Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

GRUPELE SANGVINE

sanatate


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Clasificarea bolilor parodontiului
SISTEMUL IMUNITAR
ROLUL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV IN REGLAREA FUNCTIILOR INTERNE
METODA I.N.C.D.P.M. DE EVALUARE A RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA PE LOC DE MUNCA
ANATOMIA NASULUI SI A SINUSURILOR PARANAZALE. EMBRIOLOGIE.
Diabetul este un defect de producere sau de actiune a insulinei
Reumatismul Articular Acut (RAA)
ICTERUL
ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG
CARACTERISTICILE GENERALE ALE COROANEI MIXTE METALO-CERAMICE

TERMENI importanti pentru acest document

: : determinarea grupelor sanguine : genetica grupei sanguina : determinismul genetic al grupelor sanguine :

GRUPELE SANGVINE

Grupele sangvine diferentiaza persoanele in functie de prezenta sau absenta unui antigen ereditar pe suprafata celulelor rosii ale sangelui.

In prezent, sunt descrise 29 de sisteme de grupe sangvine recunoscute de ISBT (International Society of Blood Transfusion), cele mai importante in clinica fiind sistemele ABO si Rh care sunt considerate sisteme majore.

Sistemul ABO este determinat de antigenele care se gasesc pe suprafata hematiilor care se numesc aglutinogene si se noteaza : A si B. Acestea apar inca din timpul vietii intrauterine si se mentin apoi nemodificate toata viata. In plus, pe toate eritrocitele, indiferent de grupa sangvina din care fac parte, se mai gaseste antigenul H, precursorul antigenelor A si B.


In functie de repartizarea acestor antigene A si B pe hematii rezulta grupele sanvine :

GRUPA O : cuprinde indivizii care se caracterizeaza prin lipsa antigenelor A si B pe suprafata hematiilor dar cu prezenta precursorului : antigenul H. In plasma indivizilor cu grupa O pot coexista ambele aglutinine anti A ( alfa ) , anti B ( beta )

GRUPA A : cuprinde indivizi care au pe suprafata hematiilor aglutinogenul A iar in plasma aglutinina anti B

GRUPA B : cuprinde indivizii care au prezent aglutinogenul B pe suprafata hematiilor si aglutinina anti A in plasma

GRUPA AB : cuprinde indivizi care au ambele aglutinogene : A si B pe hematii si nici o aglutinina in plasma.

Din totalul populatiei ce apartine grupei A, 80 % face parte din subgrupa A1 cu antigenicitate puternica si 20 % din subgrupa A2 cu antigenicitate redusa. Cunoasterea antigenelor A2 slabe este foarte importanta in practica deoarece, la determinarile de grupa sangvina A2 si A2B, aceste variante aglutinogenice pot fi confundate cu alte grupe : O in loc de A2 sau B in loc de A2B.

In serul persoanelor care nu au antigene A sau B pe eritrocite apar anticorpi specifici. Acestia se numesc aglutinine si se noteaza : anti-A si anti-B. Apar la sfarsitul primului an de viata.

Combinatia dintre cele doua antigene A si B cu aglutininele anti-A si anti-B defineste grupele sangvine in cadrul sistemului ABO.

Deoarece grupele sangvine au mai fost notate si cu litere romane, astazi se foloseste o combinatie a celor doua moduri : O ( I ), A ( II ),B ( III ), AB ( IV).

Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog, nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen si aglutinina omoloaga. Intalnirea lor ar conduce la un conflict imun antigen-anticorp si la distrugerea hematiilor.

Singurele combinatii si coexistente posibile , tolerate imunologic, sunt cele patru grupe sangvine in care se poate repartiza populatia globului pe baza sistemului OAB.
Cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare importanta in cazul transfuziilor de sange.

Determinarea grupelor sanguine

Metoda Beth-Vincent
-consta in determinarea aglutinogenelor primitorului
-se pune in contact singele cu antigen necunoscut cu seruri hemotest ce contin titruri cunoscute de aglutinine O (anti A,anti-B), A (anti-B), B (anti-A).

-daca apare aglutinare (lipirea antigenului si anticorpului urmata in final de hemoliza), rezulta ca grupa primitorului contine antigen opus anticorpului care a aglutinat.

Metoda Simonin
-consta in determinarea aglutininelor primitorului
-se pune in contact serul cu aglutinine necunoscute cu eritrocite test O,A,B.

Determinismul genetic al grupelor sangvine

Grupul sangvin O este determinat de gena l, o gena recesiva. Grupele A si B sunt determinate de genele LA si respectiv LB, gene dominante. In cazul acestor grupe sangvine sunt prezente genele LA si l pentru grupul A si LB si l pentru grupul B dar datorita faptului ca gena l este recesiva se manifesta fenotipul (grupul sangvin) determinat de gena dominanta.


In cazul grupului AB apare un fenomen aparte, denumit codominanta, in care doua gene dominante (in acest caz genele LA si LB) conlucreaza pentru a determina aparitia unui nou fenotip si nu se observa o dominanta a uneia dintre gene asupra celeilalte. In figura este reprezentat un scenariu de transmitere a grupelor sangvine de la parinti cu grup O si respectiv AB, la copii.

Exista si exceptii de la aceste reguli, ca de exemplu, fenomenul Bombay. Persoanele la care se manifesta acest fenomen au grup sangvin ascuns. Desi genotipic exista cel putin una dintre genele dominante (LA, LB), fenotic, in urma testarii, se determina grupul sangvin O.

Acest lucru se intampla deoarece este inhibata exprimarea enzimei H care catalizeaza formarea antigenului H (precursor al antigenelor A si B).

Daca antigenul H nu este sintetizat nu se vor sintetiza nici antigenele A si B si prin urmare, chiar daca sunt prezente genele pentru acesti antigeni, acestia nu se exprima. Fenomenul Bombay este unul din motivele pentru care testele de paternitate pe baza determinarii grupelor sangvine au fost inlocuite cu teste genetice.

In afara sistemului antigenic ABO, s-au mai descris pe hematii si alte sisteme antigenice cum ar fi, de exemplu, sistemele M, N, P, S, Kelly, Lewis, Duffy.

Aceste antigene sunt de obicei prezente la hematiile grupei OI. Ele se caracterizeaza prin antigenicitate redusa si sunt utilizate la identificari de sange si stabiliri de paternitate in medicina judiciara.

S-a observat ca uneori, chiar in cadrul compatibilitatii de sistem ABO pot aparea, la indivizii ce primesc transfuzii repetate, accidente posttransfuzionale.

Acest fapt a fost explicat de Landsteiner in 1937 care descopera, pe suprafata hematiilor de maimuta si umane, un antigen , numit Rh, care da si numele sistemului sangvin.

Sistemul Rh

Persoanele care au in sange factorul Rh (aglutinogenul D ) se numesc Rh(+) - 85%, iar cei care nu il au sunt Rh(-) - 15%.

Denumirea Rh provine de la antigenele Rh care se gasesc si pe suprafata hematiilor maimutei Macaccus Rhesus.

Oamenii Rh(-) nu au in sange anticorpi anti Rh (aglutinine anti-D ), dar pot sa le sintetizeze, prin izoimunizare, daca primesc o prima transfuzie cu sange Rh(+).

La a doua transfuzie cu sange Rh(+), acesti anticorpi vor reactiona cu aglutinogenele Rh de pe suprafata hematiilor si vor produce aglutinarea hematiilor si hemoliza lor in prezenta unui factor numit complement.

O alta modalitate de izoimunizare consta in nasterea fetilor Rh negativi de catre mamele R pozitive.

In cazul mamelor Rh (-) al caror sot este Rh (+), datorita caracterului dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului Rh, copiii rezultati vor mosteni caracterul Rh (+).

Prima sarcina poate evolua normal, deoarece, in mod obisnuit, hematiile Rh(+) ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu ajung in circulatia materna.

La nastere insa, prin rupturile de vase sangvine ce au loc in momentul dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si stimuleaza productia de aglutinine anti Rh.

La o noua sarcina, aceste aglutinine patrund in circulatia fetala si pot distruge hematiile fatului , uneori ducand chiar la moartea acestuia, atunci cand aglutininele sunt in concentratie mare.

TRANSFUZIA

Este o metoda de tratament biologic care consta in administrarea de sange si preparate din sange.

Pentru compatibilitate transfuzionala este necesara cunoasterea aglutinogenelor donatorului si a aglutininelor primitorului.

Aglutininele donatorului sunt neutralizate in organismul primitorului prin fixare pe endoteliu si eritrocite.

REGULA TRANSFUZIEI cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa nu se intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului.

Conform acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se face astfel :

Grupa O poate dona la toate grupele(DONATOR UNIVERSAL), dar nu poate primi decat sange izogrup ( de la grupa O ).

Grupa AB poate primi de la toate grupele ( PRIMITOR UNIVERSAL)

Aceasta regula este valabila numai in transfuzii unice si de cantitati relativ mici de sange , pana la 500 ml.

Grupa A primeste de la A si O, doneaza la A si AB

Grupa B primeste de la B si O si doneaza la B si AB

In cazul transfuziilor mari si repetate se recomanda sange izogrup deoarece exista pericolul ca aglutininele donatorului sa distruga hematiile primitorului sau ca indivizii de grup A, B sau AB, in cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, sa fabrice aglutinine antizero si la o noua transfuzie sa nu mai tolereze sangele donat.

TEHNICA TRANSFUZIEI

1.-efectuarea testului de compatibilitate directa Jambreau dintre singele primitorului si singele donatorului

2.-proba de compatibilitate directa se face prin amestecarea pe o lama de sticla a unei picaturi de sange de la primitor cu o picatura de 10 ori mai mica de la donator

3.-in caz de aglutinare sangele este incompatibil.

4.-metoda pune in evidenta anticorpii naturali.

5.-incalzirea singelui de transfuzat se face la termostat

6.-montarea unei truse de perfuzie prevazuta cu filtru standard de 140 microni

7.-inceperea transfuziei cu efectuarea probei Ochlecker-primii 20 ml de singe se transfuzeaza in ritm rapid si se urmareste cu foarte mare atentie aparitia semnelor si simptomelor reactiei de incompatibilitate

8.-ritmul de infuzie intravenoasa a singelui este de 60 picaturi /minut.

9.-acest ritm poate fi accelerat in caz de pierderi sanguine importante (soc hemoragic,singerare activa)

10.-in cazul pacientilor cu afectiuni cardiopulmonare severe ritmul de infuzie va fi mai lent,in functie de toleranta bolnavului

11.-in caz de necesitate se poate utiliza singe grup O Rh negativ (donator universal).

12.- exista si donatori universali periculosi care au un numar foarte mare de aglutinine, rezultand hemoliza.

Daca trebuie administrate cantitati mari de singe (mai mari de 1 l) este indicat sa folosim numai singe izogrup izoRh.

Indicatiile transfuziei

1. Hipovolemia

pierderi mai mici de 30%, se pot substitui cu solutii macromoleculare peste 30% - se utilizeaza sange

2.Refacerea capacitatii de transport a O2

in anemii acute

in anemii cronice hemolitice, prin deficit de vitamina B12 nu se indica transfuzia. Importanta este viteza cu care se instaleaza modificarea. In conditiile unui volum corespunzator organismul tolereaza si valori mai mici decat normalul ale Hb, Ht.

3.Tulburarile hemostazei

tulburari de coagulare plasmatica preparate de sange

deficite trombocitare trombocitopenii, trombocitopatii.

Reactii adverse la administrarea sangelui si a produselor derivate din sange

- Pot aparea in timpul transfuziei sau postransfuzional

- Marea majoritate au etiologie imunologica

Cea mai severa complicatie este reprezentata de hemoliza acuta intravasculara

Alte complicatii - reactii adverse:

       infectii bacteriene

       infectii virale

       reactii alergice

       reactii febrile

       efect imunosupresor

       hiperpotasemie

       intoxicatie cu citrat

       accidente transfuzionale tardive : insuficienta renala

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1985
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved