Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Statutul parlamentarilor

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
POPULISMUL
Comunicarea electorala
UNIUNEA EUROPEANA – CREATIE SI DEZVOLTARE
PRIMA CONSTITUTIE A ROMANIEI
GLOBALIZAREA SI RELATIILE INTERNATIONALE
LIBERALISMUL ROMANESC IN SPECIFICITATEA LUI ISTORICA
Aspecte de ordin metodologic, clasificari si functii – politica sociala
TERORISMUL
Prevederi referitoare la protectia si gestionarea datelor
IMPLICATIILE U.E.M.ASUPRA PIETELOR DE CAPITAL

Statutul parlamentarilor

Mandatul parlamentar

Desi in dreptul public modern au fost preluate si adaptate din dreptul privat anumite institutii juridice (precum contractul sau mandatul) se cuvine facuta o distinctie intre mandatul de drept civil si mandatul parlamentar. Mandatul civil apare prin vointa partilor, pe cand in cazul mandatului parlamentar rolul vointei partilor este redus la desemnarea mandatarului, continutul raportului juridic dintre electori si reprezentant fiind predeterminat de Constitutie si lege. Mandantul poate - intr-un raport juridic civil – sa modifice ulterior insarcinarea data mandatarului, fapt imposibil in mandatul de drept public, cu exceptia cazului unui mandat imperativ. Mandatarul poate fi revocat intr-un raport civil, nu insa in cazul mandatului parlamentar.




Mandatul parlamentar poate fi definit ca o functie publica cu care titularul este investit prin alegeri, drepturile si obligatiile acestuia fiind stabilite prin lege. Constitutia Romaniei prevede caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar, stabilind ca “[i]n exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului” (art. 69, alin. (1)). In consecinta, desi parlamentarii au fost alesi intr-o anumita circumscriptie electorala iar discursul lor electoral s-a adresat in buna masura locuitorilor unor comunitati locale determinate, ei vor actiona in Camerele in care au fost alesi ca reprezentanti ai intregii natiuni si vor acorda prioritate intereselor generale si nu celor regionale sau locale, fiind de altfel sustrasi oricaror constrangeri sau determinari in acest sens. Evident, parlamentarii vor avea un interes de ordin electoral usor de inteles in a se manifesta ca reprezentanti ai intereselor comunitatilor locale din circumscriptia in care au fost alesi. Insa cei reprezentati nu vor avea la dispozitie alta modalitate de a-si manifesta dezaprobarea in privinta modului de exercitare a mandatului de catre un parlamentar ales de ei, decat prin refuzul de a-l vota (mai exact de a vota lista pe care acesta se afla) la viitoarele alegeri generale. Orice angajament sau promisiune a unui parlamentar facuta alegatorilor sai – chiar si in campania electorala – este lipsit(a) de efect in privinta libertatii sale de a-si exercita mandatul in modul pe care-l considera adecvat reprezentarii intereselor generale ale natiunii. Art. 69, alin. (2) stabileste in acest sens, ca “[o]rice mandat imperativ este nul”. Mandatul imperativ implica posibilitatea ca alegatorii dintr-o circumscriptie electorala sa transmita indicatii reprezentantului lor in privinta modului de exercitare a mandatului, inclusiv in privinta votului ce urmeaza a fi dat in adoptarea unor legi sau hotarari ale adunarii in care acesta a fost ales. Reprezentantul poate revocat in cazul nerespectarii acestor indicatii sau al incalcarii promisiunilor electorale. Desi la prima vedere mandatul imperativ pare a fi un mijloc eficient de a determina pe parlamentari sa-si respecte angajamentele preelectorale si sa tina cont de opinia celor pe care-i reprezinta, in realitate – fapt ce a putut fi constatat in statele comuniste, care au aplicat acest sistem – se ajunge la un control si chiar la o subordonare a parlamentarilor de catre guvernanti.

Din cele expuse mai sus, in privinta mandatului parlamentar reglementat de legea noastra fundamentala, putem conchide:

mandatul are un caracter reprezentativ;

se naste in baza alegerilor;

este caracterizat prin independenta si irevocabilitatea mandantilor.

Trebuie facuta distinctia intre mandatul colectiv al Parlamentului (si al camerelor acestuia), pe de o parte, si mandatul individual al senatorilor si deputatilor pe de alta parte. Diferenta rezida nu numai in drepturile si obligatiile care decurg din fiecare din cele doua forme ale mandatului – evident, drepturile unui parlamentar vor fi diferite de prerogativele Camerei din care face parte acesta – ci si in durata mandatului.

Durata mandatului

Constitutia stabileste in art. 63, alin. (1) ca durata mandatului Camerelor Parlamentului este de 4 ani. Aceasta durata poate fi prelungita, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa. Alegerile pentru viitoarele Camere trebuie sa aiba loc in decurs de trei luni de la expirarea mandatului (art. 63, alin. (2)). In aceste conditii, durata mandatului va fi, in practica, mai mare decat cea de 4 ani, stabilita in aliniatul (1). Parlamentul nou ales se va intruni, in termen de 20 de zile de la alegeri, la convocarea Presedintelui Romaniei (art. 63, alin. (3)). Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament (alin. (4) al aceluiasi articol). Ratiunea prelungirii rezida in preocuparea de a asigura , in situatii care pot deveni critice (mai ales in caz de alternanta la guvernare), continuitatea activitatii parlamentare. In perioada in care mandatul Parlamentului este prelungit, nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice (art. 63, alin. (4), fraza a 2-a. Se poate deduce de aici, ca in aceasta perioada, nu este permisa nici adoptarea unor legi de aprobare – sau de respingere – a unor ordonante de urgenta in care sunt cuprinse dispozitii reglementand domenii din cele rezervate legii organice. Evident, este vorba de ordonante adoptate anterior expirarii mandatului, dar chiar si in acest caz, capacitatea Parlamentului de a controla activitatea Guvernului este restransa considerabil. Proiectele de legi si propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent isi continua procedura in noul Parlament (art. 63, alin. (5)).

Mandatul Parlamentului mai poate expira si inainte de termen, in cazul dizolvarii sale, in baza dispozitiilor art. 90. Presedintele Romaniei poate dizolva Parlamentul, dupa consultarea presedintilor celor doua Camere, in cazul in care Parlamentul nu a acordat votul de incredere Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare, si numai dupa respingerea a cel putin doua cereri de investitura.

Mandatul deputatilor si al senatorilor are in principiu aceeasi durata cu cea a mandatului colectiv al Camerelor. Mandatul individual incepe de la data alegerii, insa sub conditia validarii si a depunerii juramantului (art. 70, alin. (1)). Mandatul inceteaza odata cu incetarea mandatului Camerelor: la data intrunirii legale a Camerelor nou alese. Mandatul deputatilor si al senatorilor mai poate inceta inainte de aceasta data, in caz de demisie, de incompatibilitate, de pierdere a drepturilor electorale sau de deces (art. 60, alin. (2)).



Drepturile si indatoririle parlamentarilor

Sediul materiei il reprezinta dispozitiile cuprinse in Titlul II, Cap. I din legea noastra fundamentala, precum si cele ale Legii nr. 96 / 21 aprilie 2006 privind statutul deputatilor si senatoruilor. Drepturile deputatilor si senatorilor pot fi exercitate individual sau colectiv. Dintre drepturile ce pot fi exercitate individual mentionam:

dreptul de a participa la lucrarile Camerei;

dreptul de a lua cuvantul in cursul dezbaterilor;

dreptul de a propune ca votul asupra chestiunilor dezbatute sa fie deschis sau secret;

dreptul de a vota asupra chestiunilor supuse dezbaterii;

dreptul de a face propuneri legislative;

dreptul de a formula amendamente la proiecte sau propuneri legislative;

dreptul de a face interpelari;

dreptul de a cere, prin intermediul presedintelui camerei sau al comisiei parlamentare, date, informatii sau documente din partea autoritatilor publice;

dreptul de a face parte dintr-o comisie parlamentara si de a participa la lucrarile acesteia;

dreptul de a face parte din alte structuri interne ale Parlamentului sau ale Camerei;

Dintre drepturile care se pot exercita doar in colectiv de catre parlamentari, mentionam:

dreptul de a initia revizuirea Constitutiei (un sfert din numarul deputatilor sau al senatorilor, in conditiile art. 150, alin. (1));

dreptul de a initia o motiune de cenzura (un sfert din numarul deputatilor si al senatorilor, in conditiile art. 113);

dreptul de a cere suspendarea Presedintelui Romaniei (o treime din numarul deputatilor si al senatorilor, in conditiile art. 95, alin. (2));

dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala (un sfert din numarul deputatilor sau al senatorilor, in conditiile art. 146, lit. a) si b))

dreptul de a propune un candidat pentru functia de presedinte al Camerei (impreuna cu ceilalti membri ai grupului sau parlamentar);



Parlamentarii au – pe langa indatorirea general, prevazuta de art. 1, alin. (5), de respectare a Constitutiei si a legilor tarii – obligatia de a se conforma dispozitiilor regulamentelor Parlamentului si de a respecta ordinea si solemnitatea sedintelor.

Protectia mandatului parlamentar

Protectia mandatului parlamentar se realizeaza prin incompatibilitati, prin imunitate, indemnitati precum si prin regim disciplinar propriu.

Incompatibilitatile sunt reglementate de art. 71 al Constitutiei. Ratiunea incompatibilitatilor rezida in preocuparea de a nu pune un parlamentar intr-o postura ce i-ar afecta independenta, inclusiv – sau mai ales – fata de puterea executiva Nici un parlamentar nu poate fi concomitent deputat si senator (art. 72, alin. (1)). Aliniatul al doilea al aceluiasi articol stabileste incompatibilitatea intre mandatul de parlamentar si orice functie publica implicand exercitiul autoritatii in stat, cu exceptia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilitati pot fi stabilite prin lege organica (art. 71, alin. (3)). Legea privind statutul deputatilor si al senatorilor mai prevede incompatibilitatea cu calitatea de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societati comerciale, inclusiv la banci ori la alte institutii de credit, la societati de asigurare si la cele financiare, precum si in institutii publice, cu calitatea de presedinte sau secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale prevazute anterior, de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale mentionate, manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale, cu calitatea de comerciant persoana fizica, precum si cea de membru al unui grup de interes economic, definit conform legii (art. 15 din lege). De asemenea, functia de deputat sau de senator mai este incompatibila cu cu functiile si activitatile persoanelor care conform statutului lor nu pot face parte din partide politice, cu calitatea de membru cu drepturi depline in Parlamentul European, precum si cu orice functie publica incredintata de un stat strain, exceptand acele functii prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte (art. 16 din aceeasi lege).

Imunitatea este reglementata de dispozitiile art. 72. Ratiunea acesteiaa consta in necesitatea de a proteja pe parlamentari impotriva abuzurilor, ingerintelor, tracasarilor sau sicanelor din partea autoritatilor executive sau chiar a celor judecatoresti. Este vorba, si in acest caz, de asigurarea independentei deputatilor si senatorilor.

Se poate distinge imunitatea propriu zisa (=iresponsabilitate) de imunitatea de procedura (=inviolabilitate). In baza primei forme a imunitatii (prevazuta in alin. (1) al art. 72), parlamentarul nu poate fi tras la raspundere pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului si pentru votul sau. Imunitatea vizeaza fapta, si nu este limitata in timp. Parlamentarul nu poate fi tras la raspundere nici dupa expirarea mandatului sau. Inviolabilitatea este reglementata in alin. (2) si (3) ale art. 72, si vizeaza procedura tragerii la raspundere a unui parlamentar pentru fapte penale, altele decat cele care ar intra sub incidenta alin. (1). Art. 72, alin. (2) stabileste ca „deputatii sau senatorii pot fi urmariti sau trimisi in judecata pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestatifara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor”. Competenta in privinta judecatii va fi Inalta Curte de Justitie si Casatie, iar in privinta urmaririi si a trimiterii in judecata, competenta va reveni Parchetului de pe langa aceasta Curte (alin. (2), frazele 2 si 3). Imunitatea nu afecteaza in acest caz raspunderea penala, ci implica doar indeplinirea unei conditii procedurale prealabile luarii anumitor masuri procesuale, cum ar fi retinerea, arestarea, perchezitionarea. Conditia consta in obtinerea incuviintarii Camerei. Dupa expirarea mandatului, masurile procesuale mentionate pot fi adoptate de catre organele de urmarire penala fara nici un fel de restrictie.

Prin derogare de la dispozitiile art. 72, alin. (2), in alineatul final al aceluiasi articol se stabilesc conditii distincte privind tragerea la raspundere a unui parlamentar in caz de infractiune flagranta. Intr-o asemenea imprejurare, deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul Justitiei va informa pe presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. Camera sesizata poate dispune revocarea neintarziata a acestor masuri, in cazul in care constata lipsa de temei a acestora.

Deputatii si senatorii primesc o indemnizatie lunara, al carei cuantum este stabilit prin lege. In afara de aceasta ei mai beneficiaza de alte drepturi: diurna, pe durata prezentei la lucrarile in plen sau in comisii, cazare gratuita pentru cei care nu domiciliaza in Bucuresti, gratuitatea transportului etc.

Deputatii si senatorii mai beneficiaza de un regim disciplinar propriu, stabilit de regulamentele Parlamentului. Sanctiunile disciplinare (, avertismentul, chemarea la ordine, retragerea cuvantului, eliminarea din sale de sedinta, interzicerea participarii la lucrarile Camerei pe o anumita perioada – 15 de zile pentru deputati si, respectiv 30 zile pentru senatori – si, doar in cazul deputatilor, excluderea temporara) vor fi aplicate doar de camera sau de presedintele acesteia, fapt care exclude posibilitatea ingerintelor altei autoritati sub pretextul asigurarii disciplinei.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 536
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site