Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Procesul neolitizarii

arheologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Procesul neolitizarii

Procesul neolitizarii

1. 'Revolutia neolitica'. Procesul neolitizarii – difuziune sau convergenta ?



1.1. Domesticirea animalelor. Vanatoarea a reprezentat o etapa pregatitoare necesara pentru domesticire; se stie ca o specie nu poate fi domesticita decat in  regiunile unde a existat mai intai in stare salbatica. Vanatul specializat a fost posibil numai in cazul unei prezente foarte numeroase a speciei in zona. Deoarece densitatea speciilor a fost diferita de la o zona la alta in functie de microclimat, domesticirea nu se putea realiza pentru toate speciilor intr-o singura zona. De aceea se considera ca au existat mai multe centre de domesticire a animalelor.

Ovi-caprinele. Docile, mai usor de capturat si cu o crestere mai rapida decat rumegatoarele mari, ovicaprinele salbatice au fost domesticite de timpuriu in zona Orientului Apropiat. Primele elemente care anunta domesticirea ovi-caprinelor au fost descoperite in Pestera Palegrawra (cultura zarziana), la Chemi Zaw Shanidar, Ali Kosh, Tell Asiab, Ganj Dareh, Jerichon (mil. IX -VIII a.Chr, neolitic aceramic). In mil. VII a.Chr, oaia domestica este atestata si in Europa - la Argissa si Nea Nicomedeia, aceramic - venita pe cale egeo-anatoliana (aici nu au existat ovicaprine in stare salbatica, de aceea domesticirea locala este exclusa).

Bovinele si suinele. Spre deosebire de ovi-caprine, bovinele si suinele salbatice sunt atestate si in alte regiuni decat Orientul Apropiat: in Europa si Crimeea. De aceea este posibil sa fi existat mai multe centre de domesticire a acestora. Dintre cele mai vechi descoperiri amintim:

- mil. VIII a.Chr. - Mureybet (PPN = Pre-Pottery-Neolithic A = aceramic A);

- mil. VII a.Chr. Jarmo, Çayönü, Nea Nikomedeia, Argissa, Soroka (aceramic).

1.2. Cultivarea plantelor. Primele dovezi privind practicarea agriculturii se concentreaza in zona 'culoarului levantin' - intre Eufrat si Iordan (cultura sultaniana mil. X a.Chr). Este vorba de 'un comportament preagricol', fara consecinte in morfologia plantelor. Pe baza analizelor traseologice efectuate pe lame de silex s-a observat ca cele folosite pentru recoltarea cerealelor salbatice verzi (anterior scuturarii spicului) au un luciu specific. Aceste piese sunt anterioare aparitiei speciilor de grau domestic,  prin urmare gesturile agricole preced primele specii domestice. De ce vorbim despre protoagricultura si nu doar despre un cules selectiv al cerealelor salbatice ? Analizele polinice indica o crestere  brusca a polenului de grau si orz salbatic pe la 9.000 a.Chr., pe fondul unor transformari climatice (incalzire). Aceasta crestere se poate explpica numai prin interventie antropica, chiar daca plantele pastreaza inca trasaturi salbatice.

specie salbatica

specie domestica

Triticum boeticum

Triticum monococcum (grau)

Triticum dicoccoides

Tricocum dicoccum

Hordeum spontaneum

Hordeum vulgare (orz)

Lens orientalis

Lens culinaris (linte)

Care au fost cauzele care au favorizat aparitia agriculturii ?

1. teoria 'zonelor marginale'  - Binford (1968) considera ca explozia demografica ar fi determinat deplasarea din zona de geneza spre zone marginale unde colonistii au incercat sa 'reconstruiasca' mediul natural originar; totusi descoperirile arheologice nu confirma aceasta explozie demografica;

2. teoria echilibrului economic - Clarke (1952) - asigurarea lipsurilor din natura prin economie productiva (consumarea excesiva duce la epuizarea resurselor naturale)

3. coevolutia om si anumite plante - Willcox (1991) - printr-o selectie inconstienta a cerealelor salbatice s-a ajuns la domesticirea lor;

4. teoria evolutiei sociala  - Hayden (1990) - o organizare sociala superioara a comunitatilor sedeantare ar fi determinat si nevoia de abundenta, resursele naturale fiind completate prin cultivarea plantelor;

5. teoria 'revolutiei simbolurilor' - J. Cauvin (1978-1989) a subliniat anterioritatea vietii sedentare fata de aparitia agriculturii - o noua conceptie religioasa (aparitia figurinelor feminine inainte agriculturii - 'zeita nu era o zeitate agricola deoarece atunci nu exista agricultura'), o noua organizare sociala au precedat economia productiva.

Prin urmare cauzele 'revolutiei neolitice' trebuie cautate mai intai la nivelul manifestarilor religioase si organizarii sociale.  Aceasta tendinta de interpretare antropologica a descoperirilor arheologice castiga astazi tot mai mult teren in defavoarea teoriilor mecaniciste care exagerau  rolul materialului (aspectul strict economic) fata de cel al intelectului (planul religios, moral, social).

Cele mai vechi descoperiri:

- spatiul siro-palestinian la Ain Mallaha, Abu Hureyra, Mureybet III- siloz, rasnite primitive, lame de silex folosite ca 'seceri' - sedentarizare preagricola in natufian (mil. X- IX a.Chr. - inaintea domesticirii animalelor);

- Jerichon, Tell Aswad, Mureybet (mil. IX - VIII a.Chr PPNA) - grau amidonier domestic;

- in zona M-tilor Zagros, la Ali Kosh, Ganj Dareh (in mil. VIII a.Chr., PPNB, dupa domesticirea animalelor).

1.3.  Neolitizarea Orientului Apropiat

Cadrul natural - Zona numita de Braidwood 'nucleara' este cea unde au fost semnalate primele semne ale neolitizarii, limitata la NE de lantul M-tilor Zagros, la N de M-tii Taurus, la V. de campia litorala siro-palestiniana (de la Amanus la Sinai). Stepele semiaride de la poalele M-tilor Zagros, cele de la V. de Eufrat, depresiunile Iordanului si Neguev au reprezentat adevarate epicentre ale neolitizarii - astazi teritorii din Israel, Iordania, Liban, Siria, Irak, Iran, SE. Turciei. Initial, campia siriana litorala, Mesopotamia de Jos si Anatolia s-au aflat in afara acestei zone 'nucleare'.

Zona 'nucleara' a beneficiat de conditii climatice favorabile - intre 14.000 - 10.000 a.Chr. diagramele polinice dovedesc modificari semnificative: cresterea temperaturii si a umiditatii. Incalzirea platoului iranian pare sa se fi realizat cu o anumita intarziere (pe masurare retragerii treptate a ghetarilor).

Modificarile climatice a fost propice neoslitizarii dar nu determinante; pana la inceputul procesului de neolitizare au mai trecut peste 1000 de ani. In alte regiuni, de exemplu in zona Marii Caspice modul de viata paleolitic se prelungeste pana in  mil. VI a.Chr.

Inceputul sedentarizarii -  Primele asezari stabile apar in cadrul culturii natufiene care a ocupat intre 10.000 - 8.300 a.Chr. un vast teritoriu de la Eufratul Mijlociu si pana la Delta Nilului.

1.4.  Neolitizarea Europei  - problema neoliticului aceramic

Pana in anii ’60, neolitizarea Europei de SE a fost privita ca un fenomen general global, databil si punctual. Conform acestei teorii grupurile epipaleolitice,cu o economie bazata pe vanatoare si cules, ar fi trecut rapid la o economie productiva (cresterea animalelor si cultivarea plantelor), schimbarea fiind explicata prin influente venite din Orientul Apropiat. Un argument important al acestei teorii a fost considerat absenta neoliticului aceramic in Balcani. In etapa finala a mezoliticului, singurele locuiri stabile se concentrau in zonele fertile ale Dunarii; totusi comunitatile de tip Schela Cladovei – Lepenski Vir nu trecusera inca la o economie productiva. Difuziunea neoliticului s-ar fi realizat treptat, in mai multe etape (stabilite pe baza datelor C14), pornind din zona Semilunei Fertile – Anatolia – Grecia – Balcani – Europa Centrala si de Vest.

Aceasta teorie, sustinuta  si astazi de partizanii ei, a fost partial infirmata de descoperirile recente, demonstrandu-se caracterul ei rigid, excesiv mecanicist. Astfel descoperirile din Grecia, de la Argissa - Tesalia (dupa 1956) si Knossos – Creta (1960) au dovedit existenta unui neolitic aceramic (Frühkeramikum) in Grecia peninsulara si insulara. Imaginea neoliticului aceramic de aici a fost completata de descoperirile ulterioare de la Kirokithia, Cap Andreas Castros, Kalavasos Tenta - Cipru, Soufli Magoula, Sesklo, Achilleion, Gediki - Tesalia, Nea Nikomedeia – Macedonia Rasariteana.

Un rol important in transmiterea noului mod de viata neolitic spre vestul Mediteranei l-a avut navigatia. Comunitati cardiale (ceramica decorata cu scoica de tip Cardium) au migrat din zona siro-palestiniana, litorala spre Dalmatia, SE Italiei, Toscana, Liguria, Provence, Languedoc, Catalonia, Valencia, Portugalia, Malta, Sicilia, Sardinia, Corsica, Elba si Magreb (mil. VI – V a.Chr.). Problema aparitiei primelor animale domestice in acest spatiu nu este nici pe departe lamurita. Boul salbatic este cunoscut inca din paleolitic; de aceea este posibil ca domesticirea lui sa fie locala. Nu acelasi lucru se poate spune despre ovi-caprine pentru care nu s-a descoperit inca specia salbatica in Europa. Problema domesticirii suinelor este si mai complicata deoarece nu se face distinctia clar intre specia salbatica (mistret) si cea domestica (porc).

Agricultura cerealiera din V. Europei nu pare a fi anterioara mil. VI a.Chr – perioada in care fusese demult generalizata in Orientul Apropiat. De aceea se poate afirma cu certitudine ca, in privinta agriculturii, vestul Mediteranei a fost dependent de Orientul Apropiat. Daca premisele neolitizarii, prin tentative de crestere a animalelor (bovine, suine)* si culesul selectiv al plantelor (linte, mazare) se anunta inca din mezolitic, primele comunitati de „producatori” sunt cele care au apartinut complexului cultural al ceramicii cardiale.

O alta situatie intalnim Centrul si N. Europei : aparitia primelor comunitati neolitice in aceste regiuni a fost rezultatul colonizarii, deplasarii de populatii de-a lungul principalelor cursuri de apa (Dunarea, Rhinul). Pornindu-se de la cele mai vechi culturi din SE Europei (Starèevo – Cris – Körös) s-a constituit un mare complex cultural al ceramicii liniare din Ungaria pana in Ukraina. In mil. V a.Chr., comunitatile acestei culturi au trecut Rhinul, ajungand pana in Bazinul Parisian si Normandia.Neolitizarea zonei atlantice ramane obscura. A existat o faza a neoliticului  vechi intre mezoliticul final si inceputul constructiilor megalitice ? La Dissignac s-au descoperit cereale intr-un nuvel datat in mil. V a.Chr., sugerind existenta unei etape mai vechi, anterioara dezvoltarii megalitismului (sf. mil V – IV a.Chr.)

2. TRASATURILE GENERALE ALE NEO-ENEOLITICULUI mil.VIII – IV a.Chr.

 (Europa de SE; in Orientul Apropiat neoliticul aceramic PPNA  incepe mult mai devreme – mil. IX a.Chr.)

asezari

economie

mestesuguri

Org. Sociala

Manif. artistice si  religioase

- sedentarizare

- asezari principale de lunga durata (tell) si asezari sezoniere; rar locuiri sezoniere de pestera

- locuinte bordeie, de suprafata, megaron, cu platforma, cu fundatie de piatra, cu etaj;

-  tehnici de constructie variate in functie de materialul de constructie folosit - chirpic, caramida uscata, piatra, lemn;

- constructii cu destinatii speciale: depozite, ateliere, sanctuare, osuare;

- elemente de fortificatii - apar de timpuriu la Jerichon (PPN); se generalizeaza in eneolitic - val, sant, ziduri de piatra;

- asezari 'proto-urbane' se dezvolta la sf. Chalcolithicului in S. Mesopotamiei - Obeid, Eridu: suprafata mare, locuinte cu etaj, organizarea spatiului locuit in jurul unei constructii religioase, delimitata cu zid de restul asez;

-constientizarea sentimentului de proprietate

- productiva, adaptata cond. climatice si de relief;

- spectru mai larg al ocupatiilor :

1. cultivarea plantelor (seceri, ramoc, sisteme de irigatii desc. la  Jerichon, Çatal Hüyük)

 2. cresterea animalelor (domesticirea calului la sf. eneoliticului in Eurasia),

3. continua vanatoarea, pescuitul, culesul scoicilor;

4. apar noi mestesuguri : tesut, olarit, minerit, metalurgia

- ind. litica: folosirea unor tehnici noi - slefuirea si perforarea pieselor de piatra; o mai mare varietate a materiei prime folosite - 'comertul' cu obsidiana si marmurala mari distante: din zona egeo-anatoliana spre Mesopotamia, SE Europei;

- industria materialului dur de origine animala diversificata (os, corn, dentitie - colti de mistret, cochilii de Dentalium, Spondylus aduse de la mari distante; piese compuse, pentru realizarea carora s-au folosit mai multe materiale;

- se dezvolta tesutul, dupa cum o dovedesc greutatile de lut pentru razboiul de tesut (vertical);

- apar primele piese de cupru (cele mai vechi in neoliticul aceramic din Anatolia), lucrate la rece prin ciocanire - podoabe, impungatoare de dimens. mici;

- in eneolitic /chalcolithic se dezvolta metalurgia Cu in Anatolia si SE Europei (cele mai vechi mine desc. la Ai Bunar, Rudna Glava); piese grele - topoare, sceptre (necropola Varna)

- ceramica: primele piese din ceramica au fost figurine zoomorfe si antropomorfe (PPN); anterior aparitiei vaselor din ceramica, in perioada aceramica s-au realizat recipiente din ipsos ('vesela alba' - zona siro-palestiniana) si piatra (Kirokithia - aceramic);

- primele vase au fost modelate cu mana si arse in gropi simple (neolitic timpuriu); arsa reducator (cenusie-negricioasa) sau oxidant (galbuie-caramizie);

 - tehnici de decorare: incizie, excizie, barbotina, aplicatii in relief, pictura inainte de ardere, pictura 'cruda'(dupa ardere), incrustatie cu pasta etc;

- eneolitic: roata lenta, cuptoare de ars ceramica perfectionate; apare roata rapida la sf. Obeid, inceput Ur-Uruk (mil. IV a.Chr.) in sudul Mesopotamiei;

- exploatarea sarii (Cucuteni - Tripolje)

- existenta unei ierarhii sociale demonstrata de diferentele de inv. funerar : sceptre, diademe - insemne de putere;

- org. activitatii publice pentru ridicarea unor constructii (turnul de la Jerichon) sau pentru lucrari  agricole (canale de irigatii - in S. Mesopotamiei, Anatolia);

- in etapa finala a eneoliticului aceste diferente sociale se accentueaza formandu-se mari comunitati  cu o org. complexa

- apare principiul ereditatii (morminte de copii cu insemne ale puterii);

- constituirea unei caste sacerdotale

- manifestarile religioase devin mult mai complexe: cultul fertilitatii, cultul craniilor, cultul casei (axis mundi), sacrificii umane;

- sunt construite primele sanctuare

- organizarea cultului,  aparitia preotilor (morminte cu inventar specific - diademe, idoli);

- manifestari religioase asemanatoare pe un spatiu imens (morminte de copii sub podelele locuintelor, reprezentari feminine cu 'steatopigie' etc.);

- constituirea unor mari necropole in exteriorul asezarilor (Durankulak, Cernica, Cernavoda, Varna), dar si inmormantari in int. asez., in adevarate 'case ale mortilor' (Çatal Hüyük) sau in osuare megalitice;

- reprezentarile artistice dominate de fig. feminine, zoomorfe; reprezentari masculine rare, reduse cel mai adesea la simboluri; reprezentari zoomorfe variate; 

- fresce pe peretii sanctuarelor

- gravuri, picturi pe monumente megalitice

- stiluri artistice variate: realiste, naturaliste, schematice

3 CULTURI  NEO-ENEOLITICE

perioada

Siria/Palestina

Mesopotamia

Anatolia

Grecia

Europa de SE

Europa Centrala

N

E

O

L

I

T

I

C

PPNA

10.200/8.800

B.C.

SULTANIAN

HARIFIAN

Mureybet Jericho, Tell Aswad, Abu Salem, Beidha

- doar in zona muntoasa (Zagros)

SHANIDAR

Zawi Chemi Shanidar, Ganj Dareh, Palegawra, M'Lefaat

A

C

E

R

A

M

I

C

PPNB

8.800/6.900 B.C.

Mureybet, Abu Hureyra, Aswad, Muhata, Jerichon, Beidha

Ain Ghazal

Goraife

Ali Kosh



Ganj Dareh,

Tepe Guran

JARMO

Jarmo,Shimshara

neolitic aceramic

 facies TAURUS

Çatal Hüyük

Cafer Hüyük

Çayönü

neolitic aceramic

Nea Nikomedeea

Argissa

Akileion

Kirokithia

Knossos

?

?

Neoliticul timpuriu

6.900 - 6.400

Cal. B.C.

DFBW

AMUQ

in zona de desert sirian continua PPNB

PREHALAF

UMM DABAGHIAH

HASSUNA

ÇATAL HUYUK

PRESESKLO

PROTOSESKLO

STARCEVO-CRIS

KARANOVO I

CERAMICA LINIARA

Neolitic mijlociu

HALAF

BYBLOS

SAMARRA

OBEID 1, 2

HACILAR

SESKLO

ELATEIA

VINCA

BOIAN

KARANOVO II - IV

HAMANGIA

PRECUCUTENI

TISA

BÜKK

Chalcolitic

Eneolitic

OBEID

OBEID 3, 4

BEYCESULTAN

DIMINI

RACHMANI

KARANOVO VI / GUMELNITA

CUCUTENI , SALCUTA

PETREªTI

CERNAVODA I

LENGYEL

TISZAPOLGAR

BODROGHERESZTUR

            Premisele sedentarizarii. Sate de natufieni

PERIODIZAREA MEZOLITICULUI SI NEOLITICULUI DIN SPATIUL SEMILUNEI FERTILE

Perioada 0:  14000 – 12000 cal. BC. Kebarian geometric, Moshabian, Zarzian / El Kowm, Ein Guev.

Perioada 1:  12000 – 10200 cal.BC. Natufian, Zarzian final / Mureybet, Abu Hureyra, El Kowm, Hayonim, El Wad, Ain Mallaha, Jerichon, Rosh Horesha, Beidha, Shanidar.

Perioada 2:  10200 – 8800 cal.BC. PPNA – Khiamian, Sultanian, Harifian / Mureybet, Jerf el Ahmar, Abu Salem, Jerichon, Beidha, Ganj Dareh.

Perioada 3:    8800 – 7600 cal.BC.PPNB -  vechi si mijlociu / Tell Aswad, Beidha, Ain Ghazal, Jerichon, Muhata, Ghoraifë, Hacilar, Cafer Höyük, Çayönü, Ali Kosh, Tepe Guran, Ganj Dareh.

Perioada 4:   7600 – 6900 cal.BC. PPNB recent / Abu Hureyra, Bouqras, El Kowm, Tell Assouad, Tell Ramad, Ras Shamra, Ghoraifë,  Ain Ghazal, Çatal Hüyük, Can Hassan III, Gritille, Shimshara, Jarmo, Ali Kosh, Tepe Guran.

Perioada 5:  6900 – 6400 cal.BC. PPNB tardiv / culturile DFBW = Dark Face Burnished Ware, Çatal Hüyük, Umm Dabaghiah, Sotto –  Obeid O / Abu Hureyra, El Kowm, Tell Halaf, Tell Ramad, Ras Shamra, Byblos, Ashkelon, Ain Ghazal, Çatal Hüyük, Mersin, Hassuna, Umm Dabaghiah, Shimshara, Jarmo, Ali Kosh, Tepe Guran.

Perioada 6:   6400 – 5800 cal.BC. culturile: Hassuna, Samarra – Halaf, Obeid 1/Eridu, El Kowm, Tell Halaf, Ras Shamra, Byblos, Munhata, Ain Ghazal, Çatal Hüyük, Mersin, Can Hassan, Hassuna, Umm Dabaghiah, Arpachiyah, Shimshara, Samarra, Tell Swwan.

Perioada 7:   5800 – 5400 cal.BC. PNA(Pottery Neolithic A), culturile: Halaf final, Obeid 2, Hajii Muhammad / Tell Assouad, Tell Halaf, Tell Ramad, Ras Shamra, Byblos, Munhata, Jerichon, Hacilar, Mersin, Yarim Tepe I, Hassuna, Tepe Gawra, Arpachiyah, Tell Sawwan.

Perioada 8:  5400 – 5000 cal.BC. PNB (Pottery Neolithic B), cultura  Obeid 3 / Tell Halaf, Ras Shamra, Byblos, Munhata, Jerichon, Can Hassan, Mersin, Tepe Gawra, Shimshara.

Periada 9: 5000 – 4500 cal.BC. cultura Obeid 4 / Ras Shamra, Byblos, Jerichon, Mersin, Tepe Gawra, Shimshara, Tell Sawwan.

             Cele mai vechi locuinte

La sfarsitul paleoliticului superior, in cultura kebariana (perioada 0) constructiile de la Ein Guev, Hayonim erau de dimensiuni modeste, unicelulare, de forma circulara, sapate in panta colinelor. La Ein Guev si Haon III peretii bordeielor si podeaua au fost intarite cu pietre. In cultura mushabiana din regiunea Pen. Sinai s-au descoperit constructii circulare, cu sarpanta sustinuta de stalpi dispusi in cerc.

Satele propriu-zise isi fac aparitia mai tarziu, in perioada mezoliticului (perioada 1) – in cultura natufiana. Aceste asezari stabile diferita clar de locuirile de scurta durata (halte), semnalate mai ales in regiunea litoralului palestinian (legate posibil de expeditiile de pescuit). Suprafata primelor sate atinge aproximativ 2000 – 3000 mp; sunt formate din bordeie unicelulare, circulare, sapate in zone de terase/pante.

AIN MALLAHA (EYNAN ebr., Israel)

Mormant colectiv descoperit in apropierea unor constructii circulare

Considerata cea mai veche asezare stabila, Ain Mallaha este situata in Israel, in valea inalta a raului Iordan, pe malul vestic al lacului Houleh,  la - 72 m sub nivelul Mediteranei; in apropiere se afla campia mlastinoasa Houleh, spre est varfurile Golanului, spre nord masivul Hermon. Descoperita in 1954 cu ocazia unor lucrari publice a fost cercetata incepand cu 1955 (J. Perrot 1955 – 1956, 1959-1961, 1971-1976 F. Valla, 1996 - 2001).

Cercetarile arheologice intreprinse aici au evidentiat prezenta unei comunitati natufiene tarzii (12500 – 10300/ 12000 BP), asezarea nefiind ocupata de la inceputul culturii natufiene. Descoperirile recente (1996 – 2001) au demonstrat ca bordeiele au fost ocupate repetat, dupa scurte perioade de parasire, iar spatiul locuit a fost organizat, dupa activitatile casnice – spatii de depozitare, de odihna, de preparare a hranei cu vetre amenajate in interiorul constructiilor.

In interiorul asezarii s-au descoperit numeroase morminte simple si colective. La sfarsitul natufianului s-a observat o regula valabila pentru aceasta comunitate: copiii sub 1 an nu erau ingropati alaturi de alti indivizi (nu apar in mormintele colective). Primele practici sacrificiale sunt semnalate tot acum – la Ain Mallaha si Hayonim (Israel) s-au descoperit primele animale sacrificate, depuse in groapa defunctului.

SPATIUL SIRO-PALESTINIAN SI EUFRATUL MIJLOCIU

Pre-pottery Neolithic A (PPNA)

Odata cu primele experiente agricole din perioada neoliticului aceramic sunt facuti pasi importanti si in domeniul tehnicilor de constructie: locuintele incep sa fie realizate din caramizi crude, dimensiunile cresc iar spatiul interior este divizat prin amenajarea unor pereti despartitori . Aparitia locuintelor de suprafata cu plan rectangular permite o extindere si o mai buna organizare a spatiului locuit. Constructiile „publice” ca cele de la Jerf el Ahmar si Mureybet sau turnul si zidul de incinta de la Jerichon, precum si gruparea constructiilor, aparitia retelei stradale – toate tradeaza stabilirea unor raporturi sociale complexe in cadrul unor comunitati tot mai numeroase.

In perioada PPNA (10 200 – 8 800 cal.BC.) se dezvolta culturile Khiamiana, Sultaniana, Harifiana si Zawi Chemiana. La inceputul mil IX a.Chr. s-a produs o mutatie profunda odata cu primele experiente agricole ale comunitatilor de vanatori-culegatori din spatiul siro-palestinian. La Jerichon, iar mai tarziu la Tell Aswad (PPNB) s-au descoperit boabe de grau amidonier cultivat (domestic). Incepand cu 7700 a.Chr., la Mureybet se observa o crestere rapida a procentului de polenul pentru specii Cerealia – in apropierea asezarii. Vanatoarea selectiva a fost orientata spre specii ca Bos Primigenius si ecvidee. Toate acestea dovedesc o modificare a strategiilor alimentare, o preferinta pentru anumite specii care incep sa fie domesticite. Existenta acestei alegeri demonstreaza ca agricultura nu s-a nascut datorita unei penurii de resurse naturale, exploatate excesiv. Chiar daca asezarile devin mai mari nu trebuie interpretate ca o dovada a cresterii demografice; asistam mai degraba la o concentrare de locuire, vechile adaposturi de pesteri fiind parasite. A existat un fenomen demografic dar el a constat intr-o regrupare umana a comunitatilor si nu intr-o explozie demografica.

Locuintele de tip bordei, sapate in panta colinelor persista, dar apar si constructii cu pereti adevarati de  piatra si caramida uscata.

Asezari: Jerf el Ahmar (Siria), Mureybet (Siria), Jerichon - Tell Sultan (Palestina), Nativ Hagdud (Palestina), Abu Salem, Beidha (Iordania), Zawi Chemi Shanidar (Irak), Ganj Dareh (Iran), M’Lefaat (Irak).

Arhitectura: locuinte rotunde semiingropate, monocelulare, cu peretii din chirpici (Levant) sau piatra (Eufrat, Irak), uneori cu podeaua pavata cu dale de piatra sau acoperita cu rogojina (M’lefaat), vetrele amenajate in exteriorul locuintelor. In faza Mureybet IIIB este atestata fresca – o locuinta pictata cu motive animaliere (caprioara ?). Bucranii erau depuse in banchete. La Tell Aswad fundatia locuintelor era amenajata pe o platforma realizata din  caramizi uscate.

Practici funerare: inmormantari secundare (cranii + oase dezarticulate) in interiorul si exteriorul locuintelor (Mureybet, Jerichon).

Inventar casnic: rasnite, vase de piatra, vase miniaturale de lut ars, sageti cu peduncul de tip Khiam, seceri, piese lustruite. Obsidianul apare frecvent in cultura sultaltaniana (Jerichon).

Plastica: figurine feminine cu „steatopigie”, zoomorfe (Mureybet, Tell Aswad, Jerichon).

JERF EL AHMAR (Siria) - PPNA

Asezarea este situata la 2 km de barajul Ticrin, pe Eufratul Mijlociu, datata intre 9200 – 8500 a.Chr. (PPNA – la inceputul neoliticului aceramic / 9900 – 9200 BP) si cercetata in perioada 1995 – 1999 (sapaturi de salvare).

             Locuinte circulare si recangulare de la Jerf el Ahmar

Descoperirile de aici au permis surprinderea momentului de trecere de la arhitectura circulara la cea rectangulara: alaturi de locuinte circulare/ovale apar constructii rectangulare.

             Locuinte circulare si recangulare de la Jerf el Ahmar

             Anterior acestei descoperiri, se considera ca planul rectangular a aparut mai tarziu, in mil IX (Mureybet PPNB). Stratigrafic, in asezarea de la Jerf el Ahmar au fost identificate 11 niveluri de locuire si cercetate 65 de locuinte.

In faza finala de locuire s-a observat o organizare a constructiilor in jurul unor constructii colective. Una dintre grupari cuprinde nu mai putin de 11 locuinte dispuse pe terase, in jurul unei constructii centrale. Intr-un alt nivel, locuintele au fost ridicate pe o singura terasa, dispuse in semicerc in jurul unei constructii centrale.

             Constructia circulara din centrul asezarii de la Jerf el Ahmar – faza veche

In 1998, a fost descoperita o constructie din piatra, conservata aproape in intregime, mai putin acoperisul (!). De forma circulara, a fost in intregime ingropata, impartita in sase mici celule si prevazuta cu doua banchete. Prezenta acestor amenajari si a unui schelet acefal sub stratul incendiat (provenind de la acoperis) sugereaza functia multipla a acestei constructii colective: loc de reuniune, de practici religioase (funerare?).

            Constructia circulara din centrul asezarii de la Jerf el Ahmar – ultima faza

In ultimul nivel aceramic, constructia centrala, tot de forma rotunda, are o singura bancheta lipita de peretele circular ca o centura – ornata in fata cu dale gravate cu motive geometrice – triunghiuri reliefate. Pe latura interioara bancheta este de forma hexagonala, avand in colturi urme de la stalpi de lemn care au fost acoperiti cu lipitura si decorati.

Bancheta decorata cu triunghuiri in relief si stalpi de lemn lipiti cu lut si decorati din interior constructiei centrale de la Jerf el Ahmar – ultima faza

Constructiile „colective”, de forma circulara si semi-ingropate, caracterizeaza cultura Mureybetiana finala (PPNA) din Valea Eufratului. Cele mai vechi constructii de acest gen (Jerf el Ahmar, Mureybet) sunt impartite de pereti radiali in mai multe compartimente – cu multiple functii: de depozitare, de reuniune, rituala. In faza de tranzitie PPNA – PPNB cand compartimentarea interioara dispare, amenajarea interioara rezumandu-se la o bancheta adosata peretelui, destinatia constructiei pare sa fi fost coelctiva si/sau religioasa, aceste constructii putand fi considerate precursoare ale viitoarelor sanctuare din neoliticul aceramic anatolian (Nevali Çori, Çayönü).

Pre-pottery Neolithic B (PPNB)

Asezari:

Perioada 3 / 8800 – 7600 cal.BC. – PPNB vechi si mijlociu:

- Jerf el Ahmar (tranzitie PPNA-PPNB), Mureybet IV, Abu Hureyra (Siria), Tell Bouqras (Siria), Tell Aswad (Siria), Munhata (Israel), Jerichon (Palestina), Beidha (Iordania), Goraifë (Siria), Ain Ghazal (Iordania). Apar asezari si in Anatolia: Çayönü, Cafer Hüyük, Hacilar.

Perioada 4 / 7600 – 6900 cal.BC. - PPNB recent:

- El Kowm (Siria), Tell Assouad (facies Eufrat - Siria), Tell Ramad (Siria), Ras Shamra (Siria), Ain Ghazal, Goraifë. In Anatolia: Çatal Hüyük, Can Hassan III, Suberde, Gritille, Nevali Çori. In Irak: Jarmo, Shimshara. In Iran: Ali Kosh, Tepe Guran.

Perioada 5 / 6900 – 6400 cal.BC – PPNB tardiv:

- Abu Hureyra, El Kowm, Halaf, Ramad III, Ras Shamra, Byblos (Liban), Ashkelon (Israel), Ain Ghazal. In Anatolia: Çatal Hüyük, Mersin. In Irak: Hassuna, Umm Dabagiah, Shimshara, Jarmo. In Iran: Ali Kosh, Tepe Guran.

Inventar: rasnite, discuri, recipiente de bazalt, calcar, seceri, piese de obsidian, bratari din calcar lustruit

Plastica: trei depozite continand statuete antropomorfe de dimensiuni mari (aprox L – 0,80 m), asexuate, modelate pe suport de impletitura de trestie (Jerichon, Ain Ghazal); animale stilizate, indeosebi bovine. O piesa reprezentand o bovina avea trei lame fixate in corp (magie de vanatoare ?).

Arhitectura: case rectangulare cu mai multe incaperi, din chirpici, caramizi uscate si piatra; pereti acoperiti cu var (Ain Ghazal), podeaua acoperita cu dale de piatra sau rogojina (Ali Kosh) cranii supramodelate asezate pe postamente in interiorul locuintelor

Descoperiri funerare: schelete deseori acefale, in interiorul/exteriorul locuintelor, depozite de cranii supramodelate cu urme de vopsea neagra.

DJA’DE EL MUGHARA (Siria)

Asezare din perioada PPNB, situata pe terasa mijlocie a Eufratului (malul stang) domina campia aluvionara din imprejurimi – deoarece niveluri de locuire contemporane de la Mureybet si Can Hassan sunt acum acoperite de apele barajului Assad, descoperirile de aici raman cele mai importante pentru aceasta faza a neoliticului aceramic.

Locuintele de aici sunt dispersate, cu spatii largi de jur imprejur unde s-au construit vetre in gropi, pe un pat de pietre. Existenta unor gropi de pari in jurul lor sugereaza amenajarea unor constructii lejere, din materiale perisabile. Tot in spatiul exterior s-a descoperit un tip de constructie special: incaperi patrulatere amenajate peste mai multe ziduri joase dispuse foarte aproape unele de celelalte (15 – 20 cm). Acest tip de constructie aminteste de planul de tip „grilaj” din asezarea de la Çayönü (PPNB), dar aici dimensiunile sunt mult mai mici. Functionalitatea lor ramane in continuare sub semnul intrebarii.

Illust:

Murets parrallèles, 2.4 ko, 104x69Platforme de lemn asezate peste „grilaj” pentru o mai buna aerisire – spatiu de depozitare a cerealelor ? Platforme pentru dormit ? Spatii aerisite pentru conservarea alimentelor ?

Illust:

Djad’de de (), 16.2 ko, 104x73 In nivelurile cele mai vechi ale asezarii locuintele pluricelulare au incaperi cu lungimea mai mica de 4 m, fiecare locuinta formand un modul compact.

In interiorul unei locuinte, sub o bancheta, s-a descoperit un craniu de bour.

Illust:

« Maison des 

 morts, 14.8 ko, 70x104Casa mortilor. Intr-o mica locuinta pluricelulara s-au descoperit mai multe morminte colective, depuse succesiv sub podeaua constructiei. Alaturi de inmormantari primare apar inhumari secundare: oase dezarticulate si cranii. In total au fost identificati 59 de indivizi, mai mult sau mai putin intregi, exclusiv tinerii si copiii exhumati. Posibil ca in Casa Mortilor sa fi fost ingropati semi-nomazi care reveneau periodic in asezare, depunerile fiind succesive. Depuneri de cranii (depozite) au aparut si in interiorul celorlalte locuinte, apartinand populatiei permanente de aici.

TELL ASWAD (Siria)

Rezultatele cercetarilor din 2002 au permis o incadrare culturala mai precisa (nu PPNA /9200 – 8700 cal.BC., asa cum s-a propus initial) a asezarii: cele 12 niveluri de locuire au fost datate 8700 – 8200 cal.BC nivelurile inferioare - PPNB vechi si 8200 – 7500 cal. BC. nivelurile superioare - PPNB mijlociu.

Locuintele au fost construite din chirpici si materiale vegetale, iar unele au avut peretii acoperiti cu var. Se disting mai multe tehnici de constructie:




- pereti din chirpici, ridicati pe armatura de nuiele impletite;

- pereti realizati din caramizi modelate (nu turnate), de dimensiuni regulate si de forma ovala cu sectiunea plan – convexa;

- pereti subtiri realizati pe un schelet de nuiele, lipiti de o parte si de alta cu argila si acoperiti cu varuiala colorata.

Un tip de constructie, necunoscut pana in prezent pentru perioada PPNB din Orientul Apropiat, se distinge prin dimensiunile mari, de forma elipsoidala (L – 9 m), cu peretii foarte grosi (1 m), ridicati din caramizi uscate si legate cu lut; un ansamblu de amenajari interioare se concentreaza in partea de vest – de forma ovoidala si rectangulara, lipite unele de altele, aceste compartimente se inscriu intr-un spatiu de forma rectangulara si par sa fi fost folosite ca spatii de depozitare.

In asezare s-au descoperit mai multe morminte simple si colective precum si depozite de cranii. In nivelul superior cele opt morminte dispuse in arc cerc demonstreaza practici funerare diferite: 6 inhumari primare si 2 secundare. Inmormantarile secundare s-au realizat anterior descompunerii, scheletul fiind in conexiune anatomica, mai putin partile lipsa (craniul, vertebre).

  Depozitele de cranii sunt frecvente atat in exteriorul cat si in interiorul locuintelor. Un craniu de adult supramodelat cu ipsos (din nivel inferior) a fost depus intr-un cos acoperit cu ipsos asezat pe un postament de argila. In alta locuinta, intr-o cutie rectangulara de argila, asezata pe podea, s-au descoperit cranii fragmentare provenind de la un adult si un copil. De asemenea, in peretii exteriori ai unei constructii mari au aparut doua cranii – unul de adult si unul de copil – ce pot fi considerate drept o dovada a practicilor sacrificiale.

O amenajare interesanta, descoperita inca in pozitie functionala a fost considerata drept „recipient de ardere”: prevazuta cu un picior central, crutat din pamant, pe care se sprijinea probabil partea superioara a cuptorului realizat din pamant captusit cu blocuri de bazalt.

In interiorul locuintelor s-au descoperit casete din lut folosite pentru depozitarea granelor – doua casete pastrau inca grane: una cu orz / alta cu grau amidonier.

Asezarea de aici a oferit si cele mai multe figurine din neoliticul aceramic –schematice, modelate din argila sau ipsos, taiate din piatra, cu gat – coloana, ochi hipertrofiati. Majoritatea sunt feminine, dar nu lipsesc nici reprezentarile masculine sau chiar antropo-zoomorfe.

Materiale de constructii folosite in neoliticul aceramic

- Caramizile crude, modelate sub forma unor bucati plan – convexe apar in neoliticul aceramic (PPNA) din spatiul siro-palestinian, la Jerichon, Aswad si mai tarziu (PPNB) in noi regiuni - la Ganj Dareh si Çayonu.

- Caramizile modelate in tipar au fost utilizate pentru prima data in nordul si centrul Mesopotamiei, in cultura Samarra. In perioada Obeid devine o adevarata „specialitate” a comunitatilor din sudul Mesopotamiei.

- Fabricarea varului constituie o veche traditie palestiniana (cele mai vechi descoperiri dateaza din perioada 2 – PPNA), de aici raspandindu-se treptat in Anatolia (perioada 3 – PPNB), vestul Eufratului (perioada 4 – Abu Hureyra, Bouqras) si Mesopotamia (perioada 5 – Umm Dabaghiah). Ramane de demonstrat daca fabricarea varului s-a produs chiar mai devreme, din natufian (Ain Mallaha – peretii unei gropi acoperiti cu un invelis calcaros/var (?), Hayonim – posibil cuptor de var / lipsesc analizele chimice). In aceasta situatie trebuie admisa o aparitie sporadica in perioada 1 (natufiana), aproape disparitia in perioada 2 (PPNA), dupa care se poate vorbi de o adevarata „renastere” a acestei tehnici depasind zona palestiniana (perioadele 4 si 5).

               Jerf el Ahmar - locuinta cu rasnite fixate pe suporturi de piatra

      ANATOLIA

SE ANATOLIEI

  Drumul obsidianului si neolitizarea Anatoliei

Anatolia de sud-est a fost mult timp considerata o pata alba pe harta neoliticului, singura asezare cunoscuta fiind Çayönü, in zona Tigrului Superior. Dupa anii’80, au fost descoperite alte trei situri: Cafer Hüyük si Boytepe in Valea Eufratului si Nevali Çori situat la marginea colinelor de la Jezireh. Pe baza cercetarilor de aici (indeosebi de la Cafer Hüyük) a fost definit aspectul regional PPNB Taurus, inrudit cu PPNB din valea Eufratului sirian.

ÇAYÖNÜ

Asezarea situata pe malul unui afluent al Tigrului a fost cercetata de o echipa turco-americana incepand cu 1964.

                Cele mai cunoscute constructii de aici raman cele trei sanctuare: Flagstone Building, Skull Building, Terrazzo Building.

1. Flagstone Building

Incomplet conservata, constructia are aproximativ 60 mp. si este situata in zona de sud a tell-ului. Zidurile si podeaua constructiei au fost construite din dale de piatra, plate, masurand pana la 1,5 m. In interior, zidurile au fost intarite cu contraforti; tot in interiorul constructiei exista si blocuri de piatra in pozitie verticala a caror destinatie nu poate fi precizata. In centrul incaperii s-au descoperit doua stele de piatra, dispuse pe linia contrafortilor. In exterior, la baza zidurilor erau dispuse mici blocuri de piatra, formand o bordura de protectie. O bancheta de piatra era plasata de-a lungul peretelui de est, cu un bloc de piatra vertical in fata ei. Dupa W. Schirmer, constructia ar fi avut tavanul plat, sustinut de grinzi de lemn fixate pe placi de piatra si contraforti. Acest edificiu exceptional, cel mai vechi din asezare, prezinta o arhitectura deosebita, cu numeroase elemente originale – contraforti, bancheta, stele.

2. Skull Building

  Casa craniilor”, numita asa dupa numarul impresionant de cranii descoperite in interiorul ei, a ocupat o suprafata de 80 mp, fiind situata la sud-est de Flagstone Building. Constructia a avut doua etape constructive:

- I. In prima faza constructia avea o singura camera, de forma rectangulara si o absida in partea de nord, sustinuta de doi contraforti interiori; numeroase cranii au fost descoperite direct pe sol. In centrul incaperii se afla o groapa cu schelete umane si bucranii.

- II. Dupa o scurta perioada de abandon, constructia a fost refacuta; in prima etapa de refacere, extremitatea de nord a fost ocupata de casete sapate intr-un sant adanc si acoperite cu dale mari de piatra – pavajul podelei din aceasta parte a constructiei. Unele casete contineau cranii si oase umane. In dreptul casetelor doua dale de piatra erau dispuse vertical. In partea de sud s-a descoperit o camera rectangulara, mare, cu nivelul de calcare mai jos decat incaperea cu cele trei casete. In etapa a doua, in dreptul celor trei casete s-au amenajat trei mici incaperi care comunicau intre ele si, de asemenea, cu o curte exterioara. Doua dale au fost inserate in zidurile care separa cele trei spatii.

O placa de piatra din aceasta curte, adosata peretelui de est prezinta urme de sange uman si sange de bovine sub forma de cristale de hemoglobina. Tot in curtea exterioara constructiei, amenajata pe o suprafata de aprox. 1300 mp. (50 x 25/30 m) s-au descoperit placi de piatra taiate („mese” pentru pregatirea defunctilor sau ofrandelor ?), o piatra pentru ascutit uneltele de piatra precum si doua randuri de pietre verticale, de 2 m inaltime care par a fi fost intentionat sparte si arse pe loc.

Dupa unele estimari, mai mult de 70 % din populatia de la Çayönü a fost inhumata in Skull Building. Craniile si scheletele descompuse (atat de adulti, barbati si femei, cat si de copii) erau depuse in cele trei casete si acoperite cu dale de piatra. Alaturi de un cult al stramosilor au fost practicate, probabil, si sacrificiile umane si animale (taur) pentru a linisti spiritele stramosilor (?).

3. Terrazzo Building

Constructia avea o singura incapere de 110 mp., pavata cu un fel de „mozaic” – pietricele mici rosii formand bezi liniare, dispuse in fata contrafortilor si prinse intr-un pavaj realizat din pietre de calcar legate cu pamant. Posibil ca aceste benzi rosii sa fi delimitat un spatiu sacru special unde se practicau sacrificiile. In coltul de NE al camerei s-au descoperit o groapa si o placa de piatra, decorata cu o fata umana in relief si care poarta amprente de sange uman. Alte analize chimice au confirmat prezenta acestuia si intr-un canal comunicant cu groapa. De aceea s-a considerat ca in acest sanctuar principalul ritual a fost cel al sacrificiilor umane.

NEVALI ÇORI

Reconstituire locuinte

Cea mai impunatoare arhitectura cu caracter religios din Anatolia, pentru aceasta perioada, a fost descoperita in asezarea de la Nevali Çori. Ca si in cazul sanctuarelor de la Çayönü, constructia de cult ocupa un spatiu separat, situat in apropierea locuintelor – de plan patrat, suprafata 155 mp. Camera unica avea podeaua pavata cu pietricele (tehnica terrazzo) si o bacheta acoperita cu dale mari de piatra. Tehnica de constructie difera in comparatie cu alte sanctuare anatoliene – ziduri de piatra, acoperite cu lutuiala. Nivelul de calcare din interiorul camerei a fost amenajat mai jos decat cel exterior, iat in peretele de NE s-a sapat o nisa. Incaperea era prevazuta cu 12 blocuri masive de piatra, in forma literei „T”, incorporate, la intervale regulate, in interiorul unei

    In centrul camerei se aflau doi stalpi, asemanatori celor fixati in banchete, dar de dimensiuni mai mari (unul din ei,  pastrat aproape in intregime, masoara 2,35 m inaltime). Pe partile laterale ale uni stalp apar reprezentate bratele umane.

Intr-o faza mai veche, constructia a avut aproximativ acelasi plan dar dimensiuni mai mari – de 188 mp. Peretii pastreaza urme de tencuiala alba, argiloasa, acoperita cu pictura de culoare rosie si neagra. Bancheta era flancata de 13 stalpi „T”. Peretele de SE avea o nisa si un podium.

Functionalitatea stalpilor, prezenti in toate fazele constructive, ramane o problema deschisa – posibil sa fi reprezentat suporturi pentru obiecte de cult. Prezenta banchetei sugereaza si o posibila destinatie sociala a constructiei – spatiu de intrunire pentru conducatorii comunitatii.

CAFER HÜYÜK – KALETEPE

                 Asezarea ocupa aprox 4200 mp. si era situata la 750 m altitudine, in regiunea Malatya, azi acoperita de apele barajului Karakaya; a fost cercetata in sase campanii de sapaturi de salvare (J. Cauvin , O. Aurenche) pe o suprafata de 300 mp.

Stratigrafie: 13 niveluri de locuire grupate in trei faze culturale, in total o depunere cu o grosime de 6 m;

Datare: 8300 – 7200 a.Chr.; primul nivel putin posterior debutului de la Çayönü; nivelul mijlociu contemporan cu cel cu locuinte cu „grilaj”de la  Çayönü.

Economie: comunitatile de aici cultivau grau amidonier, linte; in faza finala apare orzul si se diminueaza productia de leguminoase. Singurul animal domesticit ramane cainele, resursele de carne fiind asigurate prin vanatoare de capra salbatica, muflon, mistret.

Arhitectura:

Faza veche - constructii rectangulare cu 2-3 camere ridicate din caramizi uscate, pe un fundament de piatra. In spatiile exterioare au fost amenajate vetre, un singur cuptor fiind descoperit in interiorul unei locuinte.

Faza mijlocie – planul locuintelor s-a schimbat: mici incaperi identice (de obicei 6 celule), de forma aproape patrata, ridicate tot din caramida uscata, dispuse grupat si prevazute cu contraforti interiori.

Faza recenta – constructii de dimensiuni mai mari, fara contraforti, mono sau pluricelulare, ajungand pana la 12 piese.

                Industria litica: daca in prima faza predomina microlitele de silex, in fazele urmatoare asistam la o crestere spectaculoasa a pieselor de obsiadian. Asezare renumita pentru vasele si bratarile de piatra. Obsidianul de aici a patruns in Levant incepand cu 9000 a.Chr.

Industria materialului dur de origine animala: numeroase piese de corn de cervidee.

Plastica: figurine masculine si feminine din argila.

ANATOLIA CENTRALA – C. KONYEI

ÇATAL HÜYÜK

Asezarea de la Çatal Hüyük se intindea pe 13 ha si cuprindea peste 1000 de locuinte pentru o populatie de aproximativ 5000 – 6000 de locuitori. Constructiile de aici se disting prin amenajari interioare speciale (banchete de argila / platforme pentru activitati casnice, lavite pentru odihna), gruparea lor (lipite unele de altele), acoperisul plat care permitea accesul cu ajutorul unei scari in interiorul locuintelor.

                Cele cu fresce si decor in relief au fost sanctuare, asa cum s-a considerat  initial de James Mellaart ? Daca pornim de la definitia acestui termen – o amenajare de orice fel destinata numai practicilor religioase, o constructie unica prin sacralitatea sa (Olivier Aurenche) – numeroase „sanctuare” par mai degraba simple locuinte, prezenta in interior au unor amenajari speciale alaturi de piese de uz comun se poate explica printr-un cult al caminului. Este greu de crezut ca din cele 139 de constructii cercetate, toate cele 40 de constructii decorate cu fresce au reprezentate sanctuare. Se stie ca amplasarea unui sanctuar este aleasa cu grija, separata de profan – in centrul asezarii sau la margine, pe inaltimi; ori dispunerea spatiala a constructiilor de la Çatal Hüyük nu respecta acest principiu. De ce atunci unele constructii prezinta fresce, banchete cu bucranii, iar altele nu ? Dupa O. Aurenche, diferentele de statut social se reflecta si arhitectonic, locuintele decorate apartinand numai elitei. Pentru Jean Daniel Forest, diferentele de decor intre locuinte se explica prin existenta unei ierarhii genealogice, unele familii avand dreptul de a face sa circule imaginile simbolice in virtutea unui loc privilegiat fata de un stramos important. Indiferent de semnificatia pe care o au, simbolurile utilizate sunt comune, ilustrand unitatea religioasa a comunitatii neolitice de aici. In lipsa unor descoperiri arheologice care sa demonstreze clar existenta unei caste sacerdotale, ipoteza lui J. Mellaart, conform careia „sancturale” reprezinta cartierul preotilor ramane neconvingatoare. Absenta sanctuarelor in asezare nu inseamna absenta unei vieti religioase – fiecare familie putea sa practice in interiorul locuintei un cult domestic.

Toate constructiile de aici au fost ridicate dupa un plan stereotip – locuinte „standard” construite din caramizi uscate, cu o camera principala si anexe. Cuptorul, amenajat pe o platforma apare intotdeauna de-a lungul peretelui de sud din camera principala. Accesul in locuinta se facea cu ajutorul unei scari, fixata in dreptul unei intrari amenajate in tavan. Multe dintre aceste locuinte au fost decorate cu fresce si elemente in relief, banchete decorate cu bucranii.

                 Cea mai veche pictura murala reprezentand vulturi se afla pe peretele de est al locuintei VII.8 – doi vulturi mari negri incadreaza un om care intinde o prastie, incercand sa se apere. In apropierea lui zace un corp fara cap. Alaturi au fost reprezentate si alte personaje dar fresca nu s-a pastrat decat fragmentar. O alta scena decoreaza peretele de nord al locuintei L.VII.21: doi vulturi negri, fata in fata, deasupra unui corp fara cap, care pare intins pe spate, supus de pradatori. In locul ghiarelor de vulturi apar picioare umane. J. Mellaart a interpretat aceste reprezentari ca fiind oameni deghizati in vulturi, in momentul unui ritual funerar.

                 In aceeasi maniera a fost pictata o scena de vanatoare pe peretele de est al locuintei A.III.1 – 24 personaje, purtau piei de leopard. Toate au fost pictate in rosu, cu exceptia a doua siluete: una pictata jumatate in alb, jumatate in rosu, iar a doua pictata toata in alb, cu piele de leopard pe umeri. Dupa J. Mellaart, cele doua personaje, acefale ar reprezenta spiritul stramosilor invitati de cei vii sa participe la vanatoarea de cerbi alaturi de ei.

                 Peretii de nord si vest ai aceleiasi locuinte au fost decorati cu o scena reprezentand vanatoarea unui taur: in centru apare un taur negru imens (L = 2,05 m). In jurul lui au fost figurati numerosi vanatori, imbracati in piei de animale si inarmati cu arcuri: doi vanatori situati in apropierea coarnelor sunt reprezentati fara cap, pictati jumatate in alb, jumatate in rosu, cu o piele de leopard. Intreaga fresca masoara cel putin 6,50 m.

                 Constructia VII.8 numita de J. Mellaart „sanctuarul cu vulturi” a avut peretii de nord si est decorati cu o imensa fresca reprezentand sapte vulturi mari negri, cu aripile larg desfacute, pe cale de a ataca sase personaje acefale.

                 In constructia VI.B.8, panoul central de pe peretele de est a fost decorat cu un rand de bucranii, separate de proeminente din argila; pe acelasi perete s-a descoperit in partea de sud, un craniu de berbec. Toate craniile au fost atent pictate, iar sub ele apar imprimate palme, cu vopsea rosie.

                 In apropierea acestui perete s-a amenajat o bancheta, in care s-au fixat trei perechi de coarne mici si patru stalpi cu coarne, orientati pe directia N – S.Pe peretele de N a fost incizat un taur de dimensiuni mari, acoperit cu mai multe randuri de pictura (succesiv alb si rosu).

                 Pe peretele de V apare reprezentata celebra scena – zeita „broasca” dand nastere taurului: un personaj feminin de 1,20 m inaltime, modelat din argila, cu bratele si picioarele ridicate, cu ombilicul marcat in relief, iar sub aceasta reprezentare un cap de taur, modelat din argila, de dimensiuni mari, coarne mari. Un alt cap de taur, spart, a fost descoperit la baza peretelui de vest.

Constructia VII.23 prezinta, pe peretele de est, un personaj feminin in stare de graviditate. Picioarele si bratele sunt ridicate, „dand nastere”. Initial, personajul a fost decorat cu figuri geometrice pictate cu rosu, negru, orange. Pe sanul femei apare amprenta rosie a unei maini de copil. Stratul urmator de pictura – alb – a acoperit aceasta reprezentare. Starea de graviditate este sugerata si de cercurile concentrice pictate cu rosu in zona ombilicala. Dupa abandonarea constructiei, mainile si picioarele personajului feminin au fost sparte.

Dupa J. Mellaart, decorul in relief era realizat dupa reguli precise – capetele de animale, asociate cu nise pictate in rosu sunt intotdeauna reprezentate pe peretele de est.al constructiilor.

                Inmormantari sub banchete in interiorul locuintelor

ASIKLI HÜYÜK

Asezarea de la Asikli Huyuk, datata in perioada 3 (8800 BP), are aceeasi arhitectura ca la Catal Huyuk - locuinte fara fundatie, ridicate din caramida uscata. Sub podelele locuintelor s-au descoperit morminte.

Asezarea de la Asikli Huyuk

HACILAR

Arhitectura de la Hacilar, mai elaborata decat cea de la Çatal Hüyük, prezinta un caracter preponderent domestic. Locuintele din nivelul VI au toate planul rectangular, de dimensiuni mari. Peretii din caramida uscata suprapun fundatii de piatra. Fiecare locuinta are o incapere centrala si un pridvor, destinat activitatilor casnice (prevazut cu un cuptor). In pereti au fost amenajate rafturi. In nici una din constructii nu s-au descoperit amenajari speciale care sa sugereze un caracter religios (totusi asezarea nu a fost sapata exhaustiv). Singurele piese cu reprezentari simbolice descoperite aici raman figurinele de lut ars si placile decorate de piatra.

CIPRU

SHILLOUROKAMBOS

Shillourokambos este cel mai vechi sit aceramic din Cipru, datat intre sf. mil IX – sf mil VIII a.Chr. Posibil ca asezarea sa fi fost intemeiata de colonisti veniti, in perioada PPNB mijlociu, din spatiul siro-palestinian. Locuintele au fost ridicate din piatra si caramida uscata. Un sistem original de constructie il constituie cel al santurilor de fundatie.

KHIROKITIA

Asezare, infiintata in mil. VII a.Chr. la 6 km distanta de coasta de sud a insulei, pe Valea Maroni reprezinta apogeul perioadei aceramice de aici. Suprafata: aprox 1,5 ha, perioada aceramica cu 10 niveluri de locuire. Pe partea inalta a colinei s-au descoperit si amenajari speciale – o constructie circulara de mari dimensiuni (D = 7,50 m) – in curs de cercetare.

                Constructiile („unitati de locuit”) sunt de forma circulara, cu acoperisul plat, pereti de piatra legata cu lut si podeaua amenajata diferit in functie de destinatia fiecareia: spatiu de depozitare, pentru prepararea hranei (cuptor), pentru odihna. Unii pereti au fost pictati.

reconstituire

Locuinta propriu-zisa era formata din mai multe astfel de constructii unicelulare, grupate in jurul unei curti centrale unde se afla o instalatie pentru rasnitul granelor. Defunctii au fost ingropati in interiorul constructiilor, chirciti pe o parte si acoperiti cu pietre.

MESOPOTAMIA

In culturile Umm Dabaghiah si Hassuna, alaturi de locuintele cu aspect modest, compartimentate in camere mici apare un tip original de arhitectura– un sir de celule de forma patrata, in care se intra prin acoperis, spatii folosite probabil pentru depozitare (barracks). Cele mai mari constructii de acest gen ajung pana la 70 de piese.

In cultura Hassuna (Yarim Tepe I, Hassuna) se intalnesc si constructii circulare, cu tavanul sub forma de cupola.

- Plan de tip Samarra – constructii ridicate din caramizi uscate, pluricelulare, formate din camere mari alternand cu incaperi mici, cu plan in forma de „T” , cu contraforti in unghi si dispunerea in sir a camerelor (accesul se facea dintr-o camera in alta).

Planul de tip Halaf – constructii circulare de tip tholos, prevazute la intrare cu o sala rectangulara, ridicate din caramida uscata.

 reconstituire casa neolitica Hacilar

In perioada Obeid se manifesta tot mai mult tendinta de consolidare a fundatiilor sub forma platformelor realizate prin asezarea unor straturi alternative de rogojini din trestie si de argila batatorita sau din caramizi uscate  plan-convexe; uneori usile erau prevazute cu tocuri de piatra. In asezarea de la Tepe Gawra s-a descoperit o locuinta ale carei incaperi erau organizate in jurul unei curti interioare, plan dezvoltat ulterior pentru constructiile de cult si cele civile. Tot din perioada Obeid dateaza cele trei temple suprapuse de la Eridu, de plan de rectangular, alcatuite dintr-un spatiu median alungit, flancat pe ambele parti de incaperi-anexe.

                                    

             EUROPA

Primele asezari neolitice din Europa au fost descoperite in Grecia, Cipru si Creta: situate in apropierea unor cursuri de apa (Argissa, Otzaki, Nea Nikomedeia), in zona litorala (Lerna, Makri), pe coline joase (Sesklo), pe vai costiere (Cnossos) sau in regiuni colinare (Achileion).

Locuinte

Cele mai vechi constructii, din perioada neoliticului aceramic au un aspect modest – constructii semi-adancite (0,30 – 0,40 m), monocelulare, de forma ovoidala, rar rectangulara – Cnossos, Sesklo, Soufli, Argissa. In neoliticul timpuriu, treptat acest tip de constructie a fost inlocuit cu locuinta de suprafata.

Un tip de arhictectura cu totul special intalnim in Cipru structuri de locuire sub forma unor constructii de piatra, circulare, monocelulare, cu destinatii diferite (spatii de gatit, de depozitat, de odihna), toate grupate in interiorul unei incinte de piatra – Kirokithia.

In nordul Pen Balcanice s-a raspandit locuinta unicelulara din chirpici, ridicata in sistem paianta (cu armatura de pari), mult mai rar realizata din caramizi uscate, cu acoperisul in doua ape, din materiale usoare (stuf, crengi) si lipit cu chirpici. Dimensiunile variaza de la 5 m la 12 m: Karanovo I - 7 x 7 m, Anza I – 12 x 6 m, 10 x 10 Prodromos II). Locuintele cu doua sau trei camere apar mult mai rar (in comparatie cu cele din Orientul Apropiat). In interiorul locuintei cele trei randuri de barne sustin charpanta. Spre deosebire locuinte pluricelulare neo-eneolitice care au, cel mai adesea, intrarile dispuse pe acelasi ax, cele de la Cnossos nu respecta o regula.

O particularitate a constructiilor cu mai multe camere de la Cnossos o constituie dispunerea diferita a intrarilor.

Organizarea spatiului locuit. La Nea Nikomedeia locuintele erau situate la cativa metri una de cealalta, dispuse mai mult sau mai putin concentric in jurul unei constructii centrale („sanctuarul”). La Azmak, locuintele erau despartite de stradute mici de aproximativ 1 m si dispuse in randuri rectilinii. Acelasi plan il regasim la Karanovo si Cnossos – locuintele, orientate pe aceeasi directie, erau dispuse in siruri si grupate dupa artere ce se intersectau perpendicular (orientate N-S si E-V). „Ulitele” erau acoperite cu lemne (Karanovo I) sau pietris si nisip (Karanovo II). Chiar daca suprafata acestor mici sate este putin cunoscuta (nu au fost sapate exhaustiv), totusi, se poate estima ca nu depaseau 4 ha, la fel ca si primele sate din Levant. Nici una nu a atins suprafata celor contemporane din Orientul Apropiat (Çatal Hüyük atinsese in aceeasi perioada 12,5 ha). In perioada neoliticului mijlociu satele ajung pana la 8 – 10 ha: Sesklo, Anza IV.

PRIMELE FORTIFICATII IN ORIENTUL APROPIAT SI SE. EUROPEI

.1. ORIENTUL APROPIAT

Mult timp s-a considerat ca primele fortificatii apar odata cu cele mai vechi orase-state. Descoperirile tot mai numeroase din perioada neo-eneoliticului repun in discutie problema originii acestui tip de arhitectura. Atat Jerichon-ul cat si Çatal Hüyük, chiar daca au fost numite de unii cercetatori „cele mai vechi orase” raman in acceptiunea majoritatii sate neo-eneolitice. Centrele propriu-zis urbane apar abia in mil. IV, de aceea fortificatiile nu trebuie considerate indicii doar pentru orase. De asemenea, nu toate orasele au fost inconjurate de ziduri de incinta. Astfel, in lumea romana s-au descoperit orase nefortificate in timp ce unele sate au fost intarite. In concluzie, aparitia fortificatiilor nu trebuie legata de dezvoltarea primelor centre urbane. Sistemul defensiv reprezinta o constructie care inconjoara / limiteaza asezarea – sat sau oras – realizata din pamant / piatra / palisada.



Au fost primele fortificatii ridicate cu scop pur defensiv ?

Indica acestea caracterul razboinic al comunitatilor neo-eneolitice ?

Dimensiunile modeste, forma si lipsa unor dovezi clare de violenta ne sugereaza mai degraba o delimitare a spatiului locuit cu caracter sacru. Obstacolul putea fi eficient si pentru animale, pentru grupuri umane restranse, dar nu reprezenta o limita de netrecut pentru un grup inarmat. Nu excludem posibilitatea unor tensiuni in interiorul comunitatilor dar acestea au fost de mica amploare, nu de dimensiunea unui razboi care sa implice toti membri comunitatii sau sa asocieze mai multe comunitati. Implicarea intr-un razboi presupune o organizare militara, o putere organizata, o suprastructura – ceea ce nu este cazul comunitatilor neo-eneolitice. De aceea constructiile defensive pot fi grupate in doua categorii: 1 pur defensive, 2 militare (apar in mil III).

Primele constructii defensive au fost ridicate din lut, caramizi uscate sau pietre, sub forma unor ziduri inalte si groase. Acestea inconjurau asezarea si ofereau doar o protectie sumara. Dupa aceste fortificatii, locuitorii nu puteau declansa un atac, doar se puteau adaposti (aparare pasiva). Spre deosebire de fortificatiile militare, care prin bastioane suprima unghiurile moarte, fortificatiile neo-eneolitice sunt simple, traseul lor urmand limitele asezarii.

Comunitatile de vanatori – culegatori din perioada natufiana care au intemeiat primele sate, au ridicat si primele intarituri. Acest sistem defensiv primitiv reprezinta un corolar al sedentarizarii si, indirect, o expresie a unei noi dimensiuni sociale. Ridicarea lui a presupus un efort colectiv considerabil, posibil numai in cazul unei comunitati cu o anumita entitate, unite dupa reguli sociale si religioase bine stabilite.

Care au fost cauzele care au determinat acest efort colectiv ?

1.                            delimitarea rituala a spatiului locuit – spatiu delimitat fiind protejat de Divinitate, in afara lui omul putand fi expus fortelor malefice;

2.                            expresie a unei entitati de grup, a unei delimitari clare pentru alte comunitati/intrusi;

3.                            dezvoltarea sentimentului de posesie/proprietate;

4.                            un mediu inconjurator populat de o fauna numeroasa (zone impadurite) – valul de pamant constituind un posibil obstacol in fata acestora;

5.                            capturarea animalelor salbatice si tinerea lor in detentie (etapa pregatitoare pentru domesticirea lor).

JERICHON

Cea ma cunoscuta fortificatie timpurie ramane cea de la Jerichon (Tell el Sultan) din Palestina, cercetata de Kathrine Kenyon (1952 – 1958). Stratigrafia tell-ului se prezinta astfel:

-                           10 000 – 8 300 a.Chr. locuire natufiana, asezarea nefortificata fiind formata din bordeie rotunde, unicelulare;

-                           8 000 – 7 500 a.Chr. neolitic aceramic (PPNA) – asezarea, formata tot din bordeie circulare, a fost inconjurata cu o incinta, asociata cu un turn defensiv si un sant;

-                           7 500 – 6 500 a.Chr. neolitic aceramic  (PPNB) – case rectangulare grupate in interiorul unei incinte fortificate – turnul a disparut;

-                           mil III – ½ mil II a.Chr.  – dupa o perioada de abandon, asezarea a fost reocupata; sub forma unui oras, a fost fortificata cu ziduri de piatra si turnuri (sistem defensiv militar).

Caracterul limitat al cercetarilor intreprinse aici (sectiunile I – III de 10 m) face ca imaginea acestor fortificatii sa fie doar partiala. Fortificatia din nivelul PPNA are un aspect neregulat (blocurile de piatra nu sunt de aceleasi dimensiuni) si masoara aproximativ 2 m latime. Acesteia i-a fost alaturat un sant, cu traseu neregulat, cu o adancime de 2 m si latime de 8,75 m. Celelalte fortificatii urmeaza aproximativ acelasi traseu: a treia fortificatie(pastrata in elevatie 5 m) a fost construita la aproximativ 1,10 m distanta spre interior de a doua.

Turnul de piatra din prima faza (PPNA) s-a pastrat 9 m in inaltime, iar diametrul atinge in medie de 11 m. Plasat in interiorul asezarii, langa zidul de incinta, turnul are trei faze constructive din piatra lipita cu ipsos, cu o latime de aproximativ 1 m. In interiorul turnului au fost sapate 20 de trepte.  Nivelul PPNB acopera direct turnul. A cincea fortificatie s-a pastrat pe o inaltime de aproximativ 3,75 m. In epoca bronzului, o fortificatie militara prevazuta cu turnuri exterioare a fost construita aproximativ pe acelasi amplasament cu vechile fortificatii neolitice.

Daca pentru cele cinci sisteme defensive ridicate in neolitic destinatia este clara, nu acelasi lucru se poate spune despre turn.  K. Kenyon l-a numit turn de aparare dandu-i aceeasi functionalitate ca si zidul, dar pozitia interioara credem ca exclude aceasta functionalitate. Craniile descoperite in interiorul turnului sugereaza mai degraba un spatiu de cult, folosit de intreaga comunitate.

TELL MAGZALIYA

Situat in nordul Irakului, in regiunea Djezireh, tell-ul a fost cercetat intre 1977 – 1980, fiind identificate 16 niveluri de locuire:

-                           1 – 12 niveluri corespunzand satului neolitic compus din mai multe locuinte mici - monocelulare, rectangulare, cu fundatie de piatra si suprastuctura din chirpic;

-                           13 – 14 niveluri cu locuinte rectangulare de dimensiuni mari, pluricelulare, cu fundatia de piatra si suprastructura de chirpic. Asezarea a fost inconjurata cu zid de piatra. 

-                           In nivelurile 15 – 16 fortificatia dispare, iar la sfasit asezarea a fost abandonata.

Zidul s-a pastrat pe o lungime de aproximativ 60 m, pentru construirea caruia s-au folosit mai multe tehnici si materiale de constructii. Totusi unitatea arhitecturala a ansamblului s-a pastrat.  O poarta a fost amenjata pe latura de vest. In partea de nord a fortificatiei s-a descoperit o constructie de forma semi-circulara, ca o iesitura in zid – bastion sau turn – realizata din dale mari de piatra aqsezate direct pe sol, avand latimea de aproximativ 1 m,  de dimensiuni mici. La est de turn, zidul, conservat pe o inaltime de 1,80 m era realizat din pietre mici.

Acest ansamblu forma un sistem de aparare masiv, original prin prezenta in exterior a bastionului si nu in interiorul fortificatiei, ca in cazul turnului de la Jerichon. In stadiul actual al cercetarii, Magzaliya ramane prima asezare cu un sistem defensiv evoluat – masiv, cu bastion si inalt. Sistemul de aparare de aici sugereaza modificari radicale in conceptia de aparare – care devine activa. Totusi, nu se poate vorbi de arhitectura militara in adevaratul sens al cuvantului.

HACILAR

Situl de la Hacilar din Anatolia Centrala corespunde unei asezari datate in perioada 7500 – 5000 a.Chr. Sapaturile intreprinse de J. Mellaart in 1957 – 1960 au scos la lumina 16 niveluri de locuire:

-                           nivelurile XVII – III (7 500 – 5 400 a.Chr.) corespund unei succesiuni de sate cu doar cateva locuinte – fara fortificatii;

-                           nivelul I (aprox. 5 250 a.Chr.) – o fortareata, dar fara a avea caracter militar, cu mai multe intrari pe latura de NV.

 

TELL SAWWAN        

Tell situat in partea centrala a Irakului, pe malul stang al Tigrului, datat in mil VI a.Chr. Cercetarile arheologice s-au desfasurat in perioada 1964 – 1983, 1988 – 1989. Stratigrafie:

-                           nivelurile I – II (inceputul mil VI a.Chr.) corespunde unei asezari formata din mai multe locuinte tripartite realizate din caramizi uscate;

-                           nivelul III A – corespunde unei fortificatii rectangulare, ridicate din caramizi uscate care inchide 12 locuinte cu planul in forma de „T” – specific culturii Samarra (5 500 – 5 000 a.Chr.). Fatada exterioara a fortificatiei era intarita cu stalpi; s-a pastrat pe o inaltime de 1 m si o grosime de aproximativ 0,60 m. Accesul in asezare se facea prin trei porti, iar zidul de incinta era marginit in exterior de un sant de 3 m adancime.

-                           Nivel III B (sf. mil VI a.Chr.) – in acest nivel asezarea, nefortificata, s-a extins acoperind vechea fortificatie.

Siturile fortificate din perioada neo-eneolitica evidentiaza necesitatile comunitatilor de a se proteja material si de a delimita entitatea unei comunitati de altele mai mult sau mai putin agresive. Aceasta necesitate rezulta dintr-o economie de subzistenta bazata pe agricultura si cresterea animalelor care asigura comunitatii un anumit grad de prosperitate. Odata cu inceputul mil IV a.Chr, in cadrul culturii Uruk se produc modificari importante in structura sociala a comunitatilor chalcolithice: elita se constituie treptat intr-un comandament militar, controland viata economica a orasului / oraselor – state. Schimburile comerciale la distante mari (import de lapis-lazulis, cornalina, alabastru) au fost insotite de o adevarate colonizare a acestor teritorii indepartate, crearea unor noi asezari dupa modelul celei de la Uruk. Astfel, in asezari periferice din Siria (Habuba Kebira), Egipt, Iran (Godin tepe), Anatolia SE s-au ridicat fortificatii dupa modelul celor de la Uruk – si nu in restul Mesopotamiei de sud.

MANIFESTARI ARTISITICE SI RELIGIOASE IN NEO-ENEOLITIC

1. Cultul fertilitatii

1.1. Divinitati feminine

'Asa cum arata miile de imagini care au supravietuit pe parcursul indelungatei istorii a omenirii, cele mai timpurii faze ale dezvoltarii omului au fost influentate de credintele legate de puterea materna. Se pare ca izvorul intregii vieti a fost imaginat ca o zeita care naste totul din tenebrele sacre ale pantecului sau. Ea era natura insasi, datatoarea dar si distrugatoarea vietii, apta pentru o perpetua regenerare in cadrul ciclului etern al mortii si al renasterii.' (Marja Gimbutas)

Reprezentarile feminine apar sub diferite forme:

- modelate din lut, cioplite in piatra sau marmura, taiate din foite de aur sau placute de os sub forma unor amulete;

- 'zeite de piatra' - reprezentari feminine de dimensiuni impresionante, sculptate pe blocuri de piatra (h - 5 m) descoperite in Malta;

- singure sau in compozitii complexe: mama si copil, zeita si acolitul ei (de obicei un personaj masculin) sau inconjurata de animale - in special taurul. La Çatal Hüyük si Hacilar divinitatea feminina a fost infatisata ca o adevarata 'stapana a animalelor' intre doua feline (leoparzi ?) sau stand pe ele;

- tinere fecioare, in stare de graviditate, matroane, femei batrane;

- reprezentate realist, sau cu atributele feminine supradimensionate; nu lipseste nici tipul schematic, redus aproape la figuri geometrice (sub forma de disc amulete antropomorfe din aur);

- intregi sau pars pro toto (simboluri feminine: sani, triunghiuri pubiene).

Accentuarea atributelor feminine sugereaza semnificatia lor religioasa, strans legata de un cult al fertilitatii si al caminului. Aceste reprezentari le intalnim in toate culturile neo-eneolitice, indiferent de spatiu, diferite fiind doar modalitatile artistice de reprezentare.

1.2. Simbolurile regenerarii

- bucranii (capete de taur), coarne fosile sau modelate din lut - Mureybet, Çatal Hüyük, Parta, Tarpesti, Tarxien (doi tauri sculptati in relief pe blocuri de piatra) etc.

- phallus din lut, foita de aur sau corn

- ariciul cu corpul aproape sferic (Karanovo VI - Gumelnita)

2. Sanctuare

2.1. Sanctuare - constructii

In asezarea neolitica de la Achilleion (6.000 / 5.900 - 5.800 a.Chr.) s-au descoperit doua sanctuare (cel de al II-lea refacut pe amplasamentul primului), fiecare cu cate doua camere: o camera mare-altar si o camera mica - atelier unde erau produse piesele de cult (figurine, vase de cult). In camera principala, pe altarul-vatra s-au descoperit figurine feminine. Este semnificativ faptul ca din cele peste 200 de figurine descoperite in aceasta asezare (majoritatea sparte intentionat din vechime) doar doua sunt masculine.

' femeia si sacralitatea feminina sunt ridicate la rangul de prima putere.' (M. Eliade)

Cele mai spectaculoase descoperiri le-a oferit asezarea de la Çatal Hüyük: sanctuare cu peretii pictati si decorati cu reliefuri, inmormantari si cranii izolate sub podelele sanctuarelor. Craniile au fost depuse sub un cap sculptat de bou. Frescele par sa indice practicarea excarnatiei: zeita-vultur devoreaza cadavre acefale. Tot pe pereti au fost modelati sani care acopera ciocuri de vulturi sau maxilare inferioare de animale salbatice. Pe un alt perete este reprezentata zeita-mama dand nastere taurului.

La Radingrad (Bulgaria - cultura Karanovo VI) a fost descoperita o constructie cu doua niveluri: la parter se afla un atelier ceramic (unelte folosite pentru decorarea ceramicii, un cuptor mare), iar la etaj altarul. Un alt sanctuar s-a descoperit in asezarea cucuteniana de la Sabatinovka: o locuinta obisnuita care avea un altar sub forma unei banchete pe care erau asezare figurine din lut (32).

Sanctuarul de la Cascioarele (faza Boian-Spantov) ramane unic prin cele doua coloane pictate, goale in interior, considerate simbol pentru axis mundi.

'locuinta este considerata imago mundi

Misterul sacralitatii cosmice este simbolizat in Copacul Lumii. Universul este conceput ca un organism care trebuie reinnoit periodic; cu alte cuvinte, in fiecare an 'Realitatea absoluta', intinerirea, imortalitatea sunt accesibile unor privilegiati sub forma unui fruct sau a unui izvor langa un arbore. Arborele cosmic este socotit a fi in Centrul Lumii si uneste cele trei regiuni cosmice, caci el isi afunda radacinile in Infern si varful sau atinge Cerul (). Cele doua coloane (ale sanctuarului de la Cascioarele) sunt goale in interior, fapt care denota ca au fost modelate imprejurul unor trunchiuri de arbori. Simbolismul lui axis mundi asimileaza Arborele Cosmic (columna universalis).' M. Eliade

Motivele pictate pe peretii sanctuarului si pe cele doua coloane - spirale unghiulare - au fost asociate cu simbolurile regenerarii.

Existenta sactuarelor este demonstrata indirect si de modelele miniaturale din ceramica simple sau cu mai multe etaje:

- la Porodin o macheta de sanctuar care avea modelata in partea superioara chipul (masca ?) unei divinitati feminine; alte modele au fost descoperite la Cascioarele, Turdas, Tarpesti s.a.

3. Monumente megalitice

Perioada de constructie si de utilizare a constructiilor megalitice este cuprinsa intre mil. V - II a. Chr. (neolitic si inceputul epocii bronzului); ele apar pe un areal imens (de la Atlantic pana la Ural), grupate sau izolate. Pe baza datelor C14 s-a stabilit ca ”fenomenul megalitic” a durat pe o perioada de 3 - 4 milenii, demonstrandu-se ca cele mai vechi monumente sunt mai vechi decat s-a crezut. De aceea vechea ipoteza a lui G. Childe privind originea lor orientala (constructiile megalitice legate initial de marile morminte de piatra  - mastaba, piramide -din Egipt) pare acum lipsita de temei. In Europa constructiile megalitice se concentreaza in doua regiuni:

1. N si V Europei – Marea Britanie, Franta, Germania, Scandinavia meridionala

2. zona vest – mediteraneana – Spania, Portugalia, Malta

Camerele funerare, sub forma unor DOLMENE reprezinta categoria de constructii megalitice cea mai raspandita. Acoperisul camerei funerare era realizat  dintr-un bloc de piatra masiv (unele au peste 100 t !) care se sprijinea pe alte doua infipte vertical. Unele dolmene au dimensiuni impresionante L - peste 20 m; l - 5 m. Cel mai adesea erau acoperite cu tumuli. In mil. IV a.Chr. dolmenul de forma rectangulara, prevazut cu un culoar s-a raspandit  in Portugalia, V. Frantei, Ins. Britanice, Germania de N. si Scandinavia meridionala. Cateva dale din constructia dolmenelor au fost decorate cu motive pictate (Portugalia) sau cioplite (Britania) - capete de taur, spirale, arborele vietii, ambarcatiuni (?).

MENHIRII, sub forma unor blocuri de piatra simple sau cioplite sumar (reprezentari antropomorfe) apar fie izolati, fie grupati in ALINIAMENTE - dispusi in linie -  sau CROMLEHURI - dispusi circular. Dintre cele mai spectaculoase ansambluri megalitice amintim: aliniamentele de la Carnac, Locmariquer, complexul monumental de la Stonehenge (cromlehuri), construit in mai multe etape - incepand de la sf. neoliticului - 2.800 a.Chr. - si continuand in bronzul timpuriu.

5. Cultul craniilor

5.1. Cranii ingropate

Primele inmormantari de cranii sunt atestate inca din paleolitic; obiceiul continua si in mezolitic - dupa cum o dovedeste descoperirea de la Erq el-Ahmar (cultura natufiana): intr-un mormant colectiv s-au descoperit 6 cranii si un singur schelet complet. Despre o generalizare a acestei practici se poate vorbi incepand cu neoliticul aceramic PPNA. In asezarea de la Jerichon s-au descoperit 'depozite' de cranii. Intr-un caz ele 'erau dispuse in cerc, privind spre interior'; in alt caz 'formau trei grupe de cate trei cranii, privind in aceeasi directie''un al treilea depozit continea pe langa un schelet de copil alte cranii de copii. Ele s-au descoperit sub o curioasa structura argiloasa' (C. Kenyon).

Descoperiri asemanatoare au fost facute la Mureybet nivel III A, in doua morminte secundare (practicau reinhumarea). Spre sfarsitul perioadei se observa deja o selectie a partii separate de restul scheletului - din craniu era luata doar partea cefalica.

5.2 Cranii supramodelate

In neoliticul aceramic PPNB (dupa 7.500 a.Chr), craniile nu au mai fost ingropate: supramodelate cu ipsos amestecat cu ocru rosu (imitand culoarea rozalie a fetei) si cu ochii marcati cu scoici au fost fixate in interiorul locuintelor pe postamente din lut,  special amenajate -  Jerichon, Tell Ramad. Descoperirea unor schelete acefale cu oasele in conexiune anatomica  sugereaza o separare a capului relativ rapid dupa inhumare.

Cultul craniilor este atestat si in etapele urmatoare pe un spatiu mult mai mare, dar numarul desoperirilor scade foarte mult. La Cascioarele, in nivel Gumelnita s-au descoperit 2 cranii ingropate in apropiere de vatra unei locuinte.

6. Sacrificii umane. Antropofagie

Descoperirea unor morminte de copii sub podelele locuintelor inca din perioada neoliticului aceramic si continuand pana la sfarsitul eneoliticului a ridicat numeroase semne de intrebare. Cum pot fi interpretate aceste morminte, amenajate inainte de ridicarea constructiilor ? Dorinta mamei de a fi aproape de pruncul neinitiat ? - in acest caz groapa mormantului ar trebui sa fie amenajata dupa construirea locuinteiO analiza atenta a contextului stratigrafic a permis o mai buna intelegere a semnificatiei acestor descoperiri. Copiii erau sacrificati, legati si depusi in groapa amenajata in zona centrala a viitoarei constructii.

O alta problema o reprezinta descoperirea unor oase umane in contexte arheologice putin obisnuite - in zone de depuneri menajere, in zone de pasaj sau in santuri de aparare; unele prezinta urme de violenta (in Pestera Devetaki s-au descoperit oase de indivizi tineri care aveau extremitatile sparte). Pe baza acestor descoperiri s-a incercat sa se demonstreze existenta unor practici canibalice. In lipsa unor argumente convingatoare, antropofagia ramane, insa, doar teorie.

Subiecte

1.      Revolutia neolitica – domesticirea animalelor si aparitia agriculturii

2.      Revolutia neolitica – neolitizarea Europei

3.      Trasaturi generale ale neo-eneoliticului

4.      Premisele neolitizarii in Orientul Apropiat – Natufianul

5.      Neoliticul aceramic PPNA in spatiu siro-palestinian si pe Eufratul Mijlociu

6.      Neoliticul aceramic PPNB  in spatiu siro-palestinian si pe Eufratul Mijlociu

7.      Neolitic aceramic in Anatolia

8.      Culturi neo-eneolitice din Orientul Apropiat

9.      Primele fortificatii in Orientul Apropiat

10.  Neoliticul aceramic din Cipru

11.  Primele asezari din SE Europei

12.  Manifestari spirituale si religioase in neo-eneolitic – plastica

13.  Manifestari spirituale si religioase in neo-eneolitic – sanctuare

14.  Manifestari spirituale si religioase in neo-eneolitic  - constructii megalitice

15.  Manifestari spirituale si religioase in neo-eneolitic – cultul craniilor si antropofagia










Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1733
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site