CERCETAREA LA FATA LOCULUI

CERCETAREA LA FATA LOCULUI

Cercetarea la fata locului sau descinderea locala (ancheta judecatoreasca) reprezinta mijlocul prin care instanta ia cunostinta in mod direct de starea unor lucruri, situatia unui imobil sau despre alte imprejurari de fapt ce pot avea importanta pentru solutionarea litigiului. Este considerata o proba judiciara directa[1] fiind reglementata de art.215 - 217 din C.proc.civ.. Astfel, art.215 C. proc. civ. dispune: "in cazul cand instanta va socoti de trebuinta va putea hotara ca in intregul ei sau numai unul din magistrati sa mearga la fata locului spre a se lamuri asupra unor imprejurari de fapt care se vor arata prin incheiere.

In literatura se precizeaza ca, in realitate ea nu este un mijloc de proba ci, un act procesual ce are ca scop cercetarea in afara instantei a unor probe materiale (imobile si mobile netransportabile in instanta). Cercetarea la fata locului se intalneste indeosebi in litigiile locative, in procesele de granituire sau privind servituti, in cazul unor actiuni reale imobiliare, in cererile de ordonanta presedintiala, precum si in alte actiuni privitoare la bunuri.

Descinderea locala este de o importanta de necontestat, mai cu seama in acele procese in care instanta poate constata personal anumite imprejurari fara sa fie necesar sa solicite concursul unor specialisti. Dar cercetarea locala poate fi dispusa si pentru completarea altor probatorii, cum ar fi probele testimoniale.

In toate cazurile, cercetarea la fata locului ca si expertiza, are ca obiect imprejurari de fapt. In cazul cercetarii la fata locului, judecatorul face simple constatari privitoare la anumite imprejurari de fapt, fara sa faca aprecieri de valoare cu privire la faptele constatate. Daca ar proceda altfel, judecatorul ar putea fi recuzat.

Instanta de judecata poate aprecia asupra oportunitatii deplasarii sale la fata locului spre a constata anumite imprejurari de fapt. Cercetarea se solicita de parti sau se dispune din oficiu. In cazul in care este gasita concludenta va fi incuviintata sau se ordona prin incheiere, aratandu-se si imrejurarile de fapt in legatura cu care urmeaza sa se faca cercetarea. Ea se realizeaza de catre completul de judecata in intregul sau, iar daca participarea procurorului la judecata este delegat potrivit legii, aceasta va insoti completul. Administrarea cercetarii e recomandabil sa se faca de catre completul care solutioneaza pricina, dar ea poate fi facuta si de un alt complet[2]. Daca procurorul participa la activitatea procesuala in cauza supusa judecatii, in mod necesar va fi incunostiintat si el despre data si locul unde urmeaza sa se faca cercetarea. Necitarea partilor si a procurorului in cauzele in care participarea este obligatorie, afecteaza valabilitatea cercetarii locale iar partea interesata poate obtine desfiintarea hotararii in atari conditii.

Pentru cercetarea la fata locului vor fi citate partile, iar cu acest prilej se pot asculta martorii si expertii. Desfasurarea cercetarii se consemneaza intr-un proces - verbal ce se depune la dosar (art.316). In cuprinsul procesului verbal se vor arata operatiile ce s-au efectuat la fata locului, constatarile instantei si sustinerile partilor. Instanta va trebui sa manifeste grija pentru a nu face aprecieri privitoare la puterea doveditoare a probei materiale cercetate caci o atare evaluare nu se poate face decat in urma dezbaterilor contradictorii prin hotarare judecatoreasca.

La termenul fixat, instanta se deplaseaza la fata locului unde intreaga activitate de cercetare se desfasoara cu respectarea regulilor obisnuite de judecata.