GANDIREA POLITICA IN SPATIUL ROMANESC

GANDIREA POLITICA IN SPATIUL ROMANESC

Originile gandirii politice romanesti trebuie cautate in vremurile indepartate ale statelor dace din antichitate. Organizarea politica si administrativa, mecanismele de functionare ale institutiilor, atributele puterii, metodele de guvernare, raporturile dintre putere si religie etc.,le aflam indirect fie din scrieri straine din epoca, fie de mai tarziu.

Scrierile autorilor straini (greci, romani, bizantini etc.),dezvaluie un univers politic original si comparabil, in unele privinte, cu cel din spatiul marilor civilizatii ale antichitatii. Guvernarea, impregnata cu puternice accente teocratice, avea un caracter dual: regele il asocia la putere pe pontif (Burebista si Deceneu), al carui nume se gasea alaturat de cel al suveranului in actele decizionale importante. Dualitatea guvernamentala era expresia cre-dintei supusilor ca marele preot exprima insasi zeitatea incarnata, a carei conti-nuitate era neintrerupta, in timp ce regele era un suveran temporar, trecator.

Consolidarea statala se manifesta ca o coordonata politica a puterii din acele vremuri indepartate, obiectiv realizat prin coroborareaunor demersuri interne cu actiuni diplomatice sau militare in exterior.

Pana la aparitia primelor scrieri autohtone care trateaza in termeni stiintifici politicul si politica, cancelariile domnesti sunt cele care ne dezvaluie idei, rationamente sau strategii politice. Insasi titulatura generica a suveranilor romani medievali "Domn a toata Tara Romaneasca" (si, respectiv, a Moldovei sau a Ardealului) dovedeste, dupa cum interpreteaza Nicolae Iorga, o gandire politica pragmatica, impregnata cu elemente de originalitate. Voi face sa se observe de la inceput, in ce priveste acest debut al vietii noastre politice, care este si viata constitutionala, doua lucruri: intai insusi acest titlu de Domn a toata Tara Romaneasca dovedeste cele trei lucruri care ne pun intr-o situatie cu mult mai buna decat pe vecinii nostri din Peninsula Balcanilor, cari in vremea aceea umblau dupa un ideal medieval, cautand sa cucereasca Constantinopolul, sa intemeieze acolo o Imparatie si au murit din neputinta de a purta o sarcina atat de grea. Statulromanesc, cel intemeiat la Arges pe la 1300, s-a sprijinit mai intai pe conceptia ca statul nou este un stat national, a toata Tara Romaneasca, idea de natiune este cuprinsa, am spus-o, in chiar acest titlu; al doilea, ca nu este vorba de o natiune in afara de limitele bine definite ale unui teritoriu: se vorbeste de romani, dar nu e un stat al romanilor, ci unul al Tarii Romanesti, definit teritorial pe baza ideiinationale. In privinta acestora suntem inaintea altor natiuni de la sfarsitul Evului Mediu: am intrat in istoria moderna prin idea esentiala a intemeierii celui dintai stat romanesc mai inainte de a fi capabile sa intre in istoria moderna alte natiuni, sub atatea raporturi mult mai inainte decat noi".

Literatura orala, apoi cea scrisa releva alte aspecte interesante si originale in planul gandirii romanesti.

Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, scriere din primul patrar al veacului al XVI-lea, este partial si un manual de politica, prin maniera didacticista de prezentare a normelor si regulilorde comportament ale unui domnitor in relatiile interne si externe, a carui desemnare in inalta demnitate are drept fundament meritele personale si nu manevrele politice sau legaturile de rudenie.

Seria cronicarilor (Miron Costin, Grigore Ureche, Radu Greceanu, Radu Popescu, Ion Neculce s.a.) si cronicile anonime (ale Balenilor, Buzestilor, Ghiculestilor etc.) sunt importante repere in surprinderea evolutiei politicii romanesti in veacurile al XVI-lea, al XVIII-lea. Contributii la descifrarea unor zone ale politicului careconstau in analize, interpretari (interesante si riguroase) si supliment substantial de cunoastere aduc Nicolae Milescu (1636-1708), ale carui scrieri sunt suficient exploatate (avem in vedere, intre altele, sustinerea teoretica a doctrinei ortodoxe, rigurozitatea cu care surprind esenta, continutul si sensul reformelor politice initiate in Rusia de Petru cel Mare s.a.) si Dimitrie Cantemir (1673-1723). Acesta din urma este si primul intelectual roman care teoretizeaza o problema explicita din campul gandirii politice: monarhia ereditara, pe care oconsidera drept o solutie la dubla cerinta a societatii romanesti: unitatea national-statala si independenta.

Cand semnele modernismului devin vizibile, urmate fiind de trendul tot mai accelerat spre modernizare a societatii romanesti, gandirea politica inscrie in palmaresul sau idei, concepte si teorii, secondate de aparitia unor ideologii, doctrine si programe politice. Daca actiunea politica depasea pana in pragul secolului al XIX-lea, inmulte privinte, contributiile efective in planul aportului stiintific la generarea si dezvoltarea gandirii politice romanesti, o data trecut acest prag se produce treptat o egalizare a celor doua dimensiuni ale politicului. Unele puncte programatice, dar si revolutia insasi de la 1821, "Constitutia carvunarilor" (1822) si revolutia de la 1848 din tarile romane, careia ii datoram configurarea unui program de esenta liberala pentru modernizarea societatii romanesti, se inscriu in aceasta noua directie de inaintare a gandirii si actiunii politice romanesti.

In contextele prerevolutionare si postrevolutionare se dezvolta un orizont ideatic de o mare varietate si bogatie de continut, elaborandu-se si vehiculandu-se idei, concepte, teorii si mai ales - si foarte important, desigur - elemente substantiale doctrinare. Inregistram si definitii, cum este si cea a lui Ioan Heliade-Radulescu referitoare la politica ("Stiinta care se ocupa despre binele material si moral al societatii"), analize asupra rolului politicului si politicii in viata unei natiuni, teoretizari asupra stiintei politicii(Barnutiu: stiinta a statului, produs al epocii moderne), formularea unor teorii originale inspirate din realitatile social-politice autohtone (teoria"formelor fara fond" -Titu Maiorescu, teoria "paturii superpuse" -MihaiEminescu, teoria "poporatiei" -A. C. Cuza, teoria "orbitarii tarilor inapoiatein jurul tarilor dezvoltate" si teoria "neiobagiei" -Constantin Dobrogeanu-Gherea etc.).

Problematica nationala si agrara, care domina intreaga evolutie a societatii romanesti, influenteaza gandirea politica, raspunsurile sale la provocarile socio-politice fiind pe masura: programe politice, doctrine si ideologii (poporanista, semanatorista, liberala, socialista, taranista, nationalista s.a.m.d.) care avanseaza solutii si strategii, argumentate teoretic, cai si mijloace de actiune etc.

Schimbarile geopolitice care se produc dupa primul razboi mondial deschid noi orizonturi gandirii politice romanesti, care traverseaza poatecea mai fasta perioada a evolutiei sale, cand "cantitativ" si calitativ produceun univers intelectual de anvergura europeana, care se inscrie in patrimoniul gandirii contemporane. Dimitrie Gusti, in primul rand, dar si Constantin Stere, Petre Andrei, Stefan Zeletin, Dimitrie Draghicescu, VirgilMadgearu, Mihail Manoilescu, Petre Ghiata, Mircea Djuvara, AntonGalopentia, Constantin Titel-Petrescu, Lucretiu Patrascanu, Ion Clopotel, Lotar Radaceanu si numerosi altii contribuie substantial si cu numeroase elemente de originalitate la afirmarea gandirii si teoriei politice,configurand si legitimand existenta stiintelor politice in Romania.

"Gandirea captiva" din epoca dictaturii comuniste (dupa expresiapolonezului Czeslaw Milosz) este produsul regimului totalitar care o genereaza si sustine si, in acelasi timp, garantia pentru ideologia oficiala ca nu putea intra in coliziunea devastatoare cu oponentii ei. Eliberarea din 1989 deschide gandirii politice din spatiul romanesc accesul la valorile perene ale creatiei stiintifice universale din acest domeniu si, deopotriva, un camp de actiune practic nelimitat.