Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


ANARHISMUL

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INTEGRAREA EURO-ATLANTICA . EFECTE IN PLAN DOCTRINAR SI INSTITUTIONAL
Programul national pentru agricultura si dezvoltare rurala
Uniunea Europeana. Sistemul institutional
Procesul de implementare a unei politici publice
Prezentarea instrumentelor de pre-aderare
Functiile teritoriului
Relatiile dintre alegeri si preferinte
LEGISLATIA ARMONIZATA DIN ROMANIA SI INSTITUTIILE CU ATRIBUTII IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
Ce se intelege prin uniunea economica si monetara din perspectiva integrarii economice europene?
Curtea de Conturi

ANARHISMUL

            In anarhism avem 2 linii perfect opuse:

1.    anarhism individualist.



2.    anarhism comunalist.

Aceasta doctrina politica importanta propune radicalismul.

Un promotor al anarhismului a fost Kropotkin, care a afirmat ca anarhismul= este numele dat acelei filosofii de viata care considera ca societatea poate fi conceputa si fara conditiile unui guvernamant.

Armonia poate fi obtinuta nu prin supunerea fata de lege sau obedienta fata de o autoritate, ci prin acordurile libere dintre grupurile variate din punct de vedere profesional si teritorial, liber constituite si ordonate, capabile sa coordoneze functii sociale, ca si pentru satisfacerea unor nevoi si aspiratii infinite ale unei fiinte civilizate.

Anarhismul este o ideologie care-si asuma ideea ca nici un grup din societate nu este indreptatit si nu poate sa exercite vreo forma de coercitie asupra altuia.. Astfel, societatea poate avea un numar infinit de grupuri aranjate liber, capabile sa coordoneze functii sociale.

Anarhismul pleaca de la o presupozitie comuna precum ca  oamenii sunt buni si pasnici, si doar societatea le determina violenta si constrangerea.

A.Berthman afirma ca anarhismul ne invata cum putem trai intr-o societate in care nu exista nici un fel de constrangere; inseamna in mod natural libertate si sansa de a-ti conduce viata asa cum crezi ca este cel mai bine.

Viziunea anarhista este ca puterea detinuta de una sau mai multe persoane e cauza tuturor problemelor din societate, de acea aceea indivizii trebuie sa se opuna oricarui guvern legitim sau nu.

Guvernul e cel care foloseste cel mai des violenta; statul corupe si distruge tot ce atinge; de aceea pentru a se autolegitima el prezerva dezordinea, iar esenta sa legala este contraproductiva si nefunctionala; statul este un aparat de coercitie preluat de clasele conducatoare. Imaginea anarhismului despre stat este cea a politistului.

Ei au preluat de la liberali ideea omului pasnic, bun de la natura, care se poate apara si trai singur – e necesar ca statul sa dispara pentru ca esenta buna a omului sa reiasa la lumina.

Primul anarhist: Proudhon a inceput prin a face o critica de fond a societatii, care e supusa la servitute, cat timp accepta functia coercitiva a statului. Statul e intrinsec rau si nu poate fi corijat prin nici un remediu teoretic; statul trebuie desfiintat.

Societatea trebuie sa-si ia dreptul la autodeterminare, pentru ca ea poarta in sine acea miscare economica in care resorturile dezvoltate si balantele apte sa o regleze exista de la inceput (ab initio)

Economia isi construieste o structura interioara; statul este cel care preia toata economia, facand transferul de la nivel social la nivel statal.

Eliminand statul, Proudhon il inlocuieste cu viata comunitara, descoperind primatul economiei asupra politicii; el nu asteapta o spontaneitate fizica, ci psihologica, care-i va conduce pe oameni sa contracteze acorduri mutuale ce inlocuiesc insolidaritatea umana a individului neorganizat, cu un liberalism egalitar, fondat pe un credit gratuit si pe un schimb natural de servicii.

El extinde termenul de comunitate la toata societatea, aceasta activand intr-o larga comuniune, incluzand toti membrii sai intr-o existenta consensual-mutuala.

Baza acestei comunitati o reprezinta familia (model de autoritate preluat initial de stat), care adera liber la comunitate si accepta conditiile comunitare, riscand astfel sa fie exclusa de la viata economica. Familia este singura structurata pe sistemul autoritatii, continuand sa ramana ierarhica si patriarhala; barbatii poseda proprietate atata timp cat nu exploateaza pe altii.

Teoreticianul extinde societatea la nivel global ; comunitatile interactioneaza astfel, in mod natural, ceea ce va duce la federalism datorita intereselor economice.

Modelul onoarei si al cinstei e asumat ca fiind intrinsec naturii umane, iar cei care nu-l poseda vor suferi consecintele economice coercitive ale societatii.

Acest model propus de Proudhon este lipsit de elemente revolutionare, fiind descris ca o societate capitalista perfecta cu multe elemente liberale de tip economic, singurul element deosebit fiind absenta statului. El era impotriva exploatarii economice, asimiland un model naturalist-agricol, mai degraba decat unul industrial al pietei libere.

Anarhismul comunalist:

Acesta este asociat cu scrierile lui Kropotkin, pentru ca el are mesajul cel mai sistematic dintre toti idologii.  In viziunea lui Kropotkin, anarhismul se opune capitalismului, propunand anarhismului, lupta de clasa si de aceea perspectiva sa, se va baza pe comunitatea mica ( formata in afara oricaror constrangeri exterioare ), inclusiv a familiei, vazuta ca un element creator al capitalismului.




Acest tip de anarhism se defineste prin faptul ca se opune coercitiei, propunand o societate fara guvernamant, constituita din comune mici, bazate pe voluntariat. Acestea se vor aduna intr-o federatie pentru a negocia orice problema comuna.

Federatiile se vor constitui orizontal si doar reprezentarea va fi piramidala. Membrii comunelor nu vor avea proprietate individuala, relatiile productive fiind realizate in comun, iar structura coeziva va reprezenta ajutorul mutual intre paticipantii la comuna. Fiecare membru trebuie sa-si rezolve singur cat mai multe nevoi, iar functionalitatea asociatiilor transpare prin faptul ca grupul se disipeaza dupa ce nevoia s-a indeplinit. De aceea se presupune o mare responsabilitatea din partea individului, care ulterior se inscrie in alta asociatie, lucrand pentru satisfacerea altor nevoi, nu doar ale lui.

Comuna este dorita a fi mica pentru a putea fi controlata de membrii sai si pentru a se impiedica situatia ca asociatia sa-si controleze si sa-si manipuleze membrii.

Preluand ideile lui Kropotkin, Bakunin va radicaliza miscarea anarhista, introducand elementul revolutionar. La fel ca toti anarhistii, el crede ca statul e rau si coercitiv si de aceea nu poate fi doborat decat prin violenta.

Revolutia permanenta presupune ca se va produce o miscare de o asemenea violenta incat va distruge toate structurile statului si va aduce societatea la nivelul primitiv, fortandu-i pe indivizi sa-si asume libertatea totala. Comunele(societatile?) se vor forma ad-hoc si vor supravietui prea putin, iar esenta societatilor va fi conlucrarea membrilor si lipsa totala a proprietatii.

In subsidiar va exista o miscare secreta, revolutia care va avea grija ca statul sa nu reapara.

Impotriva lui Bakunin, care vedea o societate aproape total rurala, s-a construit anarho-sindicalismul, mutand elementul mutual de la nivelul proprietatii funciare la nivel industrial.

Punctul de plecare al anarho-sindicalismului este clasa muncitoare, care-si propune sa sindicalizeze total proletariatul si sa constituie o societate fara clase compusa din federatii sindicale.

Fiecare industrie sa fie controlata de muncitorii respectivei ramuri, acestia incercand pe baza unui acord mutual sa rezolve problemele industriale cu celelalte ramuri. Rezolvarea se realizeaza pe baze reprezentative, instruindu-se un fel de sistem managerial ad-hoc. Ca si in cazul anarhismului, scopul anarho-sindicalismului e tot libertatea individuala, comunele fiind constituite astfel incat aceasta libertate sa fie cat mai mult prezervata.

Anarhismul  individualist

Anarhismul individualist considera ca individul va continua sa fie supus coercitie si in cadrul societatii; de aceea el trebuie sa renunte la orice relatie mutuala, rezolvandu-si problemele prin propriul egoism.

M. Stirner este de parere ca individul nu trebuie sa recunoasca decat ego-ul sau, si sa se revolte impotriva oricarei autoritati divine sau umane, de aceea el nu trebuie sa accepte morala, iar atunci cand are sentimente, sa le aiba doar ca nevoi personale, doar pentru a-si satisface sentimentele.

Anarhismul individualist se delimiteaza de anarhismul comunalist, desi nu este in totalitate impotriva ideii de comuna. Asociatia este privita doar ca mijloc de satisfacere a nevoilor egoiste ale personalitatilor individuale; de aceea ei sustin ca sistemul economic capitalist este mijlocul cel mai eficient pentru rezolvarea problemelor individuale.

Capitalismul pe care-l propun ei este total eliberat de reguli si norme, dupa modelul darwinismului social. Ei vad viata ca o lupta in care doar cei puternici rezista. Disparitia statului va permite indivizilor sa-si impune vointa si sa-si rezolve toate impulsurile egoiste, acceptand ca libertatea inseamna a face tot ceea ce doresti (fara limitarile liberale).

Acest anarho-individualism s-a redezvoltat masiv in anii 1970 ai secolului XX, sub influenta lui Friedman si Hayek, introducandu-se conceptul de anarho-capitalism (se referea la principiile pietei libere, acceptabile doar sub principiul “mainii invizibile”, care rezolva toate problemele din societate.

Cel mai important reprezentant este R. Nozick.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 401
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site