al proxenetilor;  factori existentiali , care tin de lipsa locurilor de munca pentru femei, de conditiile de munca neadecvate si insuficient platite, de ansamblul presiunilor economice, financiare si materiale necesare existentei personale si familiale; factorii interni, intrinseci: apetit sexual permanent nesatisfacut, predispozitie psiho-sexuala, lipsa afectivitatii si a educatiei sexuale; neputinta de a stabili relatii de alta natura cu partenerii, lipsa unui autocontrol permanent, obisnuinta de a fi privita cu interes, de a primi diferite atentii si un spor de afectivitate; factori de atractie si avantaj: dobandirea de venituri mari in raport cu cele obtinute pe alte cai (profesionale), dorinta de lux, specifica claselor bogate, mod de viata facil, mare libertate de actiune, mari posibilitati de traire a unor aventuri, intrarea in relatii cu statusuri superioare, cu persoane generoase, cu intentia de regandire si reconstruire a propriei existentei in afara celei prezente etc. Nu putem omite rolul jucat de presa, de literatura pornografica, de alcool si droguri, de petrecerile care au drept obicei provocarea acestor tipuri de comportamente.

      Fenomenul este structurat, din perspectiva formei de participare in doua mari dimensiuni: o prima dimensiune priveste prostitutia voluntara , care asa cum rezulta din denumire, participarea este bazata pe propria vointa si pe alegere; statutul de prostituata este acceptat la nivelul structurii bio-psiho-sociale al persoanei, atragerea psiho-sexuala si satisfacerea acestei nevoi fiind dominanta existentei celei in cauza;  a doua dimensiune se refera la prostitutia clinica, nevrotica, compulsiva ce isi are determinare in structurile psihonevrotice si psihopatice ale persoanei, creind  predispozitii spre aceste forme de conduite.

      Exista opinii care sustin ca prostitutia este o institutie sociala, fiind rezultanta unei     anumite moralitati, este un tip de actiune, de conduita umana; dorinta sexuala realizata devine un anume tip de relatii interumane. Existenta umana faciliteaza un asemenea tip de relatie fie in conditii premaritale – nevoia biologica trebuie satisfacuta –, fie maritale- cand intervine disolutia familiei (divort sau vaduvie), sau intervine spiritul de aventura, de escapada, de suferinta cronica a partenerei sau departe de familie (activitati in afara rezidentei), sau situatii speciale (privarea de libertate a partenerei etc). Ca institutie sociala prostitutia indeplineste unele functii cum ar fi:  contribuie la protejarea familiei, de a pastra puritatea fetelor pentru casnicia lor, pentru alesul inimii ( aspect depasit de practica relatiilor sexuale actuale) ca si de a exclude relatiile premaritale (cu viitoarea sotie, inainte de casatorie). Ca sistem al relatiilor interpersonale prostitutia necontrolata, libera poate atenta la sanatatea populatiei, proliferand bolile venerice, SIDA , dupa cum poate stimula talharia, crima, umilirea etc. Existenta prostitutiei nu poate fi negata, dimpotriva ea trebuie pusa sub control, pentru ca in mod real ea sa-si indeplineasca functiile de fenomen social specific.

  • Violul, este o alta tulburare socio-sexuala care exprima raportul sexual impus de o persoana  de sex masculin unei persoane de sex feminin,in lipsa acordului partenerei,prin constrangere,prin forta,prin imposibilitatea ei de a se apara,sau de a-si da consimtamantul.In viol in prim plan sta brutalitatea, agresionarea,violenta fizica, apoi abuzarea de starea neputincioasa a persoanei asupra careia are loc violul, ca si  folosirea mijloacelor psihice de intimidare a persoanei violate,sau toate elementele folosite concomitent, interdependent. Trebuie avut in vedere ca violul produs prin agresiune se realizeaza  fie prin luarea prin surprindere a victimei, ca si prin lovire, provocarea de dureri si cadere, incat spaima si frica reduc gradul de impotrivire, fie prin participarea mai multor persoane care anihileaza forta de impotrivire a victimei; cel realizat prin abuzarea de starea neputincioasa a persoanei priveste unele afectiuni somatice sau psihice ale victimei, starile de somn profund, sau create de administrarea unor substante somnifere si narcotice, de hipnoza ori de ebrietate; violul prin intimidare se refera la cazurile in care victima nu opune rezistenta fizica, dar actul are loc sub presiunea amenintarilor, santajului, inselarii, a promisiunilor materiale, a realizarii unui status superior.  

                  Devenirea omului si a societatii umane evidentiaza diversitatea atitudinilor              comunitatilor fata de aceasta conduita sexuala; in perioada straveche, la evrei prin normele talmudice ale secolelor III – V e.n. se incrimina virginitatea; la unele comunitati africane si asiatice violul era considerat ca un atentat la dreptul de proprietate, intrucat femeia  apartinea satului ori tatalui;dupa cum era acceptat in societatile  agresoare asupra femeilor din  teritoriile cotropite.     

             Astazi, in aproape toate tipurile de societate violul este considerat un atentat la personalitatea umana constituind o infractiune contra moravurilor, sanctionat  adecvat de catre societate, in raport cu unele antecedente: daca cel care infaptuieste violul este raspunzator,este constient de actele sale; apoi conditiile in care se realizeaza violul, respectiv daca este interpersonal sau in grup, daca victima este minora, ori daca fapta nu a condus la vatamarea grava a integritatii bio-psiho-sociale a persoanei, necesitand asistenta medicala, psihologica, ori cauzatoare de moarte, de sinucidere.             

             Ca fenomen social violul – ca orice alte tipuri de actiuni si conduite umane-este in atentia cercetarilor multidisciplinare-stiintelor medicale, psihologice, psihosociologice, biologice si genetice, etc. - in baza carora au fost elaborate anumite teorii, la fel ca si in prostitutie, prin care se incearca sa se afle cauzele, delimitarile si pe aceasta cale sa se justifice existenta lui.

·          Teoriile biologice, genetice, prin cercetarile antropologice efectuate, barbatul este inzestrat de la natura cu dominanta agresivitatii, care dupa cum am vazut si in capitolele anterioare, aceasta se exteriorizeaza la barbat prin virilitate; barbatul dispune de capacitatea, de posibilitatea de a se manifesta, inclusiv in relatiile sexuale, violent, agresiv, pentru  a-si impune forta si autoritatea sa.In aceasta situatie violul este acceptat ca facand parte din natura naturala (E. Fromm, 1984) a individului uman, al barbatului. Apropiate acestui punct de vedere sunt si teoriile endocrinologice prin care se opineaza ca violul este determinat de unele caracteristici ale setului cromozomial, sau prin niveluri hormonale disproportionate (I.Mitrofan, C.Ciuperca, 1998);                                                               

·         Teoriile psihologice si psihiatrice concep violul ca impuls, ca imbold catre activitatea sexuala, stimulat extern, si care in plan subiectiv declanseaza procese specifice-excitatie, dorinte sexuale, expectatie, tensiune, furie etc. – finalizate in actiune, in act sexual. Violatorul este dominat, este structurat psihic si psihanalitic de instinctul sexualitatii, fiind un pervertit, un afectat, incat violul este o forma a conflictelor interpsihice;

·         Teoriile sociologice pleaca de la faptul ca violul este un fapt social (E.Durkheim), un fenomen social al carei determinare trebuie cautata in ordinea (dezordinea) sociala, in controlul social care cuprinde o dimensiune interna – forta individului de a se opune propriei impulsivitati, impulsului catre sexualitate – si o dimensiune externa – data de forta grupului-familial, de prieteni, de convietuire, de  autoritatea acestuia de a rezista la stimulii sexualitatii. Agresivitatea individului tine de relatia creata,de actiunea celor doua dimensiuni ale controlului social,iar daca ambele sunt in stare latenta mai mult ca sigur ca individul devine agresiv sexual (C.Radulescu,1997).

            Asadar, violul este un fenomen social caracterizat prin realizarea raporturilor   sexuale in forma agresionala, de manifestare a vointei si fortei sexuale a barbatului fata de sexul feminin in lipsa acceptarii acestei relatii. Ca fapt existential – sustine D. Russell – isi are izvoarele in determinarile biologice ale barbatului, in predispozitia lui naturala spre viol, in valorile si modelele culturale insusite si practicate; este vorba de exacerbarea rolului sexului masculin, a virilitatii, si pe aceasta baza a acceptarii violului ca fiind un comportament sexual motivat etc., sustinut de  ampla si nestapanita publicistica sexuala si pornografica actuala, in toleranta legislativa a unor societati.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 634
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved