Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Produse vegetale cu PRINCIPII AMARE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
REFERAT DE NECESITATE - CHIRURGIE
BAZELE TEORETICE ALE KINETOLOGIEI MEDICALE - FIZIOLOGIE NEUROMUSCULARA
OPTOGENEZA SISTEMULUI VIZUAL
STIMULANTI BIOGENI SI TERAPIA STIMULANTA NESPECIFICA
ACCIDENTE VASCULARE CEREBRALE
Prolapsul de valva mitrala (sindrom Barlow)
Pansamentul. Procedurile termice
Integrarea tuturor componentelor sistemului de control motor
Ulcerul gastro-duodenal - Cauzele aparitiei ulcerului
Encefalitele

TERMENI importanti pentru acest document

: substante amare definitie clasificare : principiile amare : principii amare : produse vegelale cu principii amare :

Produse vegetale cu PRINCIPII AMARE

Definitie. Principiile sau substantele amare sunt compusi ternari netoxici, care administrati cu o jumatate de ora inaintea mesei, determina pe cale reflexa o crestere lenta, dar persistenta, a secretiei gastrice, fara insa sa fie insotita de absorbtia lor.

Nu toate substantele care au gustul amar sunt si principii amare. In aceasta grupa nu sunt cuprinse substantele cu gust amar care in organism prezinta si alte actiuni farmacologice. ( expl: chinina, strichnina, brucina, digitalina, santonina, picrotoxina etc. ).

Structura chimica. Principiile amare constituie un grup neomogen de compusi chimici.

Clasificarea lor dupa structura chimica:

a.     Monoterpene

de tip iridoidic ( aucubozida, harpagozida );

secoiridoidic ( gentiopicrozida, amarogentina, swerozida );

verbenalinic ( loganozida ).

b.     Sesquiterpene

de tip germacranic ( cnicina );

selinanic ( eudesmol );

guaianic ( absintina, matricina ).

c. Diterpene ( marubina, carnasol ).

d.     Triterpene

de tip secotriterpenic ( quassina, neoquassina ) si

tetraciclce ( cucurbitacinele ).

Principii amare cu alte tipuri de structuri sunt mai putin raspandite.

Exemple de principii amare ( Drogen und p 220-221 )

Proprietati fizico-chimice. Sunt substante solide, amorfe, rar cristalizate, incolore, care se rezinifica usor prin conservare.

Cele neglicozidate sunt greu solubile in apa, in schimb se dizolva usor in alcool, eter si cloroform.

Sub forma glicozidata sunt solubile in apa.

Sunt lipsite de miros, iar gustul este foarte amar. In mediu alcalin pierd acest gust caracteristic datorita deschiderii ciclului lactonic.

Extractia se poate realiza cu alcool la cald sau cu cloroform. Dupa ce se indeparteaza solventul, reziduul se reia in repetate randuri cu apa fierbinte. Dupa defecarea solutiei cu acetat de plumb, excesul de plumb se indeparteaza cu carbonat de calciu, dupa care solutia apoasa filtrata se concentreaza sub presiune redusa.

Reactii de identificare. Datorita heterogenitatii chimice nu exista reactii specifice pentru identificarea principiilor amare. Identificarea globala se poate realiza prin gustul lor amar ( perceput fie pe pulbere de produs vegetal sau extract purificat , sau pe decoct diluat ).

Identificare prin metoda CSS. ( H. Wagner ).

Prepararea solutiei A: 1 g produs vegetal pulverizat ( III, IV ) se refluxeaza cu 10 ml metanol 60 % timp de 10 minute; dupa filtrare, solutia extractiva se concentreaza pana la 2-3 ml. Din aceasta solutie se aduc la linia de start 40 50 ml.

Faza fixa: Silicagel 60 F254 , placi activate cel putin 30 minute la 100-105C.

Faza mobila:

1.     acetat de etil-metanol-apa ( 77 : 15 : 8 ) pentru toate principiile amare

2.     acetona-cloroform-apa ( 70 : 30 : 2 ) ( amarogentina );

3. cloroform-metanol ( 95 : 5 ) ( absintina, cnicina, marubina );

4. acetona-cloroform ( 30 : 40 ) ( cnicina );

5       n-propanol-toluen-acid acetic glacial-apa ( 25:20:10:10 )(aucubozida)

6       acetat de etil-dioxan-apa ( 30 : 10 : 0,3 )( oleuropeina );

7.      isooctan-isopropanol-acid formic)( 83,5:16,6:0,5)(humulona,lupulona);

8.      n-heptan-isopropanol-acid formic (90:15:0,5)( humulona si lupulona );

9. cloroform-etanol ( 95 : 5 ) ( cucurbitacine ).

Etaloane: Se prepara solutii 1% in metanol . Din aceste solutii se aduc la linia de start cate 20 ml (cnicina, absintina, anabsintina, marubina, amarogentina etc. ).

Reactivi de revelare:

1. vanilina sulfurica ( R)( VS )- se mentin cromatogramele 10 minute la 100C, cand apar urmatoarele coloratii: rosu-violet, rosu-brun, albastru-cenusiu sau albastru;

2. aldehida anisica in acid sulfuric ( R ) ( AAS ) cand se obtin aceleasi coloratii ca si la punctul 1;

3. reactivul Liebermannn-Burchard ( R ) se mentin cromatogramele 5-10 la 100C, se examineaza in vizibil apoi in U.V. la 365 nm. Apar unele fluorescente specifice.

4. benzidina ( R ) dupa pulverizare se examineaza in vizibil ( reactiv pentru aucubozida );

5. sol 10% clorura ferica ( R )- dupa pulverizare se examineaza imediat in vizibil ( oleurepina si alte principii amare cu caracter fenolic );

6. reactiv E.P ( R ), se pulverizeaza cromatogramele, se examineaza in vizibil si dupa incalzire 3-5 minute la 100oC ( principii amare proazulenice ) apar spoturi albastre verzi .

Rezultatele obtinute dupa folosirea metodei CSS, sunt incluse in tabelul urmator:

Principiul amar

Rf

Faza mobila

Reactiv

Coloratia spotului

Gentiopicrozida

0,45

1

1

Brun-violet

Swertiamarina

0,40

1

1

Brun-violet slab

Foliamentina

0,60

1 ; 2

1

Albastru-inchis

Mentiafolina

0,60

1 ; 2

1

Albastru-inchis

Oleuropeina

0,25

6

5

Brun

Absintina

0,30

3

3

Albastru-inchis; UV 365 nm-galben intens

Cnicina

0,05

3 ; 4

1

3

Albastru-cenusiu, cenusiu UV 365 nm galben-verde

Determinarea cantitativa a principiilor amare

Se determina indicele de amareala ale fiecarui produs vegetal conform FR X pagina 1058.

Indicele de amareala este valoarea celei mai mari dilutii ( in ml ) a unei solutii care contine 1 g produs vegetal, tinctura sau extract, la care un verificator cu sensibilitate stabilita pentru gustul amar percepe acest gust.

Determinarea indicelui de amareala se efectueaza, dupa calcularea factorului de corectie al verificatorului, cu ajutorul unei solutii-etalon de clorhidrat de chinina (s.r).

a.) Determinarea factorului de corectie al verificatorului.

Solutia A ( 1 la 50000 ). Se dizolva 10,0 mg clorhidrat de chinina ( s.r ) in 500 ml apa potabila, intr-un balon cotat.

Solutia B ( 1 la 100 000 ). Se dilueaza 100,0 ml solutie A cu apa potabila la 200 ml, intr-un balon cotat.

Daca gustul amar al solutiei B este perceput de verificator, din aceasta solutie se efectueza o serie de dilutii, conform prevederilor din urmatorul tabel:

Eprubeta nr

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

Solutie etalon

(A sau B) sau solutie proba

(in ml)

4,0

4,5

5,0

5,5

6,0

6,5

7,0

7,5

8,0

8,5

9,0

9,5

10,0

Apa potabila ( in ml )

6,0

5,5

5,0

4,5

4,0

3,5

3,0

2,5

2,0

1,5

1,0

0,5

---

Factorul de corectie (K) la folosirea solutiei B

1,25

1,11

1.00

0,91

0,83

0,77

0,71

0,67

0,63

0,59

0,56

0,53

0,50

Factorul de corectie (K) la folosirea solutiei A

0,63

0,56

0,50

0,46

0,42

0,39

0,36

0,34

0,32

0,30

---

---

---

Daca gustul amar al solutiei B nu este perceput de verificator, dilutiile prevazute in tabel se efectueza din solutia A. Daca verificatorul nu percepe nici gustul evident amar al al solutiei A, acesta nu este apt pentru determinarea indicelui de amareala.

Determinare se incepe cu eprubeta nr 1 si se opreste la prima dilutie la care verificatorul percepe gustul amar timp de 30 sec.In timpul verificarii solutia trebuie trecuta prin toata cavitatea bucala si mentinuta mai ales la baza limbii. Dupa o verificare la care s-a perceput gustul amar, cavitatea bucala se clateste bine cu apa potabila , urmatoarea testare se efectueaza in acest caz numai dupa 15 minute.

Solutiile de verificat trebuie sa aiba temperatura de 20 2oC.

Factorul de corectie al verificatorului ( K ) este raportul dintre dilutia cea mai mare a solutiei-etalon de clorhidrat de chinina ( s.r ) la care verificatorul percepe gustul amar si indicele de amareala normal al clorhidratului de chinina ( s. r ).


In care:

K = factorul de corectie al verificatorului;

A = dilutia cea mai mare a solutiei- etalon ( A sau B ) de clorhidrat de chinina ( s. r ) la care verificatorul percepe gustul amar, raportat la 1 g clorhidrat de chinina in ( in ml ).

I n= indicele de amareala normal al clorhidratului de chinina ( s . r ) ( 2000 000 ).

Daca un verificator percepe gustul amar al dilutiilor pentru care factorul de corectie ( K ) nu este prevazut, acesta nu este apt pentru determinarea indicelui de amareala.

Stabilirera factorului de corectie al verificatorului ( K ) se efectueaza imediat inaintea determinarii indicelui de amareala a probei de analizat.

c.      Determinarea indicelui de amareala.

In cazul produselor vegetale se prepara solutii extractive apoase conform prevederilor din monografia respectiva, din care se efectueaza in continuare dilutiile prevazute in tabel. In cazul tincturilor si extractelor, diluarea sau dizolvarea in apa potabila se efectueaza conform prevederilor din monografia respectica. Din solutiile proba astfel obtinute se prepara dilutiile prevazute in tabel.

Prima dilutie la care verificatorul percepe gustul amar se determina conform prevederilor de la punctul a.

Indicele de amareala al probei de analizat se calculeaza conform formulei:


In care

I a = indicele de amareala;

C = dilutia cea mai mare a solutiei-proba la care verificatorul percepe

gustul amar, raportat la 1 g proba de analizat ( in ml );

K = factorul de corectie al verificatorului.

In tabelul urmator sunt redate valorile indicilor de amareala a celor mai utilizate produse vegetale cu principii amare:

Produse vegetale

Indici de amareala

Absinthii herba

6.000

Carduui Benedicti herba

1.300

Centaurii herba

2.000

Gentianae herba

10.000

Marrubi herba

2.000

Millefolii herba

3.000

Taraxaci herba

150

Menyanthidis folium

10.000

Lichen Islandicus

3.000

Calami rhizoma

1.800

V I. GENTIANAE RADIX

Radacina de gentiana, ghintura

Definitie, provenienta.

Obtinerea produsului.

Caractere macroscopice.

Caractere microscopice. N 84

Reactii de identificare.

1)     0,20 g Gentianae radix pul. ( IV ) se supune sublimarii la 120-140oC. Se formeaza un microsublimat de cristale aciculare, galbene sau incolore (gentizina ). Daca microsublimatului obtinut i se adauga 0 picatura de acid azotic conc. ( R ) se formeaza prin incalzire sferocristale de dinitrogentizina.

2)     0,20 g Gentianae radix pulv. ( IV ) se macereaza cu 2 ml acetat de etil si 0,5 ml apa timp de 30 minute, agitandu-se intermitent; 5-6 picaturi din filtrat se evapora la sec pe o sticla de ceas, iar reziduul se trateaza cu 1-2 picaturi acid sulfuric conc. si cateva miligrame de molibdat de amoniu. Apare o coloratie rosie-bruna care vireaza in albastru-indigo datorita proprietatilor reducatoare ale gentiopicrozidei.

Identificare prin CSS.

1)     Metoda directa ( Wagner ) ( vezi partea generala )

2)     Metoda indirecta ( E. Stahl ).

Principiul metodei: prin hidroliza acida gentiopicrozida elibereaza gentiogenolul care se va transforma in prezenta amoniacului in gentianina. Gentianina, alcaloid piridinic, reactioneaza pozitiv cu reactivul Dragendorff-Munier.

Prepararea solutiei A: 1,00 g pulbere de radacina de gentiana ( IV ) se umecteaza cu 20 ml acid sulfuric 1 N si se incalzeste 10 minute pe baia de apa in fierbere. Dupa racire, se adauga amoniac ( R ) pana la reactie slab alcalina ( pH=8 ) si se extrage in palnia de separare de doua ori cu cate 8-10 ml cloroform. Extractele reunite se concentreaza la 2 ml. Din acest extract concentrat se aduc la punctul de start 5 ml sub forma de spot circular sau 15 ml in banda pe o lungime de 1,5 cm.

Faza fixa: Kieselgel G, Silicagel G. placi activate.

Faza mobila: benzen-metanol ( 95 : 5 ). Dupa migrarea solventului pe o distanta de 5 cm cromatograma se usuca. Se reia cromatografierea inca 10 minute (dubla developare ).

Cromatograma se examineaza in U.V. 254 nm, apar spoturi fluorescente. Dupa pulverizare cu reactivul Dragendorff-Munier (5-6 ml ) se pot identifica spoturi de culoare rosie-bruna sau portocalie; prin pulverizare ulterioara cu acid sulfuric 0,1 N sau 0,2 N coloratia fie se accentueaza, fie ca se schimba in galben pe fond cenusiu.

Rezultate: gentianina ( Rf = 0,35-0,45 ) spot rosu-brun;

gentiopicrozidtetracetat ( Rf = 0,55-0,65 )spot fluorescent, nu reactioneaza cu reactivul Dragendorff-Munier.

Determinare cantitativa. 1 g produs vegetal pulverizat ( IV ) se fierbe timp de 30 minute cu 1000 ml apa potabila. Dupa racire se completeaza la 1000 ml intr-un balon cotat si se filtreaza indepartand primii 20 ml din solutie. 50 ml filtrat se dilueaza la 100 ml cu apa potabila intr-un balon cotat, dupa care se procedeaza conform normelor din FRX.

V I. 2 . TARAXACI RADIX

Radacina de papadie

Definitie, provenienta.

Rizomii si radacinile plantei Taraxacum officinale Weber, sin Leontodon taraxacum L, papadie, laptuca ,familia Asteraceae ,uscate dupa recoltare.

Obtinerea produsului.

Caractere macroscopice.

Caractere microscopice. N 87

Reactii de identificare ( vezi partea generala ).

Identificare prin CSS. ( vezi partea generala )

Determinare cantitativa. ( vezi partea generala ).

V I. 3 . CENTAURII HERBA

Iarba de tintaura, fierea pamantului

Definitie, provenienta. Partile aeriene inflorite, uscate dupa recoltare, ale speciei Centarium umbellatum Gilib. Sin. Erytraea centarium Pers., tintaura, fierea pamantului familia Gentianaceae.

Obtinerea produsului. Se recolteaza partile aeriene in perioada infloririi prin taierea ramurilor la cativa cm de la suprafata pamantului. Se leaga in manunchiuri si se usuca. Produsul se poate usca si intinde in straturi subtiri.

Caractere macroscopice. Tulpini tetragonale, simple sau ramificate in partea superioara, glabre. Frunze bazilare scurt-petiolate, glabre, oval-eliptice, sau obovate, obtuze, cu marginea intreaga; frunzele tulpinale sunt opuse, oblong-ovate sau lanceolate pana la liniare, ascutite, sesile, glabre cu 3-5 nervuri longitudinale. Inflorescenta este o cima bipara, corimbiforma; florile au caliciul divizat in cinci lacinii acuminate, corola este gamopetala; formata dintr-un tub incolor, divizat in cinci lobi lanceolati. Cele cinci stamine au anterele rasucite in spirala la maturitate; ovarul, super, cilindric, cu stilul filiform, terminat cu un stigmat globulos. In boboc, corola este rasucita.

Tulpini lungi de 10-40 cm, cu diametrul de 2-2,5 cm. Frunzele sunt lungi de 3-4 cm si late de 1,5-2,5 cm; caliciul are 3 mm lungime, corola de 6-7 mm.

Culoarea: tulpinile verzi-cenusii, frunzele verde-deschis pe ambele fete, lobii corolei, roz-rosiatici, mai rar albi.

Mirosul este slab; gustul foarte amar, neplacut, persistent.

Caractere microscopice. Sectiunea transversala a frunzei prezinta in partea superioara o epiderma cu cuticula groasa, stomate pe ambele epiderme, in numar mai mare pe cea inferioara. Perii tectori si glandulari lipsesc. In mezofil se observa un tesut palisadic format din doua straturi de celule si un parenchim lacunar obisnuit. In celulele mezofilului se gasesc numeroase cristale prismatice sau rombice de oxalat de calciu.

Celulele epidermice ale caliciului si corolei prezinta striatiuni cuticulare, iar pe partea interna a corolei se observa papile. Grauntele de polen sunt elipsoidale, netede cu trei pori longitudinali.

O caracteristica a staminelor este aceea ca dupa depolenizare se rasucesc in forma de spirala.

Tulpina in sectiune transversala prezinta patru emergente proeminente, un inel continuu de tesut liberian si vascular, in structura primara. In interiorul inelului vascular se gasesc grupe de elemente liberiene.

Fig. Racz 393

Reactii de identificare ( vezi partea generala )

Identificare prin CSS. ( vezi partea generala )

Determinare cantitativa. 1 g tintaura pul. ( IV ) se fierbe 30 minute cu 1000 apa potabila, agitand intermitent. Dupa racire, se cmpleteaza la 1000 ml cu apa potabila intr-un balon cotat si se filtreaza, indepartand primii 20 ml din filtrat. % ml filtrat, diluat la 10 ml cu apa potabila trebuie sa prezinte incu un gust amar, corespunzand unui indice de amareala de cel putin 1:2.000.

V I. 4 . ABSINTHII HERBA

Iarba de pelin

Definitie, provenienta. Frunzele bazilare si varfurile inflorite ale speciei Artemisia absinthium L., pelin familia Asteraceae, uscate dupa recoltare.

Otinerea produsului. Frunzele se recolteaza toata vara, iar lastarii floriferi in timpul infloririi. Se usuca la umbra sau artificial la 35-40oC.

Caractere macroscopice. Tulpini ramificate pubescente, cu frunze alterne de diferite forme: frunzele bazilare sunt lung-petiolate, tripenat-partite, cu segmente lanceolate, obtuze; frunzele tulpinale sunt sesile, simplificandu-se treptat catre varf, cele inferioare fiind bipenat-partite, cele mijlocii penat-partite, cele suprioare trilobate, iar cele din regiunea inflorescentei, simple, lanceolate. Bracteele sunt intregi sau trifoliate. Toate frunzele sunt catifelate datorita numerosilor peri tectori. Inflorescenta este un racem ramificat de capitule globuloase, aplecate, protejate la exterior de un invelis de bractee liniare, membranoase si tomentoase. Receptacolul este convex, pubescent si poarta la exterior rare flori femele, galbene, tubuloase, cu marginea intreaga sau bidintata; florile centrale sunt hermafrodite, galbene, cu corola regulata, campanulata, divizata in cinci lobi.

Dimensiuni: tulpini lungi de 10 cm si groase de cel mult 2-3 mmm; frunzele au lungimi variabile, de la 2-3 cm la 7-10 cm si latimea segmentelor de 1-5 mm; capitulul are diametrul de 2,5-3,5 mm.

Culoarea tulpinii si frunzelor este cenusiu-argintie, florile femele si hermafrodite sunt galbene.

Mirosul este aromat-caracteristic; gustul foarte amar, persistent.

Caractere microscopice. Sectiunea transversala prin frunza prezinta structura limbului heterogen-asimetrica si 2-5 fascicole liberolemnoase colaterale, inegale. Ambele epiderme au peri tectori in forma de ,,T ,,, cu picior scurt, format din 2-4 celule scurte la capatul caruia se afla o celula orizontala, alungita, cu capetele ascutite si cu peretii subtiri. Perii glandulari au un picior scurt, monocelular si o glanda pluricelulara, biserata ( tip asteraceae ) si sunt mai numerosi pe epiderma inferioara. Nu are fibre.

Sectiunea transversala prin tulpina este circulara, neregulata, cu numeroase fascicole liberolemnoase colaterale, avand un periciclu fibros, pluristratificat, dispus sub forma unor calote in partea superioara a liberului. Epiderma prezinta numerosi peri tectori.

Reactii de identificare.

Reactia E.P.( identificarea proazulenelor )

a)     0,10 g produs vegetal pulverizat ( IV ) se trateaza cu 2,5 ml reactiv acetofosforic (p-dimetilaminobenzaldehida in mediu acid ) ( EP ) ( R ) si se incalzeste 10 minute in baia de apa in fierbere. Se formeaza o coloratie verde-albastra (azulene );

b)     0,10 g produs vegetal pulverizat ( V ) se refluxeaza 2-3 minute cu 2-3 minute cu 3-4 ml eter. Solutia eterica filtrata se trateaza cu 1-2 ml reactiv E.P. ( R ) si se mentine 20-30 minute in baie de apa in fierbere. Proba racita se trateaza cu 3-4 ml eter si 1-2 ml apa. Se agita si se constata ca stratul eteric se coloreaza in galben ( agliconi flavonici ), iar cel apos in albastru ( azulene ).

Identificare prin CSS. ( a principiilor amare ).

Prepararea solutiei A: 0,10 g produs vegetal pulverizat ( IV ) se refluxeaza cu 10 ml timp de 3-4 minute. Din filtratul concentrat la 0,5 ml se aduc la linia de start 10-30 ml in banda.

Faza mobila: cloroform-metanol ( 95 : 5 )

Faza fixa: silicagel 60 F254 placi activate 30 minute la 100-105oC.

Ractivi :( vezi partea generala ).

Determinarea cantitativa. ( vezi partea generala ).

===========================================================


loading...
loading...



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2095
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site