Letopisetul Tarii Moldovei de Miron Costin

Letopisetul Tarii Moldovei     

Miron Costin

Miron Costin continua 'Letopisetul Tarii Moldovei' lui Ureche, descriind istoria romanilor inter 1594-1661, si avand in efigie personalitatea lui Vasile Lupu. Intentia cronicarului nefiind pe deplin satisfacuta, el si-o realizeaza spre sfarsitul vietii, in 'De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor'; lucrare, insa, neterminata.

A inceput prin a scrie versuri, domeniu aproape inexistent la noi. Poemul filozofic 'Viata lumii', o meditatie asupra trecerii necontenite a timpului, ii demonstreaza vocatia de scriitor.

A trait si a invatat pana la 20 de ani in Polonia. Cunoaste antichitatea greco-latina, este unul din primii reprezentanti ai umanismulu romanesc, prin respectul fata de om, dragostea de patrie si de limba, interesul constant pentru originea poporului roman, incercarea de acrea opere literare.

Cronicarul a lasat un numar insemnat de lucrari istorice si poeme, in limba romana si polona, dar poate ca nicaieri personalitatea lui Miron Costin nu iese in evidenta ca in 'Predoslovia' la 'De neamul moldovenilor', marturisire dramatica a unui carturar patriot, care nu a putut suporta 'ocarile' aduse acestui neam 'de o seama de scriitori'. Indignarea lui se indreapta impotriva unor copisti ai cronicii lui Ureche, mai ales impotriva lui Simion Dascalu, 'om de multa nestiinta si minte putina', care afirmase ca moldovenii ar provenii, chipurile, din talharii de la Roma exilati pe teritoriul Daciei. Astfel, textul are un caracter polemic capata pe alocuri accente pamfletare. Cel care trebuie sa raspunda in fata viitorului: 'eu voi da seama de ale mele , cate scriu'.

In 'Predoslovie' gasim atitudini si trasaturi ca: patriotismul, preocuparea pentru originea noastra romanica, convingerea ca romanii trebuie sa iasa din adancul nestiintei, constiinta ca scrisul e dator sa slujeasca adevarul, fiind un act de responsabilitate istorica, increderea in forta educativa a istoriei, sentimentul unei continuitati a efortului de 'a scoate la stirea tuturor' istoria poporului roman.

Tot in "Predoslovie adeca voroava catre cititorul",Miron Costin explica,venind cu noi argumnete ,necesitatea cronicii memorialistice ,intrucat:,,letopisetele cele streine lucrurile numai ce-s mai insemnate,cum sintu razboaiele,schimbarile,scriu a tarilor megiiase,iara cele sa lucreaza in casa altuia de-amanuntul,adeca lucruri de casa,n-au scris".Toate episoadele la care participoase,sunt conturate de catre Miron Costin prin cateva creionari maiestrite, care ii permit cititorului nu numai sa-si inchipuie situatia respectiva,dar sa-i si cunoasca mai in de-aproape pe eroii intamplarilor descrise.

Miron Costin,fiind martor al multor evenimente descries de el,isi expune in letopiset propriile impresii,amintiri,cugetari.Gama elememtului memorialistic ale creatiei sale este destul de larga-de la consemnarea fugara a unui fapt razlet,pana la ample descrieri ale unor intamplari ce se desfasoara nu numai in prezenta,dar si cu participarea lui.Astfel,Miron Costin devine un erou al natiunii sale cronicaresti.Spre exemplu,relatind despre evenmentele ce-au survenit in 1633,cronicarul noteaza in fuga de condei ca ,,dintr-aceasta an sint incepute si zilele vietii mele".

In viziunea lui G.G.Ursu,,primul mare cronicar memorialist in limba romana este invatatul Miron Costin, a carui eruditie e pus ape primul plan adeseori,desi nu trebuie neglijate deloc calitatile sale literare deosebite".Izvorul principal al operei lui Miron Costin ramane amintirea si informatia orala.

De la N.Cartojan si P.P. Panaitescu la G.G. Ursu s-a statornicit obiceiul de a-l considera pe Miron Costin primul nostru memorialist.N. Manolescu in ,,Istoria critica a literaturii romane" neaga faptul ca opera carturarului ar avea character memorialist.Totusi N. Manolescu sustine ca desi Miron Costin nu a reusit sa modifice ,,unealta istoricului cu aceea a memorialisticului",cronicarul a fost aproape ,,de a-i patrunde importanta".Doar opera cronicarului -artist dovedeste cu prisosinta ca au fost valorificate din plin propriile amintiri si impresii, ceea ce ii confera letopisetului sau nuanta memorialistica.

P.P. Panaitescu afirma cu drept cuvant ca ,,aceasta cronica poate fi socotita ca un memorial al lui si al altor contemporani".

Bibliografie:

Miron Costin,Opere,editie critica de P.P.Panaitescu,Bucuresti,1958.

N.Manolescu,Istoria critica a literaturii romane,Bucuresti,Ed.Fundatiei Culturale romane,1997.

Miron Costin,Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron-Voda incoace,Chisinau,1972

E.Puiu,Viata si opera lui Miron Costin,Bucureesti,Ed.Academiei Republicii Socialiste Romania,1975.