Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Asepsia si antisepsia

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Miere si scortisoara - O COMBINATIE CURATIVA
BACTERIOLOGIE- VIRUSOLOGIE
COLECISTITA CRONICA
ABORDAREA PACIENTULUI INTOXICAT SI TOXIDROAMELE
Colesterolul si tulburarile inimii
TRAUMATISMELE VERTEBRO-MEDULARE – test grila
Socul anafilactic
Sedative –Hipnotics and Ethanol
Pleurezii
APARATUL CARDIO - VASCULAR

Asepsia si antisepsia

Asepsia, antisepsia, antibioticelor, impreuna cu anestezia-reanimarea si hemostaza, alcatuiesc laturile principale ale temeliei care a permis dezvoltarea rapida a chirurgiei moderne. Datorita asepsiei, antisepticelor, antibioticelor si mijloacelor biologice de stimulare a reactiei imunitare a organismului este diminuata sau inlaturata complet in evolutia plagilor operatorii.




Antisepsia este metoda care foloseste o serie de mijloace chimice pentru distrugerea agentilor saprofiti si patogeni din campul operator, de pe mainile chirurgului si obiectelor care vin in contact cu regiunea unde se opereaza .

Asepsia este metoda care intrebuinteaza o serie de mijloace fizice pentru evitarea infectiei si pentru distrugerea agentilor patogeni de pe toate obiectele care vin in contact cu campul operator .

Istoric

Antisepsia si asepsia au fost folosite intr-o forma elementara, din cele mai vechi timpuri,din necesitatea de a combate infectia ranilor. Ele s-au dezvoltat in raport cu progresul cunostiintelor medicale asupra infectiei .

Infectia a fost atribuita de hipocrat (sec lV ) unor ,,miasme’’ care plutesc in aer. Aerul viciat patrunde in plagi si determina supuratiile plagilor. El trata plagile cu vin fiert sau uleiuri calde. Aceasta conceptie si practica a dainuit in medicina grco-romana, bizantina si feudala .

In secolul urmator I.E.Semmelweiss, constatand morbiditatea mult mai crescuta in sectia clinica decat in sectia unde nasterile erau asistate in moase, descrie ,,infectia de contact’’ produsa de studenti care disecau in acelasi timp in laboratorul de anatomie, infectandu-si mainile. Pentru apreveni ,,putreziciunea de spital ’’care trnsformase spitalul in cimitir, inregistrandu-se 80% mortalitate, N.I .PIROGOV intrebuinta ca antiseptic apa clorata. In secolul al XIX, N Pasteur descopera microbii care provoaca ,, fermecatiile si putrefactiile ’’, dovedind experimental actiunea lor patogena si stabileste legatura de la cauza la efect a contagiunii. El a aratat ca microbii de pe pansamente, imstrumente, din apa, sunt distrusi la o temperatura de 110-130gC

Ideile lui Pasteur despre infectie au revolutionat medicina si chirurgia, punand bazele asepsiei, realizata prin fierbere sau vapori la presiune in autoclav .Metoda asepsiei a intrat lent in practica chirurgicala fiind folosita pentru prima oara de Delbert in Franta si de Toma Ionescu la Bucuresti la inceputul secolului al XX-lea .Convins de conceptia microbiana a lui Pasteur asupra infectiei, chirurgul englez J.Lister preconizeaza antisepsia, folosind acid fenic sau sublimat coroziv. Aceste antiseptice au actiune bactericida, dar in acelasi timp sunt caustice si pentru tesuturi . Astazi, pe baza conceptiei pasteuriene asepsia poate fi completata cu antisepsia , folosindu-se agenti chimici citofilactici, care au actiune bactericida, si nu sunt caustici.

Operatia se efectueaza in sali speciale, aseptice sau septice, sala septica fiind complet separata de cea aseptica. Ansamblullor constituie blocul operator. El trebuie prevazut cu iliminare indirecta, aer climatizat cu presiune pozitiva, ,,celula pentru studenti’’, televiziune, lampi ultraviolrte de sterilizat atmosfera, dispuse pe pereti, care trebuie sa fie rotunzi, fara scobituri, usor de spalat cu furtunul, cu apa si antiseptice. Astfel se previn infectiile aerogene, din salile de operatie, care sunt la fel de periculoase ca infectiile de contact ce se produc cand instrumentele, apa de spalat sau materialul de operator, nu au fost corect sterilizate.

ASEPSIA

Sterilizarea materialului chirurgical din sala de operatie se poate realiza prin : caldura in mediul lichid (firbere), vapori de apa sub presiune, caldura uscata (Poupinel), ultrasunete, raze ultraviolete, raze inflarosii. Germenii microbieni rezista la caldura umeda variabil cu specia: bacilii sporulati tetanici, subtilis, rezista la 120 gC, 15 minute; streptococul, la 58gC 10 minute; pneumococul, la 55 gC-30 de minute. In schimb la caldura uscata germenii sunt mai rezistenti .

Sterilizarea prin caldura in mediul lichid se poate realiza prin ridicarea temperaturii apei la 100g C, punctul ei de fierbere. Prezinta dezavantajul ca instrumentele metalice se oxideaza. De aceea se adauga carbonat de sodiu 19% care ridica cu 4g C temperatura de fierbere .

Acest procedeu de sterilizare este ineficient, deoarece sporii bacilului tetanic si bacilului subtilis rezista si la aceasta temperatura. De aceea se prefera firberea sub presiune. Sterilizarea prin fierbere a apei sub presiune este procedeul de ales, deoarece punctul de fierbere la 2at este ridicat la peste 136gC, temperatura la care sterilizarea este perfecta. Procedeul se bazeaza pe principiul fizic ca punctul de fierbere al apei aflate intr-o cavitate inchisa creste proportional cu presiunea ce se exercita la suprafata sa. Apa de fierbere la 100gC cand se afla la presiunea normala atmosferica, la 120gC la presiune de 1 atmosfera, la 136gC la 2 atmosfere , la 144gC, la 3 atmosfere. Tehnica sterilizarii prin fierbere sub presiune se face cu ajutorul autoclavului. In autoclav se sterilizeaza apa de spalat, instrumentarul care nu poate fi sterilizat la poupinel, o parte din materialul de cusatura (care mai poate fi realizat la autoclav cu vapori de apa ).

Sterilizarea prin caldura uscata se realizeaza la 170 gC, timp de 45 de minute in poupinel, o cutie cu pereti dubli de azbest, incalzita electric sau cu gaz .

Sterilizarea prin flanbare la flacara de alcool este un procedeu indicat numai pentru cazurile de urgenta.

Sterizarea prin raze ultraviolete se foloseste cu succes mai ales contra infectiilor aerogene din salile de operatii. Infectia de contact in salile de operatii produsa prin instrumente si campuri sterilizate insuficient, prin circulatia intensa a personalului medical si a studentilor, fara masti care sa acopere gura sau nasul, fara galosi de cauciuc, se combate prin dezinfectia zilnica a salilor de opratie, prin spalarea peretilor cu furtunul de apa, iar dupa interventii septice, prin formalizare. Infectia aerogena in sala de operatie produsa prin vorbire, stranut, prin curentii de aer produsi de deschiderea frecventa a usilor, etc se combate prin iradierea atmosferei zilnic, timp de 5-6ore cu raze ultraviolete, prin lampi instalate in perete, cu lungimea de unda de 253-290 micrimi si intensitatea razelor intre 18-30 microwati/cmp. Sterilizarea fizica si chinica a blocului operator se va asocia cu inlaturarea cauzelor de infectie de contact si nfectie aerogena, prin amenajarea de celule operatorii de privit pentru studenti si post de televizune, prin construirea salilor de opreatii cu ziduri rotunde si faintate, care se pot spala usor cu apa si sapun, cu furtunul.

ANTISEPTICELE

Sunt agenti chimici cu actiune bactericida ce distrug microbii patogeni si saprofiti de pe suprafata tegumentelor si din fundul plagilor, prin dizolvarea membranelor bacteriene sau modificarea macromoleculelor. Cand respecta integritatea biologica a celulelor, reprezinta grupul antisepticelor citofilactice, ce au o larga raspandire. Opus lor se afla grupul antisepticelor caustice, care au o actiune nociva de distrugere si asupra celuleor organismului. Mecanismul actiunii bactericide a antisepticelor, ca si a detergentilor, consta in dizolvarea celui de–al doilea invelis bacterin, membrana, sediul schimburilor osmotice. Liza brutala a membranei permite distrugerea intregului continut celular.

Alcoolul etilic in concentratie de 70g se foloseste pentru dezinfectia tegumentelor. Actiunea sa bactericida se datoreste puterii osmotice si puterii de patrundere in straturile profunde ale epidermului si in glandele sebacee. Intr-o concentratie mai mare de 70g actiunea alcoolului etilic devine nociva, deoarece produce dezhidratarea celulelor ceea ce le micsoreaza putera de aparare .

Tinctura de iod este o solutie de iod in alcool rectificat. Este un bun dezinfectat superficial al tegumentelor, iodul marind putera de patrundere a alcoolului. Colorand tegumentele indica zona de antisepsie realizata. Efectul sau antiseptic se produce la 7 minute timp necesar pentru patrunderea in glandele sebacee. Solutia trebuie folosita proaspata, deoarece dupa 6 - 8 zile se produce acid iodhidric, care este iritant caustic.

Cloramina in solutie de 0,2 – 2% are actiune antiseptica mai puternica decat hipocloratii si este mai putin iritanta pentru tesuturi si elimina sfacelurile. Dintre substantele care in contact cu tesuturile degaja oxigen in stare naschanda citam apa oxigenata ( peroxid de oxigen ) in concentratie de 10 volume de oxigen .Se foloseste pentru spalaturi in cavitatile: bucala, nazala, auriculara, in plagile putride, supurante anfractuoase. Prezinta dezavantajul ca topeste catgutul si deaceea nu se va folosi in plagile unde s-au efectuat ligaturi recente cu catgut; impiedica cicatrizarea .

Permanganatul de potasiu este un antiseptic citofilactic, puternic oxigenat, ce distruge materiile organice. Se foloseste in solutii de 4%o sau mai diluate, pentru spalarea plagilor anfractuoase cu sfaceluri, ale cavitatilor, conductelor (uretra, vezica).

Nitratul de argint se foloseste sub forma de cristal, creion sau in solutie de 1-2% si diluata 1/6000. Are actiune dezinfectanta in plagile infectante , cauterizanta asupra plagilor granulate, distrugand mugurii si epitelizanta in plagile atone. Solutia de nitrat de argint 1% se foloseste in : eczeme infectante, impedigo ,in inflamatii ale mucoaselor (conjunctive la nou - nascuti, cinstite ) in plagile cu pioceanic. In solutii mai diluate de 1-6%o se aplica in dermatologie sub forma de pansamente umede. Alaturi de asepsie, antisepsie si antibioterapie, anestezia este un act terapeutic, fundamental in chirurgia moderna, cintribuid la dezvoltarea vertiginoasa a acesteia; prin suprimarea temporara a senzatiei dureroase se inlatura una din cauzele socului, ceeace confera actului operator un ridicat grad de siguranta. Termenul de anestezie deriva de laan+aisthesis-senzatie, ceeace inseamna lipsa insusirii de a simti. Acest termen a inceput sa fie utilizat in a doua jumatate a secolului trecut, odata cu primele utilizari in scopuri chirugicale ale inhalarii de eter. Din cele mai vechi timpuri omul a incercat sa combata durerea, acesta ,,durere care omoara la fel ca hemoragia’’. De la procedeele antice ale vracilor si moaselor, care utilizau frigul sau diverse plante ce uneori se dovedeau toxice la buretii adormitori, alcool, refrigeratia, si compresiunea mecanica, omul a incercat pe toate caile sa combata durerea .

Fiziologia durerii

Anestezia inlatura durerea generatoare de soc . Durerea este un semnal de alarma care indica organismului ca este periclitata integritatea sa morfofunctionala, cand este violenta si prelungita, putand tulbura grav homeostazia organismului.Ea este rezultatul unui accident ce se cheama bolala, fiind generata de substante de tipul bradikininei. Spre deosebire de alte sensibilitati, sensibilitatea dureroasa are nu numai un caracter de simpla senzatie, ci imbraca si o coloratura afectiva. Pusa in slujba conservarii individului, ea declnseaza refexe de aparare, numite ,,nociceptive’’ .



Receptorii durerii sunt corpusculii Vater Pacini si terminatiile nervoase libere care se gasesc in toate tesuturile si organele. Au fost descrisi astfel de corpusculi in vezica urinara, in intestin etc. De la nivelul terminatiilor receptoare , durerea este condusa prin nervii periferici spre radacinile posterioare ale maduvei spinarii, primul neuron fiind in ganglionul spinal, al doilea in cornul posterior medular. Pe cale spino talamica ajunge la nivelul talamusului. De la nucleii talamici pleaca fibre care ajung in scoarta cerebrala, in circumvolutia parietala ascendenta.Aceasta ultima zona este responsabila de coloratura afectiva a durerii. Suprimarea ei nu inlatura durerea ci confera un caracter ,, inconstient ’’, de integrare subcorticala, diencefalica. In ultimul timp se atribuie un rol tot mai mare in trnsmiterea senzatiilor dureroase formatiei reticulare ascendente, sistemului multisinaptic, difuz raspandit in maduva si creier, care integreaza totalitatea senzatiilor venite din mediul extern si mentine astfel tonusul cortexului cerebral.

Tipuri de anestezie dupa modul de actiune pe sistemul nervos. Actualmente se disting doua tipuri de anestezie:

-anestezie generala sau narcoza (efectuata pe cale respiratorie, intravenoasa, intramusculara si intrarectala) care adoarme bolnavul suprimand functia de perceptie a dureri la nivelul centrilor cerebrali;

-anestezia regionala sau periferica, de conducere, care intrerupe caile de conducere ale influxului nervos. In aceasta grupa intra anestezia locala, anestezia plexurilor nervoase precum si anestezia locala ,anestezia spinari (rahianestezia, anestezia peridurala)

ANESTEZIA GENERALA -NARCOZA

Ca fenomen biologic, narcoza este un proces care se produce in infrastuctura celulei, ducand la inhibitia functiilor ei. Ea suprima starea de constirenta, sensibilitatea dureroasa si reflexele, conservand functiile vitale. Ea se produce invers de dezvoltarea ontogenica a sistemului nervos. Cuprinzand intai centri corticali, apoi cei subcorticali, protuberanta si bulbul.

Fiziologia anesteziei

Pentru ca anestezicul sa-si exercite actiunea, trebuie sa strabata un ciclu: sa patrunda in organism, sa fie vehiculat spre celula nervoasa – aceasta constituind fluxul anestezicului, apoi sa fie metabolizat si eliminat din organism, ceeace constituie refluxul. Unele organe cu irigatia bogata si continand multe lipide (creier, inima, ficat ) realizeaza mai precoce o concentrare a anestezicului la nivelul lor. Bolnavii grasi acumuleaza mult anestezic in tesutul adipos, ceea ce explica faptul ca in general acestia adorm si se trezesc mai greu.

Indiferent de calea de patrundere in organism, substanta anestezica ajunge prin intermediul sangelui la nivelul tesuturilor si organelor. Prin urmare ea trebuie sa strabata o bariera hematoparenchimatoasa. Tranversarea acesteia depine de: circulatia locala. Ajunsa in contact cu celulele organismului, substanta anestezica produce modificari reversibile, care dispar odata cu eliminarea anestezicului. In celula nervoasa ea ar produce, printr-un proces de modificare a starii de gel, incetinirea - inhibitia proceselor fermentative, cu scaderea consumului de oxigen, acumulare de acid lactic. Eliminarea substantelor narcotice din organism(refluxul) difera in raport cu starea functionala a plamanului, a aparatului circulator, a ficatului, rinichiului si cu natura anestezicului. Unele substante se elimina ca atare, altele sunt mai intai distruse la nivelul diferitelor organe, ficatul jucand un rol important din acest punct de vedere. Substantele volatile si gazoase se elimina prin plamani, barbituricele se elimina prin ficat si rinichi. Iata de ce bolnavii tarati, cu diferite grade de insuficienta organica, sunt expusi mai usor supradozarii. Influienta anestezicelor asupra principalelor functii ale organismului .

Functia respiratorie. Este in general deprimata de substantele narcotice, mai ales prin scoaterea din functiune a centrilor cortico - subcorticali. Centrii bulbari sunt cei mai rezistenti, ei dirijand functia respiratorie in fazele profunde ale anesteziei. Eterul in doze mici excita functia respiratorie, fiind un analeptic respirator .

Escitantul specific al centrului respirator este CO2. Hipercapneia duce la hiperfunctia acestui centru prin excitatie directa. Hipoxia excita in direct centrul respirator prin intermediul zonelor chemoreceptoare sinocarotidiene si aortice. Pemasura ce anestezia este mai profunda, aceste reflexe sunt blocate si actul respirator se poate opri .Anestezia moderna a inlaturat efectul depresiunii respiratorii a narcoticelor prin asigurarea respiratiei artificiale, controlate de anestezist, gratie intubatiei traheale, si aparaturii de anestezie. De astfel utilizarea curarelor suprima deliberat respiratia spontana, astfel ca functia respiratorie a pacientului adormit este complet controlata de anestezist. Intelegem prin respiratie asistata actul de a suplimenta o respiratie spontana, insuficienta, prin introducerea unui volum de oxigen variabil dupa gradul de depresiune, iar prin respiratie controlata asigurarea unor volume curente de catre anestezist, atunci cand bolnavul nu mai respira deloc spontan. Prezervarea schimburilor gazoase in timpul anesteziei este un act de mare importanta si ori ce semn de hipoventilatie trebuie sa fie imediat depistat. Corectarea se impune de urgenta prin respiratie asistata sau controlata.

Fuctia cardiocirculatorie. Marea majoritate a substantelor anestezice deprima functiile miocardului. Depresiunea variaza dupa substanta si profunzimea anesteziei. Cloroformul a fost abandonat pentru efectul puternic de sensibilizare a miocardului la actiunea adrenalinei si riscul fibrilatiei ventriculare. Barbituricele deprima fibra miocardica, mai ales cand se injecteaza rapid. Eterul produce tarhicardie prin iritatie simpatica. In periferie produce vazodilatatie. Ketalarul produce tarhicardie si cresterea tensiuni arteriale. N20 se pare ca nu deprima miocardul. Halothanul este hipotensor atat prin depresiune miocardica cat si prin vasodilatatie. Toate efectele farmacodinamice ale anestezicelor asupra aparatului circulator trebuie bine cunoscute pentru ca orice modificare a tensiuni arteriale si pulsului aparuta in timpului anesteziei sa fie corect interpretata si tratata. Aparatura moderna de monotorizare permite supravegherea continua a parametrilor circulatori ai pacientului adormit.

Ficatul – laboratorul esential metabolic si antitoxic, este variabil influentat de substantele anestezice .In ultimul timp se considera hipoxia prelungita din timpul anesteziei este mai nociva pentru ficat decat multe substante anestezice.

Aparatul urinar poate fi afectat si el de unele substante anestezice administrate in cursul anesteziei generale.Pot aparea oligurie, glicozurie, scaderea clereance-ului la creatinina, uneori chiar leziuni organice .Unul dintre anestezicele cele mai apreciate, metoxifluranul, are dezavantajul producerii unor usoare grade de iritatie renala.

Compozitia sangelui. In caz de depresiune respiratorie intraanestezica se instaleaza o hipoxie si o crestere a pCO2 in sange pH-ul sanguin deviind spre acidoza. Respiratia controlata aplicata tot mai mult in ultimul timp are drept scop prevenirea acestor modificari de gazometrie sanguina.Uneori respiratia controlata poate fi exagerata , realizand o hiperventilatie si deci o hipocamie, care nu este complet lipsita de nocivitate.

Anestezicele simpaticomimetice cum este eterul, prin excesul de catecolamine produc hiperglicemie si hemoconcentratie.

Anstezia generala in functie de calea de administrare.

Anestezia generala poate fi:

-intravenoasa

-intramusculara

-intrarectala

-intrarectala

-inhalatorie

-combinata

Trebuie mentionat faptul ca anestezia moderna este mai ales o anestezie combinata folosind cel putin doua cai de administrare a anestezicelor si a substantelor narcotice.Folosirea mai multor tipuri de substante anestezice , pentru acelasi bolnav, reduce dozele generale si asigura o cumulare a efectelor.Oricare ar fi tipul de anestezie generala utilizat, el trebuie sa realizeze un ,, patrulater anestezic’’ constatand din patru parametrii :

-Hipnoza-bolnavul sa doarma

-analgezice- sa nu simta

-relaxare musculara

-prevenirea socului

Cele mai moderne tipuri de anestezie nu mai considera ca obligatorie hipnoza, ea poate fi inlocuita cu sedarea bolnavului.

Thiobarbiturat potent cu actiune de scurta durata pentru uz intravenos

Continut : amestec de sare monosodica de acid 5-ethil-5-(1-methilbutil)-2-barbituric(100 de parti in apa) si carbonat de sodiu desicat96parti in apa).

Proprietati fizice : penthotal este o pudra higroscopica alba-galbuie,cu gust amar si un miros slab de usturoi.Este usor solubil in apa, rezultand solutii puternic alcaline(pH aproximativ 10,5), care trebuie folosite imediat dupa preparare.

Indicatii :

1.Introducerea anesteziei.

2.Folosit sigur pentru proceduri scurte.

3Controlul convulsiilor din timpul si de dupa anestezia inhalatorie si locala sau de alte cauze.

4.Pentru suplimentarea anesteziei regionale (blocarea nervilor spinali, etc.) sau a agentilor cu potenta redusa.

5.In psihatrie, atat pentru diagnosticul cat si pentru tratamentul unor diferite afectiuni psihiatrice

Contraindicatii : Hipersensibilitate la barbiturice, status astmaticus,porfiria latenta

Trebuie acordata o atentie speciala pacientilor cu hipotensiune moderata sau soc,conditii in care este de asteptat prelungirea efectului narcotic, boala Addison, disfunctii hepatice sau renale, boli cardiovasculare severe, presiune intracraniana crescuta, astm, miastenia gravis si anemie severa.

Este contraindicat in prezenta obstructiei respiratorii si nu trebuie folosit in operatii pe tractul respirator superior decat atunci cand caile respiratorii sunt protejate si numai in doze care asigura o revenire prompta.

Precautii :

Deprimarea respiratorie poate rezulta fie dintr-un raspuns neobisnuit la Penthotal, fie dintr-o supradozare.Nu trebuie niciodata administrat, in afara unei Sali de opratie bine echipata, cu exceptia cazurilor in care exista la indemana tot echipamentul de anestezie, resuscitativ si accesoriu, incluzand tot ceea ce este necesar pentru intubatia orotraheala.

Daca se foloseste in conditii in care trebuie asigurata o supravegere speciala, doza trebuie redusa si solutia administrata mai lent.

SOLUTII DE PENTHOTAL:

Concentratie :

Concentratia cea mai des folosita pentru administrarea intravenoasa intermitenta de Penthotal este de 21/2%, cantitate administrta depinzand de gradul de profunzime a anesteziei cerut si de reactia pacientului.Penthotal este administrat uneori prin tehnica de picturare continua folosind solutii mult mai slabe(0,2%-0,4%).

Unii anestezisti prefera solutia de 5%, dar avantajele solutiei de 2  ½% sunt :posibilitatea unei ajustari mai fine si faptul ca solutia este mai putin iritanta pentru peretele venei sau pentru tesuturile extravasculare.

Calculele pentru diferitele solutii :

Concentratia dorita Cncentratia dorita Cantitatile de folosit Cantitatile de folosit

(%) (mg/ml) Penthotal (g) Solvent(ml)

0,4 4 2,0 500



2,0 20 1,0 50

2,5 25 1,0 40

2,5* 25 0,5 20

3,0 30 1,0 33

5,0 50 1,0 20

*Cea mai populara dilutie pentru injectareaintravenoasa intermitenta.

Prepararea solutiei :

Solutia se prepara prin adaugarea cantitatii potrivite de apapentru injectii in fiola,pentru a obtine concentratia dorita.Se mai pot folosi ca solventi serul fiziologic (solutii de clorura de sodiu) sau dextroza 5% pentru injectii (dextroza 10% nu este recomandata din cauza aciditatii titrabile mai mari).

Pastrarea solutiei :

Solutia de Penthotal trebuie folosita cat mai curand posibil dupa preparare , desi are calitati satisfacatoare pentru 24ore.

Precipitarea – o indicatie ca solutia nu mai este utilizabila- este intarziata de refrigerare, grabita de expunerea la aer si ocazitional apare mai devreme la solutiile dextroza decat la clorura de sodiu sau apa.Solutiile medicamentelor care au un pH acid nu trebuie amestecate cu solutiile de Penthotal.

Avertisment :

Trebuie utilizate numai solutii de Penthotal perfect limpezi,proaspat preparate si orice solutie continand un precipitat vizibil trebuie aruncata.Prezenta sau absenta unui astfel de precipitat in solutiile proaspat preparate ghideaza practic cu acuratete in privinta folosiri sau nu a unei anumite solutii.

Medicatiepreoperatorie :

La folosirea Penthotal-ului pentru inductie ,premedicatie cu atropina, scopolamina sau cu un agent similar este importanta pentru a reduce posibilitatea producerii larigospasmului prin inhibarea salivatiei.

Nuexista o regula bine stabilita in privinta folosirii unui anumit agent pentru premedicatie.Este impotant a evalua necesitatile pacientului si de a selecta medicamentele administrate preoperator in asa fel incat sa fie adecvate tehnicii de anestezie ce urmeaza a fi folosita.Ori care ar fi premedicatia folosita , este esential sa se calculeze momentul administrarii in asa fel incat efectul sau maxim sa fie atins cu putin inainte de inductie.

Mod de administrare :

Penthotal este destinat administrarii pe cale intravenoasa(desi exista disponibila si o suspensie pentru administrarea rectala -vezi PREZENTAREA ) Nu trebuie niciodata administrat , in afara unei sali de operatie bine echipata, cu exceptia cazurilor in care exista la indemana tot echipamentul de anestezie, resuscitativ si accesoriu, incluzand tot ceea ce este necesar pentru intubatia orotraheala.In acelasi timp trebuie avut in vedere ca daca un pacient nu poate fi controlat cu doze moderate de Penthotal, se indica adaugarea unui agent suplimentar.

Cresterea dozelor de Penthotal in aceste cszuri poate produce prelungirea timpului necesar revenirii.

Raspunsurile individuale la penthotal sunt atat de variate incat nu se poate stabili doze fixe.Penthotal trebuie tritat in functie de raspunsul pacientului.

Punctia venoasa :

In cazul Penthotal-ului actiunea dorita poate fi obtinuta prin injectarea intr-o vena accesibila.Nu sunt preferate venele varicoase deoarece fluxul sanguin este extrem de lent prin acestea.La destul de multi pacienti, pot fi gasite artere aberante superficiale pentru a justifica luarea de precautii pentru a evita injectarea intraarteriala, care poate cauza necroza zonei afectate.Inaite de aplicarea garoului este necesara palparea atenta pentru a decela pulsatii ale unei eventuale artere invecinate cu vena respectiva.

Daca garoul este strans pana ce pulsul este deprimat complet si apoi desfacut lent pana la reaparitia pulsului , venele se vor umple la capacitate maxima , intimp ce palparea va distinge o vena de o artera.Un test final este de a extrage o cantitate mica de sange si a-i observa culoarea si daca iese in jeturi.

Odoza ‘’ test ‘’ :toleranta pacientilor la Penthotal variaza in limite largi si in mod putin previzibil, respectiv in ceea ce priveste cantitatea necesara pentru atingerea unei anumite prunzimi a anesteziei.Pentru acest motiv se recomanda insistent ca toate inductiile cu Penthotal sa fie precedate de o doza ‘’test ‘’.Prin aceasta se intelege administrarea unei doze de 25-75mg si apoi o perioada de asteptare de cel putin 60 de secunde pentru a observa efectul asupra pacientului.

SEMNELE CARE TREBUIE OBSERVATE IN TIMPUL INDUCTIEI :

Modificarile descrise in continuare sunt cele care pot fi observate la majoritatea pacientilor la care nu s-a administrat medicatie preoperatorie cu exceptia unui derivat de belladona si atunci cand Penthotal este injectat intermitent in doze moderate.

Ochi.Pupilele se pot dilata initial, dar ulterior se contracta; de obicei nu pierd sensibilitatea la lumina pana la atingerea unei profunzini suficiente pentru a permite interventia chirurgicala.Nistagmusul si strabismul divergent sunt caracteristice pe parcursul stadiilor initiale ;fixarea cebtrala este comuna la atingerea anestezieichirurgicale. Refexele corneean si conjunctival sunt absente pe parcursul anesteziei chirurgicale .

Puls.Frecventa ramane normala sau revine la normal curand dupa o crestere usoara.

Presiunea sanguina.Este tipica o scadere moderata dar tranzitorie.

Tonusul muscular.Pierderea starii de constienta este deobicei urmata de o relaxaremusculara moderata ,dupa o perioada de aproximativ 30 de sec.Un index care prezinta suficienta incredere este tonusul muschilor mandibulei.

Respiratia.Amplitudinea respiratiei scade putin dupa pierderea starii de constienta.La multi pacienti aceasta este precedata de mai multe inspiratii mai ample, urmate de o pauza scurta.Amplitudinea continua sa scada,adesea acompaniata de o scadere mai mica a frecventei , pe masura de profunzimea anesteziei creste. Aceasta deprimare a respiratiei nu este acompaniata de o oxigenare neacdevata, cu conditia ca tractul respirator sa fie patent si ca pacientul sa respire un amestec continand o cantitate adecvata de oxigen .Coloritul pielii ramane normal ;pielea este calda ,roz si uscata.

Inductia moderat –lenta :

Prin sceasta metoda, rata administrarii este controlata in corcondanta cu reactia pacientului, intentionandu-se administrarea interm itenta de Penthotal in doze suficient de mici pentru a aduce pacintul la nivelul de anestezie dorit , fara o deprimare respiratorie apreciabila.La un adult obisnuit, aceasta se poate obtine de obicei prin injectarea a 100-150mg de Penthotal(4-6ml din solutia de 2,5%)la intervale de 30-60sec.Pentru o inductie lina folosind aceasta metoda, este important in specialsa se evite stimularea pana cand anestezia este suficient de profunda pentru ca pacientul sa tolereze stimularea.Unindicator suficient de adecvat ca s-a administrat suficient.Penthotal este absenta reactiei la ’’testul ciupirii ‘’.Aceasta metoda de inductie este recomandata ca cea care trebuie insusita mai intai deoarece minimizeaza posibilitatea supradozarii prin supraestimarea tolerantei pacientului.

Iductia moderat-rapida :

In cadrul acestei metode se incearca estimarea cantitatii de Penthotal ce va fi necesar pentru aducerea pacientului la nivelul de anestezie dorit si aceasta cantitate este apoi injectata in doua pana la patru doze fractionate.La aplicarea acestei metode , trebuie sa se anticipeze ca pacientul poate fi temporar supradozat si poate necesita imediat ventilatieasistata sau controlata.Unii anestezisti recomanda aceasta metoda de inductie ca fiind cea care permite o evitare mai usoara a laringo-spasmului.Altii nu sunt totusi de acord, aratand ca incidenta laringospasmului poate fi mentinuta la valori la fel de scazute prin metoda inductiei lente pe care ei o prefera deoarece este mai putin probabil din cauza deprimari marcate ale respiratiei sau circulatiei.

Mentinerea :

Cand Penthotal este folosit ca singurul agent anestezic, pacientul poate fi mentinut la nivelul de anestezie dorit prin administrarea de mici doze aditionale.

Semne care trebuie observate pe parcursul mentineri anesteziei atuci cand Penthotal este folosit ca agent primar:

Respiratia.Profunzimea respiratiei este de obicei citata ca semnul ca semnul care este cel mai indeaproape sociat cu profunzimea anesteziei sub Penthotal, dar folosirea acestui semn ca ghid necesita observarea atenta si cunoasterea shimbarilor posibile in respiratie datorita altor cauze.

Reactia musculara.Alt ghid util este tonusul muscular dar si acesta este demn de incredere numai dupa ce au fost eliminate alte poibile cauze ale modificarilor.

Raspunsul la stimularea chirurgicala :

Se pot observa unele miscari ca raspuns la stimularea la dozele de Penthotal, cu exceptia celor foarte mari.Cu toate acestea , daca natura procedurii face ca miscarile sa prezinte riscuri pentru interventie, activitatea musculara poate fi impiedicata prin marirea profunzimii anesteziei fie cu anestezice inhalatorii suplimentare, fie cu Penthotal suplimentar(pentru procedurile scurte), inainte ca pacientul sa fie supus unei stimulari intense.

Managementul unor complicatii :

Deprimarea respiratiei :

Penthotal deprima respiratia si nu trebuie administrat fara avea la indemana oxigen,aparat pentru resuscitaresi echipament pentru intubatia endo traheala.In cazul in care caile aeriene sunt patente, ar trebui ca sa aiba succes in mentinerea altor functii vitale orice metoda de ventilare a plamanilor care impiedica hipoxia.Tratamentul recomandat de obicei ca cel mai eficient consta in administrarea de oxigen prin exercitarea unei presiuni intermitente asupra rezervorului de aer, cu pauze din cand in cand pentru a detecta reluarea respiratiilor spontane.

Spasmul laringian :

Daca apare spasmul laringian, acesta poate fi ameliorat prin folosirea unui relaxant muscular sau prin administrare de oxigen cu presiune pozitiva.In cazurile dificile poate fi indicata intubarea indotraheala, iar in situatii extreme se poate efectua traheostomia.

Deprimarea miocardului :

Este dependenta de doza, poate apare si poate produce hipotensiune, in particular la pacientii cu afectiuni cardiace.Pot apare aritmi daca PCCO2este crescuta, dar sunt rare la o ventilatie adecvata.Managementuldeprimarii miocardice este acelasi cu cel din cazul supradozarii.Penthotal nu sensibilizeaza cordul la adrenalina sau la amine simpatomimetice.

Extravazarea solutiei de penthotal este foarte iritanta din cauza alcalinitati sale si trebuie luate toate precautiile pentru a fi siguri ca acul se afla in lumenul venei inainte de inceperea injectarii .Iritatia tesutului poate varia de la o usoara sensibilitate si roseata pana la necroza extinsa si spasm al vaselor.Tratamentul recomandat include injectarea de procaina 1%, care nu numai ca amelioreaza durerea asociata, dar si amplifica vasodilatatia. Infiltratia cu hialuronidaza(nu intravascular)poate contribui la reducerea tumefactiei si facilitarea eliminarii Penthotal-ului infiltrat. Aplicarea de caldura si imobilizarea membrului pot fi deasemenea utile.

Injectarea de Penthotal intr-o artera produce de obicei spasm arterial, manifestat prin albirea pielii in zona de distribuitie a vasului si a ramurilor sale distal de locul infectie ; aceasta poate fi acompaniata sau urmata de tromboza vasului principal. Daca pacientul este constient se va plange imediat de o senzatie de arsura urmata imediat de o durere cumplita radiind distal de locul injectiei. Imediat un astfel de accident este detectat, injectarea de Penthotal in acest loc trebuie imediat oprita si administrarea prompta a tratamentului adecvat, orientat catre ameliorarea imediata a spasmului.S-au sugerat urmatoarele :

(a)Diluarea Penthotal-ului injectat prin indepartarea garolului si a oricaror articole de inbracaminte strampte.

(b)Lasati acul pe loc, daca este posibil.

(c)Injectati in artera o solutie diluata de papavarina,40-80mg,sau 10ml de procaina 1% pentru a inhiba spasmul muscular.

(d)Daca este necesar, blocarea plexului branhial si/sau a ganglionului stelat pentru a ameliora durerea si a contribui la deschiderea circulatiei colaterale.Papaverina poate fi injectata in artera subclavie.

(e) Daca altfelnu este contraindicata, instituti heparinizarea imediata pentru a prevebi formarea de trombusi.

(f)Luati in considerare infiltratia locala a unui agent bolcant alfa adrenergetic cum ar fi fentolamina in zona vasospastica.

(g)Asigurati administrarea tratamentului simptomatic necesar.

Frisoanele :

Aparute dupa anestezia cu Penthotal , manifestate pri contractii ritmice ale muschilor fetei si progresia ocazitionala catre tremorul bratelor , capului, umerilor si corpului, reprezinta o reactie termica datorata sensibilitatii crescute la frig.Frisoanele apar daca in camera este racoare si daca a avut loc o importanta pierdere de caldura prin ventilatie in cazul unei anestezii inhalatorii echilibrate cu administrare de protoxid de azot.Tratamentul consta in incalzirea pacientului cu paturi si mentinerea temperaturii camerei in apropriere de 72 grade F.

Supradozare :Deprimarea respiratorie sau oprirea respiratiilor cauzate de supadozarea Penthotal –ului sunt tinute sub control cu usurinta daca nu exista obstructie respiratorie concomitenta.Daca sunt patente caile respiratorii, orice metoda de ventilare a plamanilor care previne hipoxia ar trebui sa aiba succes in mentinerea altor functii vitale.Administrarea oxigenului prin aplicarea de presiune intermitenta asupra sacului rezervor, cu pauze din cand in cand pentru a detecta reluarea respiratii ;or spontane,reprezinta de obicei un tratament eficent.

In cazul unor doze cu mult exces, pot fi necesare masuri de sustinere a activitatii cardiace si a circulatiei. Acestea pot include administrarea de agenti vasopresori, hidrocortizon, oxigen si fluide intravenoase.Masajul cardiac si alte masuri pot fi necesare in cazul aparitiei stopului cardiac.

Preanestezia.

Preanestezia imbraca doua aspecte : 1- care obliga pe anestezist sa cunoasca antencedentele bolnavului :ce afectiuni a mai avut, ce medicamente a consumat, eventuale intolerante, reactiialergice, transfuzii primite , anestezii si operatii anterioare.Exista o serie de tratamente care trebuie intrerupte cu 1-2 saptamami inainte de operatie,deoarece expun bolnavul la riscuri mari prin efecte cumulative sau de incomatibilitate cu unele substante anestezice.Astfel, tratamentul cu hipertensoare(hiposerpil,gangliopetice),inhibitori de IMAO, antalcol,anticoagulante, etc trebuie intrerupte.Alte tratamente impun masuri speciale(tonicardice,corticoizi, antibioticele)pentru a nu duce la dezichilibre grave intaanestezice.Tot in cadrul examenului preanestezic, anestezicul trebuie sa cunoasca starea clinica prezenta a pacientului, cu gradul de afectare a diferitelor functii ale organismului, apreciate atat prin examenul obiectiv, cat si prin teste de laborator.In mod special pentru intubatia traheala, trebuie apreciate gradul de mobilitate al coloanei cervicale, al mandibulei precum si starea danturii, indepartandu-se protezele mobile.

Dintre testele de laborator se vor studia :hemograma grupul sanguin, ureea , glicemia, probele de disproteinemie, probele de coagulare, examenul de urina, testele respiratorii, electrocardiograma.La aceste teste se pot adauga si altele daca starea bolnavului o cere

S-a observat de mult ca oricat de corect este aplicata anestezia, bolnavii erau expusi des la accidente si incidente si anestezia se desfasura cu dificultate.

A aparut astfel necesitatea de a aplica, inainte de orice fel de anestezie,o terapeutica cu scopul de a diminua aceste pericole si de a favorizamersul anesteziei.Aceasta terapeutica pregatitoare, constituie preanestezia propriu-zisa si doua perioade distincte:

- De la internare pana in seara dinaintea operatiei

-din seara premergatoare operatiei pana la inceputul

anesteziei

In prima perioada se incearca corectarea pe cat posibil a deficitelor biologice existente, pin transfuzii, perfuzii, vitamine, vaccinare, precun si sedarea bolnavului.Sedarea este cu atat mai necesara pentru bolnavii mai anxiosi, mai labile, carora trebuie sa le asigure o ambianta favorabila si somnul din cursul noptii. Dintre multitudinea de subsante existente, in vederea sedari bolnavului se utilizeaza mai ales :barbituricele- luminal, fenobarbital, ciclobarbital, bromurile, trnchilizantele minore- diazepan, meprobaumat, nozinan.In a doua perioada, se va avea in vedere asigurarea unui somn linistit in noaptea premergatoare operatiei, printr-o doza mai puternica de hipnosedative ( diazepan 0,10-0,20g).Aceasta urmareste reducerea secretiilor salivare, prevenirea unor reflexe nedorite- spasm glotic, aritmii cardiace, precum si reducerea dozelor de anestezice ce se vor utiliza.

Premedicatia se aplica cu 40 - 60 minute inainte de inceputul anesteziei.Se utilizeaza :

-morfina 0,01-0,02, bun analgetic, confera bolnavului o stare de somnolenta, indiferenta.Deprima centrul respirator, fapt care impune atentie la batrani.Uneori provoaca greturi si voma.

Derivatii de la morfina semisintetici (hidromorfon) sau sintetici (mialgin) cu efecte asemanatoare cu ale morfinei.

Tranchilizantele majore sau minore din grupa fenotiazinelor (levomepromazina), benzodiazepinelor (deiazepan, lorazepam), droperidol.

Substantele vagolitice.Atropina este cea mai utilizata.Scade excitabilitatea vagala,reducand secretiile.Se administreaza im cu 10-15 minute inainte de inceputul anesteziei .Scopolamina este un alt vagolitic folosit in multe tehnici de anestezie.

Fazele clinice ale monoanesteziei.

Cunoasterea acestor faze este utila pentru administrarea corecta a ubei anestezii, evitand supra sau sub dozarea.

Trebuie precizat ca nu toate substantele narcotice determina aparitia succesiva si bine delimitata a acestor faze descrise clasic.Eterul este anestezicul care le urmeaza cel mai fidel, astfel ca evolutia narcozei cu eter este luata ca descriere tipica.

Faza 1 de analgezic-amnezie.

Dureaza de la inceputul administrarii narcoticului, pana la pierderea cunostiintei.In aceasta perioada, legatura pacientului cu mediul inconjurator se pirde treptat, se streg senzatiile dureroase .Respiratia este neregulata, uneori apare o apnee voluntara, datorita senzatiei de sufocare, pe care o poate resimpti bolnavul la contactul cu vaporii de eter.Pupilele au diametrul normal.In aceasta faza sepoate face interventii mici.

Faza 2 – de excitatie in care pot aparea o excitatie psihomotorie, respiratia neregulata ( dupa o perioada de apnee poate urma una de hiperventilatie cu risc de supradozare), varsaturi, midriaza, hipersalivatie.Este o faza neplacuta care poate fi scurtata printr-o premedicatie buna si o administrare progresiva a narcoticului.Nu permite efectuarea nici unei interventii chirurgicale, orice excitatie intempestiva putand genera reflexe nedorite , mergand pana la stop cardiac.

Faza 3 chirurgicala- incepe odata cu linistirea bolnavului si aspiratia respiratiei regulate automate, ample.Acestei faze i s-au descris 4 grade de profunzime, in functie de reflexele ce au fost abolite. Primul reflex care dispare este cel conjunctival, iar ultimele sunt cele sficteriene.Pupila creste treptat, respiratia este progresiv diminuata.In aceasta faza se practica interventiile chirurgicale.De asemenea se poate practica intubatia.

Faza 4- de asfixie nu trebuie atinsa.Respiratia este deprimata.ta scade,midriaza eate mare, si daca nu se iau masuri de superficializare a anesteziei, evolutia este spre stop cardiorespirator.Risculeste mai mic daca putem ventila artificial bolnavul, fie pe masca,fie pe sonda de intubatie traheala, aceasta respiratie are drept scop sustinerea functiei respiratorii diminuate si eliminarea anestezicului prin ,, spalarea ‘’ cailor respiratori cu oxigen.

Accidentele anesteziei generale

Ca orice act terapeutic, anestezia poate genera pe linga efectele favorabile si efecte colaterale nocive, pe care anestezicul trebuie sa le aprecieze cat mai correct.Astfel se descriu :

-1 complicatii respiratorii :

-obstructia cailor aeriene prin varsatura , poate aparea la inceputul sau la sfarsitul anesteziei.Este un accident grav care poate genera anoxie acuta.Pentru determinatrea ei este necesara golirea stomacului inainte de inceperea anesteziei, atropinizare corecta, evitarea manevrelor iritante, intempestive,orofaringiene.Daca apare varsatura este necesar sa se aseze rapid bolnavul in pozitie Trendelemburg, sa se execute aspiratie buco- faringiana si intubatie traheala rapida pentru a izola caile respiratorii.

-regurgitatia este un act pasiv de refulare a lichidelor din stomac prin relaxare sfincteriana.Atat varsatura cat si regurgitatia pot genera o complicatie extrem de grava- bronhoalvelita chimica prin actiunea caustica a lichidului gastric ajuns in plamani.

-laringospasmul apare prin iritatie cu corpi staini sau gaze iritante in fazele superficiale ale anesteziei necesitand adesea intubatie de urgenta dupa administrarea de miorelaxante.Exceptional se recurge la traheostomie.

-spasmul bronsic apare mai alea la astmatici, bronsitici, ingreuneaza respiratia artificiala.Se administreaza bronho- dilatatoare, hidrocortizon, atropina, respiratie cu prsiuni crescute.

-Atelectazia in zone insuficient aerate – necesita hiperventilatie, antibiotice, gimnastica respiratorie posoperatorie, respiratie cu presiune expiratiorie pozitiva.

-Hipercapneea este produsa de hipoventilatie.Cuzele hipoventilatiei sunt multiple : depresiunea centrala prin narcotice adminidtrate, curarizare fara asistare corecta a respiratiei, defecte ale aparaturii de anestezie.In general se insoteste de hipoxie, realizand tabloul insuficientei respiratorii.Stopul respirator(apneea) este o cauza frecventa a hipercapneei avansate, impunand asistarea de urgenta a respiratiei.

- Tusea poate aparea in fazele superficiale ale anesteziei.Uneori reflexul de tuse este util pentru eliminarea secretiilor stagnante din caile respiratorii.La bolnavii adormiti sau foarte tarati ea se poate produce artificial cu ajutorul unui aparat numit tusomat .

-Sughitul, uneori rebel, denota o iritatie a nervului frecnic.Necesita aprofundarea anesteziei.

2 Complicatiile cardiovasculare :

-Hipotensiunea arteriala se poate datora unei anestezii prea profunde, pierderilor lichidiene necompensante, reflexelor nocioceptive socogene,infarctului miocardic.De obicei se corecteaza prin perfuzii si transfuzii, rareori se apeleaza la vasopresoare.

-Hipertensiunea arteriala prin anestezie insuficienta, hipercapneea, etc

-Aritmiile pot imbraca cele mai variate tablouri.Cea mai grava este fibrilatia ventriculara.

-Stopul cardiac este accidentul major al anesteziei, care indiferent de cauza permite recuperarea doar in primele trei – patru minute, cat dureaza moartea clinica.Se practica masaj cardiac intern sau estern, perfuzii cu glucoza, bicarbonate, sange, adrenalina, calciu , vasopresoare , defribilare..

Alte accidente cardiovasculare : embolia pulmonara gazoasa, injectiile intraarteriale, flebitele.

3 Complicatii neurologice :

-coma post anoxica, trezirea intarzie la sfarsitul unei anestezii cu accidente anoxice.

-convulsii mai ales la copii

-leziuni traumatice ale nervilor periferici (radiali) prin elogantie sau compresiune.

4 Alte accidente :

-hipertemia maligna fulminanta evolueaza adesea spre exitus.Cauza nu este cunoscuta, incriminanduse

-hipotermia anestezica cand in sala de operatie este frig, poate produce aritmii cardiace.

-leziuni oculare: abraziune corneeana, glaucom acut, leziuni retiene in caz de pozitie Trendelemburg excesiva.

-exploziile ;mai ales cand este folosit eterul si ciclopropanul, riscul este mult mai crescut.

Printre accidentele anesteziei generale trebuie sa mai mentionam si complicatiile ce pot apareain perioada post-operatorie.In afara celor enuntate, amintim :parezele gastro-intestinale, dilatatia acuta de stomac, insuficienta hepatica si renala, retentia de urina.Toate acestea impun o supraveghere atenta a bolnavului pe perioada postanestezica.Monotorizarea clinica si cu aparatura sunt obligatorii in sala de reanimare.

POSTANESTEZIA

Este acea faza a anesteziei generale care dureaza de la incetarea administrarii narcoticelor pana la revenirea completa a starii de constienta.Supavegherea bolnavului trebuie sa fie foarte atenta in aceasta perioada, urmarindu-se puls, tensiunea artificiala, frecventa si amplitudinea respiratiei, culoarea tegumentelor, a unghiilor, aparitia refexelor(deglutitie, tuse, reflexe , corneene) diureza .

Daca mai persista o hipotomie mandibulara se introduce o pipa buco - faringiana Guedel, care sa impiedice cadera limbii.

Pozitia bolnavului va fi in decubic dorsal fara perna .Unii prefera decubitul lateral care previne caderea limbii si aparitia varsaturii.

Se combate durerea cu derivatii de morfina(mialgin) sau analgezice minore (algocalmin). Folosirea rationala a analgezicelor se impune cu necesitate,caci a lasa bolnavul sa sufere de durere in faza preoperatorie nu este o atitudine justificata.Se pot folosi si infiltratiile perilezionale cu novocaina1% repetate la nevoie. Oxigenoterapia prin sonda nazofaringiana este o indicatie a acestei faze, caci inbogatirea cu oxigen

a aerului inspirat grabeste trezirea.Este preferabil ca oxigenul sa se administreze umezit, dupa barbotarea lui intr-un vas cu apa.De asemenea se vor alica aerosoli.Toate aceste proceduri previn aparitia atelectaziilor pulmonare si a bronhopneunomiei.

Echilibrarea corecta a functiilor vitale –respiratorie, circulatorie,renale, bilant hidro-electrolitic-previne socul post-operator si asigura reusita actului operator. De multe ori se impune anihilarea depresiuni respiratorii morfinice cu antagonisti :nalorfina, naloxone.

RAHIANESTEZIA

Este o anestezie de conducere realizata prin introducerea substantei anestezice in spatiul subarahnoidian(in LCR).Sunt interceptati nervii rahidieni la iesirea lor din maduva.Este o anestezie sigura daca i se respecta indicatiile si este bine supravegheata ;a fost aplicata prima data in 1898.La noi in tara a fost aplicata mai intai de Severineanu in 1899.

Substanta anestezica locala introdusa in lichidul cefalorahidian produce urmatoarele modificari :

-parilizia sistemului nervos dimpatic cu aparitia senzatiei de caldura, vasodilatatie, hipotensiune.In ultimul timp se practica blocajul la nivelul axilei, tehnica fiind mult mai simpla.

Paralizie senzoriala in urmatoarea ordine: sensibilitate dureroasa, apoi cea termica, cea proprioceptiva :

-paralizia musculaturii striate in teritoriul



CAZURI CLINICE : CAZ 1VARSTA 45 ani

NUMELE SI PRENUMELE U.L.

DOMICILIUL DR TR SEVERIN

DATA INTERNARII 20.10 2002

DIAGNOSTIC LA INTERNARE-VARICOCEL DR

ANAMNEZA LA INTERNARE –Bolnav in varsta de 45 de ani de circa o saptamana prezinta durere care creste in intensitate la nivelul testicolului drept .Se prezinta la medicul de familie care il indruma la serviciul de urologie unde i se stbileste in urma consultului diagnosticul de varicocel .Avand acordul pacientului, se decide internarea pentru abordarea chirurgicala a afectiunii.

DATA

NEVOILE IDENTIFICATE

OBIECTIVE

PROCEDURI DE

INGRIJIRE NURSING

EVALUARE

internarea bolnavului pregatirea preoperatorie

Pacientul sa fie pregatit pentru interventia chirurgicala

-am instalat bolnavul intr-un salon curat, aerisit ,linistit

-am recoltat sange pentru analize de laborator:uree ,

hemograma,grup sanguin,Rh,glicemie,timp de sagerare si coagulare am condus bolnavul la cabinetul de cardiologie pentru consult si EKG,unde nu se indentifica riscuri operatorii

-am condus pacientul la radiologie unde la indicatia medicului i s-a efectuat o radiografie pulmonara

Bolnavul se acomodeaza cu atmosfera de spital EKG traseu normal

Nevoia de a se alimenta si hidrata

Bolnavul sa fie alimentat corespunzator stadiului interventiei

-am administrat bolnavului un regim hidric format din supe de legume ,sucuri de fructe,ceaiuri

Bolnavul este hidratat

ansietate

Reducera anxietatii

-am discutat cu bolnavul despre boala sa explicandu-i ca nu exista riscuri majore si ca este sub ingrijirea unor oameni profesionisti si competenti

-am administrat la indicatia medicului o fiola de diazepan

Bolnavul are incredere in echipa de ingrijire si este linistit

Nevoia de a avea o buna respiratie si circulatie

Masurarea functiilor vitale

-am masurat si notat in foaia de observatie valorile functiilor vitale

TA 135/75MMHG

AV88/MIN T36,8Gc R17/MIN

Nevoia de a elimina

Bolnavul sa aiba eliminari normale

-intrucat bolnavul nu avusese scaun de 3 zile ,am facut o clisma evacuatoare

-am administrat bolnavului lichide multe pentru a avea o buna diureza

Bolnavul are mictiuni spontane, fiziologice in cantitate si de aspect normal

nevoia de a avea tegumente curate

Bolnavul sa aiba tegumente curate

-am efectuat bolnavului o noua clisma evacuatoare

-am efectuat toalete generale amanuntita a bolnavului insistand la plicile fiziologice, ombilic, nas degete,unghii, cavitatea bucala,etc

-am adus cele necesare bolnavului pentru a se barbieri

- la indicatia medicului am ras cu grija zona pubiana si inghinala unde se va face interventia chirurgicala

-am adus bolnavului sa se schimbe o lenjerie curata atat de pat cat si de corp

Bolnavul este curat din punct de vederefizic

Nevoia de a avea o buna respiratie si circulatie

Masurarea functiilor vitale

-am masurat si notat in foaia de observatie valorile functiilor vitale

-am notat in foaia de observatie valorile analizelor de laborator

Hb-11,5g% ht 38%

Glicemie 110g%

Uree0,35mg%Grup de sange Aii

Nevoia de a se hidrata

Bolnavul sa fie hidratat

-am administrat bolnavului lichide sub forma de ceai, sucuri de fructe cu scopul de a avea o buna diureza post operatorie, de a reduce setea posoperator si de asemeni de a preveni acidoza

Nevoia de acomunica

Bolnavul sa fie informat cu privire la boala sa

-am esplicat bolnavului care este mecanismul de producere al herniei si cum va fi ea redusa chirurgical

-am adus la cunostiinta bolnavului faptul ca este pe ,,maini’’ca totul va decurge normal

Bolnavul intelege ce i se spune,iti declara ca are incredere in echipa chirurgicala si de ingrijire

Bolnavul sa fie

Pregatit corespunzator

-cu 4ore inainte de interventie

am efectuat o clisma evacuatoare

-am administrat bolnavului o cana de ceai si un sedativ

-am schimbat lenjeriade corp

-am oprit ceasul si bijuteriile bolnavului

-am pregatit foaia de observatie impreuna cu toate investigatiile facute

-am transportat cu caruciorul bolnavul in sala de preanestezie

-am ajutat la instalarea bolnavului pe masa de interventii chirurgicale inconjurandu-i

-am badijonat cu alcool iodat zona abdominala inferioara si pelvi-inghinala

-am prins o vena la nivelul mainii drepte montand o perfuzie cu glucoza medicul anestezist a inceput procedurile de anestezie generala, iar echipa de chirurgi a demarat protocolul operator.

orele12

Supravegherea postoperatorie

-dupa terminarea interventiei chirurgicale,am ajutat la mutarea bolnavului de pe masa de operatii pe patul mobil

-am trnsportat inpreuna cu brancardierulsi sub supravegherea medicului anestezist bolnavul la salon

-am condus bolnavul intrun salon curat , aerisit , linistit , calduros , intr-un pat prevazut cu instalatie de oxigen si de aspirare , accesibil din toate partile.

-am trnsferat cu grija bolnavul in pat protejand tuburile de la perfizie si cele de dren

-am acoperit bolnavul pentru al proteja de curentii de aer si pentru a pre veni aparitia frisonului

Bolnavul se afla sub influenta anesteziei generale








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1337
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site