Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Politica comerciala

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Politici si institutii politice
BAZELE STIINTEI POLITICE TESTE GRILA
SISTEMELE, ISTORIA, TEORIA SI STUDIUL RELATIILOR INTERNATIONALE
Uniunea Europeana in fata intrebarilor pentru Europa sec. XXI
SCOPUL, ROLUL, LOCUL SI OBIECTIVELE STRATEGIEI DE TRANSFORMARE A ARMATEI ROMANIEI
Densitatea demografica si densitatea geopolitca
PRINCIPALELE EFECTE DE INTEGRARE A ROMANIEI IN UNIUNE EUROPEANA
Cazul Republicii Moldova: ce ar putea face UE si SUA?
EI SI NOI: O SCURTA ISTORIE A TEORIILOR DEZVOLTARII
Contributii romanesti la definirea disciplinei. Sensuri actuale ale geopoliticii

Politica comerciala

C1

In acceptiunea sa clasica, politica comerciala cuprinde totalitatea masurilor adoptate de guverne cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar si valutar in scopul reglementarii activitatii de comert extern, promovarea schimburilor comerciale cu alte state si protejarea economiei nationale fata de concurenta straina.




Obiectivul general al politicii comerciale il reprezinta obtinerea din relatii economice internationale a avantajului comparativ, respectiv al unei economii de munca prin exportul de produse competitive si importarea de produse cu conditii mai putin favorabile de fabricatie in interiorul tarii.

Principalele obiective ale politicii comerciale vizeaza promovarea si stimularea exporturilor, protectia fata de concurente straine a unor sectoare de interes strategic sau din considerente de ordin social, mentinerea unui echilibru al balanetei comerciale si de plati externe, orientarea schimburilor spre anumite tari.

In afara de sfera de cuprindere, politica comerciala difera de politica economica generala dupa cum urmeaza:

  1. Politica economica generala se aplica teritoriului tarii respective, iar efectele lor pot fi in mare masura anticipate, in timp ce politica comerciala vizeaza intr-o mare masura si relatiile cu alte tari si deci efectele lor au o marja importanta de incertitudine;
  2. din aceleasi considerent – ca politica comerciala afecteaza si interesul altor state care pot la randul lor sa adopte masuri de retorsiune, ea trebuie sa tina seama de aceste interese si sa respecte regimurile convenite intre state in plan multilateral, regional sau bilateral.

Teoria si practica internationala au identificat 3 tipuri de politica comerciala:

  1. Autarhia – reprezinta o stare de izolare economica, de orientare spre interior, ignorandu-se avantajele relatiilor economice internationale. Din punct de vedere al politicii economice generale, autrahia se caracterizeaza prin tendinta de a dezvolta cu orice pret diferite ramuri, iar din punct de vedere al politicii comercial – prin masuri de restrangere sau oprire a importurilorl
  2. Liberschimbismul – promovat ca politica comerciala de tari care au cunscut primele procesul liberalizarii, fiindu-le avantajos comertul fara obstacole, in conditiile in care detineau o puternica forta concurentiala in raport cu celelalte;
  3. protectionismul – urmareste prin instrumente specifice, restrictionarea accesului produselor straine pe piata nationala. Exporturi:
    1. masuri adoptate pe motiv de protectia a mediului inconjurator, sanatatea animalelor, plantelor;
    2. masuri anti-dumping;
    3. masuri de salvgardare;
    4. masuri menite sa asigure echilibrul balantei de plati;
    5. masuri privind noile industrii care se concretizeaza prin dreptul tarii importatoare ca in 3 ani de la data liberalizarii comerciale cu … sa poata introduce taxe vamale majorate, cu conditia ca noua taxa sa nu depaseasca 35% din ad-valorem.

Se contureaza o tendinta de liberalizare a comertului intre state, mai pregnant la nivel regional, european, nord-american, dar si in cadrul general al tarilor participante la GATT ca rezultat al celor 8 runde de negocieri.

Instrumentele folosite de politica comerciala sunt:

  1. Mijloace tarifare: taxe vamale, suprataxe vamale, taxe anti-dumping, taxe de compensare;
  2. mijloace netarifare: sistemul de licentiere, restrictii cantitative, masuri care vizeaza calitatea;
  3. Mijloace de stimulare a exporturilor: draw-back-ul.

Rezulta ca politica comerciala se extinde si asupra pietei interne prin celelalte componente ale politicii economice, ea primeste o serie de impulsuri si prin instrumentele specifice utilizate ea poate influenta mersul economiei nationale.

Instrumentele de politica comerciala vizeaza atat importul cat si exportul. Se actioneaza cu ajutorul a 2 categorii de instrumente: de natura vamala si de natura tarifara.

In ultimul timp, intre instrumentele de politica comerciala se includ si masurile promotionale ce au ca obiect promovarea si stimularea exporturilor ca o prioritate guvernamentala.

Politica vamala

Reprezinta instrumentul traditional de asigurare pentru economia nationala a unei protectii adecvate vs. concurenta externa, utilizand taxele vamale.

In unele cazuri, politica vamala vizeaza si exportul prin protejarea consumului intern, fata de tendinta de scoatere din tara a unor marfuri necesare sau prin acordarea de facilitati la importuri folosite la productia de export.

Spre deosebire de ingradirile de ordin cantitativ care sunt de natura administrativa, politica vamala este considerata un instrument stabil si care actioneaza asupra pretului marfurilor importate. Prin taxele vamale, preturile produselor importate sunt majorate, determinand consumatorii sa prefere produsele locale.

Taxa vamala, atata timp cat nu e prohibitiva, da posibilitatea consumatorului sa se apere fata de preturile excesive ale producatorilor locali sau fata de deteriorarea calitatii marfurilor acestora.

Alte obiective ale politicii vamale:

supravegherea aplicarii reglementarilor referitoare la controlul relatiilor financiare cu strainatatea;

elaborarea periodica a statisticii de comert exterior;

supravegherea diverselor reglementari sanitare de mediu sau moralitate publica referitoare la marfurile importate sau exportate.

Instrumente ale politicii vamale:

tariful vamala catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale precum si taxele vamale percepute la import. O mare parte dintre tari (cele dezvoltare) folosesc pentru clasificarea marfurilor nomenclatorul armonizat, elaborat de Consiliul de Cooperare Vamala. Alte tari (SUA, Canada) folosesc nomenclatoare proprii, mult mai detaliate. Japonia, Australia – clasificarea clasica specifica statisticii de comert international. In practica exista tarife vamale cu o singura coloana aferenta taxelor vamale sau 2 coloane. Cel cu 2 coloane se foloseste de catre tari care aplica taxe vamale diferentiate dupa cum tarile din care provine produsul beneficiaza de clauza MFN. In cazul in care tara exportatoare nu beneficiaza de clauza MFN se aplica taxe vamale autonome care au un nivel mai ridicat decat cele conventionale care se practica intre tarile care-si acorda reciproc clauza MFN;

taxa vamala – impozit indirect aplicat marfurilor importate pe teritoriul national sau exportate. Majoritatea tarilor au renuntat la taxele vamale de export si de tranzit. Potrivit practicii internationale, mecanismul de aplicare al taxei vamale trebuie sa respecte urmatoarele proceduri:

o       pretul la care se aplica taxa vamala sa fie real si nu o valoare arbitrara;

o       transformarea pretului extern in echivalentul pretului in moneda nationala sa se faca la cursul normal de schimb si cu un curs arbitrar sau cursuri multiple. Acest curs trebuie sa fie agreat de catre FMI;

o       dupa aplicarea taxelor vamale, produsele din import sa nu fie supuse unor impozite interne, altele decat cele folosite in cazul produselor similare originare indigene (tratamentul national).

Pentru a functiona eficient, taxa vamala trebuie sa intruneasca o serie de premise:

  • consumatorul sa poata opta pe considerente de ordin financiar si de calitate intre aprovizionarea la intern sau din import;
  • preturile interne sa fie corelate cu preturile internationale;
  • cursul de schimb al monedei nationale sa fie cel real.

Politica comerciala

C2



Taxele vamale fac obiectul negocierilor comerciale derulate in cadru multilateral sub egida GATT (runde de negocieri) in urma carora nivelul rezultat este consolidat. Pana in prezent, au fost 9 runde de negocieri multilaterale, ultima fiiund Uruguay (1988-1993) si in urma carei taxele vamale au fost reduse cu 40% la produsele industriale; iar produsele agricole – s-au transformat masurile de protectie la frontiera in echivalent taxa vamala (tarificare) si s-a convenit reducerea cu 36% a taxelor vamale astfel rezultate si ale subventiilor de export.

Produsele agricole au fost incluse sub incidenta regulilor OMC pentru prima prima data in cadrul rundei Uruguay.

Teritoriul vamal

Este intreg teritoriul asupra caruia se extinde se extinde tariful vamal si celelalte masuri de politica comerciala si in care se realizeaza pondere covarsitoare a comertului extern al unei tari.

Relatiile dintre teritoriul vamal si cel national:

    1. teritoriul vamal = teritoriul national;
    2. teritoriul vamal este mai mic decat teritoriul national (in cazul zonelor libere);
    3. teritoriul vamala este mai mare decat teritoriul national (uniuni vamale, cand partile aplica un regim vamal si o taxa comuna pentru intreg teritoriul national cumulat al tarilor membre).

Teoria economica, analizand efectele creerii uniunii vamale si a zonelor de comert liber, a introdus notiunile de “creare / deturnare de comert”.

  • Creare de comert – aparitia de noi posibilitati de schimburi comerciale ca urmare a constituirii uniunii vamale, prin inlocuirea unor surse de aprovizionare mai putin eficiente din interiorul uniunii, cu altele mai eficiente, tot din interiorul uniunii;
  • Deturnare de comert – inlocuirea unor surse mai eficiente din exterior cu surse mai putin eficiente din interiorul uniunii.

Rolul uniunii vamale in comertul international este definit de raportul creare / deturnare de comert.

Politica comerciala netarifara

Odata cu reducerea barierelor vamale din calea comertului, pe plan international, are loc o intensificare a politicii comerciale netarifare. Se face simtita tendita spre un comert controlat acesta a inceput in plan international in 1947, odata cu excluderea produselor alimentare de sub incidenta regimului de comert si a continuat cu promovarea unor restrictii voluntare la exporturi (autolimitari) in baza Acordului Multifibra (GATT, care prin derogare de la MFN, a acceptat promovarea unor acorduri comercial intre tarile in curs de dezvoltare producatoare si exportatoarea de produse textile si tari dezvoltate importatoare de acest produs, prin care tarile exportatoare au acceptat o restrictionare a vanzarilor pe piata tarilor importatoare, in schimbul evitarii unor masuri de aparare comerciala si pentru ordonarea comerciala cu astfel de produse. Incidentele unor astfel de masuri netarifare (caracter administrativ) sunt foarte eficiente. Spre deosebire de taxele vamale care pot fi depasite prin cresterea competitivitatii produselor, restrictiile cantitative sau taxele variabila la import, sunt imposibil de penetrat.

Obstacolele netarifare sunt mai greu de identificat iar efectul lor este mai dificl de masurat si negociar pe baza de reciprocitate si pe baza principiului MFN sunt dificil de aplicat in acest domeniu.

Restrictiile cantitative

sunt aplicate sub forma limitarii directa a cantitatii de marfuri permise la import;

ingradesc libera concurenta prin influentarea directa a ofertei de marfuri de pe piata.

Efectul restrictiv se manifesta fie prin fixarea de contingente de import ca nivel de acces fie prin influentarea preturilor marfurilor importate (contingent tarifar). Contingentul netarifar ca nivel de acces limiteaza strict cantitatea de marfuri ce poate fi importata intr-un an iar cel tarifar limiteaza doar cantitatea de marfa ce poate fi importata intr-un an in conditiile de taxe vamale preferentiale.

Dupa atingerea contingentelor, importurile continua dar cu taxe vamale majorate (taxe vamale normale).

Ca urmarea a acestor taxe vamale majorate, produsul in cauza isi reduce din competitivitate, iar consumatorul are posibilitatea sa-l inlocuiasca prin aprovizionarea de la intern.

Regimurile comerciale internationale interzis folosirea la import a interdictiilor si a restrictiilor cantitative sub forma contingentelor la import, a licentelor la import pentru produse industriale.

Astfel de restrictii sunt adminse doar temporar pentru salvgardarea situatiei financiare externe si echilibrarul de plati externe si numai cu conditia administrarii lor nediscriminatorie.

limitarea directa a importurilor – se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor:

o       interdictii de import;

o       contingente;

o       licente de import;

o       autolimitari;

o       intelegeri privind comercializarea ordonata a produselor.

Limitarea indirecta a importurilor se practica prin:

o       Impunerea de taxe de prelevare la import ca diferente intre preturile interne mai ridicare si preturile mondiale mai scazute;

o       Stabilirea unor preturi prag la import sub care nu sunt admise impozitele, obligand consumatorul sa se aprovizioneze de la intern;

o       Aplicarea de impozite si alte taxe la frontiera;

o       Introducerea de taxe anti-dumping si compensatorii fara o justificare fundamentata prin prisma regimului international;

o       Introducerea unor masuri de salvgardare fara respectarea criteriilor definite in acordul negociat pe plan international;

o       Constituirea de depozite valutare prealabile pentru efectuarea importurilor, uneori pentru o perioada indelungata (6-12 luni prealabil realizarii importurilor.

Formalitatile vamale si administrative la import

Au un caracter legitim pentru aplicarea politicii comerciale. Insa, in multe situatii sunt utilizate pentru limitarea importurilor sau pentru aplicarea unui tratament nediscriminatoriu intre parteneri.

Principalele metode utilizate in acest sens:

stabilirea valorii in vama a marfurilor (potrivit reglementarilor internationale aceasta se stabileste pornind de la pretul normal al marfii – din factura – iar transformarea din valuta in moneda nationala se face la un curs agreat international.



Sunt situatii in care autoritatile tarii de import recurg la alte metode pentru stabilirea valorii in vama: sub forma listelor de preturi minime la import. Asemenea abordari afecteaza direct importul si il scumpeste.

Formalitati si documente solicitate la import – desi se vrea simplificarea si standardizarea documentatiei necesare pentru realizarea tranzactiilor comerciale, o serie de tari pretind la importuri prezentarea unor documente care ingreuneaza realizarea importurilor. Printre aceste documente: certificate consulare, certificate suplimentare de origine a marfurilor, facturi vamale speciale, declaratii vamale complexe sau care solicita declarantului in vama, elemente pe care acesta nu le cunoaste.

Politica comerciala

C3

Restrictii de ordin tehnic si calitativ

Dupa cel de-al doilea razboi mondial a avut loc o explozie in materie de norme tehnice, standarde si alte reglementari calitative cu privire la produsele ce se comercializeaza pe piata interna, indiferent daca acestea proveneau din productia proprie sau din importuri. Scopul declarat al acestor masuri a fost protejarea sanatatii si securitatii consumatorilor, protectia fitosanitara, a mediului si asigurarea securitatii publice.

Avand in vedere impactul foarte important pe care aceste masuri le au asupra comertului international, dupa anii 1960 tarile au devenit constiente de necesitatea armonizarii normelor tehnice aplicabile si a fost creata Organizatia Internationala pentru Standardizare (80 de state); obiectiv – armonizrea standardelor si normelor tehnice in scopul reducerii la minimul necesar al acestora.

Principalele norme din acord:

norme de securitate: introducerea prin reglementarea (?) aparate sub presiune, aparate de incalzit, materiale de constructii, echipamente nucleare.

masuri de ordin sanitar: pentru apararea sanatatii consumatorului; se refera la continutul alimentar in coserve, coloranti, aditivi. Afecteaza si articolele necomestibile care pot contamina: creioane, ambalaje. Produsele farmaceutice si cele folosite in agricultura, dat gradului mare de toxicitate sunt supuse procesului de omologare prealabil la import;

reglementari privind compozitia produselor: lista produselor care trebuie sa raspunda unor asemenea norme este lunga: conserve carne, biscuiti, produse textile, fibre sintetice, produse din lana;

norme privind impachetarea / ambalarea: foarte diverse si dificile pentru consumator. Se refera la vanzarea produselor intr-un anumit ambalaj, specificat pe eticheta continutul precis al produsului, dimensiunile etichetelor.

norme privind marcarea produselor.

Politica de promovare si stimulare a exporturilor

Mijloacele promotionale: guvernele pot stimula exporturile prin adoptarea de masuri promotionale care pe plan international sunt legitime si se aplica in toate tarile. Unele masuri promotionale sunt puse in practica de organizatii neguvernamentale (Camerele de Comert).

Exporturile:

  1. tratatele si acordurile economice internationale – imbraca forma de acorduri economice si de cooperare prin care statele urmaresc sa-si asigure pe baza de reciprocitate un acces cat mai favorabil al propriului export pe pietele tarilor partenere. Acordurile economice si de cooperare au caracter general si reglementeaza relatiile economice, avand o perioada de valabilitate uzuala de 5 ani, maxim 10 ani;
  2. o serie de alte forme de intelegeri economice: protocoale comerciale, conventii de cooperare tehnico-stiintifica, acorduri privind transporturile maritime, aeriene, conventii privind promovarea si garantarea investitiilor , accordurile pentru evitarea dublei impuneri, conventii fito-sanitare si veterinare.

In functie de caracterul lor (general / specific), acordurile si celelalte intelegeri contin:

  • principii general si speciale pe care se bazeaza relatiile economice dintre tari (MFN, tratamentul national);
  • obiectul intelegerii: schimb de marfuri, actiuni de cooperare, colaborare tehnico-stiintifica;
  • facilitatile pe care tarile si le ofera reciproc pentru realizarea obiectivelor propuse, modalitatile de incheiere a contractelor, stabilirea preturilor, efectuarea platilor;
  • modalitati de intrare in vigoare, valabilitate si modul de prelungire a acesteia.

Principalele reguli de trebuiesc avute in vedere

  • MFN si exceptiile de la aceasta regula;
  • Nediscriminarea in relatiile economice internationale: “Nici o prohibitie sau restrictie nu va fi aplicata de catre o parte contractanta la importul unui produs originar din teritoriile altei parti contractante sau la exportul unui produs destinat teritoriului acestei parti contractante, in masura in care o astfel de prohibitie nu e aplicata la importul unui produs similar originar din toate tarile sau la exportul de produse similare catre toate tarile terte;
  • Avantajul reciproc – orice intelegere bi / multilaterala trebuie sa se soldeze cu avantaje egale. Experienta relatiilor bilaterale si negocierile multilaterale din GATT au consacrat diverse metode de comensurare precisa a avantajelor fiecarui tari participante la tratativa, mai ales in domeniul taxelor vamale. Pt sustinerea tarilor in curs de dezvoltare, s-a acceptat introducerea unor facilitati suplimentare sub forma preferintelor vamale generalizate, fara ca acestea sa conduca in baza principiului avantajului reciproc la concesii din parte tarilor dezvoltate.
  • Tratamentul national – orice produs importat nu poate fi supus unui regim fiscal mai defavorabil decat produsul national similar. In literatura de specialitate se mai numeste “principiul posibilitatilor egale” = sansa partilor de a beneficia reciproc pe teritoriul celuilalt stat semnatar de aceleasi drepturi de care beneficiaza persoanele si bunurile nationale.

Reprezentarea comerciala in strainatate

Guvernele creaza consulate, sectii comerciale la ambasadele lor din strainatate, care au menirea de a prezenta autoritatilor informarii despre evolutia economiei tarile de resedinta si de a facilita contractele diverselor firme pe piata rezidenta. In afara de aceasta reprezentare asigurata de catre stat, firmele isi pot deschide birouri comerciale pentru a promova exportul pe anumite piete.

Participarea la targuri, expozitii internationale

Este un mijloc specific de promovare a imaginii tarii si potentialului economic in general. Statul sprijina participarea la targuri si expozitii internationale a propriilor agenti economici in pavilioane nationale finantand costurile de organizare partial.

Mijloace de stimulare a exporturilor

De natura fiscala, care urmeaza cresterii competitivitatii exporturilor pe seama reducerii sau eliminarii unor costuri de productie.

Fiscala:

  1. Sistemul de draw-back – restituirea cu ocazia exportului a taxelor vamale percepute la importul de materii prime si componente folosite pentru realizarea produsului de export;
  2. reduceri si scutiri de impozite: TVA. Marfa exporttata este supusa platii TVA in tarile de import pentru a se evita dubla impozitare, aceasta taxa nu se mai plateste in tarile de export.

Bugetara:

  1. subventii directe / indirecte – subventiile directe sunt interzise; orice marfa care face obiectul unor subventii de export poate fi supusa platii unei taxe de compensatie, prin aplicarea prevederilor acordului privind subventiile negociate in runda Uruguay. Pot exista subventii cu caracter general: reducerea, scutirea de pl (?) impozit pe profit fara a se face distinctie cu privire la realizarea acestuia, prin vanzarea pe piata interna / externa; subventionarea participarii companiilor la manifestari expozitionale in strainatate.

Bugetara:



  1. devalorizarea monedei – pentru aceeasi cantitate de valoare se primeste o cantitate de moneda nationala ceea ce stimuleaza exportul;
  2. practicarea unor cursuri multiple de schimb care conduce la utilizarea unui curs mai favorabil decat cel oficial. Se practica in sp (?) de tari care nu au moneda convertibila. Regimul international nu permite folosirea cursurilor multiple de schimb;

Bancara:

  1. acordarea de guverne a unor credite, uneori in conditii avantajoase, crearea de institutii pentru garantarea unor credite de export. In principiu, pentru realizarea marfurilor care necesita un ciclu lung de fabricatie, operatorii economici recurg la credite. In situatia in care aceste credite sunt date de stat in conditiile pietei, ele sunt considerate ca fiind acceptabile. Daca creditele sunt acordate cu o dobanda preferentiala, devin de aplicabilitate regulile privind acordarea ajutoarelor de stat. Fiind vorba de export, pot fi acceptate doar ajutoare de minimis care nu pot depasi 200.000 euro companie / 3 ani.

Politica comerciala

C4

Politica vamala

Politica vamala reprezinta o componenta a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementarilor si normelor emise de stat prin institutiile abilitate care vizeaza intrarea sau iesirea marfurilor in / din tara si care implica urmatoarele operatiuni:

indeplinirea formalitatilor vamale;

controlul vamal al marfurilor si am mijloacelor de transport cu ocazia trecerii frontierei de stat;

impunerea vamala prin plata creantelor datorate in vama;

alte formalitati specifice, reglementate prin acte normative.

Instrumente de politica vamala

  1. legile, codurile si reglementarile vamale – ca factor care diferentiaza modul de aplicare a politicii vamale intre statele lumii;
  2. tariful vamal reprezinta principalul instrument prin care se realizeaza impunerea vamala, continand: codul de clasificare al marfurilor, taxele vamale aferente … de procedurile aplicate. Reprezinta un mijloc indirect prin care se protejeaza economia unui stat;
  3. taxa vamala – impozit perceput de stat atunci cand marfurilr trec frontiera vamala a statului respectiv. Tarile practica, in mod normal, taxe vamale la import, aplica aceste taxe in mod exceptional la export, iar tranzitul este liberalizat.

Nivelul taxelor vamale depinde de nevoia de protectie, taxa fiind cu atat mai ridicata cu cat taxele de productie sunt mai defavorabile in raport cu cele ale exportatorilor romani.

Foarte multe state practica o politica vamala sau tarifara preferentiala; aceasta politica deriva din:

  1. sistemele preferentiale existente intre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare, precum si intre tarile in dezvoltare;
  2. negocierea unor acorduri de integrare regionala care urmaresc liberalizarea comerciala.

Sistemul vamal: structura instrumentelor de aplicare a politicii vamale

Nici un stat nu practica o politica comerciala autarhica, deoarece aceasta dauneaza dezvoltarea economiei proprii. Orice izolare economica are efecte dezastruoase asupra evaluarii economiei tarii in cauza. Participarea la diviziunea internationala a muncii presupune totodata protejarea economica a tarilor respective de catre state, deci de o institutie de drept public prin folosirea de mijloace si tehnici specifice. Una din instituriile care asigura protectia la frontiera este sistemul vamal.

Obiectivele sistemului vamal

  1. protejarea intereselor economice ale statului respectiv;
  2. evaluarea unei statistici relevante, pertinente cu privire la activitatea de comert exterior;
  3. infaptuirea politicii fiscale a statului;
  4. incurajarea activitatii de export, prin diferite mijloace.

Def: Sistemul vamal este o structura complexa care cuprinde parghiile utilizate de stat pentru influentarea activitatii vamale, respectiv metodele administrative si de conducere, cadrul institutional si cadrul juridic.

Impunerea instrumentelor principale in politica vamala: este complexul de masuri si operatiuni efectuare in baza legii care au ca scop stabilirea taxelor vamale aferente operatiunilor de import / export, evaluarea marfurilor in vama, indeplinirea formalitatilor si plata taxelor vamale.

Functii

  1. functia fiscala – determinata de faptul ca tariful vamal reprezinta venit la bugetul de stat;
  2. functia protectionista – taxa vamala perceputa la import ridica nivelul pretului marfii importate, protejand astfel producatorul intern deoarece consumatorul se va orienta spre produsele oferite de acestia;
  3. functia de negociere – statele pot negocia in cadru bi / multilateral concesii tarifare reciproce.

Subiectul impunerii il reprezinta persoanele fizice / juridice obligate prin lege la plata taxelor vamale respective.

Cota de impunere – reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere, care in activitatea vamala este calculata de reg (?) sub forma de cota procentuala.

Declaratia vamala in detaliu reprezinta documentul prin care sunt furnizate informatiile necesare realizarii obligatiunilor fiscale. Aceasa se poate depunde fie la autoritatilor vamale din frontiera, fie la una din interior.

Termenul de plata reprezinta momentul validarii declaratiei vamale care coincide cu liberul de vama permitand … declaratia vamala sa dispuna de marfurile care au facut obiectul declararii. Ponderea taxelor vamale la formarea veniturilor fiscale totale in majoritatea tarilor dezvoltate este cuprins intre 0 % - 3,88%.

Taxele vamale

un impozit perceput de stat in momentul trecerii marfurilor peste granitele vamale ale tarilor respective. Este un impozit indirect prelevat de organizatiile fiscale ale statului, plata taxei vamale fiind o obligatie juridica deoarece este prevazuta de normele juridice in vigoare. Potrivit acestora, neindeplinirea acestor obligatii atrage raspunderea juridica prin recurgerea la forta coercitiva pentru obligarea la plata taxei neachitate integral sau in termen legal.

Forma de concretizare a obligatiilor de plata a taxei vamale este forma baneasca si se individualizeaza printr-un titlu de creanta financiar-bugetar.

Factorii care influenteaza nivelul taxelor vamale

Din punct de vedere economic, la stabilirea nivelului taxei vamale se ia in considerare nivelul diferentei existente intre costul, pretul unui produs pe intern sau extern. In mod normal, taxa vamala opereaza asupra decalajului de competitivitate comerciala a produselor de origine diferita. Din punct de vedere bugetar, taxa vamala poate fi stabilita astfel incat sa asigure un anumit volum al incasarilor la buget.

Tipul de regim politic, orientarea politica a guvernului, politica de stimulare / restrictie a relatiilor cu anumite state reprezinta factori politici.

Taxa vamala reprezinta un instrument fiscal deoarece conduce la cresterea veniturilor bugetare si are o functie de politica comerciala deoarece prin definirea instrumentului sau asigura un nivel mai scazut sau mai ridicat la frontiera. Principalele tendinte ce se manifesta pe plan international in utilizarea taxei vamale ca instrument de politica comerciala se refera la:

utilizarea taxei vamale pentru punerea in practica a principiului MFN;

participarea statelor la rundele de negocieri comerciale multilaterale care duc la scaderea taxei vamale.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1052
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site