Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

Statistica


GERMANIA

Statistica

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DECIZIA : CONCEPT, DEFINITIE
OBSERVAREA DATELOR STATISTICE - METODE DE OBSERVARE STATISTICA
Statistica - Proiect
ALGORITMI DE PRELUCRARE SECVENTIALA A DATELOR STATISTICE
INVESTITIILE
Exercitii si probleme rezolvate - statistica
PROIECT STATISTIC
Testarea parametrilor variabilelor cantitative
PROBABILITATI SI STATISTICA
Modele experimentale fundamentate pe analiza dispersionala

GERMANIA

Dezvoltarea legislatiei




Atunci cand la sfarsitul anilor 60 abuzul de substante narcotice a crescut in Germania, regimul juridic al abuzului si al traficului ilegal de droguri era tratat in Legea Opiumului din 1929. Apoi, in 1971 a fost adoptata Legea Narcoticelor[1], mai elaborata. Aceasta se baza pe asa numita Conventie Unica a Narcoticelor din 1961 si pe Conventia Substantelor Psihotrope din 1971. Termenul “narcotice” folosit in acest text se refera la toate narcoticele si substantele psihotrope.

In 1981, odata cu inrautatirea situatiei drogurilor, a fost adoptata o revizuire completa a Legii Narcoticelor, existenta si in prezent, care a trecut aproape in unanimitate de German Bundestag din 28 iulie 1981, intrand in vigoare la 1 ianuarie 1982. Aceasta este legea principala care priveste narcoticele in Germania, desi a fost rectificata de mai multe ori (vezi mai jos).

Obiectivul principal al acestei legi este protectia sanatatii umane. In urmarirea acestuia, Legea Narcoticelor incorporeaza urmatoarele 5 seturi de prevederi:

In tabelele I-III sunt listate toate narcoticele aflate sub control (Sectiunea 1, paragraful 1)

Comertul legal si fabricarea narcoticelor (Sectiunile 3-12, 14, 17, 18)

Prescriptiile de narcotice intocmite de doctori (Sectiunea 13)

Faptele penale si administrative (Sectiunile 29-34)

(pentru prima data) masuri alternative pentru infractorii dependenti (Sectiunile 34-38)

In baza Legii Narcoticelor, Guvernul Federal a promulgat 4 ordonante care trateaza in detaliu urmatoarele sectoare:

prescrierea narcoticelor de catre doctori, stomatologi si veterinari[2];

comertul legal cu narcotice[3];

comertul extern cu narcotice[4];

costurile si taxele pentru diverse acte oficiale in vederea supravegherii comertului legal de narcotice[5].

In sens larg, Legea Narcoticelor include de asemenea Legea care priveste Depistarea Profiturilor de pe urma savarsirii unor infractiuni grave in domeniu (spalarea de bani) din 1993 si Legea Controalelor din 1994, amandoua intrand in vigoare la 1 martie 1995. Pe langa acestea, in Germania dar si in celelalte state membre ale U.E., au aparut mai multe reglementari EEC care privesc in mod direct comertul cu state din afara U.E. Ultimele dar nu cele din urma, Codul penal, Codul procesual penal si Legea Drepturilor Copilului includ bazele implementarii atat a investigatiilor cat si a procedurilor penale in cazul comertului ilicit cu narcotice ori cu derivati ai acestora. Intre 1982 si 1994 Legea Narcoticelor din 1981 a fost modificata de cateva ori; de aceea o versiune solida a Legii[6] a fost publicata la 10 martie 1994. Cele mai multe modificari se refera la:

acceptarea unui tratament bazat pe substituenti, pentru dependenti (Sectiunea13, paragraful 1, alin.1)

marirea pedepselor pentru infractiunile cu privire la droguri, de la inchisoarea pana la 4 ani sau amenda pana la inchisoarea de maximum 5 ani sau amenda (Sectiunea 29, paragraful 1).

clarificarea situatiei aprovizionarii cu seringi sterile pentru dependenti, care nu trebuie supus justitiei (Sectiunea 29 paragraful 1, alin.2)

retragerea din fata justitiei a inculpatilor, in cazul infractiunilor savarsite pentru consum propriu, prin simpla decizie a procurorului, fara acordul Curtii (Sectiunea 31a)

noi prevederi legale in care apar masuri alternative pentru infractorii dependenti, in locul pedepsei cu inchisoarea conform conditiilor esentiale prevazute in Sectiunile 35-38.

introducerea in Legea Narcoticelor a unor noi infractiuni si a pedepselor minime pentru traficul de droguri in virtutea Legii de Combatere a Crimei Organizate.

Dupa 1994, doua reglementari din Legea Narcoticelor au trebuit sa fie modificate: prin puterea legii care modifica Legea Narcoticelor din 4 aprilie 1996 (Gazeta Federala de Drept I, pag.582), cultivarea in scop comercial a canabisului, care a fost interzisa din 1972, a fost permisa din nou, numai in anumite locuri. Uzinele agricole erau indreptatite sa cultive canabis continand cel mult 0.3% tetrahidrocanabinol (THC), conform Reglementarii (EEC) nr. 1308/1970 a Consiliului din 29 iunie 1970 privind Organizatia Comuna a Pietei Inului si Canepii (detalii in Sectiunea 24a si in Tabelul I – “Canabis”). Cel de-al treilea act care a modificat Legea Narcoticelor in 28 martie 2000[7] a reglementat printre altele standardele minime pentru camerele speciale de reabilitare (Sectiunea a 10a si in capitolul “Prevenire, grija, tratament”); pe langa acestea au fost stabilite bazele legale pentru introducerea unui registru special cu lista substituentilor si pentru calificarea pe care doctorii trebuie sa o aiba pentru a practica terapia prin substituire. Reglementarile care se refera la aceasta problema au fost incluse in cea de-a 15-a Ordonanta care a modificat Legea Narcoticelor (Gazeta Federala de Drept I, pag. 1180) din 19 iunie 2001 (vezi ELDD). A intrat efectiv in vigoare la 1 iulie 2001. Introducerea acestor prevederi s-a realizat pentru imbunatatirea calitatii, eficacitatii si sigurantei tratamentului pentru dependentii de sedative.

Substante aflate sub control (narcoticele)

Toate narcoticele prevazute de legile germane au fost enumerate complet in cele 3 Tabele ale Legii Narcoticelor (Sectiunea 1, paragrafele 1 si 2). Aceste Tabele nu includ numai substantele prevazute in Conventiile Natiunilor Unite pe probleme de droguri si substante psihotrope ci si acele substante care, in baza deciziilor U.E. sau ale Guvernului Federal, au fost inregistrate ca narcotice (substantele ilicite 4-MTA, fenprometamine(PPMA), TMA-2 si altele). Narcoticele sunt preparatele, compusii moleculari, izomerii, esterii, eterii si sarurile substantelor exemplificate. Preparatele narcoticelor care pot fi prescrise si recomandate nu vor fi considerate ilicite daca vor face obiectul comertului intern, cum ar fi spre exemplu benzodiazepinele.

Criteriul esential pentru clasificarea narcoticelor in cele 3 Tabele este beneficiul medical. Prin urmare:

o       Tabelul I include narcoticele care nu pot fi comercializate, acestea fiind interzise de lege (canabis, heroina, ecstasy).

o       Tabelul II cuprinde narcoticele licite, fiind disponibile doar prin prescriptii speciale (narcoticele folosite pentru producerea unor derivati farmaceutici). Acestea includ, printre altele, delta-9-tetrahidrocanabinol (THC) si dexamfetamina.

o       Tabelul III include narcoticele supuse comercializarii, disponibile in prescriptii speciale intocmite de catre doctori, doctori stomatologi, doctori veterinari pentru a fi folosite in scop medical (opiumul, morfina, metadona)

Pe ansamblu, prevederile planurilor s-au imbunatatit prin ordonante date de catre Guvernul Federal autorizat de catre legiuitor (Sectiunea 1, paragraful 2). In situatiile urgente, Ministrul Sanatatii e singurul care poate autoriza includerea substantelor si preparatelor nefarmaceutice in Tabelul respectiv pentru o perioada de un an, din cauza abuzului si a pericolului pe care acestea il exercita asupra sanatatii (Sectiunea 1, paragraful 3).

Folosirea drogurilor si posesia lor

In legile germane consumul de narcotice nu este vazut ca o infractiune. Oricum, oricine detine narcotice pentru consum propriu si nu are o permisiune scrisa pentru achizitionarea lor, este considerat ca a savarsit o infractiune, conform sectiunii 29, paragraful 1 din Legea Narcoticelor (asa numita infractiune pentru consum personal) la fel ca si cel care cultiva, produce ori comercializeaza narcotice sau le introduce in trafic fara o autorizatie oficiala.

Exista un domeniu aparte care pedepseste infractiunile pentru consum personal, dezvoltat inca din 1992. De atunci, in baza sectiunii 31 din Legea Narcoticelor, procurorul poate retrage inculpatul din fata justitiei chiar si fara acordul Curtii, daca considera ca acesta a comis o infractiune minora, daca nu exista un interes public si daca narcoticele folosite au fost folosite pentru consum propriu, in cantitati mici.

Decizia Curtii Federale Constitutionale din 9 martie 1994 a implementat noi standarde pentru judecarea infractiunilor comise pentru consum personal de narcotice. Pe langa Curtea Regionala Lübeck, Curtea Federala Constitutionala a reconfirmat constitutionalitatea Legii Narcoticelor cu privire la interzicerea canabisului, pentru care s-a impus si pedeapsa. Curtea a declarat ca Legea Narcoticelor nu incalca principiul proportionalitatii, egalitatii si libertatii persoanei. Cu toate acestea, a declarat ca, in cazul infractiunilor minore legate de canabis pentru consum propriu, autoritatile Landului Federal sa fie de acord cu interzicerea unei pedepse exagerate existente in Legea Germana Fundamentala, mai mult decat atat, a cerut Landului Federal sa se asigure de o aplicare uniforma a pedepsei si ca regula sa retraga din fata justitiei pe cel vinovat in conditiile existente in Sectiunea 31a din Legea Narcoticelor si in prevederile similare ale Codului de Procedura Penala si ale Legii Drepturilor Minorului.

Cu privire la Sectiunea 31a, Landul Federal nu a fost de acord pentru moment cu valorile stabilite (spre exemplu valoarea maxima a unei “cantitati nesemnificative de canabis” variaza de la 3 grame la 30 de grame; astfel de diferentieri se gasesc si la “vinovatia minora” ori la “interesul public”. Aceste diferentieri insa nu produc un impact prea mare in practica, cel putin in ceea ce priveste deciziile Curtii legate de canabis. Acesta a fost rezultatul unui studiu amanuntit al practicii, in perioada 1995-1996[8]. Pe de alta parte, conform acestui studiu, instantele de judecata au realizat o uniformizare a aplicarii legii in intreaga Republica Federala Germana. Aceasta inseamna ca in Germania mai mult de 90% din cazurile legate de canabis in care s-a inceput faza judecatii dar mai tarziu suspendata, aveau de a face cu cantitati de canabis mai mici de 10 grame, desi conform valorilor legale, in multe regiuni nu raspund in fata justitiei acele persoane care folosesc cantitati de pana la 30 de grame. La fel se aplica legea si in cazul celorlalti parametri legali care sunt inclusi in Sectiunea 31a din Legea Narcoticelor.

Aceste rezultate vor fi revizuite inca o data inainte de aplicarea legii.

Infractiuni care se refera la droguri si la traficul de droguri

Sectiunile 29-34 din Legea Narcoticelor cuprind un catalog al infractiunilor precum si alte prevederi legate de acestea. Acestea includ toate infractiunile care au fost stabilite in articolul 3 din Conventia de la Viena din 1988. In principal, Legea Narcoticelor cuprinde urmatoarele patru categorii de infractiuni:

a)      infractiunile obisnuite, care se pedepsesc cu inchisoarea pana la 5 ani sau amenda (Sectiunea 29, paragraful 1, punctele 1-14)

b)      infractiunile grave, care se pedepsesc cu inchisoarea intre 1 si 15 ani (Sectiunea 29, paragraful 3 si Sectiunea 29a)

c)      infractiunile deosebit de grave, care se pedepsesc cu inchisoarea intre 2 si 15 ani (Sectiunile 30, 30a si 30b)

d)      infractiunile minore (incalca prevederile administrative) care se sanctioneaza numai cu amenda (Sectiunea 32)

Traficul ilicit, cultivarea si prelucrarea narcoticelor sunt considerate infractiuni foarte grave. Clasificarea intr-una din cele 3 categorii de infractiuni depinde de circumstantele care sunt mentionate in Lege. Gravitatea este redata nu de cantitatile de narcotice, ci de traficul ilicit cu acestea. Alte circumstante agravante, printre altele, sunt: un adult care ofera narcotice unei persoane sub 18 ani (Sectiunea 29a); o persoana care in mod profesional participa la traficul de narcotice sau face parte dintr-un grup de persoane care practica traficul de droguri (Sectiunile 30 si 30a); comiterea unei infractiuni grave cu privire la droguri avand asupra lor o arma de foc sau alte obiecte care pot fi folosite impotriva unor persoane (Sectiunea 30a). Mai mult decat atat, pedepsele sunt la fel pentru toate categoriile de narcotice, astfel ca tipul si clasa din care fac parte narcoticele nu influenteaza pedeapsa. Oricum, in sentinta pe care o da judecatorul va tine seama de riscul folosirii narcoticelor cand se comite o infractiune. Sentintele legate de canabis, in special in cantitati mici, sunt mai putin severe decat cele legate de narcoticele mai periculoase. Legea si jurisdictia fac o diferenta remarcata intre infractiunile de contrabanda si trafic si cele care se refera la posesia si consumul propriu de narcotice.



Practica judiciara

Pe langa cele prevazute in Codul penal si in cel de procedura penala, prevederile Legii Narcoticelor constituie baza legala a investigatiilor si masurilor efectuate si luate de catre politisti, de catre autoritatile vamale si de procurori. Mai mult, Codul de procedura penala prevede drepturile si obligatiile avocatilor celor doua parti pe parcursul procesului penal.

Politia are obligatia sa raporteze orice constatare a unei astfel de infractiuni procurorului. Codul penal sustine prevederile speciale care permit procurorului, ca exceptie, sa scoata de sub acuzare un inculpat (principiul acuzarii discrete). Prevederile care se refera la acest principiu sunt Sectiunile 153, 153a si 154.

Germania este un stat federal unde Landul Federal are un nivel ridicat al autonomiei in multe aspecte ale politicii narcoticelor. Conform art. 83 din Legea Germana de Baza, ei vor indeplini statuturile federale daca Legea de baza nu prevede altfel. De jurisdictia in procedurile de judecata (exceptie facand deciziile in ultima instanta ale Curtii Federale) si de supravegherea comertului cu narcotice intre unii pacienti, intre farmacii si spitale se ocupa Landul Federal. Studiile au aratat ca exista diferente clare intre politica narcoticelor din Sudul Germaniei si cea din Nord (asa numita diferenta dintre Nord si Sud). Pe de alta parte, controlul comertului licit cu narcotice (prelucrare, import, export) ca si garantarea licentelor in scop stiintific, este o preocupare a Institutului Federal pentru Droguri si Derivati Medicali (BfArM).

Prevenire, grija si tratament

Dintr-un punct de vedere istoric, principala menire a Legii Narcoticelor nu este luarea masurilor de prevenire, grija, tratament si reabilitare, ci cunoasterea procedurii de control a comertului cu narcotice. Scopul Legii Narcoticelor este insa, peste toate, sa asigure o grija medicala maxima populatiei prin suplimentari de narcotice licite prescriptibile (pentru terapie impotriva durerilor) dar si sa combata abuzul de narcotice si sa tina cat mai la distanta fenomenul dependentei (Sectiunea 5, paragraful 1, punctul 6). Din 1981 numarul in continua crestere al dependentilor de droguri si al infractorilor dependenti a “provocat” introducerea unor prevederi detaliate despre activitatea de reducere a cererii de narcotice si a daunelor provocate de droguri, printre care “Terapie in loc de pedeapsa” (1981), tratament medical si distribuire de seringi sterile(1992).

Conform prevederii “Terapie in loc de pedeapsa” (Sectiunile 35-38), procurorul, cu acordul Curtii, poate amana, pentru o perioada de cel mult 2 ani, executarea unei pedepse cu inchisoarea nu mai mare de doi ani, mai ales in cazul in care persoanele vinovate au comis infractiuni in urma dependentei de droguri. O alta conditie a acestei posibile amanari este ca cel condamnat sa urmeze un tratament in scopul reabilitarii. Timpul petrecut pana la finalizarea tratamentului va fi scazut din durata pedepsei cu inchisoarea. Daca inculpatul a terminat tratamentul cu succes, pedeapsa se poate suspenda si chiar absolvi. In termenii acestei legi, tratamentul se efectueaza in localitatea de domiciliu, in institutii private recunoscute, care sunt obligate sa informeze autoritatea competenta despre o eventuala intrerupere sau finalizare inainte de termen a tratamentului. In aceste situatii, daca inculpatul nu mai continua tratamentul, suspendarea pedepsei va fi revocata iar executarea pedepsei se va continua.

Infiintarea unor camere speciale pentru reabilitare, care a fost controversata pentru mult timp, s-a decis pozitiv in martie 2000 de catre o noua prevedere in Legea Narcoticelor (Sectiunea 10a). Aceasta cuprindea un catalog al standardelor minime ce trebuiau indeplinite de aceste camere, care sa fie conforme celor prevazute in Legislatia Internationala a Narcoticelor. Mai mult decat atat, Legea Narcoticelor lasa la latitudinea Landului Federal daca sa se permita sau nu infiintarea acestor camere. Daca da, Guvernul Landului trebuie sa adopte o ordonanta bazata pe Legea Narcoticelor care sa reglementeze in detaliu acordarea licentei si conditiile infiintarii. Persoanele care administreaza aceste camere, au sarcina sa intre in contact cu dependentii versati de droguri la care in mod normal nu se poate ajunge, sa-i ajute sa supravietuiasca cauzelor care le ameninta vietile, sa-si recapete sanatatea si sa le ofere consiliere si tratament pentru a stopa activitatile ilicite si dependenta si pentru a preveni traficul de droguri. De asemenea ei trebuie sa coopereze indeaproape cu institutiile si autoritatile competente.

Primele rapoarte de la 9 astfel de camere au scos in evidenta faptul ca in anul 2000 un total de 922 de dependenti de droguri au fost transferati de la aceste camere speciale direct la institutii care se ocupa cu terapia dependentei. In cele mai multe cazuri a fost vorba de un tratament bazat pe substituire. In plus, numarul deceselor din cauza drogurilor in orasele in care exista camere speciale de reabilitare a scazut considerabil.

Tratamentul dependentilor prin substituire de droguri necesita prescriptia si administrarea normala a substituentilor, conform Sectiunii 13 din Legea Narcoticelor, iar Sectiunea 5 din Ordonanta prescriptiei narcoticelor[9] reglementeaza mai detaliat conditiile acestui tratament. Cel mai important principiu este acela ca substituirea nu consta doar in producerea dozelor de substituenti acceptati, ci trebuie sa includa si o terapie calificata si complexa a dependentei care implica si luarea unor masuri psihiatrice, psihoterapeutice si/sau psihosociale pentru grija si tratament. Prin urmare, este necesara o cooperare apropiata intre doctori si alti experti in narcotice.

La inceput, in Germania numai levometadona era folosita ca substituent (substanta surogat); ulterior au putut fi prescrise metadona, buprenorfina si metadolul acetil levo-alpha (LAAM) si doar in cazuri exceptionale codeina si dihidrocodeina. Acolo unde este posibil, substituentii sunt fabricati ca produse finite ale drogurilor. Dupa ce LAAM a fost aprobat la nivel european, Germania a permis ca substituenti si formele finite ale metadonei si buprenorfinei.

Legea Narcoticelor nu include prevederi despre un tratament obligatoriu pentru cei dependenti de narcotice. Este adevarat ca in Codul penal (Sectiunea 64), in Legea Drepturilor Copilului si in alte legi ale Landului sunt cuprinse prevederi despre plasamentul intr-o institutie care practica terapia de reabilitare. Oricum, aplicarea acestor prevederi este foarte limitata in special in ceea ce-i priveste pe cei dependenti de narcotice. Mai mult decat atat, Curtea Federala Constitutionala a declarat Sectiunea 64 din Codul penal ca fiind partial neconstitutionala si astfel a abrogat-o prin Decizia din 16 martie 1994 publicata in Gazeta Federala de Drept I, pag.3012.

Precursorii

Legea Controlului Precursorilor din 1994 a intrat in vigoare la 1 martie 1995 si apoi rectificata la 30 iunie 2002. In plus, a fost adoptat un ordin federal pentru stabilirea sanctiunilor, printre care cele pentru incalcarea legislatiei europene a precursorilor si a intrat in vigoare la data de 3 august 2002. Codul penal, Codul de procedura penala si Legea Drepturilor Copilului cuprind prevederi pentru implementarea investigatiilor si procedurilor penale in ce priveste infractiunile din domeniul narcoticelor si al precursorilor. Legea Controlului Precursorilor individualizeaza pedepse cu inchisoarea de pana la 5 ani pentru cei care fabrica ilegal, comercializeaza, tranziteaza, cumpara sau obtin precursori, precum si intre 1 si 15 ani in cazuri grave, cum ar fi comertul ilicit organizat. Savarsirea din neglijenta a unei infractiuni reduce maximul pedepsei pana la 1 an inchisoare sau amenda. Incalcarea neglijenta sau deliberata a cerintelor intocmirii documentelor necesare pentru a intra in legalitate constituie o infractiune administrativa si se sanctioneaza cu amenda de pana la 50.000 DM (25.000 €).

Ministerul Sanatatii trateaza la nivel federal pentru admiterea precursorilor chimici. Centrul Federal pentru Droguri si Derivati Medicali, in cooperare cu autoritatile vamale si cu Unitatea de Control a Precursorilor de la Biroul Politiei Judiciare Federale, sunt responsabile cu controlul comertului intern si international cu precursori chimici din Germania. Centrul Federal pentru Droguri si Derivati Medicali elibereaza licente pentru comercializarea legala a precursorilor si narcoticelor si controleaza vanzarea si distribuirea acestora.

Spalarea de bani si confiscarea

Conform Sectiunii 261 din Codul penal german, spalarea de bani si obtinerea unor averi ilegale constituie infractiuni. Aceasta prevedere nu se aplica numai in cazul banilor obtinuti in urma ilegalitatilor, dar si a altor infractiuni mai grave. Mai mult decat atat, Legea Germana a Spalarii Banilor din 25 octombrie 1993 reglementeaza masurile de control care se iau in cazul detectarii de bani spalati si pentru a preveni activitatile de spalare de bani pe intreg teritoriul Germaniei. Legea Spalarii Banilor sustine raportarea imediata a tranzactiilor financiare suspicioase care includ tranzactiile cu bani lichizi mai mari de 30.000 DM (15.000 €). Obligatia identificarii si raportarii, care trebuie facuta catre banci, companii de asigurare si alte institutii financiare similare, ii revine oricarei persoane care efectueaza tranzactii cu bani lichizi. Mai departe, cercetarile vor fi efectuate de catre echipele de cercetare ale politiei si ale autoritatilor vamale. Obligatia de identificare si raportare revine in primul rand sectorului serviciului financiar privat.

Rezultatele acestor eforturi pentru anul 1999 sunt:

- institutiile financiare au raportat 3765 de tranzactii dubioase;

- 25% dintre acestea au necesitat investigatii amanuntite din partea procurorilor;

- din controalele tranzactiilor cu bani lichizi de la frontiere, au rezultat 436 de cazuri dubioase din care 49% au fost supuse investigatiilor amanuntite;

- in 1998, 25 de persoane au fost condamnate, cele mai grave infractiuni fiind cele de spalare de bani conform Sectiunii 261 din Codul penal (aceasta cifra nu include si persoanele care au fost condamnate si pentru alte infractiuni mult mai grave);

- in 1999, in urma constatarii acestor infractiuni s-au confiscat 49.525.000 DM (aprox 25 milioane de €uro);

- tot in 1999, taxele pe venit in ceea ce priveste cazurile de spalare de bani au ajuns la suma de 45.354.000 DM (aprox. 23 milioane de €uro ).

Dezvoltari noi

Datorita unei initiative a Ministerului Sanatatii, si pe baza unei licente conform Sectiunii 3, paragraful 2 din Legea Narcoticelor, se incearca infiintarea unui centru clinic in care heroina farmaceutica sa fie preparata in conformitate cu standardele europene. Spre deosebire de Elvetia sau Anglia, in Germania heroina nu este autorizata pentru comert si nici ca substanta farmaceutica. De aceea despre ea se aminteste in Tabelul I. Aprovizionarea controlata cu heroina a inceput in primavara anului 2002. Pentru o perioada de 3 ani, 1120 de persoane vor fi ingrijite in 7 orase insa numai jumatate dintre acestia vor primi heroina, celeilalte jumatati fiindu-i administrata metadona, in conditiile stabilite in proiect. Scopul proiectului este sa se afle daca tratamentul cu heroina originala sub controlul doctorilor se apropie de un tratament cu alte substante medicale. Pe langa rezultatele tratamentului, vor fi examinate si efectele sociale si cele criminologice.

Informatii

Textul a fost revizuit de catre Helmut Butke, Ministrul Sanatatii

- Institutul pentru Cercetari in domeniul Terapiei 1996-2000

- Studiu asupra legislatiei si reglementarilor in ceea ce priveste traficul de droguri in statele membre U.E., Comisia Europei 2001

- Cesoni, “Incriminarea folosirii stupefiantelor in 7 legislatiile europene” 2000

- De Ruyver, “ Politica Drogurilor in Uniunea Europeana”, Comisia Europei, 1995

- Albrecht Hans-Jörg, “ Referat despre alternativele la pedeapsa cu inchisoarea” 1998.

(GERMANIA)

POLITICA NATIONALA SI CONTEXTUL

1.1. Aspecte generale

In Germania, termenul “politica drogurilor” trece printr-o schimbare treptata de inteles. Pana la sfarsitul secolului trecut, termenul era strict legat de drogurile ilicite care reprezentau centrul intereselor politice. Pe atunci, nu exista o conceptie asemanatoare care sa se concretizeze intr-o politica a alcoolului sau a tutunului; mai mult nu exista o “politica a dependentei” care sa cuprinda intreaga lista a substantelor care provoaca dependenta. Totusi, de cativa ani, carentele provocate de substantele psihotrope legale si aspectele comune ale acestor substante ( legate de prevenirea consumului initial si cu privire la pacientii cu multiple dependente ) au devenit cu repeziciune centrul intereselor politice. Acesta este motivul pentru care termeni ca “politica drogurilor si a dependentei de acestea” si “ politica dependentei” sunt utilizate din ce in ce mai mult inlocuind termenul “politica drogurilor”. Datorita diferitelor scopuri politice si strategii folosite in legatura cu substantele legale si ilegale, in Germania termenul “politica drogurilor si a dependentei de acestea” este folosit tot mai des.

Si mai mult, subiectul vizat se extinde de la scopul principal legat de dependenta de anumite substante, la consumul atat de riscant si daunator, catre intelegerea politicii sanatatii, asupra riscurilor si bolilor asociate consumului de astfel de substante. Totusi, limba germana nu contine un cuvant potrivit care sa reflecte aceasta extindere a conceptului, astfel ca termenul ( nesatisfacator ) de politica a dependentei continua sa fie folosit. Ca si consecinta, substantele legale si strategiile comune atat substantelor licite cat si celor ilicite trebuie cuantificate de rapoartele anuale ale DBDD. In multe cazuri nu mai este posibila departajarea celor doua categorii de substante datorita dezvoltarii atat a politicilor cat si a tehnologiei. Cu toate acestea, odata cu instructiunile date in legatura cu subiectul acestui raport, substantele exclusiv ilicite vor fi luate in considerare acolo unde va fi posibil.

1.1.1. CADRUL POLITIC

RESPONSABILITATILE GUVERNULUI FEDERAL SI AL LANDULUI.

In Germania responsabilitatea politicii drogurilor si a dependentei de acestea se imparte intre Guvernul Federal si Land. Conform constitutiei (Grundgesetz), Guvernul Federal are competenta de a decreta legi legate de narcotice, legi penale si legi legate de securitatea sociala. Cu acest principiu s-a definit cadrul legal pentru politica drogurilor si s-au stabilit anumite standarde. Executarea acestor legi federale se afla totusi sub raspunderea Landului. In plus, Guvernul Federal si Landul au propria competenta legala in domeniile importante pentru implementarea politicii drogurilor si a dependentei de acestea. Aceste domenii includ invatamantul si sanatatea. Cea mai mare responsabilitate legata de implementarea politicii drogurilor si a dependentei - in special elaborarea - o are Landul, care in conditii legale si pentru scopuri comune ar putea sa stabileasca un alt set de activitati.

ROLUL ORGANIZATIILOR FONDATOARE

Fondurile necesare obtinerii tratamentului si reabilitarii persoanelor dependente sunt suportate de asigurarea de sanatate sau fondul de pensii. Acestea se comporta ca persoane independente aflate sub legea publica. Astfel, deciziile politice adeseori nu au o influenta directa asupra finantarii cu referire la diferitele oferte de tratament. Finantarea din fondurile ajutorului social are rolul unei subventii. Costurile provocate de bolile derivate consumului de droguri si de tratamentul dezintoxicarii sunt in general suportate de asigurarile de sanatate, pe cata vreme reabilitarea medicala a pacientului este platita de fondurile de pensii.



ROLUL ORGANIZATIILOR NONGUVERNAMENTALE

In Germania, activitatile ce tin de sanatate si munca in folosul comunitatii in particular sunt guvernate de principiul subventiilor. Practicienii din Germania garanteaza acordarea de servicii de asistenta medicala. In mod special actiunile de caritate private realizeaza o mare parte din estimarile asupra asistentei psihosociale pentru dependentii de droguri. Pentru aceste activitati ei primesc fonduri publice – de la bugetul national, regional si municipal – in functie de unele criterii. Doar in cateva cazuri exceptionale (cabinetele pentru sanatate publica), guvernul insusi ofera servicii specifice pentru ajutarea persoanelor cu probleme de dependenta. Pentru ajutarea tinerilor, Germania se bazeaza pe cooperarea dintre organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale.

1.1.2 SCOPURILE SI PRIORITATILE POLITICII NATIONALE ANTIDROG

Functionarea Comisiei Federale Antidrog este legata de Ministerul Federal al Sanatatii si Securitatii Sociale. Comisarul federal antidrog coordoneaza politica drogurilor si a dependentei de acestea pentru intreg Guvernul Federal si se bazeaza pe urmatorii patru “stalpi”:

Prevenirea consumului de droguri,

Consiliere si tratament pentru dependentii de droguri,

Asistenta pentru supravietuire si reducerea daunelor provocate de consumul de droguri,

Reprimarea consumului si reducerea ofertei de droguri.

In acest fel se intentioneaza a se crea un echilibru intre masurile ce trebuie luate pentru reducerea cererii si ofertei de droguri. Politica dependentei de droguri include substantele psihotrope legale si riscurile asociate acestora si tine cont de evaluarile inregistrate pe plan european.

In acelasi sens, cu conceptia generala asupra dependentei, “WHO” este inteleasa ca o boala complexa asociata cu dezechilibre psihice, semantice si sociale care necesita tratament. Masurile existente pentru combaterea consumului de droguri si a dependentei vor fi facute publice cat mai curand si vor fi cat se poate de explicite. Prevenirea consumului joaca un rol primordial in politica dependentei de droguri si are ca scop cel putin reducerea semnificativa a consumului de droguri si a dependentei de aceste substante. Masurile si ofertele existente vor fi in continuare dezvoltate si intarite.

1.1.3 PLANUL DE ACTIUNE IMPOTRIVA DROGURILOR SI A DEPENDENTEI DE ACESTEA

In 2003, un plan national impotriva drogurilor si dependentei de acestea a fost elaborat pentru a servi drept cadru pentru ca politica dependentei de droguri sa ii urmeze in urmatorii 5 – 10 ani. Planul este de a contribui la “schimbarea perceptiei fata de sanatate si evitarea sau cel putin pentru reducerea consumului daunator”. Planul se bazeaza pe cei patru “piloni” ai politicii nationale a drogurilor si a dependentei de acestea (cap 1.1.2). Substantelor legale li s-au acordat o mare importanta in cadrul acestui plan; o mare importanta este acordata consumului de tutun. In plus, la efectele indirecte ale acestor masuri si a activitatilor similare asupra consumului de droguri ilegale, planul de actiune mai include si scopuri specifice cu privire la consumul de droguri. Referindu-se la riscul infectarilor specifice ale consumatorilor de droguri cum ar fi hepatita C sau posibile afectiuni ale creierului cauzate de drogurile sintetice, planul se bazeaza pe prevenirea sau reducerea consumului acestor substante. Mai mult, planul de actiune necesita acordarea unei atentii deosebite grupurilor tinta specifice (copiii parintilor dependenti, grupurile supuse la risc mare, soferii si consumatorii de droguri de mai multe feluri) si lansarea unor masuri care sa se adreseze grupurilor tinta tinere prin servicii de consiliere oferite de Internet.

PREVENIREA

Ca si in alte tari si in Germania interesul pentru masurile structurale de prevenire a crescut in ultimii ani. Multumita publicatiilor Edwards (1997) si Babor (2003), care au fost respectiv vor fi publicate si in Germania cu fonduri BMGS, pasii legislativi pentru restrictia disponibilitatii substantelor psihotrope au fost facuti catre un nivel mai ridicat decat in trecut; o taxa speciala pentru produsele alcoolice (2004) ca si restrictionarea accesului si cresterea taxelor la tigarete (2004) sunt astfel de exemple.

Activitatilor de prevenire a consumului de diferite tipuri de droguri si detectarea din timp a tiparelor urmate de tinerii consumatori de droguri li se va acorda o atentie mult mai mare. Conditiile cadru de prevenire vor fi imbunatatite prin intermediul institutiilor de protectie a calitatii. Participarea financiara a altor organizatii la activitatile de prevenire va creste. Intelegeri in acest sens s-au facut deja cu societati din industria tutunului.

Totusi sponsorizarea masurilor de prevenire acordata de industria bauturilor alcoolice si a tutunului este dezbatuta cu opinii diferite in Germania. In timp ce persoanele care aproba aceasta participare vad in acest lucru o degajare a constrangerilor bugetului public, criticii considera ca influenta exercitata de sponsori asupra alegerii activitatilor si grupurilor tinta este inacceptabila si in ultima speta contraproductiva.

Intelegerea mai sus mentionata cu intreprinderile din industria tutunului exclude in mod explicit influenta acestora asupra metodelor de implementare a activitatilor. Restrictiile pentru grupurile tinta de tineri au fost criticate indelung dar pot fi considerate o masura de prevenire eficienta si cu efecte de durata.

Pentru ca aceste planuri sa fie puse in practica, metodele si caile folosite pana acum au fost dezvoltate si mai mult. In legatura cu prevenirea dependentei, diferite institutii si personalul acestora cauta sprijin in personalul gradinitelor, centrelor pentru tineret, cabinetelor pentru sanatate publica si doctorilor. Acest grup de oameni este motivat pentru a coopera si va fi dotat cu informatiile si materialele necesare, astfel incat acestia isi vor putea asuma un rol activ in prevenirea dependentei.

AJUTORUL PENTRU SUPRAVIETUIRE SI MINIMIZAREA DAUNELOR

Pentru dependentii de droguri, riscurile atasate consumului de droguri vor fi minimizate cat de mult posibil prin intermediul informatiilor si a initiativelor speciale. Aceste metode sunt folosite de asemenea pentru ajutarea dependentilor de alcool. Pentru a reduce numarul deceselor si al bolilor provocate de consumul excesiv de alcool, planul de actiune impotriva drogurilor necesita asigurarea managementului cazurilor si o mai buna cooperare intre institutiile implicate (pentru ajutarea oamenilor fara adapost, a dependentilor de droguri, precum si ingrijire medicala). In acest fel, scopul reducerii urmarilor dependentei este aplicat in acelasi timp si pentru substantele licite.

Tratament

Accesul la tratament va fi facilitat de introducerea unei linii telefonice apelabile de oriunde, prin intermediul careia vor fi corelate problemele legate de pacientii din interiorul organizatiei si cei din afara. In acest fel, pacientii care pe langa dependenta sufera si de dezechilibre psihice necesita sprijin specific, care in trecut deseori era insuficient oferit.

Tratamentul bazat pe substituire se presupune ca va fi inlocuit de masuri psihosociale si psihoterapie.

Pentru asigurarea calitatii tratamentului, a certificatelor de calitate, sunt aduse in discutie instrumente cum ar fi standarde uniforme de urmat si o retea competenta. Grupurile de intrajutorare vor fi implicate si mai mult in studiile expertilor. Noile initiative legale vor permite finantarea cercetarilor din fondurile de asigurare sociala. Bazandu-se pe evaluarea proiectului pilot, rezultatele tratamentului dependentilor de heroina vor fi luate in considerare pentru dezvoltarea programului de intrajutorare.

Actionarea in justitie

Reducerea ofertei de droguri ilicite se va realiza prin condamnarea traficantilor si urmarirea afiliatilor acestora . In ceea ce priveste actionarea in justitie, este necesara cooperarea stransa intre vami si politie la nivel national cat si la nivel de land.

Cooperarea stransa intre tarile membre ale Uniunii Europene precum si intre tarile vecine din estul si sud-estul Europei este absolut esentiala.

Evolutia si dezvoltarea continua

Cadrul legal necesar luptei antidrog este definit de legi si alte prevederi. In acest scop, masurile ce trebuie luate sunt definite in functie de rezultatele ce se doreste a fi obtinute si tinand cont de planul „Drogurile si Dependenta”. Ca o regula generala, de tipul acestor aspecte trebuie sa se tina cont in viitoarele studii.

Alaturi de alternativa cooperarii in scopul dezvoltarii (reducerea cultivarii plantelor din care se obtin droguri, imbunatatirea conditiilor de viata pentru persoanele care cultiva aceste plante, reducerea saraciei), intre Germania si tarile in care heroina si cocaina sunt produse, cooperarea in acest sens joaca un rol din ce in ce mai important. Germania coopereaza activ cu alte tari din cadrul Uniunii Europene (Planul Antidrog, EMCDDA) si cu tari din cadrul Natiunilor Unite( CDN, UNOCP)

1.1.4. COORDONAREA

Datorita structurii federale si a principiului filialelor dar si datorita diferitelor probleme ce se intalnesc de la o regiune la alta, se intalnesc diferite moduri de abordare a problemelor legate de consumul de droguri. In consecinta, diferite reguli si programe legate de droguri si dependenta de acestea au fost stabilite in landuri. Toate landurile au fost de acord cu un anumit profil pentru a acorda facilitati si ajutor dependentilor.

Prin urmare o multitudine de interpretari si metode sau instrumente sunt aplicate in prezent de catre Lander si autoritatile locale. In plus, diferente cu privire la disponibilitatea resurselor se intalnesc intre landuri. Cooperarea dintre Guvernul Federal si Lander este fructificata printr-o conferinta intre ministerele si grupurile de studiu pe diferite teme. Noul consiliu, care se va ocupa de problema drogurilor si a dependentei de acestea (‘Drogen-und Suchtrat ,vezi capitolul 1.3.1.) precum si grupurile de studiu vor juca un rol important in acest domeniu incepand cu anul 2004. Grupul de studiu care se ocupa cu realizarea statisticilor legate de consumul de droguri din Germania (Deutsche Suchthilfestatistik) a fost infiintat pentru a coordona culegerea datelor statistice pentru aceasta zona. La nivel national, Centrul Federal pentru Educatia Sanatatii (BZGA) este responsabil pentru planificarea si executarea programelor de prevenire in Germania.

Centrul Federal pentru Droguri si Dispozitive Medicale (BfArM) este responsabil pentru gasirea medicamentelor. In asociatie cu BfArM se gaseste Centrul Federal pentru Monitorizarea Opiumului care urmareste cantitatea de narcotice distribuite. Acest lucru este monitorizat si de Registrul National pentru Substitutie care functioneaza din 2003.

Legea Narcoticelor

Legea narcoticelor (BtMG) contine regulamente si instructiuni cu privire la modalitatea de prevenire a consumului acestor substante. Substantele care sunt incadrate ca narcotice de catre Legea Narcoticelor din Germania sunt impartite in trei tabele care contin toate substantele mentionate de intelegerile internationale cu privire la narcotice.

Primul tabel: narcotice a caror distributie este interzisa (MDMA, heroina)

Al –II-lea tabel: narcotice a caror distributie este permisa , dar sunt interzise pentru uz Medical (Thebacom, RS-Metamfetamina)

Al-III-lea tabel: narcotice care sunt permise pentru uz medicinal (amfetamine , codeine, dihidrocodeine, cocaina, metadona, LAAM si opiu)

Prescriptia narcoticelor pentru uz medical reprezinta subiectul Regulamentului Prescriptiilor Narcoticelor(BtMVV) si cere folosirea unei retete speciale pentru narcotice.

Legislatia speciala

Legile pentru securitate sociala definesc cadrul finantarii costurilor terapiilor pentru dependentii de droguri. Aceste costuri sunt suportate de fondurile de pensii. Dezintoxicarea si tratamentul asistat sunt platite din fondurile de sanatate.

1.2 CADRUL LEGAL

1.2.1 LEGI

Legea narcoticelor

Cadrul legal a ramas neschimbat in 2004. Legea Narcoticelor (BtMG) nu a fost imbunatatita in perioada de referinta a acestui raport. Totusi lista narcoticelor din tabelul II a fost completata de amineptine dupa ce comisia pentru narcotice a Natiunilor Unite a decis in primavara anului 2003 sa controleze aceste substante (tabelul I )

Tabelul I : Cea mai recenta completare a regulamentului narcoticelor

data

legea

amendamentul

18. BtMAndv

Amineptine

7-(10,11-dihidro-5h-dibenzo[a,d7]annulen-5-ylamino) heptan acid

au fost incluse in tabelul 2 (este permisa distributia;

sunt interzise uzului medical)



MASURILE LEGALE PENTRU REDUCEREA CONSUMULUI DE DROGURI ILICITE

Consumarea drogurilor ilicite este deseori precedata de consumul de tutun si alcool. Prin urmare, masurile preventive care urmaresc reducerea consumului de substante ilegale conduc intotdeauna la o reducere a problemelor legate de consumul de droguri.

FUMATUL: Pentru a reduce consumul mare – in crestere, in mod special la fete – de tutun in randul tinerilor au fost luate o serie de masuri legale in ultimii ani. Incepand cu 2007, vor exista tonomate de tigari cu acces electronic care vor permite numai persoanelor peste 16 ani sa cumpere tigari. Interzicerea fabricarii de pachete care contin mai putin de 17 tigarete se presupune ca va crea probleme de ordin financiar tinerilor. Distribuirea tigarilor in mod gratuit va fi interzisa. Pentru a reduce atractivitatea consumului de tigari, taxele la tutun vor fi in crestere. Din motive fiscale si de sanatate, cresterea taxelor va avea loc in trei etape incepand cu 1 martie 2004.

CONSUMUL DE ALCOOL: Cresterea puternica a consumului de bauturi dulci care contin alcool in randul adolescentilor si tinerilor este considerata de catre expertii terapeuti si consilierii de sanatate o problema aparte. In timp ce in randul populatiei adulte consumul de bauturi spirtoase si de bere a scazut in ultimii ani, la populatia tanara procentul persoanelor consumatoare de alcool precum si cantitatile consumate au fost in continua crestere din 1995 (Augustin si Kraus ). Un studiu recent (BzgA2004) releva ca in acest context un rol important il joaca raspandirea continua si rapida a interesului pentru bauturile alcoolice (alcopops) in randul adolescentilor si tinerilor. Consumul dominant al acestor bauturi a crescut de la 9% in 1998 la 42% in 2003. Aceste bauturi sunt deseori vandute si adolescentilor sub 18 ani – o grupa de varsta pentru care vanzarea alcoolului este interzisa de lege. O taxa speciala a fost introdusa la 1 august 2004 care creste pretul acestor bauturi cu aproximativ 80 de centi devenind astfel mai putin atractive din punct de vedere financiar. Veniturile obtinute de pe urma cresterii taxelor sunt alocate activitatilor de prevenire intreprinse de Centrul Federal pentru Educatia Sanatatii.

1.2.2. PRACTICA LEGALA

Studiul practicii legale a urmaririi in justitie

Legea Germana privind Narcoticele ofera posibilitatea de intrerupere a actionarii in justitie pentru posesia de droguri pentru uz personal daca este vorba de o cantitate mica de droguri si nu prezinta pericol public. Un studiu recent realizat de institutul Max Planak care studiaza Legile Penale Internationale, din Freiburg, a investigat practica legala a tribunalelor din diferite Landuri Federale din cadrul Ministrului Federal pentru Sanatate si Securitate Sociala. Acest studi are menirea sa completeze si sa aduca la zi un studiu mai vechi realizat de Aulinger (1997). Cum inca mai exista o serie de reguli diferite de la un Land la altul, pentru implementarea acestor legi s-au gasit in numeroase randuri modalitati de a devia de la practica legala. Rezultatele studiului se asteapta a fi publicate la inceputul anului 2005.

ACTIONAREA IN JUSTITIE PENTRU CONDUCEREA SUB INFLUENTA DROGURILOR

Conducerea sub influenta drogurilor se pedepseste conform Legii Traficului Rutier ca fiind infractiunea numarul (24 a StVG); conducerea influenta drogurilor se pedepseste conform Codului Penal (315f). Totusi, cum testarea sangelui este permisa de lege numai in cazul in care modul de conducere sau cand altceva indreptateste suspiciunea, conducerea sub influenta drogurilor, pana acum, de cele mai multe ori a ramas nedescoperita. Urmand un proiect european legat de testele rapide (“Rosita”), un studiu german realizat de Universitatea din Hamburg (N=489) a descoperit ca 97.6% din testele de urina, saliva si transpiratie aveau rezultate pozitive si nici unul din aceste rezultate nu era gresit. Datorita cresterii intrebuintarii acestor teste in munca de zi cu zi a politiei, se asteapta o crestere a numarului de actionari in justitie pentru astfel de incalcari ale legii in urmatorii ani.

1.3 CADRUL INSTITUTIONAL, STRATEGII SI POLITICA

1.3.1 COORDONAREA

Mecanismele si institutiile folosite pentru coordonarea politicii drogurilor in toate zonele au ramas neschimbate (vezi cap. 1.1.1).

Consiliul Privind Drogurile si Dependenta a luat fiinta ca parte a Planului privind Drogurile si Dependenta. Pentru prima oara consiliul s-a reunit in octombrie 2004. Grupul reuneste persoane strategice din cadrul Ministerelor Federale si la nivel de Land care joaca un rol important in prevenirea dependentelor. Pe viitor acest grup ar trebui sa serveasca la o mai buna conducere si cooperare.

1.3.2 PLANURI NATIONALE SI STRATEGII

Raportul anual al comisarului privind drogurile si dependenta de acestea, Marion Coaspers–Merk, a fost prezentat in aprilie 2004. Principala atentie acordata in acest raport se adreseaza copiilor si tinerilor precum si reducerii consumului de tutun in public. In plus, fata de motivele strategice si implementarea planului pentru droguri si dependenta de acestea, raportul contine o revizuire a situatiei problema si o serie de probleme exemplare.

PROBLEME DEZBATUTE

Politica drogurilor si a dependentei de acestea elaborate de Guvernul Federal continua sa se focalizeze pe prevenire, deci pe masuri care sa se adreseze copiilor si adolescentilor. Prin urmare masurile care trebuie luate cu privire la drogurile licite joaca un rol primordial. Cresterea rapida a interesului pentru bauturile alcoolice dulci (alcopops) a fost contracarata de introducerea unei taxe speciale (vezi cap. 1.2.1).

O atentie deosebita este acordata si reducerii cotei de persoane fumatoare. Interzicerea fabricarii pachetelor mici de tigari, distribuirea gratuita, masura de a permite numai persoanelor peste 16 ani sa cumpere tigari si cresterea taxelor la tutun trebuie sa duca la indeplinirea obiectivului de mai sus, masuri care vizeaza in mod special copiii si adolescentii. (vezi cap 1.2.1).

DECESE DATORATE CONSUMULUI DE DROGURI

Reducerea deceselor datorate consumului de droguri vine ca o confirmare a strategiei privind consumul injectabil specific dependentilor de heroina. In acest scop se incearca o delimitare intre actiunile de ajutor pentru supravietuire si cele de sprijin al dependentilor pentru reabilitare.

Adolescentii si tinerii care fac parte din etniile germane sau imigrantii din tarile Europei de Est sunt vazuti in continuare ca un grup problema caruia ii este necesara acordarea unei atentii speciale . In acest sens au fost fondate de catre Ministrul Federal al Relatiilor Interne zece initiative pilot pentru prevenirea dependentei in cadrul acestui grup de persoane. Terapeutii si voluntarii au fost instruiti pentru a se putea descurca cu astfel de pacienti. In prezent sunt in curs de proiectare materiale publicitare speciale pentru imigrantii din Germania, scrise in limba lor natala.

Reabilitarea

Cu o rata a somajului mai mare de 10% (Agentia Federala a Fortei de Munca - comunicat de presa 6 iunie 2004) si cu aproximativ 4,2 milioane de persoane somere in Germania, reintegrarea in cadrul pietei locurilor de munca este foarte dificil de realizat pentru majoritatea consumatorilor de droguri – chiar si dupa incheierea cu brio a tratamentului. Gasirea unui loc de munca este totusi un factor crucial pentru ca terapia de reabilitare sa aiba efecte de durata. Schimbarea legislatiei sociale urmareste cooperarea intre organizatiile care strang fonduri si cele care ofera servicii de asistenta medicala pentru o mai buna reprezentare a intereselor pacientilor.

1.3.3 IMPLEMENTAREA POLITICILOR SI A STRATEGIILOR

Implementarea planului “Drogurile si dependenta”

Planul “Drogurile si dependenta” care a fost aprobat in data de 25 iunie 2003 a starnit reactii pozitive din partea a numeroase organizatii in cadrul a doua audieri. Acest plan se presupune ca va forma cadrul de desfasurare al politicii nationale a drogurilor si a dependentei de acestea in urmatorii ani.

Ca si instrument central folosit pentru implementarea planului, se intentioneaza infiintarea unui consiliu in care vor avea reprezentanti Guvernul Federal si Landul pe langa alte organizatii relevante. Cum planurile pentru organizarea consiliului se afla intr-o stare avansata, se asteapta ca intrunirea constitutiva sa aiba loc in toamna anului 2004. Consiliul va sprijini eforturile intreprinse de Uniunea Europeana. Deosebit de bine primita a fost integrarea drogurilor licite intr-o abordare la nivel european.

Conferintele si grupurile de studiu

Ministerele la nivel national sau la nivel de land precum si autoritatile locale au organizat si sprijinit financiar conferintele si grupurile de studiu pentru dezbaterea mai multor probleme. Cel mai important subiect legat de problema specifica este prezentat cat mai detaliat in raport.

Impreuna cu Biroul Federal Principal pentru probleme legate de dependenta (DHS), Comisarul Guvernului Federal a invitat experti in sprijinirea persoanelor dependente din medicina, stiinta si politica la conferinta “Secrete de Familie – cand parintii sunt dependenti iar copii sufera de pe urma acestui lucru” care a avut loc in decembrie 2003. Conferinta a luat sfarsit cu formularea celor “zece conditii de baza necesare imbunatatirii situatiei copiilor care provin din familii cu parinti dependenti (vezi cap.3)

Urmand initiativei comisarului antidrog, a avut loc in septembrie 2003 o conferinta in cooperare cu RKI in care s-au dezbatut probleme legate de riscurile imbolnavirii consumatorilor de droguri cu hepatita C. Conferinta, la care au luat parte majoritatea expertilor germani in acest domeniu, s-a concentrat asupra statisticilor existente si a masurilor de interventie (vezi cap.6 Die Drogenbeauftragte der Bundesregierurig, 2003b).

Cele mai recente rezultate ale cercetarilor legate de ecstasy si concluziile trasate de aici in legatura cu riscul consumului si modalitati de prevenire au devenit subiectul unei intalniri a expertilor organizata de Ministrul Sanatatii si Securitatii Sociale la 14 Mai 2003. Conform expertilor, nu exista probe certe ale daunelor provocate de ecstasy sistemului nervos.

Totusi daunele pe termen lung in plan cognitiv sunt foarte posibile. Rezultatele cercetarilor nu sunt totusi conclusive in legatura cu acest aspect. (Buchert et al. 2003; Thomasius et al 2003). Prin urmare consumul in cantitati mari, la intervale scurte de timp ar trebui considerat daunator.

1.3.4. IMPACTUL POLITICILOR SI STRATEGIILOR

Deciziile politicilor sunt principala cauza de schimbare a legilor legate de urmarile penale sau cresterea taxelor la anumite produse. Acest lucru are un impact puternic asupra sanctiunilor ce trebuie aplicate consumatorilor de droguri ilicite. Schimbarile care s-au produs in comportamentul consumatorilor sunt reflectate de studiile intreprinse in acest domeniu. Totusi datorita multitudinii influentelor, aceste schimbari nu se poate spune ca sunt efectul direct al unei anumite politici sau strategii. Datorita structurii federale a Germaniei, Landul influenteaza in mod general implementarea politicilor si isi asuma responsabilitatea aplicarii metodelor.

In plus fata de implementarea politicii nationale, mai exista o serie de programe ale landului care cuprind diferite aspecte ale problemelor drogurilor. Studiile de evaluare regionala sunt disponibile sistemului de ajutorare a dependentilor in Hamburg (Gorgen, Oliva si Schu 2004). Alte studii recente care au investigat efectul implementarii politicilor la nivel national au inceput in timpul perioadei de referinta a acestui raport.



BGB1. I 681, 1187 (1981)

vezi ELDD: “Ordonanta Prescriptiei Narcoticelor”, varianta completa -1 ianuarie 1998 (BGB1. I 74 - 1998)

vezi ELDD: “Ordonanta despre comertul intern cu narcotice”, varianta completa - 1 ianuarie 1992

vezi ELDD: “Ordonanta despre comertul international cu narcotice”, 1 ianuarie 1982

vezi ELDD: “Ordonanta despre taxele privind narcoticele”, 1 ianuarie 1982

BGB1. I 358 (1994), vezi ELDD texte legale in limba engleza

BGB1. I 302 (2000)

“Egalitate in fata legii si adevar legal in judecarea narcomanilor”, o serie de publicatii elaborate de Ministerul Sanatatii in 1997.

vezi textele legale ELDD








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 834
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site