Opera legislativa si organizarea judecatoreasca in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

Opera legislativa si organizarea judecatoreasca in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

Introducere

La 5 ianuarie 1859, Al. I. Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar pe 24 ianuarie al Tarii Romanesti, infaptuind astfel unirea celor 2 tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoasterea Unirii din partea marilor puteri. Dupa alegere, Cuza rosteste in fata Adunarii urmatorul juramant: "Jur in fata tarei mele ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele patriei, ca voi fi credincios Constitutiei in textul si spiritul ei, ca in toata domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, uitand toata prigonirea si toata ura, iubind deopotriva pe cei ce m-au iubit si pe cei ce m-au urat, neavand inaintea ochilor mei decat binele si fericirea natiei romane"[1].

A.Opera legislativa a lui Alexandru Ioan Cuza

1.Importanta operei legislative

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic, cultural, dar mai ales juridic. In vremea lui si din dispozitia sa au fost elaborate Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedura Civila, Codul de procedura penala etc. Prin aceste coduri s-a instituit sistemul de drept burghez si s-a creat cadrul juridic necesar dezvoltarii celor mai moderne legislatii in materie, introducand norme si institutii juridice dintre cele mai evoluate, opera legislativa a lui Cuza plasand Romania in randul tarilor cu cea mai inaintata legislatie.

In acelasi timp, Cuza a dus la crearea unui sistem judiciar modern, a determinat o evolutie a practicii instantelor in directia celor mai inalte exigente ale epocii, a stimulat invatamantul juridic, a dus la afirmarea gandirii juridice romanesti in tara si peste hotare, la insusirea tehnicii juridice in toate nuantele sale, ceea ce s-a rasfrant pozitiv asupra actelor teoretice si a practicii juridice.

2.Codul Civil

Normele de drept civil existente in Epoca Unirii, erau in multe privinte depasite din punct de vedere al continutului, forma acestora fiind lipsita de unitate. Al. I. Cuza a dorit alcatuirea unui nou cod, la care pana in 1863 s-a folosit ca principal izvor proiectul Codului Italian Pisanelli, dupa acesta urmand modelul Codului Civil Francez a lui Napoleon.

Codul nostru Civil a fost adoptat in 1864, intrand in vigoare la 1 decembrie 1865. La publicare s-a numit Codul Civil "Alexandru Ioan", dar dupa abdicarea lui Cuza, a fost republicat cu titlul de "Codul Civil Roman".

La elaborarea Codului Civil Roman s-a tinut cont si de doctrina juridica

a vremii, fiind format dintr-un preambul, trei carti si dispozitii finale .

3. Codul Penal

Codul Penal a fost publicat in 1865, ramanand in vigoare pana la 1937. A avut ca izvoare Codul Penal Prusian din 1851 si Codul Penal Francez din 1810.

Codul Penal este structurat in trei carti : prima cu dispozitii privitoare la pedepse si la felul lor; cartea a doua cuprinde normele cu privire la crime si delicate, iar cartea a treia este alcatuita din material contraventiilor.

Pedepsele sunt de trei feluri- criminale, corectionale si politienesti, corespunzand infractiunilor, care sunt tot de trei feluri- crime, delicte si contraventii. Crimele si delictele pot fi impotriva statului, impotriva Constitutiei si impotriva intereselor publice .

In decursul aplicarii acestui cod au interevenit modificari de-a lungul timpului in 1874, 1882, 1893, menite sa il mentina mereu in actualitate. Prin adoptarea Codului Penal s-a concretizat o mare si importanta cerinta in legislatia romaneasca, prin aceasta Romania inscriindu-se in randul tarilor cu un sistem juridic avansat.

4. Codul de Procedura Civila

Codul de Procedura Civila a fost elaborat si a intrat in vigoare odata cu Codul Civil Roman. S-a bucurat de o atentie speciala, manifestata atat pe planul propriu-zis al reglementarilor juridice, cat si pe cel al doctrinei.

Procedura de judecata se intemeia pe conceptia ca adevarul obiectiv nu poate fi cunoscut de catre instanta, hotararea pe care aceasta o pronunta exprimand numai adevarul juridic.

Principalele izvoare ale Codului de Procedura Civila sunt: Dreptul Procesual al Cantonului Geneva, Codul de Procedura Civila Francez, unele dispozitii din Legea Belgiana, cu privire la executarea silita si unele norme de drept procesual din legiuirile noastre mai vechi.

Codul de Procedura Civila este alcatuit din sapte carti: procedura inaintea judecatorului de plasa, tribunalele de judet, curtile de apel, arbitri, executarea silita, proceduri speciale, dispozitii generale.

Prima carte nu a fost in vigoare deoarece competenta judecatoriilor, din lipsa de personal, a fost in grija subprefectilor pana in 1879, ulterior fiind abrogata prin Legea pentru judecatoriile comunale si ocoale.

Curtile de Apel au functionat initial la Bucuresti, Iasi, Craiova, Focsani, iar mai apoi la Galati. Procedura de judecata era orala, publica si contradictorie, putand fi aprobate: acte scrise, experti, martori, prezumtii, cercetatorii juramantului judiciar. Codul avea precum cai de atac apelul, opozitia, contestatia si recursul.

5.Codul de Procedura Penala

Codul de Procedura Penala a fost adoptat si aplicat concomitant cu Codul Penal, avand ca model Codul de Instructie Criminala Francez din 1808.

In opozitie cu veche procedura, care era scrisa, secreta si fara dezbaterea contradictorie a probelor, conceptiile moderne infatisau o judecata orala, publica si contradictorie.

Codul cuprindea doua mari parti: prima carte ce reglementeaza descoperirea, urmarirea si instructia infractiunilor, iar cartea a doua vorbea despre desfasurarea proceselor.

Procesul penal cuprindea doua faze, cea premergatoare judecatii, ce cuprindea descoperirea, urmarirea si instructia, si a doua faza, a judecatii.

Codul de Procedura Penala prevedea ca instanta de judecata: judecatoriile de plasa (care insa nu au functionat), tribunalele de judet, curtile cu juri si Inalta Curte de Casatie si Justitie.

6. Codul Comercial

Au aparut institutii tipice dreptului comercial,cum sunt bursele de pe langa targuri, transporturile feroviare, vanzarile de la o piata la alta, intreprinderile industriale si bancare, care au facut ca dreptul comercial sa predomine asupra celui civil si sa se detaseze intr-un domeniu juridic aparte, avand nevoie si de un cod al sau. Normele de drept comerciale au fost adunate intr-un Cod de Comert inca din 1840, in Tara Romaneasca.

In 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a preluat acest cod, extinzandu-l si in Moldova. Acest cod s-a aplicat pana in 1887, cand a fost adoptat un nou Cod Comercial, supus si acesta imbunatatirilor periodic, conform cerintelor societatii romanesti in ascensiune .

Desi apartinand domeniului economic, comertul a intrat in sfera dreptului. Prin cod sunt "supravegheate" actele si formele comertului, se defineste profesia de comerciant ca fiind o categorie deosebita, intrucat opereaza cu valori si bunuri; de asemenea, da un cadru juridic societatilor comerciale, obligatiilor si contractelor sociale; reglementeaza creditul, titlurile de credit, precum si operatiile bancare sau de bursa, faliment etc.

7. Legislatia muncii

Pana la a doua jumatate a secolului XIX nu a existat o legislatie sau norme juridice care sa corespunda domeniului muncii, deoarece nu se mai pusese o astfel de problema pana atunci. Aparitia libertatii juridice a persoanei, dupa Reforma lui Constantin Mavrocordat, a adus in prim-planul relatiilor sociale problemele raporturilor dintre angajator si angajat. Complexitatea domeniului industrial-muncitoresc i-a determinat pe juristi sa elaboreze norme de drept pentru reglementarea raporturilor patron-salariat, precum si anumite drepturi ale salariatului, ce trebuiau recunoscute si ocrotite.

Cele mai importante reglementari din domeniul muncii au fost:

Jurisdictia muncii;

Contractul de munca;

Conflictele colective de munca;

Asigurarile sociale: in 1912 a fost elaborate Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor sociale;

Durata zilei de munca, ocrotirea minorilor si a femeilor[5];

Repausul dominical,ce a fost fixat la o jumatate de zi, o reglementare mai ampla fiind facuta prin Legea repausului dominical din 1910.

8.Legislatia cu caracter reformator

a)Reforma agrara

Conform revendicarilor formulate in timpul revolutiei de la 1848, elementele progresiste, intreaga taranime, cereau ca impropietarirea sa se faca pe loturile aflate in folosinta satenilor. Mosierimea s-a opus, creand aparenta ca reforma agrara s-a infaptuit, cum a fost proiectul de lege propus in 1862 de Barbu Catargiu, conform caruia taranii urmau sa fie improprietariti pe pamantul comunal. Adunarea a adoptat legea, iar Cuza a refuzat sa o sanctioneze, urmand ca in 1864, Mihail Kogalniceanu sa propuna un nou proiect de lege, favorabil taranimii, dar care nu a fost adoptat. Abia prin legea promulgate la 14 august 1864 s-a infaptuit reforma agrara. In baza acestei legi "satenii clacasi sunt si raman deplin proprietari pe locurile supuse posesiunii lor, in intinderea ce se hotaraste prin legea in fiinta .

Dupa adoptarea si aplicarea acestei legi, 2/3 din pamanturile mosierilor au trecut in proprietatea taranilor. Cu toate acestea, legea a prevazut plata unor despagubiri catre mosieri.

b)Reforma electorala

Legea Electorala din 1864 prevedea ca alegatorii sa fie directi sau primari. Alegatorii primari erau cei care plateau un impozit de 48 lei in comunele rurale si cei cu impozit peste 80 lei in comunele urbane. Cincizeci de alegatori primari numeau un alegator direct, care trebuia sa aiba un venit de 100 galbeni, pe care sa il poata dovedi. De asemenea, puteau fi alegatori directi , fara a-si demonstra veniturile preotii, profesorii, doctorii, avocatii, inginerii, arhitectii etc. Din adunare puteau face parte doar cetatenii romani cu varsta de 30 de ani si cu un venit de 200 galbeni.

B.Organizarea judecatoreasca in timpul domniei lui Cuza

a)Preambul

In Principate, problema organizarii institutiei de drept a ocupat un loc important in dezbaterile Conventiei de la Paris din 1898. S-a convenit atunci infiintarea Inaltei Curti de Justitie si Casatie.

b)Instantele de judecata

Organizarea institutional-judecatoreasca a cunoscut unele modificari modernizatoare, cerute de evolutia societatii romanesti. S-au pus bazele unui sistem juridic trainic si in concordanta cu realitatile romanesti.

Institutiile de drept pot fi organizate astfel:

Judecatoriile de plase sau ocoale;

Tribunalele judetene;

Curti de jurati in materie criminala;

Curti de apel;

Curti de casatie.

1.Judecatoriile functionau in plaiuri, plase sau ocoale, erau alatuite dintr-un judecator si un ajutor. Orasele principale erau impartite in mai multe ocoale, avand mai multe judecatorii. Judecatoriile au fost organizate in baza legii organizarii judecatoresti din 1864.

2.Tribunalele de judet se compuneau dintr-un presedinte, doi membri, un supleant, un procuror si un substitute, unul din membri fiind numit judecator de instructie. Tribunalul din Bucuresti era alcatuit din 5 sectii: 3 civile, 1 corectionala si 1 comerciala. In 1909, numarul sectiilor din Bucuresti va ajunge la 7. Tribunalele din Iasi, Ploiesti, Craiova, Galati se compuneau din trei sau doua sectii.

3.Curtea cu jurati a fost organizata initial prin Codul de Procedura Penala. Dupa 4 ani s-a promulgat legea asupra constituirii acestei institutii, cu unele modificari. Astfel au fost infiintate curti cu jurati in fiecare judet, dupa ce initial fusesera doar 4 pe langa Curtile de Apel din Bucuresti, iasi, Focsani, Craiova.

4.Curtile de Apel organizatii judiciare superioare tribunalelor,functionau in Bucuresti, Iasi, Craiova, Focsani. Fiecare curte era compusa din 2-4 sectii, formate din cate 5 membri, dintre care 1 presedinte.

5.Curtea de Casatie era compusa dintr-un prim-presedinte, 3 presedinti de sectie si doi consilieri, fiind instanta suprema.Legea organica pentru organizarea acesteia a fost elaborate in 1861, constituind una dintre masurile reformatoare imediate ale lui Alexandru Ioan Cuza. Curtea de Casatie era compusa din 3 sectii: a reclamantilor, una criminala si una civila. Sectiile judecau cu cel putin 7 membri, hotararile luandu-se cu cel putin 5 voturi.

Ca Inalta Curte de Justitie,Curtea de Casatie ii judeca direct pe ministri si pe inaltii functionari de stat, pe membrii partii judecatoresti si a ministerului public.

c)Organizarea armatei si a justitiei militare

Procesul de refacere a armatei dupa restabilirea domniilor pamantene (1822) va fi desavarsit intr-o prima etapa dupa unirea din 1859.

In perioada domniei sale, Al. I. Cuza era conducatorul a doua armate, ajutat de un stat major comun, iar cele doua ministere de razboi devenit unul in 1861 .

In 1864 au fost elaborate cateva legi militare, privind la organizarea puterii armatei.Dupa Razboiul de independenta din 1877 s-au intreprins noi masuri legislative privind organizarea armatei. Paralel cu aceasta s-a conturat si o justitie militara.

In 1863 a intrat in vigoare Codul Justitiei Militare, inspirat dupa cel francez din 1857, cu modificari in 1881, completat dupa 1894 etc.

Instantele judiciare prevazute in Codul Justitiei Militare din 1863 erau:

a)Consiliile de disciplina;

b)Consiliile de razboi:

c)Consiliile de revizuire.

a)Consiliul de disciplina era compus din 3 membri: un presedinte, un comisar si un grefier. Privea gradele inferioare (subofiteri si ofiteri), precum si nesupunerea la incorporare, infractiuni etc[10].

b)Consiliile de razboi erau permanente, find formate dintr-un presedinte cu grad superior, adica un colonel, si din 4 membri.

c)Consiliul de revizuire avea resedinta in capitala si atributii de instanta si recurs. Era alcatuita dintr-un presedinte care putea fi general sau colonel, si din 4 membri, un comisar, un subtitut si un grefier.

In timp de razboi, instantele militare capatau puteri sporite.

Curtile superioare de justitie militara inlocuiau Consiliul de revizuire pe timp de razboi si functionau pe langa Marele Cartier General al Armatei, judecand cazuri de spionaj si de tradare nationala.

Concluzii

Am ales acest subiect pentru referat deoarece un eveniment de o deosebita importanta pentru istoria noastra s-a petrecut in 1859, romanii afirmand de foarte multe ori ca vroiau sa se uneasca intr-un singur stat.Acesta a fost doar primul pas catre modernizarea statului roman, in dezvoltarea tuturor domeniilor si a ascensiunii juridice.

Progresiv, Romania a ajuns sa fie plasata in randul tarilor moderne, datorita lui Alexandru Ioan Cuza,unul dintre cei mai importanti domnitori ai Romaniei.

Bibliografie generala

Cernea, Emil; Molcut, Emil - Istoria statului si dreptului romanesc (ed. revazuta si adaugita), Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2004

Closca, Constantin; Asandului, Gabriel - Istoria dreptului romanesc, Editura Fundatiei Academice "Danubius", Galati, 2002

Constantiniu, Florin - O istorie sincera a poporului roman, ed. a II-a revazuta si adaugita, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999

Firoiu, Dumitru; Marcu, P. Liviu - Istoria dreptului romanesc, vol. II, partea a II-a, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1987

Giurescu, Dinu C.; Matei, Horia C.; Nicolescu, Nicolae C.; Popa, Marcel D.; Radulescu, Gheorghe; Stanciulescu, Alexandru - Istoria Romaniei in date, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003

Gogeanu, Paul - Istoria dreptului romanesc, Universitatea din Bucuresti, Bucuresti, 1986

Hanga, Vladimir; Herlelea, Al. - Istoria dreptului romanesc, vol. I, Editura Academica a Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1986

Marcu, P. Liviu - Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina-Lex, Bucuresti, 1997

Voicu, Costica - Istoria statului si dreptului romanesc, Curs Universitar, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006

Bibliografie de specialitate

Berindei, Dan; Loghin, Leonida; Stoean, Gh. - Razboiul pentru independenta nationala 1877-1878, Editura Militara, Bucuresi, 1971

Bogdan, Dan; Stirbu, Viorel - Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza, Editura Sport- Turism, Bucuresti, 1985

Giurescu, Constantin C.- Viata si opera lui Cuza Voda, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1996

Ivanescu, Dumitru - Alexandru Ioan Cuza in constiinta posteritatii, Et Junimea, Iasi,2001

Marinescu, C. Gh. - Epopeea Marii Uniri, Editura Porto- Franco, Galati, 1993